Capacul ispășirii

Dumnezeu a gândit Legea și Evanghelia ca o unitate. El chiar a integrat un rezumat al Evangheliei în Cele Zece Porunci. Autorii Vechiului și cei ai Noului Testament expuneau frecvent această porțiune de Evanghelie din Lege.

Observă trei cuvinte-cheie care au legătură cu Evanghelia, găsite chiar la finalul celei de-a doua porunci: „Și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele” (Exodul 20:6). Aceste câteva cuvinte ne pot proteja de evangheliile false, deoarece răspund următoarelor întrebări:
• Ne putem câștiga accesul în cer? Sau avem nevoie de har?
• Este suficient să-I fim supuși lui Dumnezeu sau trebuie să-L și iubim?
• Este suficient să-L iubim pe Dumnezeu sau trebuie și să-I fim supuși?

Îndurarea lui Dumnezeu este cea care face ca mântuirea să fie posibilă. Cel neprihănit recunoaște că are nevoie de mila lui Dumnezeu, în timp ce Îl iubește și-I slujește. Cel nelegiuit ia ca de la sine înțeles să primească mila lui Dumnezeu, în timp ce ține în continuare la păcatele lui; dar la judecată, îndurarea îi va acoperi doar pe cei care ascultă din dragoste – iar acest lucru este bun.

„Dacă am avea un caracter imperfect, nu am putea trece prin porțile pe care mila le-a deschis pentru cei ascultători; căci dreptatea stă la intrare și cere sfințenie de la toți cei care Îl vor să-L vadă pe Dumnezeu. Dacă nu ar exista dreptatea și dacă ar fi posibil ca îndurarea divină să deschidă porțile pentru toți oamenii, indiferent de caracterul lor, în cer ar exista o stare de nemulțumire și de rebeliune mai rea decât a fost înainte ca Satana să fie dat afară de acolo.” (The Review and Herald, 13 decembrie 1892)

Dumnezeu a conceput Locul Preasfânt din sanctuarul ceresc pentru a ajuta oamenii să înțeleagă acest principiu extrem de important. Legea se găsea acolo, doar că ascunsă. De asemenea, deasupra Legii, se afla prezența lui Dumnezeu. Îngerii erau acolo, privind în jos. Îngerii din Locul Preasfânt nu erau două statui de sine stătătoare, ci erau atașate de capacul ispășirii, făcut din aur, care acoperea chivotul, cutia sacră care conținea Legea. (Vezi Exodul 25:17-20)

În curând, evreii și-au dat seama că scaunul milei, sau capacul chivotului, reprezenta tronul lui Dumnezeu. Aripile le sugerau că tronul acesta era mobil. Daniel și Ezechiel aveau să confirme această impresie, căci au văzut roți în componența tronului lui Dumnezeu. (Vezi Ezechiel 1:19-21; Daniel 7:9.)

Din acest loc, Dumnezeu a învățat poporul Israel în privința legilor de care trebuiau să asculte. „Să pui capacul ispășirii pe chivot și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel” (Exodul 25:21,22).

Dumnezeu preferă să predea concepte dificile prin exemple și prin parabole (Vezi Matei 13:34). Sanctuarul urmează această metodă, explicând câteva dintre adevărurile despre mântuire, pe acelea care sunt cel mai dificil de înțeles. Parabolele și exemplele lui Dumnezeu au un înțeles profund, fiind necesar să medităm la ele, pentru a le înțelege, și oferă suficient material pentru un studiu de o viață și în veșnicia de după. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)

În perioada de vârf a Războiului Civil din Statele Unite, doi soldați unioniști au găsit trei trabucuri învelite în hârtie. La început, soldații au crezut că trabucurile erau doar un cadou pentru un general al Confederației, deoarece pachetul îi era adresat lui.

Dar aceste trabucuri s-au dovedit a fi o descoperire foarte importantă, deoarece în hârtia folosită pentru împachetat era ascuns planul operativ al armatei Confederației. Documentul a fost repede verificat, fiind scris de mână, iar autorul a fost identificat după scrisul specific.

