Încolo. [În sfârşit, KJV; Mai departe, G. Galaction]. Gr. to loipon, literal, ce rămâne. Expresia poate însemna fie în sfârşit, fie mai departe (vezi comentariul de la 2 Corinteni 13,11; Efeseni 6,10; 1 Tesaloniceni 4,1; 2 Tesaloniceni 3,1, unde apare aceeaşi expresie sau una similară). Unii sugerează că Pavel era pe punctul de a-şi încheia scrisoarea când mintea i-a fost îndreptată către altceva şi a introdus ideile care sunt expuse de la Filipeni 3,2 în continuare. Alţii cred că apostolul încheie un subiect şi începe altul, iar adevăratul sfârşit al epistolei este la Filipeni 4,20–23.

Bucuraţi-vă în Domnul. Ideea bucuriei în Domnul străbate întreaga epistolă (vezi Introducerea, tema). Filipenii sunt îndemnaţi să se bucure cu acea bucurie care îşi are obârşia în Domnul şi care se găseşte doar în comuniunea cu El (vezi cap. 4,4).

Nu-mi este greu. [Nu mă deranjează, KJV; Nu-mi este anevoie, traducerea G. Galaction]. Gr. okneros, supărător, trândav, leneş, aici având sensul de a nu produce repulsie. Nici un lucru care era spre binele prietenilor săi nu era o povară pentru Pavel. Aparent mulţimea grijilor şi a încercărilor pe care le avea în Roma aveau să-i reţină atenţia, dar problemele personale nu puteau să-i abată mintea de la nevoile altora.

Aceleaşi lucruri. Unii comentatori văd în aceste cuvinte o referire la scrisorile anterioare pe care le scrisese Pavel filipenilor. Alţii preferă să creadă că este vorba doar de subiectele tratate deja în această epistolă, ca de pildă începutul unor disensiuni, la care face aluzie în cap. 1,27–30 şi la care acum face o referire mai specifică (3,2.18.19).

De folos. [Sigur, KJV]. Îndemnurile lui Pavel erau menite pentru siguranţa credincioşilor. Ei erau expuşi la primejdii care făceau ca avertizările să fie necesare.

Păziţi-vă de câinii aceia. [Feriţi-vă de câini, KJV]. Literal, vedeţi câinii. Articolul hotărât atrage atenţia către o anumită grupă de oameni. Repetarea verbului păziţi-vă este pentru accent. Reiese că Pavel se referă la aceiaşi oameni de fiecare dată. Cele trei descrieri cuprind diferite aspecte ale activităţilor aceloraşi oponenţi. De cele mai multe ori în Orient câinii nu aveau stăpân şi cutreierau încoace şi încolo pe străzi şi pe câmpii. Conform legii levitice, ei erau necuraţi (compară cu Levitic 11,2–7), iar a numi pe cineva câine era exprimarea unui dispreţ puternic (1 Samuel 17,43; 2 Regi 8,13). Pentru iudeii, păgânii erau ca nişte câini (vezi comentariul de la Matei 7,6; 15,26), iar neamurile nu se lăsau mai prejos, întorcând epitetul. Termenul îi descrie pe scurt pe cei neobrăzaţi, neruşinaţi, răuvoitori, arţăgoşi, nemulţumitori şi puşi pe ceartă. Pavel se referă probabil la o partidă bine cunoscută, de aşa-zişi creştini, şi anume iudaizanţii (vezi Vol. VI, pp. 30–33; vezi comentariul de la Filipeni 1,16), a căror tactică, ce provoca tulburare, îi făcea să merite să fie numiţi câini. Deşi apostolul nu îi descrie detaliat pe tulburători, multe din caracteristicile lor pot fi deduse din cap. 3,3–11, unde vorbeşte despre trăsăturile opuse, pozitive.

Lucrătorii aceia răi. Adică iudaizanţii, acei lucrători înşelători din 2 Corinteni 11,13.

Scrâjilaţii. Gr. katatome, mutilare. Un termen peiorativ pentru iudaizanţi, care cereau că tăierea împrejur era valabilă şi pentru neamuri şi că păgânii, înainte de a se converti al creştinism, trebuiau să devină iudei. Această circumciziune iudaică ar fi fost fie dăunătoare, prin faptul că li se cerea creştinilor să păzească întregul sistem iudaic, ieşit din uz (Galateni 5,3), fie fără sens, deci o mutilare. Avertizarea e adresată neamurilor, deoarece iudeii nu ar fi avut nevoie de un asemenea sfat.

Cei tăiaţi împrejur. Propoziţia poate fi rezumată astfel: Noi, cei care suntem creştini, suntem cei tăiaţi împrejur. Zice oare Pavel: Noi [nu alţi iudei] suntem creştinii tăiaţi împrejur? Nu, ci fără îndoială că se adresează neamurilor (vezi comentariul de la v. 2). Atunci el vrea să zică: feriţi-vă de cei care ar vrea să vă circumcidă. Căci noi suntem cei tăiaţi împrejur – noi, cei care suntem creştini, care ne închinăm lui Dumnezeu în Duh şi nu avem încredere în firea pământească. Aceasta este în acord cu alte declaraţii ale lui Pavel, cum că adevărata circumcizie este cea spirituală, nu a cărnii, ci a inimii, prin lepădarea păcatului şi că, prin Hristos, ea este disponibilă şi neamurilor (Romani 2,25–29; Coloseni 2,11.13). Păgânii mântuiţi prin har, deşi numiţi netăiaţi împrejur, nu mai sunt fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, ci cetăţeni (Efeseni 2,8–13.19). Cu privire la legătura creştinilor dintre neamuri cu Israel, poporul legămintelor, al profeţiilor şi al făgăduinţelor, vezi Vol. IV, pp. 35, 36

Noi. În greceşte subiectul este accentuat. Apostolul îi pune în contrast pe iudaizanţi cu filipenii şi cu sine. Slujim. [Ne închinăm, KJV]. Gr. latreuo, a sluji, folosit mai ales cu privire la serviciul adus lui Dumnezeu (vezi Matei 4,10; vezi comentariul de la Romani 1,25). Dumnezeu. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru exprimarea care slujim prin Duhul lui Dumnezeu [în KJV: care slujim lui Dumnezeu în Duhul].

