1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi, și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, și n-are cine să-i mângâie!

M-am uitat apoi. [M-am întors şi am privit, KJV]. O expresie ebraică echivalentă cu "am reconsiderat" sau "am văzut din nou" (RSV).

Asupririle. Ebr. 'ashuqim, dintr-o rădăcină care înseamnă "a oprima", "a nedreptăţi", "a stoarce". E înrudit cu un cuvânt arab care înseamnă "asprime" sau "nedreptate". Solomon se referă aici la lucrurile care au fost partea celor săraci şi a celor slabi în tot cursul istoriei (vezi Iov 35,9; Amos 3,9; cf. 1 Samuel 12,4).

Lacrămi. Lacrimile celor asupriţi înduioşează inima lui Dumnezeu (Psalm 39,12; 56,9; Isaia 38,5). Prin contrast, lacrimile făţarnicului Îi sunt neplăcute (Maleahi 2,13).

Cine să-i mângâie. [Mângâietor, KJV]. De la verbul "a consola", "a mângâia". Inima oamenilor aflaţi într-un necaz mare doreşte cuvinte de consolare de la cineva care înţelege, iar durerea lor se adânceşte când nu e nimeni care să-i mângâie (vezi Psalm 69,20; Plângeri 1,2).

Sâlnicie. [Putere, KJV]. Cuvântul ebraic e folosit pentru tărie fizică, de felul celei a lui Samson (Judecători 16,5.6), dar şi într-un sens mai larg, pentru capacitate şi destoinicie în orice direcţie (Proverbe 24,5). Aici descrie procedeele nemiloase ale oamenilor mai tari cu cei slabi şi lipsiţi de apărare.


2 Și am găsit că morții, care au murit mai înainte, sunt mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață.

Am găsit... mai fericiţi. [Am lăudat, KJV] Sau "am felicitat".

Decât cei vii. Compară cu Iov 3,13 şi cu cuvintele lui Hristos cu privire la Iuda (Matei 26,24). În anumite împrejurări rele şi din anumite puncte de vedere ar fi mai bine să fii mort decât să continui să trăieşti. Din acest punct de vedere scrie Solomon. Este vorba o stare sufletească trezită de inegalităţile şi relele care au decurs din mii de ani de păcat. Astăzi mai mult ca înainte, bărbaţii şi femeile simt zădărnicia vieţii.


3 Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.

Mai fericit. Pesimismul, care vine de la cel rău, e cel mai bine înfruntat prin credinţa în Dumnezeu şi prin încredere neclintită în Mântuitorul (Matei 11,28). Compară cu încredere liniştită a lui Pavel (Romani 5,1).


4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

Muncă. Literal, "necaz", "muncă", "osteneală".

Iscusinţă la lucru. Literal, "orice îndemânare lucrului". Expresia poate să însemne şi "lucru reuşit" sau "lucru avantajos".

Pizma. [E pizmuit, KJV] Rivalitatea stârneşte invidie şi duşmănie când concurenţa devine mai strânsă. Principiul prezentat aici se aplică la condiţiile de muncă, la rivalităţi în afaceri şi probleme internaţionale, precum şi la legăturile personale.

Goană după vânt. O figură de stil care descrie zădărnicia succesului lumesc ca garanţie a fericire.


5 Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui.

Îşi încrucişează mâinile. O expresie ebraică pentru lene (vezi Proverbe 6,10; 24,33).

Îşi mănâncă însăşi carnea lui. Comentatorii iudei folosesc cuvântul "mâncare" în loc de "carne" şi în felul acesta sugerează imaginea unei persoane nesimţitoare, care se aşează să mănânce, preocupată doar de plăcerile vieţii. Ei citează Exod 16,8 şi Isaia 22,13 în sprijinul acestei interpretări. Probabil o explicaţie mai plauzibilă a acestei expresii este că neghiobul leneş ajunge sărac lipit, şi familia lui odată cu el.


6 Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt.

