Acum. Pentru context vezi comentariul la cap. 40,1. Ameninţările şi mustrările versetelor finale ale capitolului precedent sunt puse acum în contrast cu făgăduinţele de nădejde. Judecata este urmată de milă; iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât mânia Lui. În toată strâmtoarea lor a fost şi el în strâmtorare [KJV] (cap. 63,9). În ciuda abaterilor lor El încă îi iubea şi nu dorea nimic mai mult decât ca ei să se întoarcă din toată inima către El.

Te-a făcut. Vezi comentariul la cap. 40,12.26.28. Dumnezeu îl crease pe Israel ca popor, spre a fi o cinste pentru Numele Lui (versetele 7,21). În privinţa aceasta ei dăduseră greş până acum, dar Dumnezeu căuta să înscrie în inima lor gândul că încă erau poporul Său, numit după Numele Lui şi menit să fie reprezentantul şi martorul Lui printre oameni (cap. 43,10; 44,8).

Nu te teme. Vezi comentariul la cap. 41,10.

Te chem. Vezi comentariul la Geneza 32,28.

Prin ape. Chiar aflându-se în cele mai grele strâmtorări, poporul lui Dumnezeu avea asigurarea că El va fi cu el pentru a-l sprijini şi mântui. Nu li se făgăduia lipsă de necaz şi de suferinţă, ci mângâiere şi eliberare în cele din urmă. De multe ori Israel trecuse prin foc şi prin apă, dar Dumnezeu îl scăpase (Psalmi 66,12; comp. Isaia 8,7.8). de multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea (Psalmi 34,19; comp. v. 17,18). În Scriptură, apa şi focul apar adesea ca agenţi purificatori (Numeri 8,7; Iov 23,10; comp. 2Petru 3,5-7).

Sfântul. Vezi comentariul la cap. 40,25.

Etiopia şi Saba. Vezi comentariul la Geneza 10,6.7. Unii au emis ideea că versetul acesta se referă la transferul Egiptului, Etiopiei şi Sabei în mâinile Persiei în schimbul eliberării iudeilor din robia babiloniană. Cir a dat cel dintâi decret care le permitea iudeilor să părăsească Babilonul şi să-şi rezidească Templul (2Cronici 36,22.23; Ezra 1,2-4), iar fiul lui, Cambises, a cucerit Egiptul (vezi Vol. II, p. 326). Nota dominantă aici este valoarea pe care o are Israel înaintea Domnului. Vezi şi Ezechiel 29,18.19.

Te iubesc. Vezi Deuteronom 7,7.8. Din cauza iubirii Sale pentru Israel Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru ei. În timpul lui Moise iubirea acesta a fost demonstrată prin eliberarea de sub faraon, iar pe timpul lui Isaia, prin eliberarea de Sanherib. Iubirea lui Dumnezeu pentru Israel era imparţială, deoarece Dumnezeu nu este părtinitor (Fapte 10,34). Ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu nu este naţionalitatea, ci caracterul (Fapte 10,35).

De la răsărit. Aceste cuvinte au avut o împlinire parţială în întoarcerea iudeilor din captivitatea babiloniană. Ele vor mai avea o împlinire în strângerea celor credincioşi din toate părţile lumii în timpul perioadei creştine (vezi p. 35, 36). Împlinirea lor deplină va avea loc numai atunci când cei drepţi vor fi adunaţi din cele patru colţuri ale pământului la revenirea lui Hristos (Matei 8,11; 24,31; Luca 13,29).

Nu opri. În limbaj poetic Isaia îşi continuă descrierea convertirii oamenilor din toate naţiunile. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă în loc de fiii Mei şi fiicele Mele zice fiii voştri şi fiicele voastre.

Poartă Numele Meu. Şi, prin urmare, aparţin lui Dumnezeu. Aceasta include şi neamurile pe lângă iudei, deoarece ele sunt împreună moştenitoare (Efeseni 3,6), chemate să fie un neam sfânt ca să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată (1Petru 2,9). Compară Fapte 11,26; Iacov 2,7.