Prin Duhul. [În Duhul, KJV]. Vezi comentariul de la Ioan 4,23.24. Cei care au parte de adevărata circumciziune Îi aduc lui Dumnezeu o închinare spirituală şi nu sunt mulţumiţi cu rânduielile şi cu tradiţiile oamenilor. Noi, creştinii, spune Pavel, avem nu doar adevărata circumcizie,

ci şi adevărata închinare. Ne lăudăm. [Ne bucurăm, KJV]. Gr. kauchaomai, a se lăuda, a se făli (vezi comentariul de la Romani 5,2). Nu ne punem încrederea. [Nu avem încredere, KJV; Nu ne încredem, traducerea Niţulescu; Nu ne bizuim, traducerea G. Galaction]. Adică nu ne-am încrezut.

În lucrurile pământeşti. Iudaizanţii împotriva cărora avertizează Pavel aveau mare încredere în descendenţa lor şi în lucrurile pe care le făceau în efortul de a obţine mântuirea. În ce priveşte înţelesul pe care îl dă Pavel cuvintelor în lucrurile pământeşti, vezi Filipeni 3,4–6; vezi comentariul de la 2 Corinteni 11,18; Galateni 6,13.14. Pentru apostol lucrurile pământeşti (firea pământească) erau în conflict cu cele spirituale.

Eu aş avea. [Aş putea, de asemenea, să am]. Mai bine am, de asemenea, pe lângă încrederea în Hristos, şi avantajele dorite de iudaizanţi. Acum îşi dădea el seama că avantajele sale pământeşti sunt fără valoare în privinţa mântuirii. Când Dumnezeu Şi-a ales un martor special care să arate că privilegiile pământeşti nu au nici o valoare în vederea mântuirii, a ales pe cineva care nu doar că poseda tot ceea ce ar fi putut avea un israelit ca să se fălească, dar fusese şi peste măsură de conştient şi de mândru de moştenirea sa. Tocmai în acest context iese în evidenţă adevărata forţă a mărturiei lui Pavel. El recunoştea că nici un avantaj provenit din naştere sau educaţie nu ar fi putut să-i aducă pace sau să-i asigure favoarea lui Dumnezeu.

Tăiat împrejur a opta zi.. Pavel nu era un prozelit, circumcis ca adult, ci iudeu din naştere, supus ritualului legământului aşa cum prevedea legea (vezi comentariul de la Geneza 17,11.12; Levitic 12,3; Luca 2,21).

Din neamul lui Israel. Un descendent al lui Iacob.

Seminţia lui Beniamin. Pavel provenea din seminţia din care făcuse parte primul rege al lui Israel (1 Samuel 9,1.2), singura care îi fusese credincioasă lui Iuda la împărţirea regatului (1 Regi 12,21) şi care deţinea locul de onoare în armată (Judecători 5,14; Osea 5,8). Numele lui Pavel, Saul, venea probabil de la regele Saul, un beniamit.

Evreu din evrei. Adică un evreu provenit din evrei. Poate că el vrea să spună fie că spiţa neamului său era curată, fie că era un evreu care vorbea limba iudaică. În ce priveşte termenul evreu, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 6,1, iar în ce priveşte strămoşii lui Pavel, vezi Vol. VI, pp. 208–210.

În ce priveşte. [Referitor la, KJV]. Expresia acestea şi cea din v. 6 sunt traducerea cuvântului grecesc kata, referitor la, cu privire la.

Legea. În versiunea greacă substantivul acesta nu este articulat, dar fără îndoială că Pavel se gândeşte la legea mozaică (vezi comentariul de la Romani 2,12). Ascultarea strictă de întregul sistem de legi era un semn distinctiv al fariseului credincios (Vol. V, pp. 51, 52).

Fariseu. Pavel nu avea nici un control asupra faptului că se născuse din seminţia lui Beniamin, că părinţii lui erau evrei şi că i se dăduse o educaţie ebraică. Dar acum apostolul enumeră deciziile sale personale. El singur alesese să fie fariseu (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 22,3; 23,6). Cu siguranţă că nici unul dintre iudaizanţi nu ar fi putut fi mai zelos în legalismul lui decât fusese apostolul înainte să-L întâlnească pe Hristos pe drumul către Damasc (vezi comentariul de la 2 Corinteni 11,22; Galateni 1,14).

Râvna. Gr. zelos (vezi comentariul de la Ioan 2,17; Romani 10,2). Pavel nu doar că fusese fariseu, dar fusese un fariseu zelos, entuziast. El a pus în practică cu ardoare principiile sectei sale, crezând că, persecutându-i pe cei pe care îi considera eretici, Îi aduce un serviciu lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 8,1.3; 9,1; 22,4; 26,10.11).

Neprihănirea. Vezi comentariul de la Matei 5,6.20; Luca 1,6; vezi şi comentariul de la Filipeni 3,9.