Înainte de descoperirea norocoasă, comandantul unionist McClellan se afla într-o mare confuzie din cauza mișcărilor armatei Confederației. Însă, când planul generalului Lee a fost descoperit, generalii unioniști au început să-l studieze cu atenție, iar acțiunile lui, care anterior îi uimiseră, au devenit limpezi.

De-a lungul istoriei, căile lui Dumnezeu au părut adesea confuze. Cei răi par să prospere, în timp ce cei drepți par să eșueze. (Vezi Psalmii 73:3-13.) Doar că, atunci când înțelegem planul operativ al lui Dumnezeu, confuzia dispare.

Dumnezeu dezvăluie planul Său operativ, știința mântuirii, în serviciile din sanctuar. Nu-i de mirare că preoții evrei, profeții evrei și poporul evreu au căutat să-i înțeleagă misterele! Nu-i de mirare că până și îngerii au studiat cu sârguință aceste servicii!

Păcatul este risipitor și costisitor, iar sanctuarul ne învață acest lucru. De asemenea, ne învață despre cruzimea, durerea și suferința pe care le provoacă păcatul. Totuși, cel mai dificil și cel mai provocator subiect din întregul univers este mântuirea. Aceasta nu este o artă, ci o știință exactă. Iar sanctuarul ne învață despre această știință. Răspunde la întrebarea „Cum poate Dumnezeu să respecte libertatea de alegere și totuși să salveze oamenii care, prin însăși natura lor, iubesc păcatul și urăsc să facă ce este drept?”

Să luăm iertarea, ca exemplu. Dacă Dumnezeu îmi poate ierta păcatele, de ce nu este toată lumea iertată? Și cum ar putea exista un păcat de neiertat? Cine ar vrea, însă, ca Dumnezeu să ofere iertare necondiționat? Ar fi acest lucru înțelept sau drept?

Să ne gândim la cazul lui Baraba. Deși deghizat în rolul de patriot religios, era un criminal înrăit, un ucigaș crud și un jefuitor. Evreii s-au simțit ușurați când a fost prins, în cele din urmă, și băgat la închisoare. Dar când mulțimea a cerut-o, Pilat l-a iertat necondiționat pe Baraba, eliberându-l pe acest tâlhar și trimițându-l înapoi în societate, ca să-și reia comportamentul violent. Îl condamnăm pe drept cuvânt pe Pilat pentru că l-a eliberat pe Baraba.

Totuși, Evanghelia ne spune că oameni precum Baraba și Hitler pot fi iertați! Cum poate Dumnezeu să facă o astfel de ofertă? Cum poate Dumnezeu ierta ceea ce consideră a fi atât de odios? El l-a inspirat pe Solomon să scrie: „Cel ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului” (Proverbele 17:15). 

Descoperim răspunsul la această întrebare în sanctuar, la capacul ispășirii. Nu-i de mirare că îngerii sunt fascinați de acesta și sunt descriși cum privesc spre el! Fix sub capacul ispășirii se găsește Legea lui Dumnezeu. Aceasta conține o parte importantă a explicației iertării. Dumnezeu Însuși a explicat-o repetând o parte din una dintre porunci. Vom revedea relatarea aceasta în următoarea secțiune. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)

La poalele muntelui Sinai, poporul Israel a privit o mică manifestare a slavei care înconjoară prezența lui Dumnezeu. Cu groază, au privit fulgerele luminând și au ascultat rostogolitul tunetelor. S-au minunat de cutremurarea pământului. Au tremurat înfricoșați când au auzit sunetul pătrunzător al trâmbiței care-i chema la piciorul muntelui. Au așteptat tăcuți în liniștea bruscă și profundă care a urmat.

Apoi, au auzit vocea lui Dumnezeu, ca vuietul unor ape multe, declarându-Și maiestuos Legea. Pentru o clipă, a fost raiul pe pământ. Pentru un moment, poporul Israel a înțeles pacea și bunăvoința lui Dumnezeu față de oameni. Ei au făcut un legământ solemn să asculte în totul de Dumnezeu. Prezența lui Dumnezeu a rămas cu ei pe parcursul următoarelor șase săptămâni, deși, în mila Sa față de Israel, El Și-a ascuns slava într-un nor întunecat, care acoperea vârful muntelui.

