1 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia a doua oară, în timp ce el era încă închis în curtea închisorii, spunând:

Era încă închis. Profetul este încă în locul întemniţării lui menţionat în cap. 32 (vezi comentariul la cap. 32,2).


2 Astfel spune DOMNUL făcătorul acestei cetăți, DOMNUL care a format-o, pentru a o întemeia; DOMNUL este numele lui:

Face aceste lucruri. Adică pământul, cum se înţelege din implicaţie (vezi Ieremia 10,11; comp. Ioan 45,18). Domnul. Ebr. Yahweh, tetragrama (vezi Vol. I, p. 171-173).


3 Cheamă-mă și îți voi răspunde și îți voi arăta lucruri mari și puternice, pe care nu le cunoști.

Lucruri mari. Literal, lucruri cu neputinţă de cuprins.


4 Pentru că astfel spune DOMNUL, Dumnezeul lui Israel referitor la casele acestei cetăți și referitor la casele împăraților lui Iuda, care sunt dărâmate prin valurile de pământ și prin sabie;

Surpate. Vezi comentariul la cap. 32,24.


5 Ei vin să lupte cu caldeenii, dar aceasta este pentru a le umple cu trupurile moarte ale oamenilor pe care i-am ucis în mânia mea și în furia mea și pentru toți cei a căror stricăciune, mi-am ascuns fața de această cetate.

Vor înainta să lupte. Israeliţii s-au năpustit împotriva Babilonienilor numai pentru a fi respinşi, şi asta cu preţul multor trupuri moarte ale oamenilor (vezi comentariul la cap. 32,24).


6 Iată, îi voi aduce sănătate și vindecare, și îi voi vindeca și le voi descoperi abundența păcii și adevărului.

Vindecare şi sănătate. Dumnezeu trece acum de la o prezentare a mustrării poporului Său la

o făgăduinţă a aşezării lor din nou, când ei urmau să aibă un izvor bogat în pace şi credincioşie. Versetele 6-26 prezintă un tablou viu al slavei pe care ar fi putut-o avea Israel după întoarcerea lui din captivitate dacă poporul ar fi luat aminte la lumina din Ceruri şi ar fi conlucrat cu Dumnezeu în realizarea planurilor şi scopurilor Lui pentru salvarea lumii. Din nefericire, ei s-au abătut iarăşi şi iarăşi de la destinul lor măreţ şi în felul acesta au realizat numai în mică măsură fericirea prezisă aici. Odată cu transferarea făgăduinţelor la Israelul spiritual multe din preziceri vor vedea o împlinire în Biserica Creştină (vezi p. 25-38).


7 Și îi voi face să se întoarcă pe cei captivi ai lui Iuda și pe cei captivi ai lui Israel și îi voi zidi ca la început.

Ai lui Israel. Israel şi Iuda, este cuprins în făgăduinţa reîntoarcerii din exil.


8 Și îi voi curăți de toată nelegiuirea lor cu care au păcătuit împotriva mea; și le voi ierta toate nelegiuirile, prin care au păcătuit împotriva mea și prin care au încălcat legea împotriva mea.

Îi voi curăţi. Bucuria simţită pentru binecuvântările temporare era dependentă de împlinirea unor anumite cerinţe spirituale (vezi p. 27). Pentru a gusta din slava descrisă în v. 6-26 era necesar ca Israel să-şi lepede păcatele. Pentru aceia care se pocăiau sincer, Dumnezeu prezenta făgăduinţa iertării, o iertare deplină şi fără plată. Oamenii nu trebuiau să fie descurajaţi de mărimea abaterilor lor trecute, gândind că situaţia lor era fără de nădejde. Nu numai că Dumnezeu le-ar fi iertat păcatele dar le-ar fi dar şi har pentru ascultare viitoare (Ezechiel 36,25-28).


9 Și aceasta îmi va fi un nume de bucurie, o laudă și o onoare înaintea tuturor națiunilor pământului, care vor auzi despre tot binele pe care îl fac pentru ei; și ei se vor teme și se vor cutremura pentru toată bunătatea și pentru toată prosperitatea pe care i-o dau.

O pricină de laudă. Sau Un nume de bucurie. Cu toate că Israel păcătuise grozav, Dumnezeu nu-Şi retrăsese nici una din făgăduinţele Sale de îndurare. Acestea, normal, erau condiţionate de ascultare. Era cu putinţă ca Israel, după captivitate, să ajungă la deplina slavă făgăduită a poporului vechi (vezi p. 31, 32). Prin Zaharia era dată asigurarea: Vor fi ca şi când niciodată nu i-ar fi lepădat (Zaharia 10,6). Aşa este şi în cele spirituale. Indiferent de cât de mult sar fi depărtat un om de cărarea purtării drepte el poate fi primit înaintea lui Dumnezeu ca şi cum n-ar fi păcătuit.


10 Astfel spune DOMNUL: Din nou se va auzi în acest loc, despre care voi spuneți că va fi pustiit, fără om și fără animal, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, care sunt pustii, fără om și fără locuitor și fără animal,

Lipsit de oameni. Vezi comentariul la cap. 32,43.


11 Vocea bucuriei și vocea veseliei, vocea mirelui și vocea miresei, vocea celor care vor spune: Lăudați pe DOMNUL oștirilor, pentru că DOMNUL este bun, pentru că mila lui dăinuiește pentru totdeauna; și a celor care vor aduce sacrificiul de laudă în casa DOMNULUI. Pentru că voi face să se întoarcă pe cei captivi ai țării, ca la început, spune DOMNUL.

Strigătele de bucurie. O repetare a bucuriilor prezise de care va avea parte poporul lui Dumnezeu. Aceleaşi sunete de bucurie care aveau să dispară în timpul exilului (vezi comentariul la cap. 7,34) urmau să fie auzite acum din nou în ţară.