Pe care o dă Legea. Propoziţia aceasta defineşte neprihănirea la care se referă Pavel (vezi comentariul de la Romani 10,3.4). La Filipeni 3,9 apostolul numeşte această neprihănire pe care o dă legea ca fiind o neprihănire a lui, şi o pune în contrast cu neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Vezi comentariul de la Galateni 2,21; 3,21.

Fără prihană. [Nevinovat, KJV; Desăvârşit, traducerea Niţulescu]. Adică nevinovat în ochii celor care aveau aceeaşi credinţă ca el, aceasta fiind rezultatul ţinerii cu stricteţe a legii. Pavel nu neglija nici o datorie pe care credea că o cere legea. El dusese o viaţă extrem de cinstită şi nimeni nu avusese ocazia de să-L acuze că ar fi un călcător al Legii. Reiese că înainte de convertirea sa Pavel era un tânăr cu o purtare exemplară, neatins de viciile în care cad adesea tinerii. E adevărat că se considera cel dintâi dintre păcătoşi (1 Timotei 1,15), nevrednic să poarte numele de apostol (1 Corinteni 15,9), dar nu existase niciodată nici chiar cel mai mic indiciu că ar fi fost vinovat de păcate josnice. Apoi L-a întâlnit pe Hristos şi a înţeles zădărnicia eforturilor lui de a obţine mântuirea.

Dar. Pavel vrea să accentueze contrastul dintre situaţia sa anterioară şi poziţia pe care o acceptase când a devenit creştin.

Lucrurile care pentru mine erau câştiguri. Adică acele lucruri (avantaje naturale şi dobândite, înşirate în v. 5 şi 6) care erau câştiguri. Pavel nu a minimalizat niciodată valoarea trecutului său, ci mai degrabă s-a lăudat cu el, socotindu-l, din punct de vedere omenesc, un câştig sau un profit. Substantivul grecesc tradus câştiguri (kerde) este de asemenea la plural.

Socotit. Gr. hegeomai, (vezi comentariul de la cap. 2,3), aici cu sensul de a considera. Este o paralelă între renunţarea lui Hristos (cap. 2,7) şi a lui Pavel.

Pierdere. Gr. zemia, daună, pierdere, ceea ce este socotit în registrul contabil la debit (Robertson). Substantivul pierdere e la singular, în timp ce câştiguri e la plural. Din pricina lui Hristos diversele câştiguri sunt socotite toate ca o singură pierdere.

Din pricina lui Hristos. [Pentru Hristos, KJV]. În ce priveşte Hristos şi religia Sa, Pavel socotea toate câştigurile sale naturale ca fiind fără nici o valoare. Într-o anumită măsură toţi creştinii sunt chemaţi să renunţe la unele lucruri. Ferice de aceia care pot face lucrul acesta din toată inima, aşa cum a făcut Pavel!

Ba încă. [Da, desigur, KJV; Dar, într-adevăr, traducerea Niţulescu]. Literal, ba, într-adevăr, de aceea. Pavel găseşte cu greu cuvinte suficient de puternice pentru a exprima intensitatea convingerilor sale. Versetul 8 este o prelungire a versetului 7.

Privesc. [Socotesc, KJV]. De la acelaşi cuvânt grecesc folosit în v. 7, dar fiind aici la prezent, pentru a arăta că Pavel continuă să socotească câştigurile sale anterioare ca o pagubă sau o pierdere.

Toate aceste lucruri. În v. 7 Pavel spune că el socotea ca o pierdere toate lucrurile menţionate mai înainte. În versetul acesta el merge mai departe şi declară că toate lucrurile sunt socotite de el o pierdere. E gata să renunţe nu doar la lucrurile pe care le specificase, ci la tot ce se putea imagina. Dacă toată averea sau onoarea imaginate i-ar fi aparţinut, ar fi renunţat voios la ele ca să-L poată cunoaşte pe Hristos.

Faţă de. [Pentru, KJV]. Mai bine de dragul lui, din cauza lui, din pricina lui, adică toate celelalte apăreau lipsite de însemnătate din cauza valorii peste măsură de mari a cunoaşterii personale a lui Hristos.

Preţul nespus de mare. [Superioritatea, KJV]. Literal, caracter excepţional, fără egal. Pavel îşi dădea seama că a-L cunoaşte pe Hristos depăşea în valoare toate celelalte realizări (vezi comentariul de la Ioan 17,3).

Domnul meu. Cuvintele Hristos Isus, Domnul meu sunt o exprimare caldă şi plină de afecţiune, dovedind strânsa legătură dintre apostol şi Mântuitorul. Alte titluri date lui Isus în epistola aceasta apar cu următoarea frecvenţă: Hristos (18 ori); Isus Hristos (9); Hristos Isus (8); Domnul Isus Hristos (3); Domnul Isus (1); Isus (1); Mântuitorul (1); pe lângă un număr de referiri la Domnul.

Am pierdut toate. Gr. zemioo, a face pagubă, a amenda, folosit aici în sensul de a păgubi, a renunţa la. Timpul din versiunea greacă arată spre trecut, la momentul convertirii lui Pavel, când urmându-L pe Hristos a pierdut toate avantajele moştenite.

Le socotesc. Adică şi acum le mai socotesc un gunoi, deşi pierderea a avut loc în trecut.

Gunoi. [Bălegar, KJV]. Gr. skubala, gunoi. Cuvântul e folosit pentru excrementele corpului uman şi animal, cât şi pentru alimentele aruncate de la masă. Acest ultim sens este potrivit aici. Iudaizanţii se considerau ca nişte meseni la un praznic, aşezaţi la masa Tatălui. Ei îi vedea pe creştinii dintre neamuri ca nişte câini care se repezeau cu lăcomie la resturile de hrană care cădeau de la masă. Dar aici Pavel inversează această imagine. Adevăraţii creştini se bucură la praznic, iar câinii sunt iudaizanţii (v. 2), hrănindu-se cu privilegiile naşterii şi ale educaţiei ebraice, la care Pavel renunţase de bunăvoie.

