1 Cuvântul care a venit la Ieremia referitor la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la Migdol și la Tahpanes și la Nof și în ținutul Patros, spunând:

În ţara Egiptului. Această solie de la Dumnezeu a venit probabil la câţiva ani după ce au avut loc evenimentele cap. 43 (vezi comentariul la cap. 44,15). Cele trei cetăţi numite erau fără îndoială locuri unde se stabiliseră emigranţii din Iudeea.

Migdol. Poate Tell el-Heir, un oraş cam la 17,6 km de sud de Pelusium.

Tahpanes… nof. Vezi comentariul la cap. 2,16.

Patros. O regiune sau ţară, nu o cetate. Era un nume general pentru Egiptul sudic sau de sus (vezi Vol. III, p. 81).


2 Astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ați văzut tot răul pe care l-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda; și, iată, în această zi ele sunt o pustiire și nimeni nu locuiește în ele,

Aţi văzut toate nenorocirile. Începând cu un apel la propria lor experienţă personală, Dumnezeu nădăjduia să convingă pe iudei că propriile lor necazuri şi nenorociri fuseseră cauzate de apostazia lor de la cultul adevăratului Dumnezeu (vezi v. 3).


3 Din cauza stricăciunii lor, pe care au făcut-o pentru a mă provoca la mânie, în aceea că s-au dus să ardă tămâie și să servească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici părinții voștri.
4 Totuși eu am trimis la voi pe toți servitorii mei profeții, ridicându-mă devreme și trimițându-i, spunând: Oh, nu faceți acest lucru scârbos, pe care eu îl urăsc.

Întruna. Sau Sculându-mă devreme. Vezi comentariul la cap. 7,13.


5 Dar ei nu au dat ascultare, nici nu și-au plecat urechea pentru a se întoarce de la stricăciunea lor, pentru a se opri să ardă tămâie altor dumnezei.

N-au luat aminte. Sau Urechea lor. Vezi Isaia 55,3; Ieremia 7,24; 25,4.


6 Pentru aceea furia mea și mânia mea au fost turnate și s-au aprins în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului; și ele sunt risipite și pustiite, precum în această zi.
7 De aceea acum, astfel spune DOMNUL Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceți acest mare rău împotriva sufletelor voastre, pentru a stârpi dintre voi bărbat și femeie, prunc și sugar, din Iuda, pentru a nu lăsa pe nimeni să rămână;
8 În aceea că voi mă provocați la mânie cu lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în țara Egiptului, unde ați mers să locuiți, ca să vă stârpiți și ca să ajungeți un blestem și o ocară printre toate națiunile pământului?

Aducând tămâie. Cuvintele acestea lasă a se înţelege, că pe lângă persistarea în practicile idolatre cunoscute ale propriei lor ţări, ei s-au dedat şi la acelea ale Egiptului. Tocmai primejdia acestei legături idolatre cu Egiptul era ceea ce făcea pe Ieremia să se opună la orice plan al alianţei cu acea ţară.


9 Ați uitat voi stricăciunea părinților voștri și stricăciunea împăraților lui Iuda și stricăciunea soțiilor lor și propria voastră stricăciune și stricăciunea soțiilor voastre, pe care au făcut-o în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului?

Nelegiuirile nevestelor voastre. Că aceste principese regale au făcut mult pentru a încuraja apostazia este pe larg arătat în istoria poporului lui Dumnezeu. Solomon a introdus idolatria în mare măsură prin influenţa soţiilor lui păgâne (1Regi 11,4-8). Exact aceeaşi influenţă a fost exercitată de regina mamă a lui Asa (1Regi 15,9-13) şi regina mamă a lui Ahazia (2Cronici 22,1-4). Multe femei din familiile regale din Iuda erau de naştere străină şi de aceea au devenit promotorii principali ai unui cult idolatru străin, soţiile nobililor şi ale altor cetăţeni urmând exemplul lor nelegiuit.


10 Ei nu s-au umilit nici până în această zi, nici nu s-au temut, nici nu au umblat în legea mea, nici în statutele mele, pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.

Înaintea părinţilor voştri. Vezi Romani 9,4.5.


11 De aceea astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi voi întoarce fața împotriva voastră pentru rău și pentru a stârpi întreaga Iuda.

Îmi întorc faţa. Vezi comentariul la Ezechiel 6,2.


12 Și voi lua rămășița lui Iuda, care și-a întors fața pentru a merge în țara Egiptului, pentru a locui temporar acolo și ei vor fi cu toții mistuiți și vor cădea în țara Egiptului; vor fi mistuiți prin sabie și prin foamete; vor muri, de la cel mai mic până la cel mai mare, prin sabie și prin foamete; și vor fi detestați și o înmărmurire și un blestem și o ocară.

