Samariteanul milos

Tu ai vecini? Locuiesc aproape de tine? Îi cunoști pe nume? Isus vorbea despre vecini, semeni. Dar El nu Se referea doar la oamenii care locuiesc aproape de noi sau pe aceeași stradă. Vom descoperi împreună ce a vrut să spună Isus când a vorbit despre semeni.

Dacă ai învățat pe de rost Cele Zece Porunci, spune cel puțin două. Dacă nu le știi, le poți citi în Exodul 20:16,17. Vorbea Isus doar despre oamenii din vecinătate când a spus să nu ne mințim aproapele sau să nu poftim ceva ce aparține semenului nostru? Cu siguranță că nu. El spunea că nu ar trebui să facem nimănui aceste lucruri.

Când Isus a venit și S-a întrupat, El S-a făcut frate cu noi toți. Deoarece Dumnezeu este Tatăl Lui, El este și Tatăl nostru. Cu toții suntem frați și surori prin Isus. Atunci ar trebui să îi iubim și să ne îngrijim de ceilalți, indiferent cine sunt ei sau unde locuiesc? Da. Isus este exemplul nostru și El iubește pe fiecare, indiferent cine este. El îi iubește chiar și atunci când ei nu Îl iubesc.

Fariseilor nu le plăcea modul în care Isus Se purta față de toți. Ei erau siguri că samaritenii și păgânii, care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu, nu erau semenii lor. Dar mai credeau și că vameșii (cei care strângeau taxele pentru romani), păcătoșii (oamenii care nu respectau Legea) și cei săraci și ignoranți nu erau nici ei semenii lor. Chiar și a-i atinge pentru ei era ca și cum atingeau pe cineva care suferea de o boală contagioasă. 

GÂNDEȘTE-TE: Cine crezi că avea dreptate, Isus sau fariseii? Cele Zece Porunci ne spun că ar rebui să ne placă doar de anumiți oameni, dar nu și de alții?

Fariseilor le plăceau discuțiile aprinse. Unul din subiectele de discuție era cine este suficient de bun încât să fie numit semen, și cine nu. Ei au fost deranjați când au văzut că Isus și ucenicii Lui s-au împrietenit cu tot felul de oameni.

Levi-Matei, unul din ucenicii lui Isus, a fost vameș. Citește ce s-a întâmplat într-o ocazie când Isus și ucenicii Lui mâncau la masa lui Levi-Matei. Matei 9:11-13.

Isus le-a reamintit că doar oamenii care știu că sunt bolnavi merg la doctor. Oamenii care cred că nu au nicio problemă nu vor să meargă la doctor. Satana a rănit trupul și mintea fiecărei persoane care a trăit vreodată, în afară de Isus. Și Isus a venit în lumea noastră să ajute trupurile bolnave și, totodată, să schimbe gândirea greșită. El ne-a creat trupul și mintea și tot El ne poate vindeca. Dar îi forțează vreodată Isus pe oameni să Îl lase să îi ajute? Nu, niciodată.

Fariseii erau siguri că nu aveau nevoie ca Isus să îi vindece. Ei erau atât de atenți să respecte multele reguli pe care le inventaseră încât credeau că nu aveau nevoie de vindecare. Deși Dumnezeu a spus să îi iubim pe ceilalți așa cum ne iubim pe noi înșine, ei îi iubeau doar pe cei despre care credeau că erau suficient de buni. Ei nu îi iubeau pe semeni așa cum a spus Dumnezeu că ar trebui să îi iubim. Ei erau „bolnavi” și aveau nevoie de vindecare, dar nu știau. 

GÂNDEȘTE-TE: Ai reușit să înveți Cele Zece Porunci minunate? Primele patru ne vorbesc despre cum să Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima. Ultimele șase ne spun cum să îi iubim pe ceilalți, pe semenii noștri. Fariseii chiar respectau regulile lui Dumnezeu? Este natural să îi iubim pe ceilalți la fel cum făceau fariseii? Da. Doar Isus ne poate ajuta să îi iubim pe semeni la fel ca El.

Fariseilor nu le plăcea de Isus și sperau să Îl prindă spunând ceva ce I-ar fi cauzat probleme. Ei doreau să Îl oprească să mai vorbească cu oamenii și să mai facă minuni. Așa că, într-o zi, pe când Isus vorbea cu niște oameni, fariseii au pus un purtător de cuvânt să Îi adreseze o întrebare. Ei sperau că răspunsul Lui Îi va cauza probleme. Care era întrebarea? Luca 10:25.

Fariseii erau siguri că, respectând toate regulile lor, ei puteau avea viața veșnică. Ei știau că Isus nu respecta acele reguli inventate. Dar Isus știa că ei încercau să Îl păcălească. Așa că le-a răspuns adresându-le o altă întrebare. Luca 10:26.

Purtătorul de cuvânt știa răspunsul la întrebarea lui Isus. Nu avea nevoie să repete toate Cele Zece Porunci, dar I-a spus la ce se refereau. Luca 10:27. Răspunsul lui era corect, și Isus i-a spus acest lucru. Luca 10:28.