Cel orb. Vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.18.20. Oamenii de pe pământ până aici orbi şi surzi faţă de cele spirituale sunt invitaţi să cerceteze dovada că Domnul este adevăratul Dumnezeu, şi să ia o decizie în favoarea sau contra adevărului (cap. 43,9).

Toate neamurile. Neamurile pământului sunt invitate să-şi susţină cauza înaintea curţii de judecată a universului. Ele vor avea o ocazie de a se îndreptăţi, dar dacă nu reuşesc să o facă sunt chemate să recunoască faptul că Domnul este Dumnezeu şi căile Lui sunt adevăr. De aici înainte nu va mai fi scuză pentru orbire (vezi v. 8).

Martorii Mei. Vezi p. 26-29. Toţi cei care îl recunosc pe Dumnezeu (v. 9) sunt însărcinaţi să dea mărturie cu privire la El înaintea lumii. Dumnezeu a dat multe dovezi ale înţelepciunii şi puterii Sale divine, ca în Egipt (Exod 3,12-15) şi pe Muntele Carmel (2Regi 18,36-39). Într-un mod special în vremurile antice iudeii trebuia să fie martorii lui Dumnezeu. Ca naţiune ei trebuia să fie o mărturie vie că Domnul este Dumnezeu. Rămăşiţa din Ierusalim după invazia lui Sanherib a fost pentru lumea de atunci o mărturie despre iubirea lui Dumnezeu pentru poporul Lui şi despre puterea Lui de a mântui. Chiar şi astăzi, deşi nu mai este poporul ales al lui Dumnezeu, naţiunea iudaică constituie

o mărturie impresionantă cu privire la adevărul cuvântului lui Dumnezeu. Biserica de astăzi are un rol asemănător cu acela al lui Israel din vechime (vezi 1Petru 2,9).

Afară de Mine. În timpul lui Moise, Dumnezeu Şi-a izbăvit poporul de puterea Egiptului, iar pe vremea lui Isaia, de puterea Asiriei. De-a lungul tuturor veacurilor El l-a izbăvit de puterea păcatului. Când Isus a venit în lume El a venit cu scopul anumit de a mântui pe poporul Lui de păcatele sale (Matei 1,21). Nu este alt mijloc de mântuire (Fapte 4,12).

Nu sunt străin [KJV: Nici un dumnezeu străin]. Adică, nici un idol (Deuteronom 32,16, Isaia 42,8; 44,10; Ieremia 3,13). Atunci când Israel le slujea zeilor străini Domnul nu putea să-Şi descopere puterea în favoarea lor. El prezisese că Îşi va aduce poporul în ţara făgăduită, îi va izbăvi din mâna vrăjmaşilor lor şi îi va aduce înapoi din captivitatea babiloniană. Nici un zeu străin nu putea face aceste preziceri. În toate aceste lucruri copii lui Israel erau martori ai preştiinţei şi credincioşiei lui Dumnezeu.

Cine se poate împotrivi? Cine dintre oameni poate să-l împiedice pe Dumnezeu? El îşi realizează planurile indiferent de oameni. Când Asiria a încercat să-l nimicească pe Iuda, împotriva voinţei divine, Dumnezeu a nimicit forţele lor asediatoare (cap. 14,24-27; 37,33-36).

Răscumpărătorul vostru. Vezi comentariul la v. 11.

Sfântul. Vezi comentariul la cap. 40,25.