Şi-au îndreptat faţa. Observaţi jocul din această expresie. Dumnezeu şi-a îndreptat faţa împotriva poporului Său (v. 11) din cauză că ei îşi îndreptaseră faţa pentru a merge împotriva sfatului Său.


13 Fiindcă voi pedepsi pe cei care locuiesc în țara Egiptului, precum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă;
14 Astfel încât nimeni din rămășița lui Iuda, care a intrat în țara Egiptului pentru a locui temporar acolo, nu va scăpa nici nu va rămâne, ca să se poată întoarce în țara lui Iuda, spre care au dorința de a se întoarce și a locui acolo, pentru că nimeni nu se va întoarce decât cei care vor scăpa.

Doresc, să se întoarcă. O indicaţie, că exilaţii încă se mai agăţau de nădejdea de a se întoarce în patria lor. Asigurarea că urmau să fie câţiva, care vor scăpa e repetată mai deplin în

v.28.


15 Atunci toți bărbații care știau că soțiile lor ardeau tămâie altor dumnezei și toate femeile care stăteau de față în picioare, o mare mulțime, chiar tot poporul care locuia în țara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, spunând:

Care ştiau. Evident, soţii consimţiseră mai curând sau mai târziu la practicile idolatre ale soţiilor lor (vezi comentariul la v. 19).


16 Cât despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit în numele DOMNULUI, nu îți vom da ascultare.
17 Ci vom face, într-adevăr, orice lucru care iese din gura noastră, pentru a arde tămâie împărătesei cerului și pentru a-i turna daruri de băutură, precum am făcut, noi și părinții noștri, împărații noștri și prinții noștri, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, pentru că atunci aveam multe merinde și eram bine și nu am văzut niciun rău.

Împărătesei cerului. Zeiţa aceasta e de obicei identificată cu asiro-Babiloniana Iştar. Întrucât de acest cult erau legate ceremonii imorale, el a trezit indignarea fierbinte a lui Ieremia, îndeosebi pentru că era o partea importantă a idolatriei practicate atunci. Asiro-Babiloniana Iştar, zeiţa mamă, era echivalenta divinităţii cunoscute evreilor ca Aştoret, şi canaaniţilor cu Astarte, ale cărei figurine se găsesc în Palestina (vezi Vol. II, p. 39, 319). Această zeiţă a fertilităţii, a maternităţii, a iubirii sexuale şi a războiului era adorată în ritualuri de un caracter vulgar, imoral şi degradator. Ea era în esenţă una şi aceeaşi zeiţă, deşi adorată sub multe nume şi sub multe aspecte ca mama-pământul, mama-virgină, şi e identificată într-un sens general cu Atargatis, Marea Mamă a Asiei Mici, Artemis (Diana), din Efes, Venus, şi altele. Diferite nume date zeiţei mamă-virgină conţin un element însemnând doamnă, sau stăpână, ca Nana, Innini, Irnini, Beltis. Unele denumiri erau Belti, doamna mea (echivalentul exact al italianului Madonna), Belit-ni, doamna noastră, şi împărăteasa cerului, numele sub care Iştar era adorată pe acoperişurile caselor ca luceafărul de dimineaţă sau de seară, cu o jertfă de turte coapte, vin şi tămâie. Iştar mai era cunoscută şi ca mama milostivă care mijloceşte la zei pentru închinătorii ei. Unele din numele şi atributele acestea sunt astăzi echivalente Fecioarei Maria, şi multe din cultele localizate ale Fecioare din Lumea Veche sunt considerate a fi supravieţuiri moderne ale cultului unora din diferitele ipostaze ale anticei zeiţă-mamă.

Iuda,… Ierusalimul. Ei se dedaseră la idolatrie cu multă vreme înainte de raptivitate, iar reforme precum cele ale lui Ezechia şi Iosia nu fuseseră permanente.


18 Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerului și să îi turnăm daruri de băutură, ne-au lipsit toate lucrurile și am fost mistuiți cu sabie și cu foamete.
19 Și după ce ardeam tămâie împărătesei cerului și îi turnam daruri de băutură, îi făceam turte pentru a ne închina ei, și îi turnam daruri de băutură, fără bărbații noștri?

Turte. Vezi comentariul la cap. 7,18.

Voia bărbaţilor. Mâniate de cuvintele lui Ieremia, care osândeau nelegiuirea lor, femeile au reacţionat repede declarând, în apărarea lor, că soţii lor le aprobaseră acţiunile.


