Isus și copilașii

Se vedea clar că Isus iubea copiii. Și nu era greu să îți dai seama că și copiii Îl iubeau pe Isus. Lor le plăcea să fie în apropierea Lui și niciodată nu le-a fost teamă de El. Când îi vedea, zâmbetul Lui era special, ochii Lui aveau o privire specială și întotdeauna le dădea o îmbrățișare specială. Poate tocmai de aceea mamelor le plăcea să își ducă copiii la Isus!

O mamă care se ruga pentru copilul ei își dorea să îl poată duce pe scumpul ei copil la Isus să îl binecuvânteze. Dar Isus era prea departe. Știa că ea și copilul ei nu ar fi putut niciodată să meargă până în locul în care era El.

Apoi, într-o zi, mama a auzit că Isus învăța și predica într-un loc mult mai aproape. Tot ar fi trebuit să parcurgă o distanță lungă, dar ea a hotărât să încerce. Probabil că a pregătit ceva pentru prânz să ia cu ei pe drum și numaidecât ea și copilul au plecat.

Trecând pe lângă vecinii de pe strada lor, le-au povestit încotro mergeau. „Vrem și noi să mergem”, au spus vecinii. La rândul lor, și ei și-au luat copiii și probabil că au pregătit ceva mâncare pentru drum. În scurt timp, s-a strâns un grup de mame cu copii de toate vârstele, de la bebeluși la adolescenți, și au pornit împreună pe drumul prăfuit. Toți erau fericiți și nerăbdători să Îl vadă pe Isus. 

GÂNDEȘTE-TE: Ai fi vrut să fii cu ei în acea zi? De ce? Cum este Isus? Psalmii 145:8,9. 

Un grup de mame și copiii lor mergeau pe drumul prăfuit înspre locul în care Se afla Isus. Când s-au apropiat, au observat că în jurul Lui erau strânși mulți oameni. Oare să îndrăznească să Îl întrerupă?

De fapt, Isus le văzuse deja. El știa cât de mult își iubeau copiii acele mame și cât își doreau ca El să îi binecuvânteze. Ele doreau ca ei să crească iubindu-L pe Dumnezeu și fiind bune ajutoare pentru El. Asta Își dorea și Isus. Dar mai întâi El a așteptat să vadă ce vor face ucenicii Lui.

Când le-au văzut pe mame cu copiii lor și au aflat ce voiau, ucenicii au dat dezaprobator din cap și le-au făcut semn înapoi spre drum. Ei erau siguri că Isus nu trebuia să fie întrerupt. La urma urmei, credeau ei, copiii nu erau la fel de importanți ca adulții care Îl ascultau pe Isus. Marcu 10:13. Ochii mamelor s-au umplut de lacrimi de dezamăgire. Ele speraseră și se rugaseră ca Isus să le binecuvânteze copiii, dar ucenicii Lui le trimiteau înapoi acasă.

Isus urmărea totul. El știa exact ce se întâmplă și acum, vorbind, vocea Lui era fermă. Îți puteai da seama că nu era deloc bucuros de reacția ucenicilor. Chiar în fața tuturor, El le-a spus să se oprească. Acei copilași erau importanți. De fapt, Isus a spus că, dacă oamenii nu devin la fel de plini de încredere și iubitori ca acei copilași, niciunul nu va intra vreodată în Împărăția lui Dumnezeu. Marcu 10:14,15.

GÂNDEȘTE-TE: Ești bucuros că Isus iubește copiii la fel de mult cum îi iubește pe adulți? Crezi că El încă Își dorește să binecuvânteze copiii la fel de mult ca atunci? Ești bucuros că ai niște părinți care vor ca Isus să te binecuvânteze și care vor să se asigure că vei fi în cer cu El în curând?

Un grup de mame și-au adus copilașii la Isus, pentru că voiau ca El să îi binecuvânteze; dar ucenicii încercaseră să le alunge. Isus le-a poruncit să nu se comporte astfel, și acum copilașii erau strânși în jurul Lui. El ținea în brațe un bebeluș obosit și curând acesta a adormit cu capul ghemuit la pieptul Lui.

Unul câte unul, Isus a îmbrățișat pe fiecare copil din preajma Lui. El Și-a pus mâna pe capul fiecăruia și l-a binecuvântat. Nici măcar unuia nu îi era teamă de El. Isus era cel mai iubitor, bun și blând om pe care Îl văzuseră. Marcu 10:16. Isus Și-a amintit ce Îi plăcea Lui când era copil. Poate că i-a întrebat de animalele lor de companie. Poate unii dintre ei I-au arătat unde s-au lovit. Poate că El a cules o floare și le-a arătat cât de perfect și de frumos o crease Dumnezeu. Copiii Îl ascultau cu nerăbdare și lor pur și simplu le plăcea să fie cu El.