Dar învățătorul Legii s-a simțit incomod. El știa că nu Îl iubea pe Dumnezeu din toată inima. Nici nu îi iubea pe ceilalți cum se iubea pe el. El nu voia să se gândească la acest lucru, așa că rapid a pus o altă întrebare. Luca 10:29.

Fariseii nu credeau că semen ar putea fi oricine, așa că acum ascultau cu mare interes. Erau siguri că lui Isus avea să Îi fie greu să răspundă la întrebarea învățătorului Legii, pentru că ei știau că El îi iubea pe toți. Dar Isus nu S-a contrazis cu ei. În schimb, El le-a vorbit despre ceva ce se întâmplase nu cu mult timp în urmă. Era un lucru despre care știau cu toții. Mâine vom afla acea poveste. 

GÂNDEȘTE-TE: Care au fost cele două întrebări puse de învățătorul Legii? Erau amândouă importante? Dacă cineva ți-ar pune aceste întrebări, tu ce ai spune?

Isus a răspuns la întrebarea: „Cine este aproapele meu?” povestind ceva ce se întâmplase pe drumul dintre Ierusalim și Ierihon. O parte din acel drum era foarte periculoasă pentru că se trecea printr-un loc îngust, pietros, unde hoții se puteau ascunde cu ușurință. Uneori, când oamenii treceau pe acolo, hoții ieșeau dintr-odată și îi jefuiau, răneau și chiar ucideau pe trecători. Isus spunea această întâmplare despre care toți știau că este adevărată și ascultau cu interes. Luca 10:30.

Îl poți vedea în imaginația ta pe sărmanul om căzut lângă drum? Sângera și era foarte rănit. Poate că era pe jumătate conștient și gemea. Hoții îi luaseră tot – banii, hainele și orice a mai avut la el. După o vreme, a auzit pași apropiindu-se. Sărmanul bărbat probabil că a început să spere. Poate venea cineva să îl ajute. Pașii cui se auzeau și ce a făcut el? Luca 10:31.

Preotul se întorcea de la serviciul de închinare de la Templul din Ierusalim. Preoții trebuiau să ajute oamenii. Dar, de îndată ce acest preot l-a văzut pe bărbat zăcând acolo, acoperit cu sânge, numaidecât a privit în altă parte și a grăbit pasul. Chiar a trecut pe partea cealaltă a drumului, ca să fie cât se putea de departe de cel căzut. 

GÂNDEȘTE-TE: Tu cum te-ai fi simțit dacă ai fi fost în locul bietului om?

Sărmanul om rănit încă zăcea pe marginea drumului. Trecuse un preot pe lângă el, dar fără să îl ajute. Dar iată – mai trecea încă o persoană. Pașii se auzeau tot mai aproape. S-au apropiat până în locul în care era el și apoi s-au oprit. Ah – poate de această dată... Dar nu, din nou pașii s-au depărtat. Ai cui pași erau de această dată? Luca 10:32.

Preoții și leviții trebuiau să ajute oamenii. Dar preotul trecuse grăbit pe lângă sărmanul om rănit. Levitul a oprit, s-a uitat la el, dar nici el nu a vrut să îl ajute. Plecând grăbit, se gândea că ar fi fost mai bine să fi mers pe un alt drum, ca să nu îl vadă pe bărbatul acela rănit. Deja probabil că sărmanul suferind era sigur că nu venea nimeni să îl ajute.

Dar apoi s-a mai auzit ceva. Nu era sunetul unor pași. Când a fost aproape, sunetul a încetat. Apoi suferindul a auzit niște pași. Cineva l-a atins cu blândețe și i-a vorbit cu glas blând. Cu atenție, bărbatul a îngrijit tăieturile și sângerările profunde și a folosit câteva din hainele lui pentru a-l acoperi pe bărbatul rănit.

Dar nu doar atât. El nu l-a lăsat pe sărmanul om pe marginea drumului. L-a pus pe măgarul lui și l-a dus la un han, unde putea să rămână până se făcea bine. Luca 10:33,34. Desigur, banii sărmanului om au fost furați, așa că omul acela bun a plătit totul pentru el. Luca 10:35. 

GÂNDEȘTE-TE: Bărbatul rănit era iudeu. Omul acela milos era iudeu sau samaritean? Samaritenii nu se închinau lui Dumnezeu la fel ca iudeii, și iudeii îi priveau ca fiind păgâni. Dar care dintre ei și-a iubit aproapele ca pe el însuși? Preotul, levitul sau samariteanul milos?

Învățătorul Legii L-a întrebat pe Isus cum să hotărască cine era aproapele lui, și Isus i-a răspuns printr-o poveste adevărată, despre un om care a fost jefuit și rănit. Apoi El l-a întrebat pe învățătorul Legii cine credea că a fost semenul adevărat al acelui sărman care avea nevoie de ajutor. Luca 10:36.