Câştig. Gr. kerdaino, a câştiga înrudit cu substantivul kerdos, câştig, care este la plural în

v. 7. Pavel dorea cu înfocare să-L aibă pe Hristos pentru sine, ca şi Hristos să îl aibă pe deplin pe el. Intensitatea dorinţei lui e reflectată în această triplă apariţie a cuvântului pierdere, în v. 7 şi 8. A-L câştiga pe Hristos reprezintă cel mai mare câştig.

Să fiu găsit. Sau să fiu descoperit a fi. Unii văd în aceste cuvinte o referire la ziua de pe urmă, dar contextul (v. 10) sugerează că este vorba de viaţa aceasta. În El. Adică în unire cu Hristos (vezi comentariul de la Ioan 15,4–9; 2 Corinteni 5,17; Galateni 2,20). O neprihănire a mea. Vezi comentariul de la v. 6. De fapt nu există neprihănire personală (vezi comentariul de la Romani 3,12; 10,3), dar Pavel se referă la moralitatea sa.

Pe care mi-o dă Legea. [Care este a Legii, KJV]. Adică izvorând din lege, bazată pe împlinirea Legii. Pavel prezintă inutilitatea unei astfel de neprihăniri. Ţinerea legii nu poate să cureţe inima cuiva de întinarea cu păcat sau să-i dea putere pentru a se împotrivi păcatului. Adevărata păzire a legii poate rezulta numai din transformarea minţii prin harul divin (vezi comentariul de la Romani 3,31).

Prin credinţa în Hristos. [Prin credinţa lui Hristos, KJV]. Vezi comentariul de la Romani 3,22. În ce priveşte legătura dintre neprihănire şi credinţa în Isus Hristos, vezi comentariul de la Romani 3,21–26.

Pe care o dă Dumnezeu. [Lui Dumnezeu, KJV]. Literal, din Dumnezeu de la Dumnezeu . Aici este explicată sursa neprihănirii, despre care ni se spune că vine de la Dumnezeu. Vezi comentariul de la Romani 1,17.

Prin credinţă. Literal pe credinţă, adică având o certitudine clădită pe credinţă. Omul poate primi neprihănirea care vine de la Dumnezeu numai având credinţă în Isus, prin care Dumnezeu Şi-a manifestat neprihănirea.

Să-L cunosc. Mai bine, să ajungă să-L cunosc. Propoziţia aceasta este strâns legată de v. 8, unde apostolul arată că cel mai mare câştig este cunoaşterea personală a lui Isus Hristos. Pentru a avea această cunoaştere, Pavel renunţase la toate lucrurile. El ştia că singura cale pentru a obţine această cunoaştere a Fiului lui Dumnezeu era legătura cu El (v. 9).

Puterea învierii Lui. Pavel nu numai că dorea să cunoască puterea cu care fusese înviat Hristos, ci dorea ca aceasta să lucreze şi în el. Pentru ca dorinţa sa să fie împlinită, apostolul trebuia să trăiască o viaţă asemenea cu a lui Hristos. De aceea, el îşi exprimă de fapt dorinţa de a avea în viaţa sa, ca şi Hristos, puterea de a birui păcatul. Manifestarea decisivă a acelei puteri va avea loc la învierea sa din morţi. Vezi comentariul de la Romani 4,25; 6,4–11. Aceeaşi putere care L-a înviat pe Isus din morţi este necesară pentru a-l aduce la viaţă pe omul mort în păcatele sale şi pentru a reface în el chipul divin.

Părtăşia. Gr. koinonia (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,42; Romani 15,26; Filipeni 1,5), folosit aici cu sensul de parteneriat.

Suferinţelor. Cel care este unit cu Hristos (v. 9) şi experimentează personal puterea învierii Lui, va participa, inevitabil, la suferinţele lui Hristos (vezi comentariul de la Matei 10,17–24; 20,22.23; 2 Corinteni 1,5; Coloseni 1,24; 1 Petru 4,13). Părtăşia aceasta nu e numai în sensul teoretic sau etic, deşi fără îndoială că e inclus şi sensul acesta; ea e practică (compară cu 2 Timotei 3,12). Acela care trăieşte viaţa lui Hristos va suferi o parte din ocara şi ruşinea prin care a trecut Hristos (Ioan 15,18–21; 17,14). Pavel şi-a dat seama pe deplin de asta (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,16) şi nu s-a dat înapoi de la această perspectivă. Mai degrabă a întâmpinat-o ca pe un element care îl aducea la o legătură şi mai strânsă cu Mântuitorul. O relatare parţială a suferinţelor apostolului (2 Corinteni 11,23–27) descoperă că apostolul avea parte într-o bună măsură, de necazurile şi întristările Domnului său.