Când s-au întors acasă, inima mamelor era ușurată și fericită; fiecare copil avea o amintire specială. Nu aveau să uite niciodată acea zi. Nici Isus nu a uitat-o. Când S-a întors la cer, Duhul Sfânt a fost cu acei copii. Unii dintre ei au crescut și au ajuns lucrători puternici pentru Isus. Ei i-au ajutat pe alții să afle despre El și cum să facă parte din Împărăția Lui. Unii chiar au murit pentru El.

Doar gândește-te, într-o zi fericită în cer, ei Îl vor întâlni din nou pe Isus. Crezi că Îi vor mulțumi din nou pentru că Și-a luat timp să îi binecuvânteze și să vorbească cu ei în acea zi? Isus cunoaște numele fiecăruia dintre ei. Ți-L poți imagina îmbrățișându- i și strigându-l pe fiecare pe nume? 

GÂNDEȘTE-TE: Când te rogi, vorbești cu Isus. Chiar și atunci când nu Îl poți vedea, El este totuși o Persoană umană și este la fel de real ca în acea zi cu mulți ani în urmă. Poți vorbi cu El întotdeauna. El vrea și astăzi să binecuvânteze copiii, la fel ca atunci. Și El le cunoaște numele.

Isus le arătase ucenicilor că și copilașii sunt importanți. Îți amintești ce a spus El în acea zi despre cât de important este să fim ca niște copilași? Marcu 10:15.

Copilașii se încred în părinții lor să le poarte de grijă. Ei știu că părinții lor le vor da mâncare și haine și îi vor proteja. Copilașilor nu le pasă de culoarea pielii, a părului sau a ochilor altor copii, nici nu îi interesează dacă sunt bogați, săraci, șchiopi sau orbi.

Dar ucenicii lui Isus nu erau asemenea unor copilași. Ei credeau că oamenii din alte națiuni erau păgâni și nu le plăcea de ei. Ei credeau că Isus urma să Își înființeze Împărăția pe pământ și că urma să îi elibereze de romani. Apoi Isus avea să fie împărat și ei ar fi fost ajutoarele Lui cele mai importante.

Ucenicii se certau uneori între ei cine să aibă cele mai importante funcții în noua împărăție. Desigur, ei au încercat să nu cumva să îi audă Isus, dar El știa ce se întâmplă. Mâine vom descoperi cum a folosit El un copilaș să îi ajute. 

GÂNDEȘTE-TE: Cum pot exersa copiii să fie altruiști? Gândește-te la câteva modalități.

Uneori ucenicii erau atât de egoiști și geloși încât se certau chiar cine să aibă cea mai importantă funcție în împărăția pe care credeau că urma să o înființeze Isus. Mama lui Iacov și Ioan chiar a mers împreună cu ei să Îi ceară lui Isus să le dea acele funcții. Matei 20:20,21.

Iacov și Ioan au fost printre primii ucenici ai lui Isus, și El îi iubea. Dar știa că nu aveau nici cea mai mică idee ce Îi cereau. În scurtă vreme aveau să fie foarte dezamăgiți. Pentru a ne salva, Isus urma să moară curând de o moarte teribilă. Dar, deși El le-a spus despre acest lucru, ei tot nu voiau să Îl creadă. Matei 20:22.

Isus tânjea să Își ajute ucenicii să își schimbe toată gândirea despre a fi important. Așa că El a încercat din nou să facă acest lucru într-o zi pe drum spre Capernaum. Ucenicii mergeau alături de Isus vorbind mai în șoaptă, pentru ca El să nu audă ce spuneau ei. Dar Isus știa despre ce vorbeau și S-a întristat. Ce i-a întrebat Isus? Marcu 9:33. Ucenicii erau rușinați. Ei credeau că Isus nu știa despre ce vorbeau ei și nu voiau să Îi spună. Marcu 9:34.

Într-un final, au pus întrebarea pe față. Matei 18:1. Apoi Isus le-a cerut la toți să stea în jurul Lui. După aceea le-a spus exact opusul la modul în care gândeau ei. Marcu 9:35. A fi slujitor era cel mai important? Cum era posibil? Apoi Isus a chemat un copilaș la El. Probabil că s-au îmbrățișat în timp de Isus l-a pus pe cel mic în brațele Lui. Apoi a vorbit. Marcu 9:36,37 și Matei 18:2-4. 

GÂNDEȘTE-TE: Dacă ucenicii nu se schimbau și nu se smereau, urmau să fie ei în Împărăția lui Dumnezeu? Acesta este un lucru serios la care să ne gândim, nu-i așa? A vrea să fii primul nu înseamnă să te asemeni cu Isus, nu-i așa? Persoanele egoiste și mândre nu vor fi în cer. Cum putem exersa să fim altruiști în fiecare zi?