Trimit... împotriva Babilonului. Timpul trebuie tradus cu trecutul: Am trimis...Aici Isaia prezice captivitatea babiloniană cu un secol mai înainte. Cunoscând cu siguranţă ceea ce va fi, Dumnezeu vorbeşte despre evenimente viitoare ca şi cum ar fi deja împlinite (vezi Vol. I, p. 27). El Îşi demonstrase puterea prin izbăvirea poporului Său din mâinile lui Sanherib; acum El prezice relaţiile dintre poporul Său şi Babilon. Pentru ca babilonienii să nu considere cucerirea lui Iuda o dovadă a superiorităţii zeilor lor faţă de Dumnezeul lui Israel, El prezice evenimentul şi îl declară o împlinire a planului Său veşnic (vezi cap. 10,5-15).

Pe corăbiile cu care se făleau. Sensul ebraicei este aici obscur. LXX zice vor fi legaţi în lanţuri, iar Vulgata corăbiile lor măreţe. RSV traduce întreaga frază astfel strigătul Haldeilor va fi preschimbat în plângeri.

Împăratul vostru. Dumnezeu a fost Împăratul lui Israel în timpul teocraţiei (Exod 15,18; Psalmi 10,16; 29,10; 146,10; Isaia 44,6; Apocalips 11,15). Aici sunt prezentate atributele Lui distinctive: caracterul Lui, Cel Sfânt, puterea Lui, Creatorul şi autoritatea Lui, Împăratul.

Un drum pe mare. O aluzie la trecerea Mării Roşii (Exod 14,16; Psalmi 77,19). Aşa cum Dumnezeu Şi-a desfăşurat marea putere la eliberarea poporului Său din robia egipteană tot aşa Îşi va desfăşura din nou puterea pentru a-l elibera din Babilon. Aceeaşi putere e la îndemână azi pentru a elibera din robia păcatului.

O oştire şi războinici. Literal o putere, una mare.

Ca un muc de lumânare. Vezi comentariul la cap. 42,3. La Marea Roşie oştirile egiptene au fost nimicite ca flacăra unui muc de lumânare. Drumul eliberării pentru poporul lui Dumnezeu a constituit un drum al morţii pentru oştirile lui Faraon.

Nu vă mai gândiţi. Dumnezeu făcuse lucruri mari pentru poporul Său în vremurile trecute, dar acestea aveau să fie mici în comparaţie cu ceea ce El va face pentru ei în viitor.

Râuri în locuri secetoase. Probabil o aluzie la izvorul care l-a urmat pe Israel în pustie (vezi Exod 17,6; Numeri 20,8; Psalmi 78,15.16; 1Corinteni 10,4). Aici viziunea profetului este dusă înainte către marea lucrare pe care Dumnezeu o va înfăptui prin ducerea soliei harului Său în ţinuturi acum uscate şi sterpe (vezi comentariul la Ezechiel 47,1.8.9; vezi p. 27.30.35; vezi de asemenea Isaia 35,6.7; 41,18; 44,3). Trecerea pustiului a fost tot pe atât de mult o minune ca şi trecerea Mării Roşii. Puterea lui Dumnezeu nu este mai mică astăzi. După cum Dumnezeu a deschis o cale către Canaanul pământesc tot aşa El va deschide una către Canaanul ceresc.

Fiarele câmpului. Descrierea este extrem de figurată, atribuind animalelor sălbatice emoţiile şi atitudinile oamenilor. Întreaga înfăţişare a locurilor sălbatice va fi transformată. Grădini frumoase vor înlocui nisipurile arzătoare; păşuni înfloritoare şi câmpuri roditoare vor fi în locul pustiurilor triste, iar fiarele sălbatice ale pustiului se vor bucura de o transformare remarcabilă. Aceste rezultate măreţe vor veni pe urma proclamării Evangheliei în ţinuturile aride din punct de vedere spiritual ale pământului.

Mi l-am alcătuit. Vezi Deuteronom 7,7.8; comp. Ezechiel 16,1-14.