Cât de repede, însă, și-a uitat Israel angajamentul solemn! În doar câteva săptămâni, și-au făcut un vițel din aur și au început să i se închine petrecând cu băutură și cu dans. Israel, la fel ca Lucifer, a făcut „un mare păcat” (Exodul 32:30) chiar în prezența lui Dumnezeu. Acest păcat a pus punct perioadei de probă pentru trei mii dintre israeliți și din mulțimea amestecată care îi însoțea.

După aceea, ca răspuns la rugăciunea de mijlocire a lui Moise, Dumnezeu a oferit iertare Israelului. Această iertare nu a fost o grațiere generală. Dar nici nu a fost ca iertarea nedreaptă acordată de Pilat lui Baraba. Dumnezeu nu le oferă pașaport de intrare în cer criminalilor, astfel încât aceștia să-și continue viața infracțională în interiorul zidurilor Noului Ierusalim. În Scriptură stă scris clar: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului” (Apocalipsa 21:27).

Chiar dacă vinovații pot fi iertați, totuși aceștia trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a primi iertarea. În oferta Sa de iertare, Dumnezeu a repetat fraze din finalul poruncii a doua. Fix porunca pe care Israel o călcase conținea secretul recuperării poporului! Ar trebui să observăm cum Dumnezeu a expus și a explicat porunca Sa.

La rugămințile de la început ale lui Moise, Dumnezeu a trecut prin fața lui și a proclamat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!” (Exodul 34:6,7).

Chivotul, cu Legea dinăuntru, acoperită de capacul ispășirii, arată atât spre mila lui Dumnezeu, cât și spre dreptatea Sa. Căci „mila [Sa] nu înlătură dreptatea. Legea descoperă atributele caracterului Său și nicio iotă sau o frântură de literă din ea nu poate fi schimbată pentru a se potrivi omului în starea sa căzută. Dumnezeu n-a schimbat Legea, dar S-a jertfit pe Sine, în Hristos, pentru răscumpărarea omului: ‘Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine’” (Viața lui Iisus, p. 762).

Tronul ispășirii din ceruri este înconjurat cu un curcubeu. (Vezi Apocalipsa 4:3.) „Așa cum arcul din nori este format din unirea luminii soarelui cu ploaia, la fel și curcubeul care înconjoară tronul reprezintă puterea combinată a îndurării și dreptății. Nu trebuie menținută doar dreptatea; acest lucru ar eclipsa slava curcubeului promisiunii, de deasupra tronului; oamenii ar putea vedea doar pedeapsa Legii. Dacă nu ar exista dreptatea și nicio pedeapsă, atunci guvernarea lui Dumnezeu nu ar avea stabilitate. Ceea ce face mântuirea completă este îmbinarea dintre judecată și îndurare. Contopirea celor două atribute este cea care ne conduce, pe măsură ce-L vedem pe Răscumpărătorul lumii, precum și Legea lui Iehova, să exclamăm: ‘Blândețea ta m-a făcut mare’. Știm că Evanghelia este un sistem perfect și complet, care dezvăluie caracterul de neschimbat al Legii lui Dumnezeu. Ea inspiră inima cu speranță și cu dragoste față de Dumnezeu. Mila Sa ne invită să intrăm pe porțile cetății lui Dumnezeu, iar dreptatea este satisfăcută să acorde fiecărui supus privilegii complete ca membru al familiei împărătești, ca unui copil al Împăratului cerurilor” (The Review and Herald, 13 decembrie 1892).

În Secțiunea II am menționat descoperirea planurilor generalului Lee din timpul Războiului Civil. Totuși, această descoperire nu a fost niciodată de ajutor armatei unioniștilor, deoarece generalul McClellan nu a acționat conform informațiilor găsite. Și noi putem să eșuăm să acționăm în conformitate cu informațiile oferite în sanctuar: Dar „cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare” (Evrei 2:3)?