Să mă fac asemenea. [Să fiu făcut corespunzător, KJV; Fiind de o potrivă, traducerea Niţulescu]. Sau să fiu conformat. Apostolul dorea să fie ca Domnul său în toate lucrurile, să fie asemenea Lui chiar în moartea Sa. Acest lucru a fost împlinit pe două căi: 1) Prin viaţa zilnică a lui Pavel. El manifesta smerenia şi supunerea lui Hristos, iubirea şi devoţiunea Lui altruistă şi avea parte de chinul Său sufletesc cu privire la păcatul lumii. Conformându-se spiritului lui Hristos, Pavel putea spune cu adevărat: mor în fiecare zi [KJV] (1 Corinteni 15,31); am fost răstignit împreună cu Hristos (Galateni 2,20). Viaţa sa de lepădare de sine şi de sacrificiu a servit ca o puternică mărturie cu privire la eficacitatea morţii Mântuitorului (vezi comentariul de la 2 Corinteni 4,10). 2) Prin dispoziţia lui Pavel de a muri dacă lucrul acesta ar fi fost necesar, şi în cele din urmă prin moartea sa. Martirajul nu era pentru apostol o posibilitate aflată în viitorul îndepărtat. De ani de zile moartea era în faţa lui, iar acum nu se dădea înapoi de la ea (vezi Faptele Apostolilor 20,22–24).

Ca să ajung. Gr. katantao, a veni la, a sosi la (Faptele Apostolilor 16,1; 27,12), dar metaforic a ajunge la (Efeseni 4,13).

Cu orice chip. [Dacă cu orice mijloc, KJV; Dacă cumva, traducerea Niţulescu; Doardoar, G. Galaction]. Aceste cuvinte cuprind un element de îndoială în măsura în care Pavel recunoscuse din totdeauna posibilitatea abaterii creştinului de la credinţă (1 Corinteni 10,12; Galateni 3,3; 5,4). Acum el recunoaşte, în smerenie, că e expus la aceeaşi primejdie (vezi comentariul de la 1 Corinteni 9,27).

Învierea din morţi. Pavel anticipează participarea sa la învierea drepţilor (vezi 1 Tesaloniceni 4,13–18; 1 Corinteni 15,51–57; vezi comentariul de la Apocalipsa 20,5.6), dar nu minimalizează efortul necesar din partea Domnului şi din partea sa, pentru a face cu putinţă acest lucru.

Nu că am şi. [Nu ca şi cum, KJV; Nu zic că, traducerea Niţulescu]. Literal, nu că adică prin aceasta nu vreau să spun că (vezi cap. 4,11.17).

Câştigat. [Ajuns , KJV; Dobândit, traducerea Niţulescu; Apucat, traducerea G. Galaction]. Gr. lambano, a primi, a căpăta, a obţine (compară cu 1 Corinteni 9,24, unde lambano e folosit în sensul de a câştiga un premiu). Pavel se referă la experienţa sa creştină de până atunci şi recunoaşte că încă nu împlinise complet dorinţele sfinte exprimate în cap. 3,9.10. Astfel el spera să risipească mândria spirituală care pare să fi tulburat unitatea filipenilor (cap. 2,2–4).

Am şi ajuns desăvârşit. [Aş fi ajuns desăvârşit, KJV; Sunt acum desăvârşit, traducerea Niţulescu]. Sau am fost deja făcut desăvârşit. Prin cuvântul am câştigat Pavel a făcut referire la experienţa lui trecută, iar acum vorbeşte despre starea sa prezentă şi tăgăduieşte că ar fi ajuns la acea desăvârşire la care Dumnezeu vroia ca el să ajungă şi pe care el însuşi şi-o doreşte. El se află încă în procesul săvârşirii propriei sale mântuiri (vezi comentariul de la cap. 2,12)

Alerg înainte. [Merg după, KJV]. Sau urmăresc, stărui înainte. Poate că Pavel se referă la alergarea despre care vorbeşte în v. 14.

Căutând. [Ca dacă aş putea, KJV; Dacă cumva, traducerea Niţulescu]. Cuvântul acesta sugerează un scop, sau o intenţie, nu îndoială.

Să-l apuc. Gr. katalambano, a pune mâna pe, a căpăta (vezi comentariul de la Ioan 1,5; Romani 9,30). În original katalambano e urmat de kai, de asemenea ceea ce implică faptul că Pavel intenţiona nu numai să alerge, ci şi să obţină.

Întrucât. Acest cuvânt face referire la scopul pe care îl intenţiona Hristos când a realizat convertirea lui Pavel (Faptele Apostolilor 9,15.16; 26,16–18).

Am fost apucat. [Sunt apucat, KJV; Am fost dobândit, traducerea Niţulescu; Cucerit am fost, traducerea G. Galaction]. Sau s-a pus stăpânire pe mine, şi anume la data convertirii sale. Pavel ştia că Hristos pusese stăpânire pe el cu un anumit scop, iar el era hotărât să împlinească acel scop apucând lucrul pentru care Hristos pusese stăpânire pe el. E de datoria creştinului să alerge întotdeauna înainte pe calea creştină, deoarece acesta este scopul pentru care l-a chemat Hristos. Dumnezeu îl apucase, de pildă, pe Saul, fiul lui Chiş şi pe tânărul conducător bogat, dar ei nu au stăruit pentru a realiza scopul pentru care fuseseră chemaţi.

Fraţilor. Pavel foloseşte forma aceasta de adresare pentru a atrage atenţia cititorilor. El trece în revistă subiectul deja discutat în versetele precedente.

Eu nu cred. Gr. logizomai, a crede, a socoti (vezi comentariul de la Romani 3,28), folosit de obicei cu privire la raţiune. Pavel scoate în evidenţă starea sa spirituală în raport cu standardul divin prezentat în faţa lui.

Că l-am apucat. Vezi comentariul de la v. 12.

Fac un singur lucru. [Acest singur lucru îl fac, KJV; Una fac, traducerea G. Galaction]. Literal, un lucru, definit în propoziţiile următoare. Singura preocupare a lui Pavel era să împlinească scopul pentru care îl chemase Domnul. El nu avea o inimă împărţită. Nu căuta bogăţia şi onoarea de pe acest pământ, ci mântuirea şi o coroană în lumea de dincolo. Din acest scop unic provenea spiritualitatea sa profundă şi succesul nemaipomenit în lucrare.