Jertfe de mulţumire. Vezi comentariul la cap. 32,44.

12 Astfel spune DOMNUL oștirilor: Din nou, în acest loc, care este pustiit, fără om și fără animal; și în toate cetățile lui, va fi o locuință de păstori care vor face turmele lor să se odihnească.
13 În cetățile din munți, în cetățile din vale și în cetățile de la sud și în țara lui Beniamin și în locurile dimprejurul Ierusalimului și în cetățile lui Iuda vor trece din nou turmele pe sub mâinile celui care le numără, spune DOMNUL.

Sud Vezi capitolul 32, 44


14 Iată, vin zilele, spune DOMNUL, când voi împlini acel lucru bun pe care l-am promis casei lui Israel și casei lui Iuda.

Voi împlini. Vezi comentariul la cap. 23,5-7.


15 În acele zile și în acel timp voi face Lăstarul dreptății să crească pentru David; și el va face judecată și dreptate în țară.

Odraslă neprihănită. Vezi Isaia 11,1; vezi comentariul la Zaharia 38,6.12.


16 În acele zile Iuda va fi salvat și Ierusalimul va locui în siguranță; și acesta este numele cu care va fi numit: DOMNUL dreptatea noastră.

Cum îl vor numi. Cu toate că v. 16 repetă prezicerea din cap. 23,6, el diferă de acea referire prin faptul că aici cetatea este numită Domnul, Neprihănirea noastră. Dacă Ierusalimul ar fi trăit conform cu ceea ce Dumnezeu intenţiona ca el să fie, viitorul lui ar fi fost mult mai slăvit (vezi p. 30).


17 Pentru că astfel spune DOMNUL: Lui David nu îi va lipsi niciodată un bărbat să șadă pe tronul casei lui Israel;

David nu va fi lipsit niciodată. Aceasta repetă făgăduinţa din 2Samuel 7,16; 1Regi 2,4; Psalmi 89,20.29.35.36. Vezi comentariul la 1Regi 2,4.


18 Nici preoților, leviților, nu le va lipsi un bărbat înaintea mea pentru a oferi ofrande arse și pentru a aprinde daruri de mâncare și pentru a face sacrificii continuu.

Darurile de mâncare. Adică, darurile de făină, sau daruri de cereale (vezi Vol. I, p. 703, 704).


19 Și cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, spunând:
20 Astfel spune DOMNUL: Dacă puteți să rupeți legământul meu referitor la ziuă și legământul meu referitor la noapte astfel încât să nu fie zi și noapte la timpul lor;

Legământul meu cu ziua. Din nou, ca mai înainte, Dumnezeu garantează siguranţa legământului cu poporul Său, referindu-Se la siguranţa legii naturale (vezi comentariul la cap. 31,35).


21 Atunci poate de asemenea fi rupt legământul meu cu David, servitorul meu, ca el să nu aibă fiu să domnească pe tronul lui; și cu leviții, preoții, servitorii mei.
22 Așa cum oștirea cerului nu poate fi numărată, nici nisipul mării măsurat; tot astfel voi înmulți sămânța lui David, servitorul meu, și pe leviții care îmi servesc.

Oştirea cerurilor. Numărul infinit al corpurilor cereşti este folosit pentru a ilustra marea mulţime care va fi socotită ca sămânţă a lui David.


23 Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia, spunând:
24 Nu ai luat aminte la ceea ce acest popor a vorbit, spunând: Cele două familii pe care DOMNUL le-a ales, le-a lepădat el? Astfel, ei au disprețuit pe poporul meu, ca ei să nu mai fie o națiune înaintea lor.

Ce zic oamenii aceştia. Unii comentatori au înţeles pasajul acesta ca fiind o luare în râs din partea păgânilor din cauza aparentei căderi a celor două familii, pe care aceşti comentatori le interpretează ca fiind cele două regate ale israeliţilor, Israel şi Iuda (vezi Ezechiel 35,10; 36,19-20).

Alţii interpretează cuvântul oamenii ca fiind israeliţii înşişi (vezi Ieremia 4,10; 5,14.23; 6,19), care, în necredincioşia, lor făcuseră loc disperării (vezi. 32,42.43; 23,10), din cauză că chiar cele două familii, familia lui David şi a lui Levi (cap. 33,21.22) păreau să fi fost părăsite de Dumnezeu.


25 Astfel spune DOMNUL: Dacă legământul meu nu este nici cu ziua, nici cu noaptea; și dacă eu nu am rânduit rânduielile cerului și ale pământului;

Dacă... legământul meu. Dumnezeu întâmpină această disperare înfăţişând siguranţa legii naturale ca dovadă a siguranţei făgăduinţelor Sale pentru poporul Său (vezi comentariul la v. 20).


26 Atunci voi lepăda eu sămânța lui Iacob și pe David, servitorul meu, astfel încât să nu iau pe vreunii din sămânța lui să fie conducători peste sămânța lui Avraam, Isaac și Iacob, pentru că îi voi face să se întoarcă din captivitate și voi avea milă de ei.

Sămânţa lui iacov. Unii sugerează că cele două familii (v. 24) pot fi casa lui Iacov şi Casa lui David. Dumnezeu dă răspunsul Său la batjocorirea dispreţuitoare din partea păgânilor sau la exprimarea de descurajare din partea poporului Său (vezi comentariul la v. 24). El le făgăduieşte să-i readucă la slava lor de mai înainte (vezi comentariul la v. 9).

Comentariile lui Ellen G. White

1–14PK 472–474

1 PK 472

2–96T 228

2–12PK 473

3 Ed 127, 282; ML 23; 8T 335

13, 14 PK 474

16 MB 106; 6T 228

17, 18 AA 223