1 Cuvântul DOMNULUI a venit de asemenea la mine, spunând:

Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la cap. 14,1.


2 Să nu îți iei o soție, nici să nu ai fii sau fiice în acest loc.

Să nu-ţi iei nevastă. Această interdicţie fără îndoială că a venit mai de timpuriu în viaţa profetului, căci tinerii evrei se căsătoreau de obicei devreme (vezi comentariul la Geneza 38,1; 2Regi 22,1; 23,36; vezi Vol. II, p. 151). Motivul acestei interdicţii este arătat în Ieremia 16,3.4. Atât părinţii cât şi copiii aveau să sufere în curând cea mai tragică soartă. Starea de necăsătorit a lui Ieremia urma să fie un semn pentru această generaţie răzvrătită. Compară Isaia 8,18; Ezechiel 24,24.27. Conducerea lucrării lui Dumnezeu deseori necesită sacrificii personale (Luca 14,26; vezi comentariul la 1Corinteni 7,29).


3 Pentru că astfel spune DOMNUL referitor la fiii și referitor la fiicele care s-au născut în acest loc și referitor la mamele lor care i-au născut și referitor la părinții lor care i-au născut în această țară:
4 Vor muri de morți apăsătoare; nu vor fi plânși; nici nu vor fi îngropați; ci vor fi ca balega pe fața pământului și vor fi mistuiți de sabie și de foamete; și trupurile lor moarte vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.

Boala rea. Literal, morţile bolilor; se poate referi la cele pricinuite de ciumă sau foamete (vezi comentariul la cap. 14,18) în contrast cu cele primite de sabie. Nu-i va plânge. Deoarece iudeii considerau rânduielile şi ceremoniile religioase ca fiind de o mare importanţă, neglijarea lor era o mare dezonoare (vezi cap. 9,20-22; 14,16).


5 Pentru că astfel spune DOMNUL: Nu intra în casa de jelire, nici nu merge să îi plângi sau să îi jelești, pentru că am luat pacea mea de la acest popor, spune DOMNUL, chiar bunătatea iubitoare și îndurările.

Casă de jale. LXX traduce masă de jale. Această interdicţie sublinia şi mai mult seriozitatea nenorocirilor care urmau să vină asupra lui Iuda (vezi Ezechiel 24,15-27; vezi comentariul la Levitic 10,6.7).

Pacea Mea. Nici o năpastă mai mare ca aceasta nu putea veni asupra lui Iuda, deoarece pacea lui Dumnezeu conţinea toate celelalte binecuvântări constituind expresia deplină a bunătăţii şi îndurării Domnului (vezi Ioan 14,27; vezi comentariul la Ieremia 6,14).


6 Deopotrivă cei mari și cei mici vor muri în această țară; ei nu vor fi îngropați, nici oamenii nu vor plânge pentru ei, nici nu se vor tăia, nici nu se vor face cheli pentru ei;

Nu vor fi îngropaţi. Vezi comentariul la v. 4.

Nu-şi va face tăieturi… şi nu se va rade. Aceste practici păgâneşti pentru mort erau interzise de lege (vezi Levitic 19,28; 21,5; Deuteronom 14,1; comp. Ieremia 7,29). Evident, israeliţii adoptaseră aceste obiceiuri, negreşit săvârşindu-le cu şi mai mare sârguinţă în timpul domniei lui Ahaz şi Manase (vezi Ieremia 41,5; Mica 1,16). Dintre cele două fapte rele, raderea creştetului capului era probabil cel mai adesea practicată.


7 Nici nu se vor sfâșia oamenii pentru ei în jale, ca să îi mângâie pentru cel mort; nici nu le vor da oamenii paharul mângâierii să bea pentru tatăl lor sau pentru mama lor.

Nu le va pune masa în timpul jălirii. LXX traduce aici: Tu să nu frângi o pâine în jale pentru ei, o exprimare susţinută de două manuscrise ebraice. Dacă traducerea este corectă, ea probabil se referă la ospeţele funerare.


8 De asemenea să nu intri în casa de ospăț, pentru a ședea cu ei să mănânci și să bei.

Casă de petrecere. Ieremia nu avea să se ferească nu numai de locurile de jale (vezi v. 5); el urma să se ţină departe şi de participarea la vreo ocazie socială de petrecere. În solemna conştiinţă a misiunii sale speciale el trebuia să se abţină de la asemenea întâlniri.


9 Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi face să înceteze din acest loc, în ochii voștri și în zilele voastre, vocea veseliei și vocea bucuriei, vocea mirelui și vocea miresei.

Voi face să înceteze. Vezi cap. 7,34; 25,10; 33,11.


10 Și se va întâmpla, când vei arăta acestui popor toate aceste cuvinte și ei îți vor spune: Pentru ce a pronunțat DOMNUL tot acest mare rău împotriva noastră? Sau care este nelegiuirea noastră? Sau care este păcatul nostru pe care l-am făcut împotriva DOMNULUI Dumnezeului nostru?