Uitând. Adică trecând cu vederea sau dând afară din minte, mai degrabă decât fiind uituc.

Ce este în urma. Pavel ştie că victoriile din trecut, oricât de glorioase ar fi, nu sunt suficiente pentru a oferi siguranţă în prezent sau în viitor.

Aruncându-mă. Gr. epekteino, a se întinde spre, o imagine împrumutată din întrecerile atletice în care alergătorul se îndreaptă spre ţintă cu trupul aplecat înainte, cu mâinile şi cu picioarele întinse. Este o comparaţie sugestivă pentru dedicarea lui Pavel în a urma doar drumul pe care i-l trasase Hristos. O asemenea dedicare nu lasă timp pentru a privi în urmă sau pentru a regreta.

Spre ce este înainte. Pavel nu enumeră lucrurile pe care le are în minte, dar ele sunt incluse în raţionamentul său şi sunt cuprinse în v. 14. Pentru cel care aleargă la o întrecere singurul obiect vrednic de atenţie este punctul de sosire, şi asta urmărea şi Pavel în alergarea sa spirituală. El îşi fixase privirea la ţinta vieţii veşnice şi la moştenirea din lumea de dincolo. O viziune clară a acestei ţinte îl va stimula pe creştin să continue credincios şi voios în alergarea care îi este pusă în faţă (Evrei 12,1.2)

Alerg. [Insist, KJV]. Gr. dioko, urmări, tradus alerg înainte, în v. 12, sens care este potrivit şi aici, deoarece Pavel, aţinându-şi ochii spre ţintă, nu mai vede nimic altceva. El ştie că cel care vrea să câştige trebuie să aibă clar în minte atât ţinta cât şi premiul. Luptătorul nu trebuie să fie abătut din drum de aplauzele sau de insultele celorlalţi. El nu trebuie să se odihnească, să se împiedice sau să se oprească, ci trebuie să stăruie mereu înainte până când atinge ţinta.

Ţintă. [Semn, KJV]. Gr. skopos, un semn [asupra căruia este fixată privirea], o ţintă; înrudit cu verbul skopeo, a spiona, a privi la distanţă. Vezi comentariul de la cap. 2,4. În Noul Testament cuvântul skopos apare doar aici. În LXX el este folosit cu privire la ţinta unui arcaş (Iov 16,12; Plângeri 3,12).

Premiul. Gr. brabeion, o răsplată pentru câştigătorii la jocurile publice, prin urmare, un premiu. În întrecerile pământeşti nu poate fi decât un singur câştigător (1 Corinteni 9,24), dar în alergarea creştină fiecare are prilejul să fie biruitor şi să câştige premiul.

Chemării cereşti. [Chemării înalte, KJV; Chemării de sus, traducerea Niţulescu; traducerea G. Galaction]. Literal, chemării în sus, adică o chemare la cer, care vine din cer. Pavel nu doar că a primit această chemare la convertire, dar ea răsuna continuu în urechile sale. Dumnezeu nu încetează niciodată să-i cheme pe creştini spre cer.

În Hristos Isus. Chemarea a fost adresată de Dumnezeu prin viaţa şi Persoana Fiului Său. Exemplul lui Isus constituie un stimulent continuu pentru cel credincios (Evrei 12,1.2).

Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi. [Să avem gândul acesta, KJV; Să gândim, traducerea Niţulescu; G. Galaction]. Literal, să gândim asta, sau să avem gândul acesta. Apostolul face un apel la toţi creştinii maturi să ia, cu privire la creşterea spirituală, aceeaşi atitudine ca şi el. Îi îndeamnă să continue să facă eforturi pentru a câştiga premiul.

Acum apostolul, după ce vorbise doar despre propria sa viaţă de creştin, îi sfătuieşte pe prietenii săi filipeni să pună în practică învăţăturile date şi cu tact se include şi pe sine în îndemnuri.

Desăvârşiţi. Gr. teleioi, maturi, crescuţi deplin (vezi comentariul de la Matei 5,48), în contrast cu nepioi; copii (vezi 1 Corinteni 13,11; Efeseni 4,13.14; Evrei 5,13.14), referindu-se la maturitate în gândirea creştină. Concepţia exprimată aici nu este în conflict cu afirmaţia din Filipeni 3,12, unde Pavel tăgăduieşte că a ajuns la ultima treaptă a desăvârşirii. Aici el foloseşte cuvântul desăvârşit într-un sens relativ. Vezi comentariul de la Matei 5,48.

De altă părere. Adică dacă punctul lor de vedere, mai ales cu privire la chestiunea desăvârşirii, nu coincide cu cel al lui Pavel. Apostolul nu cerea ca ceilalţi să fie cu totul de acord cu felul său aparte de a gândi, ci îngăduia opiniile diferite, crezând că Domnul îi va învăţa pe credincioşii sinceri.

Vă va lumina. [Vă va descoperi, KJV]. Gr. apokalupto, a descoperi, a descoperi ceea ce este ascuns. Dacă vreun creştin matur nu vedea necesitatea de a uita trecutul şi a se grăbi spre desăvârşire, Pavel era sigur că Dumnezeu îl va lumina. Când înaintăm stăruitor în alergarea creştină, Dumnezeu ne va arăta erorile doctrinale şi greşelile în comportament (Ioan 16,13; compară cu Efeseni 1,17).