O mână plină de odihnă. Literal, "o umplere a mâinii cu linişte." Ebraica indică mâna făcută căuş. Fără îndoială, "odihnă" de aici se referă la pacea sufletească. Cuvântul apare în cap. 6,5 ca "mai bine" [odihnă, KJV] însemnând bunăstare şi în cap 9,17 ca "linişte", însemnând blândeţe (vezi Isaia 30,15).

Plini de trudă. Activitate intensă, goană nebună în strădania de a face cât mai multe lucruri în fiecare zi pentru a culege recompensa maximă. O viaţă plină şi fericită nu depinde de o abundenţă de lucruri ale vieţii acesteia.


7 Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare:

Altă deşertăciune. Solomon vorbeşte despre cercetarea unui alt fenomen la vieţii: avariţia.


8 un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău.

Singur singurel. Tabloul este al unei persoane retrase, singure şi fără prieteni sau tovarăşi apropiaţi. Ea nu are nici rude, nici prieteni, nici moştenitori care să-l moştenească sau să ducă mai departe ostenelile lui.

Nici fiu, nici frate. Un tablou patetic al singurătăţii, fără nimic care să-l îmbărbăteze în străduinţele lui. Munca de agonisire a celor necesare pentru cei iubiţi e o sarcină nobilă, care produce satisfacţii. Responsabilitatea faţă de cei iubiţi este un mijloc eficient pentru dezvoltarea caracterului. Fără astfel de preocupări omul devine egocentric, iar izvoarele binefacerii din el seacă.

Sfârşit. Sau "încetare", de la rădăcina verbală "a tăia". Deşi e singuratic şi nu are o responsabilitate faţă de alţii, omul acesta continuă să muncească şi să acumuleze cu un zel vrednic de scopuri mai lăudabile.

Nu i se satură niciodată de bogăţii. Cu cât adună mai mult, cu atât râvneşte mai mult. Pentru el acumulare de bunuri devine o obsesie (vezi Proverbe 27,20). Puţini oameni sunt mulţumiţi cu viaţa lor.

Îmi lipsesc sufletul. [Îmi amărăsc sufletul, KJV]. Adică "mă lipsesc" (vezi la Psalm 16,10 pentru această folosire a cuvântului nephesh). Această persoană avară niciodată nu se întreabă pentru munceşte atât de mult. El este orbit de dorinţă şi de aceea se dedică acumulării de bogăţii, totuşi fără să găsească mulţumire. A fi harnic este o virtute creştină, însă total mulţumit sub mâna lui Dumnezeu (Romani 12,11; Efeseni 4,28; 1 Timotei 6,8; Evrei 13,5). Creştinul leneş nu este lăudat (Proverbe 12,24; Eclesiast 10,18).

Un lucru rău. [O trudă tristă, KJV]. Mai bine "o treabă rea" sau "o sarcină nenorocită".


9 Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

Mai bine doi. Doi lucrători angajaţi într-un efort conjugat pot adesea să câştige un salariu mai mult decât dublul celui al unei singure persoane. Cuvântul tradus "simbrie" este termenul ebraic obişnuit pentru salariu. E folosit pentru servitori (Genesa 30,28.32.33), pentru soldaţi (Ezechiel 29,18.19) şi pentru închirierea animalelor (Zaharia 8,10).


10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.

Cadă. Verbul ebraic poate fi aplicat la o cădere fizică, la moarte, la căderea sub puterea altuia sau la eşecul în lucrarea cuiva. Aici e de preferat ultimul înţeles, referindu-se la circumstanţe rele care pot să se abată asupra cuiva şi la partenerul lui care vine să-l salveze. Condiţiile călătoriei în vremurile străvechi erau de obicei deosebit de primejdioase din cauza lipsei de înlesniri şi a tâlharilor. Doi puteau să facă în siguranţă o călătorie, dar unul putea să aibă de suferit. Conlucrarea e inestimabilă, iar izolarea este adesea primejdioasă. Compară cu trimiterea ucenicilor (Luca 10,1). Asocierea şi bucuria într-o lucrare bine făcută sunt binecuvântări valoroase (Fapte 13,2; 14,27).