Probabil că fariseii nu știau ce credea învățătorul Legii despre ei. El nu credea că felul în care gândeau și lucrurile pe care le făceau erau corecte. El studiase Scripturile, pentru a putea afla ce era adevărat. Lui i-a fost ușor să vadă că fariseii nu respectau Scripturile. Ascultând povestirea, învățătorul Legii a știut că Isus a înțeles cu adevărat ce era bine și ce era rău. Și a știut că ceea ce credeau fariseii despre Isus era greșit. Totuși, încă nici măcar nu a vrut să spună cuvântul „samaritean”. Deci, cum a răspuns el întrebării lui Isus? Luca 10:37.

Cine este adevăratul Samaritean milos? Cine a fost gata să moară, pentru ca noi să putem fi salvați? Cine a făcut toate acestea pentru că iubește pe fiecare om din lume, indiferent cine ar fi sau de unde ar fi? Isus, Împăratul întregului univers. El a lăsat tronul Lui din cer și a venit în această lume să ne salveze.

GÂNDEȘTE-TE: Cărturarii și fariseii erau siguri că respectau poruncile lui Dumnezeu. Dar chiar așa era? Dacă noi respectăm Cele Zece Porunci, cum ne vom comporta cu ceilalți? Ar trebui să urâm lucrurile rele pe care le fac ceilalți, dar întotdeauna ar trebui să îi iubim și să ne rugăm pentru oamenii care fac acele lucruri rele. Așa a făcut Isus.

Sunca vizitează Peru – partea a 2-a. Adaptare din Sunca, the Missionary Dog, de Anna Larsen. Publicată de Pacific Press Publishing Association, Inc. Folosită cu permisiune.

În piață erau foarte mulți oameni.
– Ah, uite! au spus ei. Ce câine drăguț! Cum îl cheamă?
– Numele ei este Sunca. Rostogolește-te, Sunca! i-am poruncit eu. De îndată Sunca s-a rostogolit, spre încântarea spectatorilor.
– Uite! Se rostogolește, câinele se rostogolește!
– Sari, Sunca! Am întins brațele și am format un cerc, și Sunca a sărit numaidecât prin cerc.
– Uite! Câinele știe tot felul de trucuri! Trecătorii din piață stăteau nemișcați și admirau cățelușul inteligent.
– Se joacă și cu mingea, am spus eu. Vino, Sunca, să ne jucăm cu mingea! Sunca s-a rostogolit de câteva ori. Acesta era modul ei de a-mi arăta cât de nerăbdătoare era să se joace cu mingea. Apoi am aruncat mingea spre ea. Sunca a sărit și a lovit-o cu nasul, trimițându- mi-o înapoi mie. Am aruncat din nou mingea și, cu o precizie uimitoare, Sunca mi-a înapoiat-o. Mingea mergea de la una la cealaltă, și spectatorii priveau uimiți.
– Să formăm un cerc! i-am spus eu unei fete, care privea mută de uimire.
– Fii atentă, vine! Știam exact cum să arunc mingea, și Sunca a înțeles. Mingea s-a întors în salturi la fetiță, care, puțin surprinsă și confuză, a prins-o.
– Acum arunc-o spre Sunca! i-am spus fetei, zâmbind. Aproape că a fost obligată să o arunce, pentru că Sunca sărea în fața ei de parcă voia să îi spună: „Haide, ce mai aștepți!” Fata a dat drumul la minge, și Sunca a trimis mingea chiar în mijlocul mulțimii de această dată. A mers după ea, făcându-și loc printre oameni și ieșind pe iarbă, alergând după minge și împingând-o, urmată de fete și băieți entuziasmați. Cât entuziasm! Vestea s-a răspândit: „În piață este un câine care se joacă cu mingea!” S-a strâns o mare mulțime. Copii de școală, tineri și chiar femei mai în vârstă s-au alăturat jocului de minge al câinelui. Toți se distrau de minune! Când jocul a atins punctul culminant, m-am urcat pe una din băncile din parc și am strigat:
– Ascultați, prieteni! Oamenii din toată piața s-au liniștit.
– Ascultați! În această seară vor fi filme gratuite la sala de întâlniri de la primărie. Am arătat cu degetul spre clădire.
– Veniți cu toții și spuneți-le tuturor! Filme gratuite la primărie, diseară la ora opt. Sunca va fi acolo. În Huanuco nu se întâmpla prea des să fie filme gratuite, așa că vestea s-a răspândit cu rapiditate în toate colțurile orașului. Băieții alergau pe străzi strigând:
– Gratis pelicula cu Sunca diseară! Film gratis cu Sunca diseară! În acea seară, înainte de ora opt, nu mai era niciun loc liber în sală. Ce mulțime de oameni s-a strâns! Și ce întâlnire frumoasă! Mai întâi le-am arătat câteva filme interesante despre natură, animale și o viață sănătoasă; după aceea, un program frumos cu imagini biblice, „Vocea profeției”. Un mare număr dintre spectatori s-au înscris la cursurile biblice prin corespondență. Sunca a participat la întâlnire. A stat aproape de scaunul meu și toți au salutat-o. Ea nu știa despre ce era vorba la întâlniri, dar ajutorul ei în a face publicitate a fost cel mai eficient. (Va urma)