Am ajuns. De fapt Pavel spune: descoperiţi ceea ce a contribuit la creşterea voastră spirituală din trecut şi urmaţi acelaşi plan în viitor. Metoda prin care se ajunge la desăvârşire creştină nu se schimbă. Din nefericire sunt mulţi care pornesc cu paşi grăbiţi pe drumul credinţei, dar apoi obosesc şi nu continuă la fel cum au pornit pe cale. Ei ajung să depindă de experienţa trecută în loc să se bucure de victorii noi şi să facă progres. Satisfacţia care vine din realizările trecute duce la nepăsare. Biruinţele de ieri nu vor fi de ajuns pentru astăzi. Creştinul trebuie să înainteze continuu.

Să umblăm la fel. [După aceeaşi regulă, KJV; Să mergem înainte cu acelaşi pas, G. Galaction]. Aceste cuvinte fac parte din avertizarea şi îndemnul plin de iubire, care, dacă erau acceptate, avea să împiedice pătrunderea erorilor, care ar fi dezbinat biserica din Filipi.

Urmaţi-mă. Literal, propoziţia ar putea fi tradusă astfel: fiţi uniţi în a mă imita pe mine. Pavel îi sfătuise pe convertiţi cu privire la atitudinea lor mentală, iar acum prezintă propria sa viaţă ca un exemplu demn de urmat. El ştia că făcuse voia lui Dumnezeu uitând de trecut şi privind la lucrurile din faţa sa. Ştia că era bine să continue să alerge înainte cu râvnă şi să nu abandoneze mijloacele de creştere spirituală care avuseseră o contribuţie importantă în viaţa sa. De aceea, se simţea liber să-i încurajeze pe prietenii săi filipeni să-i urmeze exemplu. Nu vroia nicidecum să le abată atenţia de la Hristos la sine, ci mai degrabă să-i conducă la Hristos prin propria sa viaţă de creştin (compară cu 1 Corinteni 7,16; 1 Tesaloniceni 1,6).

Uitaţi-vă bine. Gr. scopeo (vezi comentariul de la cap. 2,4).

Cei ce se poartă. În timp ce este adevărat că Hristos este singurul exemplu care poate fi urmat în toate, experienţa altora poate servi ca o încurajare sau ca o piedică pentru noi. Erau în biserică unii care se străduiau să trăiască în felul descris de Pavel, renunţând la încrederea în lucrurile pământeşti şi străduindu-se să câştige premiul. Apostolul îi îndeamnă pe filpeni să se uite bine la cei care trăiau în felul acesta, cu scopul de a-i imita. O asemenea imitare înseamnă a te inspira din exemplul celorlalţi, nu a te închina lor (compară cu Ioan 8,39). Exemplul oamenilor evlavioşi poate să ne inspire la o legătură mai strânsă cu Dumnezeu (compară cu 1 Corinteni 4,16; Ed 146).

Pilda. Gr. tupos (vezi comentariul de la Romani 5,14), de la avem cuvântul tip.

Noi. Adică Pavel, Timotei, Epafrodit şi alţi lucrători creştini cunoscuţi de filipeni.

V-am spus de multe ori. [V-am spus adesea, KJV]. Pavel face referire fie la prima sa vizită la Filipi (Faptele Apostolilor 16,12), fie la alte vizite ulterioare, fie la scrisorile pe care poate că le scrisese.

Plângând. Acest cuvânt, care sugerează sentimente profunde, dă de înţeles că Pavel se frământa cu privire la creştinii apostaziaţi, nu cu privire la păgânii desfrânaţi. Iubirea sa pentru asemenea persoane decăzute îl mişca până la lacrimi (compară cu Luca 19,41).

Mulţi care se poartă. [Mulţi umblă, KJV]. Cei mulţi a căror purtare e descrisă aici şi în v. 19 au fost identificaţi în diferite feluri, ca (1) iudaizanţii (vezi comentariul de la v. 2); (2) creştinii cu numele, dar decăzuţi (compară cu Romani 16,17.18); (3) apostaţii, la a căror influenţă primejdioasă erau expuşi credincioşii.

Vrăjmaşi ai crucii. Dacă aceste persoane ar fi fost duşmani declaraţi ai crucii sau dacă ar fi tăgăduit că Hristos murise pentru a face ispăşire pentru păcat, ei nu ar fi fost atât de primejdioşi pentru biserică. Dar reiese că ei mărturiseau că sunt urmaşi ai Mântuitorului, în timp ce viaţa lor arăta că nu cunoşteau puterea Evangheliei. Mintea lor era îndreptată spre cele pământeşti (v. 19), iar prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu (Iacov 4,4). O viaţă imorală nu poate fi altfel decât vrăjmaşă crucii, deoarece Hristos a murit pentru a ne face sfinţi.

Sfârşitul lor. Adică tendinţa unor astfel de vrăjmaşi ai crucii era nimicirea lor finală. Pierzarea. Gr. apoleia (vezi comentariul de la Ioan 17,12), folosit adesea cu privire la pierderea vieţii veşnice.

Dumnezeul lor este pântecele. Adică apetitul le conduce viaţa. Astfel de oameni se fălesc cu libertatea lor şi o pervertesc în dezmăţ (compară cu Romani 16,18; 2 Petru 2,12.13.19). Ei nu trăiesc pentru slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 10,31), ci pentru a-şi îngădui şi satisface poftele trupului.

Ruşinea. Libertatea cu care se laudă devine un motiv de ruşine.

Se gândesc la lucrurile de pe pământ. Ei se preocupă cu, sau se gândesc la lucrurile de pe pământ, nu la lucrurile spirituale. Asta este una din caracteristicile vrăjmăşiei faţă de cruce. Plăcerile, câştigul şi onoarea au furat atenţia multora, împiedicându-le creşterea spirituală şi făcându-i duşmani ai crucii lui Hristos.