Întoarcerea la lucrare

Întâlnirile au început în casa fratelui Andrews la data de 26 decembrie și au continuat până la data de 1 ianuarie 1857. Fratele și sora White au prezentat într-o manieră plină de credincioșie solia laodiceeană din Apocalipsa 3:14-22. Pe măsură ce membrii bisericii primeau mărturia și au început să mărturisească despre răceala și căderile lor, lumina a început să ne cuprindă. Am fost încurajați să facem această lucrare din inimă prin chemarea de a ne întoarce la Domnul, pentru că El ne va vindeca de toate greșelile. 

În timpul întâlnirilor din Waukon, sora White a avut trei viziuni. Două dintre acestea i-au fost date în aceeași seară, în circumstanțe ciudate. Printre noi era prezentă o soră foarte tristă, aflată aproape în pragul disperării; starea ei acută se datora conștientizării greșelilor făcute în trecut. În prima viziune primită în seara aceea, sora White a fost îndemnată să-i spună sorei că, dacă va lua poziție și Îi va mărturisi lui Dumnezeu greșelile trecute, va fi iertată și, dacă va rămâne credincioasă, nu va mai trebui să privească în trecut dincolo de noaptea aceea. 

Sora a făcut cum i s-a cerut. Lumina și slava și-au făcut simțite prezența. Imediat, sora White a fost luată din nou în viziune și a văzut că Domnul acceptase confesiunea sorei și că trecutul ei fusese iertat. Atunci, sora s-a ridicat în picioare și i-a adus laudă și slavă lui Dumnezeu. 

Cu această ocazie, proviziile pentru hrănirea grupului erau oarecum modeste, iar cea mai apropiată moară se găsea la 13 mile depărtare. Mai mult, zăpada iernii ne închisese brusc drumurile, mult mai repede decât ne-am fi așteptat. Printre vecini nu se găsea deloc făină când au sosit prietenii noștri. Eram pe cale să terminăm ultimele felii de „pâine de tărâțe” autentică. Așadar, tip de două zile, nu le-am putut oferi decât carne, cartofi și porumb decorticat. Când vremea s-a mai îmbunat, toți vecinii s-au dus la moară, iar după aceea am avut ceva mai bun de oferit prietenilor noștri. 

Pe data de 1 ianuarie 1857, am lăsat deoparte uneltele de tâmplărie pentru totdeauna, mi-am luat rămas bun de la frații noștri din Waukon și am plecat cu familia White spre Illinois. Când am ajuns la Mississippi, am văzut că gheața era strașnică și am traversat fluviul în siguranță. Când am ajuns la Galena, Illionis, fratele și sora White au luat trenul spre Battle Creek, în timp ce eu m-am îndreptat spre frații din Round Grove; în curând, am început o serie de întâlniri în școala din Hickory Grove, la trei mile de casa lui Josiah Hart. Ca urmare a acestor întâlniri, mai multe persoane și-au mărturisit credința, printre acestea numărându-se și familia Andrews și unii din familia Colcord. Mai târziu, Robert Andrews și G.W. Colcord au ajuns să predice solia. 

Faptul că lucrarea de predicare nu reprezenta o sursă de mare câștig financiar le-a devenit tuturor limpede când am declarat că pentru primele trei luni de muncă în Illinois am primit doar masă și adăpost, o haină din piele de bizon și zece dolari ca să-mi plătesc partea de cheltuieli casnice din Waukon, unde stătea soția mea. În călătoria de întoarcere, am mers 26 de mile cu un sac greu în spate, ca să mai rămân cu ceva bani când aveam să ajung acasă. 

La începutul lunii iunie, m-am alăturat fraților Hart și Everts, cu cortul din Wisconsin, la Mackford. Mai mulți dintre oamenii noștri locuiau acolo, fiind veniți din Oswego N.Y., și erau nerăbdători ca vecinii lor să audă dovezile credinței lor. Mulți dintre vecini au acceptat adevărul, printre ei fiind și Rufus Baker. P.S. Thurston era unul dintre predicatorii noștri din Canada, dar soția lui era membră în altă confesiune religioasă. După două zile de ascultare și de studiu atent, și-a mărturisit cu tărie credința, împreună cu soțul ei. 