Ce nelegiuire şi păcat am făcut? Un nou prilej când cei apostaţi din îngustime spirituală sau din surpriză ipocrită întreabă de ce trebuie să vină peste ei pedepsele lui Dumnezeu (vezi cap. 5,19; 13,22). Orbi faţă de realitate şi adâncimea propriei lor nelegiuiri, ei nu puteau vedea că se găseau într-o stare mai rea decât alţii, şi găseau o falsă, dar alinătoare mângâiere în această comparaţie. Ei se agăţau mereu de formele cultului adevărat şi se încredeau în Templu (vezi comentariul la cap. 7,4).


11 Atunci tu să le spui: Deoarece părinții voștri m-au părăsit, spune DOMNUL, și au umblat după alți dumnezei și le-au servit și li s-au închinat și m-au părăsit și nu au păzit legea mea;
12 Și voi ați făcut mai rău decât părinții voștri; fiindcă, iată, voi umblați fiecare după închipuirea inimii lui rele, ca să nu îmi dea ascultare;

Pornirile. Literal, încăpăţânarea.


13 De aceea vă voi arunca afară din această țară, într-o țară pe care nu o cunoașteți, nici voi nici părinții voștri; și veți servi altor dumnezei zi și noapte, acolo unde nu vă voi arăta favoare.

Veţi sluji altor dumnezei. Întrucât poporul lui Dumnezeu stăruia fără încetare să slujească în ţara lor dumnezeilor străini, ca o plată cuvenită Domnul urma să-i aşeze în ţara acestor dumnezei ca să le slujească acolo.


14 De aceea, iată, vin zilele, spune DOMNUL, că nu va mai fi spus: DOMNUL trăiește, cel care i-a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului;

Nu se va mai zice. Atât de mult mai vie în amintirea lor urma să fie robia babiloniană decât robia egipteană încât, atunci când exilaţii se vor fi întors ei se vor gândi mai mult la eliberarea lor din Babilon decât la exodul lor din Egipt ca o distinsă manifestare a îndurării şi puterii divine.


15 Ci, DOMNUL trăiește, cel care i-a scos pe copiii lui Israel din țara de la nord și din toate țările în care i-a alungat, și îi voi aduce din nou în țara lor pe care am dat-o părinților lor.

Ţara de la miazănoapte. Adică, Babilonul (vezi comentariul la cap. 1,14).


16 Iată, voi trimite după mulți pescari, spune DOMNUL, și ei îi vor pescui; și după aceea voi trimite după mulți vânători și ei îi vor vâna de pe orice munte și de pe orice deal și din găurile stâncilor.

Mulţime de pescari. O figură de stil reprezentând invadatorii babilonieni, care urmau să împresoare Iuda şi Ierusalimul, ca şi un năvod, neîngăduindu-i cuiva să scape (vezi Amos 4,2; Habacuc 1,15). Imaginea pescarilor este folosită şi într-un sens bun. Isus a asemănat împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti (Matei 13,47). El i-a chemat pe ucenicii Săi spre a fi pescari de oameni (Matei 4,19). Adevăratul evanghelist este descris ca vânând şi pescuind după oameni (Ev 116).

Vânători. O altă imagine care îi reprezintă pe invadatori poate accentuând ideea urmăririi israeliţilor individual spre a fi prinşi sau omorâţi, în timp ce pescarii reprezintă prinderea iudeilor ca un tot în năvodul campaniei militare.


17 Pentru că ochii mei sunt asupra tuturor căilor lor; ele nu sunt ascunse de la fața mea, nici nelegiuirea lor nu este ascunsă dinaintea ochilor mei.
18 Și mai întâi le voi răsplăti dublu nelegiuirea lor și păcatul lor, pentru că mi-au întinat țara, au umplut moștenirea mea cu trupurile moarte ale lucrurilor lor detestabile și urâcioase.

Voi răsplăti. La fel cum în legea mozaică o restituire sau o pedeapsă uneori egală cu dublul răului săvârşit, alcătuiau adesea măsura pedepsirii (vezi Exod 22,4.7), la fel aici Dumnezeu îl avertizează pe Iuda că acea cale a nelegiuirii aleasă de ei nu-i va duce decât la o răsplătire din plin.


19 DOAMNE, puterea mea și fortăreața mea și adăpostul meu în ziua nenorocirii, neamurile vor veni la tine de la marginile pământului și vor spune: Cu adevărat părinții noștri au moștenit minciuni, deșertăciune și lucruri care nu folosesc la nimic.

Scăparea mea. Profetul cultivă o nădejde şi încredere cu privire la ceea ce va face Dumnezeu în viitor. Aceasta îi sugerează o privelişte a ceea ce Domnul intenţiona să facă pentru cetăţenii naţiunilor străine care se vor întoarce la El (vezi p. 29, 30). LXX redă ultima parte a versetului în mod corespunzător: Cât de zadarnici au fost idolii pe care şi i-au făcut părinţii voştri, şi în ei nu este nici un ajutor.


20 Își va face un om dumnezei pentru el însuși, și ei nu sunt dumnezei?
21 De aceea, iată, de data aceasta îi voi face să cunoască, îi voi face să cunoască mâna mea și puterea mea; și vor cunoaște că numele meu este DOMNUL.

Vor cunoaşte. Vezi comentariul la Ezechiel 6.7.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

16 Ev 116

21 GC 287