O familie își împarte casa cu ceilalți

Încerca Satana în orice mod posibil să Îl oprească pe Isus să ne elibereze de sub puterea îngrozitoare a păcatului? Da. Satana știa că, dacă Îl putea determina pe Isus să nu respecte Cele Zece Porunci măcar o singură dată, acest lucru ar fi stricat planul minunat de a ne salva și aveam să fim pierduți pentru totdeauna.

Din momentul în care Isus S-a născut, Satana a făcut tot posibilul să Îl determine să nu asculte de părinții Lui, să fie nerăbdător, să facă o minune pentru El sau orice era greșit. Satana era hotărât să Îl facă pe Isus să aleagă să nu fie cu adevărat om. Oamenilor le era greu să creadă că Isus era Mesia pe care Îl așteptaseră de atâta timp. Satana insuflase idei greșite despre cine avea să fie Mesia și ce urma să facă El. Ei știau că Mesia era om și că El putea face lucruri puternice, pe care doar Dumnezeu le putea face. Dar cum era posibil să fie El cu adevărat Dumnezeu?

Preoții și conducătorii au ales să creadă că Isus nu era Fiul lui Dumnezeu. Ei chiar au spus că minunile Lui erau făcute prin puterea lui Satana. Matei 12:22-24. Dar când oamenii L-au ascultat pe Isus și au văzut minunile Sale uimitoare, mulți au crezut că El era Mesia. Dar mulți încă nu credeau. Când ucenicii lui Isus s-au îndoit uneori că El era Mesia, probabil că El S-a întristat.

Uneori chiar și familia Lui s-a îndoit. Chiar și mama Lui se întreba dacă era bine ca El să nu respecte regulile învățate de rabini. Deși ea știa că El era Fiul lui Dumnezeu, totul se întâmpla atât de diferit de modul în care au fost ei învățați. Cel mai bun prieten al lui Isus era Tatăl Lui ceresc. Dar, pentru că era om, El adesea Se simțea singur. Isus tânjea să fie cu alți oameni despre care știa că Îl iubeau și aveau credință în El. 

GÂNDEȘTE-TE: Există în lumea noastră oameni singuri? Înțelege Isus cât de singuri se simt acești oameni? Tu cunoști oameni care se simt singuri? Cum îi poți ajuta?

Tu ai casă? Dacă da, poți fi recunoscător, pentru că în lumea noastră sunt mulți oameni care nu au o casă. După ce a plecat din Nazaret, locul în care a crescut, Isus nu a mai avut un loc pe care să îl numească acasă. Astfel că, deoarece întotdeauna mergea din loc în loc, El trebuia să depindă de ceilalți pentru mâncare și pentru un loc în care să doarmă. Îți amintești ce a spus când Iuda a vrut să fie unul din ucenicii Lui? Matei 8:20.

Aproape oriunde a mers Isus, fariseii și ceilalți au încercat să Îl păcălească să spună sau să facă ceva care să Îi cauzeze probleme. Ei căutau o scuză să Îl aresteze și să Îl ucidă. Dar exista o casă în care Isus era întotdeauna bine-venit, un loc în care Se simțea în perfectă siguranță față de iscoade. Casa aceea era într-un sat mic, numit Betania, cam la douăzeci și patru de kilometri de Ierusalim. De fiecare dată când era la Ierusalim sau prin apropiere, fii sigur că Isus aștepta cu nerăbdare să meargă acolo.

Oamenii din acea casă au știut încă din prima clipă în care L-au întâlnit pe Isus că El era Mesia, Fiul lui Dumnezeu, și ei Îl iubeau și se încredeau în El. Tocmai de aceea El Se simțea bine împreună cu ei. Iar lor le plăcea nespus prezența Lui! Este vorba despre casa lui Lazăr și a surorilor lui, Maria și Marta.

GÂNDEȘTE-TE: Crezi că Isus înțelege simțămintele oamenilor care nu au o casă? Tu ești recunoscător pentru casa ta?

Maria și Marta erau două surori care locuiau împreună cu fratele lor, Lazăr, în casa lor din Betania. Amândouă Îl iubeau foarte mult pe Isus; dar ele își arătau dragostea în moduri diferite, pentru că ele două erau foarte diferite.

Maria avea un motiv special pentru care Îl iubea pe Isus. Înainte de a-L întâlni pe Isus, Satana o ademenise să facă lucruri greșite. Dar, după ce L-a întâlnit pe Isus, Maria a vrut să se schimbe. Ea știa că ceea ce făcea era greșit. Dar este întotdeauna ușor să renunți la a mai face lucrurile greșite și a începe să faci ce este bine? Nu. Noi nu putem face acest lucru dacă Isus nu ne ajută.