Dar. [Căci, KJV]. Acum Pavel pune în contrast adevăratul scop al creştinului cu cel al omului lumesc, despre care vorbeşte în v. 18, 19.

Cetăţenia. Gr. politeuma, stat sau cetăţenie. Vezi comentariul de la cap. 1,27.

Este. Pavel accentuează faptul că cetăţenia creştinului este deja în cer, deşi trebuie încă să trăiască pe pământ (compară cu Efeseni 2,19; Coloseni 3,3; 1 Ioan 3,2).

Ceruri. Creştinul trebuie să ştie bine faptul că este cetăţean al cerului. Ataşamentul unui om faţă de ţara sa îl determină să îi fie loial acesteia. Oriunde ar trăi, se va purta aşa încât să onoreze bunul nume al ţării sale. Având în minte felul de viaţă pe care ne aşteptăm să îl ducem în cer, vom fi călăuziţi în viaţa noastră de pe pământ. Curăţia, umilinţa, bunătatea şi iubirea pe care ne aşteptăm să le experimentăm în viaţa viitoare pot fi manifestate aici jos. Faptele noastre ar trebui să dovedească cetăţenia noastră cerească. Relaţiile pe care le avem cu alţii ar trebui să facă cerul atrăgător pentru ei.

De unde. Adică din cer.

Aşteptăm. Gr. apekdechomai (vezi comentariul de la Romani 8,19), sugerând o aşteptare înflăcărată. Cuvântul apekdechomai este adesea folosit în legătură cu nădejdea fericită a revenirii lui Hristos (compară cu Romani 8,19.23.25; Galateni 5,5; Evrei 9,28). Cei care aşteaptă cu dor revenirea Lui se vor pregăti pentru acest eveniment (vezi comentariul de la 1 Ioan 1,3). Ei vor considera că treburile pământeşti sunt de mică importanţă, deoarece lumea aceasta se va sfârşi în curând. Ei vor trăi mai presus de lume, dorind fără încetare arătarea Domnului.

Mântuitor. Literal un mântuitor.

Domnul Isus Hristos. Vezi comentariul de la cap. 2,5.

Schimba. Gr. metaschematizo, a schimba forma, a transforma (vezi comentariul de la 1 Corinteni 4,6; compară cu 2 Corinteni 11,13–15), de la meta,după, şi schema, forma (vezi comentariul de la Filipeni 2,8). Cuvântul metaschematizo implică o schimbare radicală în trupurile celor răscumpăraţi, deşi identitatea lor va fi păstrată (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,35–50).

Trupul stării noastre smerite. [Trupul nostru stricat, KJV]. Literal, trupul smereniei noastre, descris astfel în contrast cu trupul slăvit pe care îl vor primi sfinţii în lumea cealaltă.

Îl va face asemenea. [Astfel încât să poată fi modelat, KJV]. Sau să poată ajunge să aibă aceeaşi formă ca altul , să devină corespunzător cu. În v. 10 Pavel arată că viaţa creştinului trebuie să fie transformată asemenea celei a lui Hristos. Acum el arată că în cele din urmă şi trupul trebuie să fie făcut asemenea celui al lui Hristos.

Trupul slavei Sale. Adică trupul pe care îl are Hristos acum, când este proslăvit, care poate fi comparat cu trupul spiritual al sfinţilor înviaţi (vezi comentariul de la Luca 24,39; 1 Corinteni 15,42–49; vezi Ioan 20,17.25.27; DA 829). Cei răscumpăraţi nu doar că vor avea caracterul lui Hristos, dar vor fi şi îmbrăcaţi cu un trup nemuritor, asemenea celui pe care l-a luat Isus la învierea Sa (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,51–53). Această transformare va încheia lucrarea răscumpărătoare după care tânjeşte Pavel. Creştinul va fi transformat pe deplin asemenea Domnului său.

Lucrarea. Gr. energeia, energie, aici, putere supranaturală (vezi comentariul de la cap. 2,13). Pe care o are. Garanţia capacităţii lui Hristos de a transforma trupurile noastre smerite se găseşte în puterea pe care o are El asupra întregii creaţii. Supune. Gr. hupotasso (vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,27).

Toate lucrurile. Vezi comentariul de la 1 Corinteni 15,27.28. Transformarea trupului şi a caracterului omului e doar o manifestare a puterii suverane a lui Hristos. Lucrarea Lui completă include supunerea tuturor elementelor creaţiunii faţă de stăpânirea divină.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–21 CH 592; TM 221

4–6 SR 311

5, 6 AA 112

6 AA 190; SC 29

7, 8 COL 121, 395; Ed 68; SL 86

8 DA 273; MB 91; 1T 496; 2T 49; 3T 413; 5T 307; 9T 44

8–10 AA 128; Ed 192

8–14 SR 311

9 AA 314; TM 160

10 DA 209; 3T 27

10–14 SL 86

12 AA 562; GW 143; 1T 340; 5T 223

12–14 LS 303; 8T 18

13 SR 311

13, 14 AA 483; GC 470; GW 58; MB 91; MH 516; ML 369; 8T 64

14 FE 235; GW 463; ML 313; 2T 235, 483; 5T 486, 488, 548; 9T 287

19 CH 39

20 EW 30, 108; FE 478, 481; ML 277; MYP 84; PP 87; 2T 145, 317, 338; 5T 111, 367

20, 21 EW 111

21 DA 23; EW 31; GC 399; 1T 36; 2T 411