Isus ținea în brațe un copilaș în timp ce vorbea cu ucenicii Lui despre a fi altruiști. El dorea ca ei să fie un exemplu bun și pentru copii. Cât de important era acest lucru? Marcu 9:42.

Este important, nu-i așa? Dar fiecare copil ar trebui să își amintească ceva întotdeauna. Există copii ai căror părinți nu sunt exemple bune, pentru că unii părinți nu Îl cunosc și nu Îl iubesc pe Isus. Dar avem pe Cineva care este un exemplu bun pe care să îl copiem? Există Cineva care va fi un părinte minunat pentru fiecare copil și chiar pentru cei mai în vârstă? Da, este. Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc iubitor, și Isus este Fratele nostru. Cât de minunat! Ei ne iubesc mai mult decât ne-ar putea iubi cei mai buni părinți.

În momentul în care Isus S-a întors la cer, toți ucenicii, în afară de Iuda, se schimbaseră foarte mult. Isus știa că ei vor fi asemenea păstorilor, îngrijind de adulți și copilași. Copiii vor fi asemenea mielușeilor și oamenii mari, asemenea oilor. Pe care i-a amintit Isus mai întâi când a vorbit cu Petru într-o zi? Ioan 21:15-17. 

GÂNDEȘTE-TE: Isus iubea copiii. Și ei Îl iubeau pe El. Când vorbea El, ei ascultau, pentru că le spunea povestiri minunate. Cuvintele pe care le folosea El erau ușor de înțeles. El nu era niciodată supărat sau nerăbdător. Copiilor le plăcea să privească la fața Lui fericită. Când I-au povestit despre problemele lor, El i-a ascultat. Lui Îi părea rău când ei se loveau și îi ajuta. Și știi ceva? El și acum este la fel. El nu S-a schimbat. Maleahi 3:6.

Sunca și plasa hingherului – partea a 4-a. Adaptare din Sunca, the Missionary Dog, de Anna Larsen Publicată de Pacific Press Publishing Association, Inc. Folosită cu permisiune.

Am deschis ușa. – Señora, señora, au luat-o pe Sunca, au luat-o pe Sunca! Câțiva dintre copiii vecinilor vorbeau în același timp într-o agitație frenetică.
– Cum? Cine a luat-o pe Sunca? Din tonul vocii lor mi-am dat seama că se întâmplase ceva rău cu câinele nostru.
– Au pus-o într-un camion într-o cușcă mare! a strigat șocată o fetiță. Toți copiii de pe strada noastră o iubeau pe Sunca.
– Au prins-o într-o plasă mare! a exclamat un altul.
– Cine? Cine a prins-o? Gândurile îmi alergau prin minte cu așa viteză încât am început să amețesc.
– Hingherul, señora, hingherul. Lucho, de vizavi, părea să înțeleagă mai bine.
– Tocmai a venit hingherul și a găsit-o pe Sunca pe stradă, alergând după un cocoș.
– Un cocoș! a țipat Maruja. A ridicat mâinile sus și a început să alerge pe stradă în căutarea Monstrului.
– Biata Sunca, a spus Lucho solemn. O vor omorî.
– Să o omoare! O, nu! M-a cuprins teama.
– Trebuie să facem ceva. Trebuie să îl sun pe soțul meu. În acea seară, eu și soțul meu am mers la adăpost. Sunca, pierdută, zburlită și tremurând, stătea printre alți câini mari. Ea nu mă văzuse venind, dar când mi-a auzit apelul familiar: „Sunca, Sunca!”, expresia ei pierdută s-a schimbat. A ciulit urechile și repede s-a ridicat în patru labe; cu scâncete de bucurie, ea a sărit până la intrarea în cușcă, făcându-și loc printre alți câini. Curând ne-am întors fericiți cu mașina la Miraflores împreună cu Sunca; acum stătea pe scaunul din față între noi.

Băieți și fete, această povestire, deși adevărată și interesantă, nu ne-o prezintă neapărat pe Sunca în postura de câine misionar. Totuși, putem învăța ceva din experiența lui Sunca.

Mai întâi, datoria lui Sunca era să păzească intrarea în casa stăpânilor ei, la fel cum tu trebuie să îți păzești intrarea spre inima ta. În al doilea rând, Sunca s-a împrietenit cu tovarășul eu (cocoșul) cu multă răbdare. Noi nu trebuie să renunțăm atunci când cei de lângă noi sunt nepoliticoși. Îi putem câștiga ca prieteni doar prin răbdare și dragoste. De asemenea, putem învăța să nu fim foarte curioși; ne poate cauza probleme. Sunca știa că nu trebuie să alerge singură pe stradă și ah, ce experiență îngrozitoare a avut din cauza neascultării ei! Dar, cel mai bun lucru pe care îl putem învăța este că, dacă Satana ne prinde în plasa lui, cu siguranță Isus va veni și ne va răscumpăra. (Va urma)