11 Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur?

Se culcă doi împreună. Versetul 10 vorbeşte despre ajutor şi sprijin în greutăţi; acesta vorbeşte despre mângâiere. Solomon se gândeşte aici la arşiţa zilei urmată de frigul nopţii şi la sărăcia omului de rând, ale cărui aşternut şi învelitoare de pat constau adesea din veşmântul lui exterior (vezi Exod 22,26.27).


12 Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor.

Dacă se scoală cineva asupra unuia. Aici se accentuează binecuvântarea ajutorului şi a ocrotirii. Acelaşi adevăr se exprimă în aforismul "unirea face puterea". Funia împletită în trei. Separate, trei fire de sfoară pot fi rupte cu uşurinţă, dar dacă sunt împletite ca să alcătuiască o singură funie, ele nu pot fi rupte aşa de uşor.

Unii comentatori au mers nejustificat de departe în interpretarea acestui verset, susţinând că văd aici o aluzie la Trinitate. Ei citează incidente precum ca iubirea şi relaţia dintre Lazăr şi cele două surori, Maria şi Marta, şi faptul că Hristos a ales trei ucenici care să-L însoţească în grădina Ghetsemani. O astfel de exegeză fantezistă ar trebui evitată.


13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat;

Copil. Poate de preferat "tânăr". Acest cuvânt ebraic este folosit pentru Iosif la vârsta de şaptesprezece ani (Genesa 37,30) şi pentru "tineri" în multe locuri (1 Regi 12,8.10.14; 2 Cronici 10,8.10.14).

Şi fără minte. [Nebun, KJV]. Mai bine "dar fără minte."

Îndrumat [Mustrat, KJV]. Cuvântul tradus astfel vine din rădăcina "a îndruma", "a lumina", "a sfătui", "a avertiza". La vârsta înaintată pe care o avea, împăratul devenise încăpăţânat şi neclintit în purtarea lui. În încăpăţânarea lui el nu accepta sfatul şi prin aceasta devenise o sursă de primejdie pentru sine, pentru popor şi pentru stat.


14 căci el poate să iasă din temniță ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăția celui din urmă.

Din temniţă. Literal, "din casa închişilor", poate simbolic, din mijlocul situaţiilor nefavorabile. Înţelesul este că un tânăr poate birui dezavantajele care îi stau în faţă şi, dacă e înţelept şi dispus să se lase învăţat, poate ajunge să aibă succes în viaţă. El poate să ajungă chiar să ocupe cea mai înaltă poziţie în ţară (vezi 1 Regi 11,26-28).

Sărac. Un împărat care nu e nici înţelept şi nici preocupat de binele supuşilor săi poate să fie detronat, să întâmpine mari greutăţi şi să-şi piardă viaţa.


15 Am văzut pe toți cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui.

Am văzut. O expresie de tranziţie.

Copilul. [Al doilea copil, KJV]. Versetul acesta s-ar putea să se refere la entuziasmul care însoţeşte urcarea pe tron a noului conducător care ia locul celui detronat.


16 Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

Fără sfârşit. O continuare a descrierii entuziasmului mulţimii menţionate în v. 15. Aceasta se deduce din ebraica expresiei următoare, care este mai bine înţeleasă ca însemnând "chiar toţi aceia peste care el era cârmuitor."

După el. [înaintea lor, KJV]. Literal, "toţi aceia în fruntea cărora era", care înseamnă "peste care domnea". Ebraica foloseşte expresia "a merge înainte" în sensul conducerii (1 Samuel 18,16; 2 Cronici 1,10).

Nu se vor bucura de el. Aclamarea publică de azi poate deveni mâine acuzare publică mâine. Iosif în Egipt ilustrează nestatornicia opiniei mulţimii (Exod 1,8).