19Ce mare este bunătatea ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de tine; pe care ai lucrat-o pentru cei ce se încred în tine înaintea fiilor oamenilor!
Cât de mare. În v. 19-24, speranţa care pare să fie firul de aur care străbate descrierea suferinţei în psalm, acum înfloreşte într-o garanţie triumfătoare, iar psalmistul se înălţă pe culmile laudei.