Te-ai obosit de Mine. Fără purtarea de grijă şi binecuvântarea lui Dumnezeu Israel nu ar fi devenit niciodată un popor (v. 21), dar el nu a apreciat ce făcuse Dumnezeu pentru el (vezi Deuteronom 6,10-12; 8,7-18; Isaia 5,1-7; Ezechiel 16,15; Osea 2,5-9). El a ajuns să fie absorbit de lucrurile pământeşti şi a încetat să mai fie interesat de lucrurile lui Dumnezeu.

Nu te-am chinuit cu daruri. Sau te-am împovărat (RSV). Compară Isaia 1,12.12; Maleahi 2,13. Cerinţele lui Dumnezeu nu au fost împovărătoare. Ce ceruse Domnul de la poporul Său să facă era spre folosul acestuia, nu al Său. El nu rânduise legea ritualurilor pentru binele Său, ci pentru al lui, ca să poată înţelege calea mântuirii mai desăvârşit.

M-ai chinuit... Din cauză că omul păcătuise, Hristos a trebuit să părăsească cerul şi a luat chip de rob(Filipeni 2,7). Păcatele noastre au făcut ca Împăratul slavei să ajungă un slujitor printre oameni. Cerinţele lui Dumnezeu sunt raţionale şi sunt toate spre binele oamenilor, dar ei au nu fost binevoitori să-şi facă partea. Dumnezeu se săturase cu totul de ipocrita lor pretenţie în cadrul închinării (Isaia 1,13.14).

Îţi şterg. Isaia Îl prezintă în mod clar pe Hristos ca Mântuitor al omului din păcat. El este cel care le iartă oamenilor păcatele. Iertarea dumnezeiască nu este numai o tranzacţie legală care şterge din raport păcatele trecutului, ci şi o putere înnoitoare care desfiinţează păcatul din viaţă. Ştergând vinovăţia Dumnezeu îi transformă pe păcătoşi în sfinţi. În felul acesta El pune efectiv cap păcatului. Doctrina ispăşirii pentru păcat este înfăţişată clar atât în Vechiul cât şi în Noul Testament.

Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Compară Isaia 1,18; Mica 7,19. Adică o dată ce ele sunt mărturisite, părăsite şi iertate, Dumnezeu îl tratează pe păcătosul pocăit ca şi cum n-ar fi păcătuit niciodată (vezi Ezechiel 18,20.21). Cuvintele lui Hristos către femeia prinsă în păcat sunt valabile pentru toţi: Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti (Ioan 8,11).

Adu-Mi aminte. Compară Isaia 1,18; Evrei 4,16. Pasagiul ar putea fi parafrazat Înfăţişează înaintea mea faptele tale cele neprihănite, dacă poţi, ca să fii îndreptăţit prin ele. Dacă poţi spune ceva bun în sprijinul tău, spune; bucuros te voi ierta de păcatele tale înscrise în carte dacă faptele tale sunt de aşa fel ca să te îndreptăţească.

Să ne judecăm. În frazeologia juridică contemporană Isaia îl cheamă pe Israel înaintea barei judecăţii divine.

Cel dintâi tată. Adică, Adam, tatăl neamului omenesc, de pe vremea căruia păcatul este în lume. Învăţătorii tăi. Adică, conducătorii poporului.

Am socotit ca nişte pângăriţi. Judecata venise asupra poporului lui Iuda din cauza abaterilor lor. Vrăjmaşii îi batjocoriseră aspru când oştile lui Sanherib înconjuraseră Ierusalimul (cap. 36,4-20; 37,10-13).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–28TM 96

1 DA 327, 479; ML 184; TM 516

1–3DA 382

1–4MH 122; PK 723

2 PK 512

4 DA 327

5 MH 123

8–139T 137

10 CT 243; FE 214; GW 13; MYP 200; LS 209; 5T 367; 7T 138

10–12AA 10

12 COL 299; DA 347; Ed 308; MH 100; 6T 444

19, 20 6T 86

21 Ed 174; PK 500

22 8T 275

25 GC 483; MH 123; 1T 543

25, 26 PK 723; TM 520