Prima dată când Maria a încercat să nu mai facă ce era greșit, ea a eșuat. Lui Isus I-a părut rău, dar nu a certat-o. El S-a rugat pentru ea și i-a spus să continue să încerce și să Îi ceară lui Dumnezeu să o ajute. Data următoare s-a întâmplat la fel. Satana nu voia să îi dea drumul. Dar Dumnezeu este mai puternic decât Satana, și Isus nu a renunțat la ea. Maria a continuat să încerce. Știi de câte ori a încercat Maria? De șapte ori. Dar Isus nu a certat-o și nici nu a descurajat-o. El adesea a plâns în timp ce Se ruga pentru că îi iubea pe oameni atât de mult.

Știa cât de important era pentru ei să aibă credință în puterea Lui de a-i ajuta în lupta împotriva lui Satana. Maria chiar Îl auzise plângând în timp ce vorbea cu Tatăl Lui ceresc despre ea. În cele din urmă, Maria a obținut biruința. Satana eșuase în a o menține roaba lui. Ea era liberă. Marta și Lazăr erau fericiți. Dar doar Isus știa cât de fericită era cu adevărat Maria. 

GÂNDEȘTE-TE: Te poți gândi la un lucru pe care ai încercat din nou și din nou să nu îl mai faci? Este greu? Nu renunța niciodată! Asta vrea Satana să facem. Dar Isus ne poate ajuta să câștigăm lupta, la fel cum a ajutat-o pe Maria. Continuă să te încrezi în El și continuă să încerci! Cu ajutorul Lui, vei câștiga! Romani 8:37. 

Deși Marta și Maria erau foarte diferite una de cealaltă, amândurora le plăcea prezența lui Isus în casa lor și amândurora le plăcea să Îl asculte.

Când Isus venea în vizită, primul lucru la care se gândea Marta era să Îi pregătească ceva special de mâncare. Ea se îngrijora ca totul să fie perfect, pentru că nimic nu era prea bun pentru scumpul lor Isus.

Dar primul lucru la care se gândea Maria era că mai avea o șansă să Îl asculte pe Isus. Ea se așeza aproape de picioarele Lui, ca să nu îi scape niciun cuvânt. Într-o ocazie când Isus era în vizită, Marta lucra grăbită în bucătărie, ca de obicei. Și Maria stătea la picioarele lui Isus, ca de obicei. Marta era atât de ocupată încât nu putea auzi prea mult din ce spunea Isus. Chiar o enerva faptul că Maria întotdeauna putea să asculte în timp ce ea părea să rămână să facă toată treaba. Luca 10:38.

Marta nu era prea fericită. Nu era corect, se gândea ea. Maria ar fi trebuit să o ajute. Cu cât se gândea mai mult la acest lucru, cu atât mai nefericită era. Ce a făcut ea într-un final? Luca 10:40.

GÂNDEȘTE-TE: Crezi că Marta era puțin nepoliticoasă să întrerupă chiar așa conversația? Avea ea dreptul să se simtă atât de tristă? Ce avea să spună Isus? Vom afla mâine.

Isus era acasă la Lazăr, iar Maria stătea la picioarele Lui și Îl asculta. Marta, sora ei, era supărată. Ea a mers în încăperea în care vorbeau ei și I-a spus lui Isus problema ei. Isus o asculta, dar El știa ce simțea ea. Maria probabil că s-a simțit rușinată, pentru că ceea ce spunea Marta era adevărat. Ea nu o ajuta pe sora ei. Ea se gândise doar să Îl asculte pe Isus. Îți poți imagina privirea blândă a lui Isus și vocea Lui când i-a răspuns Martei. Luca 10:41,42.

Probabil că Marta s-a întors tăcută la bucătărie. Probabil că se gândea serios. Dar ce voia să spună Isus? Ea știa că era important să mănânci. Și probabil că era o bucătăreasă bună, care pregătea o hrană delicioasă. Dar Isus a spus că ce făcea Maria era mai important decât a pregăti preparate speciale.

Marta știa că Isus le iubea pe amândouă. Și unul din motivele importante pentru care lui Isus Îi plăcea să fie cu ei era pentru că El știa că ei Îl iubeau și aveau încredere în El. Putea vorbi fără ca cineva să Îi răstălmăcească cuvintele. Ei nu încercau să dea un sens greșit cuvintelor Lui.

Probabil că, după acea zi, Maria a ajutat mai mult când a venit Isus. Probabil că preparatele Martei tot erau delicioase, dar probabil că acum erau mult mai simple și nu necesitau la fel de multă muncă.

GÂNDEȘTE-TE: Ce crezi că putem învăța din cele întâmplate în acea zi? 

Ceea ce i-a spus Isus Martei în lecția noastră de ieri este atât de important încât trebuie să medităm și noi la acest lucru. Mai întâi să citim din nou ce a spus Isus. O parte din verset este în textul nostru de memorat. Luca 10:41,42.

Acum să ne gândim la „partea bună” pe care a ales-o Maria. Vrei să spui ce înseamnă a-ți lua timp să stai cu Isus? Înseamnă să asculți ce spune El citind Biblia, să vorbești cu El în rugăciune și să înveți lecția de la Școala de Sabat și textul de memorat?