Philander Cady, din Poy Sippi, construia atunci un hambar în vecinătate. O duminică întreagă a ascultat solia despre Lege și Sabat. Bucurându-se de lumina primită, a vrut să o împărtășească și altora. Lângă el locuia John Matteson, un predicator scandinav. Amândoi au făcut un studiu sârguincios pe această temă, urmarea fiind acceptarea soliei de către Matteson, care le-a prezentat- o de îndată oamenilor de naționalitatea lui.

Dreptate și milă

Suntem îngroziți atunci când privim la sfințenia și la slava Dumnezeului universului, deoarece știm că dreptatea Lui nu Îl va lăsa să-l curețe pe cel vinovat de vina lui. Nu trebuie, totuși, să rămânem speriați, căci Hristos a venit în lume ca să dezvăluie caracterul lui Dumnezeu, să ne arate clar dragostea părintească pe care o poartă copiilor Săi adoptați. 

Nu trebuie să evaluăm caracterul lui Dumnezeu doar după lucrările uimitoare din natură, ci și după viața simplă și plină de iubire dusă de Isus, care L-a prezentat pe Iehova ca fiind mai plin de milă, de compasiune și de tandrețe decât sunt părinții noștri pământești. Isus L-a prezentat pe Tatăl ca fiind Acela în care putem să avem încredere și Căruia putem să-i prezentăm nevoile noastre. Atunci când suntem speriați de Dumnezeu și copleșiți de gândul slavei și maiestății Sale, Tatăl ni-L arată pe Hristos ca reprezentant al Său. Ceea ce vedeți descoperit în Isus, tandrețea, compasiunea și dragostea Lui, sunt o reflectare a caracteristicilor Tatălui. Crucea de pe Golgota le descoperă oamenilor dragostea lui Dumnezeu. Hristos Îl reprezintă pe Suveranul universului ca fiind Dumnezeul iubirii. Prin gura profetului, El spune: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!”. 

Noi avem acces la Dumnezeu prin meritele numelui lui Hristos, iar Dumnezeu ne invită să aducem înaintea Lui încercările și ispitele prin care trecem, căci El le înțelege pe toate. El nu vrea să ne plângem altor oameni de problemele pe care le avem. Prin sângele lui Hristos, putem veni la tronul slavei și putem descoperi harul care ne ajută în timp de restriște. Putem veni fără teamă, spunând: „Sunt acceptat în numele Celui mult Preaiubit”. „Căci prin El, și unii, și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” „În El avem, prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere”. Așa cum un părinte pământesc își încurajează copilul să vină la el tot timpul, așa și Domnul ne încurajează să venim la El cu nevoile și cu îngrijorările noastre, dar și cu recunoștința și cu dragostea noastră. Fiecare făgăduință este sigură. Isus este Garantul și Mediatorul nostru și ne-a pus la îndemână toate resursele pentru a avea un caracter perfect. Singura noastră speranță constă în eficiența constantă a sângelui lui Hristos, căci doar prin meritele Sale avem iertare și pace. Atunci când eficiența sângelui lui Hristos devine o realitate pentru suflet prin credința în El, credinciosul va lăsa lumina să strălucească prin fapte bune, producând roadele neprihănirii. 

El îi va spune păcătosului că dragostea lui Hristos este și pentru el; îi va prezenta meritele sângelui lui Hristos, care-l invită să renunțe la dependența de sine, arătând spre crucea de pe Golgota și încurajându- l să spună: „Nu aduc cu mine nicio avere; de crucea ta eu mă prind”. Aceasta este povestea pe care acela care este împreună-lucrător cu Dumnezeu le-o va repeta cu o dragoste sinceră acelora care sunt cumpărați cu sângele lui Hristos. - The Youth’s Instructor, 22 septembrie 1892 