20 Atunci Ieremia a spus întregului popor, bărbaților și femeilor și întregului popor care îi dăduse acest răspuns, spunând:
21 Nu de tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și prinții voștri și poporul țării, și-a amintit DOMNUL și i-a venit în minte?
22 Astfel încât DOMNUL nu v-a mai putut suferi, din cauza răutății facerilor voastre și din cauza urâciunilor pe care le-ați făcut; de aceea este țara voastră o pustiire și o înmărmurire și un blestem, fără locuitor, precum în această zi.

O pricină de blestem. Mai degrabă Fără nici un locuitor. Aceasta nu trebuie înţeleasă întrun sens absolut, ci doar ca un tablou impresionant al extremei pustiiri a lui Iuda (vezi comentariul la cap. 4,25).


23 Pentru că voi ați ars tămâie și pentru că ați păcătuit împotriva DOMNULUI și nu ați ascultat de vocea DOMNULUI, nici nu ați umblat în legea lui, nici în statutele lui, nici în mărturiile lui; de aceea acest rău vi s-a întâmplat, precum în această zi.

Pentru aceea… aceste nenorociri. Profetul combate definitiv apărarea apostaziaţilor arătând că lăudăroasa lor aparentă prosperitate s-a sfârşit în chip tragic, prin faptul că ţara a ajuns un pustiu de groază şi de blestem, fără locuitori, cum se vede astăzi (v. 22).


24 Mai mult, Ieremia a spus întregului popor și tuturor femeilor: Ascultați cuvântul DOMNULUI, tot Iuda, care sunteți în țara Egiptului;
25 Astfel vorbește DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel, spunând: Voi și soțiile voastre ați vorbit deopotrivă cu gura voastră și ați împlinit cu mâinile voastre, spunând: Vom împlini cu siguranță promisiunile noastre pe care le-am promis, pentru a arde tămâie împărătesei cerului și pentru a-i turna daruri de băutură; vă veți împlini într-adevăr promisiunile și într-adevăr vă veți termina promisiunile.

Vrem să împlinim juruinţele. În chip ironic Ieremia îi asigură că juruinţele lor de neascultare răzvrătită faţă de voia lui Dumnezeu urmează să fie anulate de juruinţa divină, că ei vor îndura mizerie şi moarte în Egipt (vezi v. 13).


26 De aceea ascultați cuvântul DOMNULUI, tot Iuda care locuiți în țara Egiptului: Iată, eu am jurat prin numele meu mare, spune DOMNUL, că numele meu nu va mai fi numit în gura niciunui om din Iuda în toată țara Egiptului, spunând: Domnul DUMNEZEU trăiește.

Numele meu cel mare. Adică, Domnul (vezi Geneza 22,16; Exod 3,15; vezi comentariul la Ieremia 7,3). Numele lui Dumnezeu nu va mai fi chemat de apostaţi în toată ţara Egiptului pentru că ei nu-L respectaseră şi-L profanaseră, şi de asemenea pentru că vor pieri de tot (Ieremia 44,27).


27 Iată, voi veghea asupra lor spre rău, și nu spre bine; și toți bărbații lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi mistuiți cu sabie și cu foamete, până va fi un sfârșit al lor.
28 Totuși, un număr mic ce va scăpa de sabie se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda și toată rămășița lui Iuda care a mers în țara Egiptului pentru a locui temporar acolo, va cunoaște ale cui cuvinte vor sta în picioare, ale mele, sau ale lor.
29 Și acesta vă va fi un semn, spune DOMNUL, că vă voi pedepsi în acest loc, ca să știți că cuvintele mele vor sta în picioare negreșit împotriva voastră spre rău;
30 Astfel spune DOMNUL: Iată, îl voi da pe Faraon Hofra împăratul Egiptului în mâna dușmanilor lui și în mâna celor care îi caută viața; precum l-am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâna lui Nebucadnețar împăratul Babilonului, dușmanul său și cel care îi căuta viața.

Faraon-Ofra. Acest împărat egiptean, cunoscut grecilor ca Apries, a domnit aproape douăzeci de ani (588-569 î.Hr.). Din cauza unei revolte a armatei a trebuit să cedeze tronul comandantului armatei Ahmose, mai bine cunoscut prin numele grecesc Atmosis (vezi Vol. II, p. 91). Tradiţia spune că, din cauză că Ieremia osândise felul lor de umblare, iudeii din Egipt au ucis cu pietre pe profet, deşi după alte tradiţii el a supravieţuit până la invazia lui Nebucadneţar în Egipt, şi a fost dus fie la Babilon, fie înapoi în Iudea, unde a murit de moarte naturală.

Comentariile lui Ellen G. White 28 PK 461