Ce este mai important? Să mănânci un mic dejun bun sau să petreci puțin timp în liniște cu Isus în fiecare dimineață? Amândouă lucrurile sunt importante, nu-i așa? Cum te poți asigura că le faci pe amândouă? Te-ar ajuta dacă seara te-ai duce la culcare mai devreme și te-ai trezi dimineața mai repede?

Ce este mai important? Altarul familial sau să mai dormi încă puțin dimineața? Sau să te uiți la televizor seara? Sau să te joci până la ora de culcare? Cum poți ajuta ca în familia ta să se facă altarul familial? Ce este mai important? Să ajungi la timp la Școala de Sabat sau să dormi până târziu? Cum îți poți ajuta familia să doarmă suficient și totuși să fie gata să plece destul de devreme, pentru a ajunge la timp la Școala de Sabat?

Avem nevoie de oameni harnici, ocupați, cum era Marta? Da. Dar oamenii ocupați își iau timp să stea cu Isus în fiecare zi? Mai întâi trebuie să fim ca Maria dimineața și apoi să fim ca Marta pe tot parcursul zilei.

GÂNDEȘTE-TE: Cum te poți asemăna mai mult cu Maria? Dar cum te poți asemăna mai mult și cu Marta? Probabil că părinții tăi te pot ajuta să afli cum. Și Isus te va ajuta, pentru că toți avem nevoie să fim ca amândouă.

Sunca și mingea ei – partea 1. Adaptare din Sunca, the Missionary Dog, de Anna Larsen. Publicată de Pacific Press Publishing Association, Inc. Folosită cu permisiune.

Curtea din spate a casei noastre din Lima, Peru, era îngrădită de un gard viu, înalt de un metru optzeci și se afla chiar lângă autostradă. Cam pe la mijlocul gazonului, am agățat cu o sfoară o minge mare, ușoară, de un stâlp care venea de la acoperiș până la mijlocul verandei.

Când aveam vizitatori, de obicei agățam mingea cam la șaizeci de centimetri de pământ și Sunca o împingea bucuroasă cu nasul sau o mușca cu dinții. Entuziasmul ei pentru joc, energia cu care trimitea mingea în zbor spre partea cealaltă și acuratețea cu care lovea mingea de fiecare dată când se întorcea erau un motiv de distracție pentru prietenii noștri.

Într-o zi, Pepe, de opt ani, și cele două surori mai mici ale lui, Rita (7) și Lucia (4), au venit la noi în vizită. De fapt, au venit să o viziteze pe Sunca. Ei auziseră despre ea, dar nu o întâlniseră niciodată.

– Ah! și-a frecat Pepe mâinile și hanoracul verde, tremurând de entuziasm. Ce câine! Privea uimit cum Sunca făcea mingea să se balanseze încoace și încolo. Când a venit înspre el, Pepe a prins-o. Dar, înainte să își dea seama ce se întâmplă, Sunca a sărit chiar pe stomacul lui și, cu o lovitură puternică, a trimis mingea înapoi în balans.
– Ooops! Aproape că mi-a retezat nasul. Pepe a zâmbit și a făcut un pas înapoi, împiedicându-se și căzând cu mâinile peste față.
– Ce dur joacă! Totuși, nu a trecut mult și Pepe a reintrat în joc. Surorile lui, la fel de entuziasmate ca el, au bătut din palme și au încercat timid să se alăture distracției.
– Nu ne-am putea juca fără sfoară? a întrebat Pepe. Așa aproape că am putea juca volei cu Sunca.
– Se poate, am spus eu. Dar vezi tu, Pepe, dacă nu am avea sfoara, Sunca ar putea trimite mingea spre autostradă, dincolo de pomișori, și ar fi foarte periculos, atât pentru mașini, cât și pentru cel care se duce după minge. Puțin mai târziu, când toți stăteam în salon, Pepe a întrebat:
– Mătușă Annie (toți copiii îmi spunea mătușă), cum ai învățat-o pe Sunca atât de multe scamatorii? El și-a rupt biscuitul în bucățele mici și, la fiecare bucățică pe care i-o dădea, îi spunea să se rostogolească și să se ridice.
– Cum ai învățat-o să se joace cu mingea? Rita o admira pe Sunca la fel de mult ca fratele ei. Ea a spus:
– Este cel mai inteligent câine din tot Peru! Probabil că a costat foarte mulți bani.
– Ei bine, copii, am spus eu, mi-ați pus două întrebări: de unde o avem pe Sunca și cum am învățat-o atât de multe trucuri. Dacă stați liniștiți și în tăcere, vă voi povesti. Micuța Lucia stătea cu picioarele balansându-se pe scaun, iar Pepe și Rita s-au așezat comod pe covor. Sunca se odihnea pe picioarele lui Pepe. (Va urma)