Îngeri, heruvimi și serafimi se pleacă înaintea lui Dumnezeu cu o evlavie sfântă. „Zeci de miii și mii de mii” de îngeri adunați în jurul tronului sunt trimiși să le slujească acelora care sunt moștenitorii mântuirii. Principiile conducătoare ale lui Dumnezeu sunt dreptatea și mila. Tronul Său este numit tronul harului. Vreți să primiți o iluminare divină? Duceți-vă la tronul harului. Veți primi răspuns de pe capacul ispășirii. Tatăl și Fiul au făcut un legământ ca să salveze lumea prin Hristos. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Nicio putere în afară de Cel Atotputernic nu putea să facă un astfel de legământ. Curcubeul de deasupra tronului este un simbol că Dumnezeu, prin Hristos, Se leagă să-i salveze pe toți cei care cred în El. Legământul este la fel de sigur cum este și tronul, iar tronul Său își are temelia în neprihănire. Atunci de ce suntem atât de necredincioși, atât de neîncrezători? De ce ne îndoim atât de frecvent și ne încredem în Dumnezeu cu atâta inconsecvență? Oricând venim la tronul lui Dumnezeu pentru a apela la mila Sa, trebuie să privim în sus, să ne uităm la curcubeul făgăduinței și să găsim în acesta asigurarea că rugăciunile noastre vor primi răspuns. 

Însă nimeni să nu se amăgească la gândul că poate încălca poruncile și totuși să beneficieze de favoarea lui Dumnezeu. În guvernarea lui Dumnezeu, dreptatea și harul stau împreună. Legea nu poate fi călcată fără pedeapsă. Dreptatea și judecata își au locașul în tronul Lui. În Hristos, mila și adevărul se întâlnesc; neprihănirea și pacea se sărută. Însuși Hristos a dat Legea de pe muntele Sinai și nu a îndepărtat nicio iotă din pretențiile Lui. El Și-a dat viața ca ispășire pentru încălcarea Legii de către om și pentru a-l face să se supună perceptelor ei. Dreptatea este satisfăcută prin sacrificiul divin. Prin meritele lui Hristos, Dumnezeu poate fi drept și, în același timp, să-l îndreptățească pe păcătosul care crede în Isus. - The Signs of the Times, 10 octombrie 1892

De data aceasta, o să eșuați

Alexis este elev la liceul Sokoro din Guineea, Africa. El este prieten apropiat al fiului meu Emmanuel, care urmează același liceu, scrie un evanghelist de la Gospel Outreach. Într-o zi, Alexis s-a hotărât să vină la biserică împreună cu fiul meu. Decizia lui a fost una curajoasă, iar aceasta este povestea din spatele ei. 

Cei doi fii ai mei care mergeau la această școală trecuseră prin persecuții și prin bătăi de joc din cauza credinței lor. Însă unii elevi le-au admirat curajul și seriozitatea. De când au început să meargă la școala aceasta, în niciun Sabat nu au fost la ore, nici măcar dacă aveau de dat vreun test. Colegii și unii dintre profesorii lor i-au descris ca fiind fanatici și au încercat să-i convingă să participe la școală în Sabat. 

Când a venit timpul să dea examenele naționale, fii mei și-au dat seama că trei dintre subiectele lor importante erau programate în Sabat. Refuzul de a-și da examenele în Sabat echivala cu eșecul. Ne îngrijoram mult în legătură cu situația lor. „Chiar dacă ești pastor, sau fiu al lui Dumnezeu, de data aceasta o să eșuezi”, i-au spus prietenii. 

Aceasta a fost o provocare nu doar pentru Emmanuel, ci și pentru Dumnezeu. Ținând cont că voia să-L onoreze pe Dumnezeu, el a decis să postească timp de trei zile înainte de examen. 

La o lună după examene, au fost anunțate rezultatele la postul local de radio. Lista a fost citită, iar numele lui Emmanuel a fost anunțat între primii opt elevi din clasă. Din cei 85 de elevi, doar 45 au avut succes. A fost o surpriză pentru cei care erau siguri de eșecul lui Emmanuel. 

La o zi după anunț, Alexis le-a spus altor elevi că nu va lipsi niciodată de la serviciile bisericii și că s-a hotărât să păzească Sabatul sfânt indiferent de consecințe. Vă mulțumim pentru darurile generoase oferite pentru Gospel Outreach, ai cărei lucrători ajută oameni ca Emmanuel să dea mărturie despre credința lor.