Rodul neascultării
Text de memorat
„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” Matei 23:37
Un lucru minunat despre Dumnezeu este acela că El nu poate fi niciodată surprins. Nu a apărut vreodată vreo problemă despre care să fi spus: „Oops! Nu M-am gândit la asta”. Chiar și alegerile sau lucrurile pe care le fac oamenii – atât bune, cât și rele – nu-L pot surprinde. El vede „sfârșitul de la început”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că de la începutul unui lucru, Dumnezeu poate vedea deja sfârșitul și știe cu exactitate tot ce se va întâmpla. Dumnezeu îi provoacă pe zeii falși să încerce să prezică viitorul. Dar ei nu pot! Numai Dumnezeu cunoaște pe deplin viitorul. Isaia 42:8,9; Isaia 46:9,10
Lecția de săptămâna trecută a fost despre discuția pe care a avut-o Isus cu ucenicii după ce a vizitat pentru ultima dată templul. Ceea ce le-a spus a lăsat o așa impresie asupra lor, încât cuvintele Sale au fost înregistrate pe paginile a trei din cele patru evanghelii - Matei 24, Marcu 13 și Luca 21. Ideea că templul avea să fie distrus a venit ca o surpriză pentru ucenici. Uimiți, ascultau ce le spunea Isus. Dar aceasta nu era prima ocazie în care Isus vorbea despre viitor. Cu doar câteva zile înainte, El dăduse Ierusalimului un avertisment foarte trist. Luca 19:41-44
De ce le-a spus Isus atât de târziu ucenicilor Săi despre ce avea să se întâmple? De ce nu i-a avertizat cu mult timp înainte?
Pentru că orașul nu ar fi trebuit să fie distrus. Nu trebuia să se întâmple așa! Isus iubea pe poporul Său și așteptase foarte mult, dând fiecăruia șansa de a alege să creadă și să-L accepte. A tot sperat ca preoții, conducătorii, cărturarii, fariseii și toți evreii să se întoarcă de la păcatele lor. Matei 23:37 Dar, după ce au făcut alegerea finală de a-L respinge, Isus le-a spus cu tristețe ce avea să se întâmple. Matei 23:38
Lecția de săptămâna trecută a fost despre discuția pe care a avut-o Isus cu ucenicii după ce a vizitat pentru ultima dată templul. Ceea ce le-a spus a lăsat o așa impresie asupra lor, încât cuvintele Sale au fost înregistrate pe paginile a trei din cele patru evanghelii - Matei 24, Marcu 13 și Luca 21. Ideea că templul avea să fie distrus a venit ca o surpriză pentru ucenici. Uimiți, ascultau ce le spunea Isus. Dar aceasta nu era prima ocazie în care Isus vorbea despre viitor. Cu doar câteva zile înainte, El dăduse Ierusalimului un avertisment foarte trist. Luca 19:41-44
De ce le-a spus Isus atât de târziu ucenicilor Săi despre ce avea să se întâmple? De ce nu i-a avertizat cu mult timp înainte?
Pentru că orașul nu ar fi trebuit să fie distrus. Nu trebuia să se întâmple așa! Isus iubea pe poporul Său și așteptase foarte mult, dând fiecăruia șansa de a alege să creadă și să-L accepte. A tot sperat ca preoții, conducătorii, cărturarii, fariseii și toți evreii să se întoarcă de la păcatele lor. Matei 23:37 Dar, după ce au făcut alegerea finală de a-L respinge, Isus le-a spus cu tristețe ce avea să se întâmple. Matei 23:38
Aplicație: Aceasta este o lecție și pentru tine. Niciunul dintre noi nu trebuie să-L respingă pe Dumnezeu și să fie pierdut. Isus face tot ce se poate face pentru a te încuraja să-L urmezi, dar El nu te va obliga să I te supui. Depinde de tine ce alegi.
La patruzeci de ani după ce Isus prezisese pustiirea – distrugerea completă a templului, aceasta s-a și petrecut. Acei ani (31d.HR. - 70d. Hr.) au fost plini de triumfuri și întristări pentru poporul lui Dumnezeu. Deși mulți din urmașii lui Isus au fost uciși pentru credința lor, lucrarea lor misionară a răspândit Evanghelia pe scară largă. Persecutarea noii biserici creștine a fost începută de către liderii evrei care L-au respins pe Isus. 1 Tesaloniceni 2:14-16
Dar persecuția nu a oprit creștinismul; de fapt, a ajutat la răspândirea lui. Am studiat deja despre unul dintre cei mai mari misionari, Saul din Tars, care fusese hotărât să distrugă biserica creștină, dar apoi a devenit apostolul Pavel. El a scris paisprezece cărți din cele pe care le găsim în Noul Testament!
Curând, imperiul roman păgân s-a întors împotriva creștinilor și împotriva „noii religii”. Creștini nu se închinau zeilor păgâni și s-au stârnit suspiciuni din cauză că refuzau să ia parte la unele dintre practicile comune.
După incendiul teribil care a distrus aproape jumătate din Roma, cetățenii l-au învinuit pentru aceasta pe împăratul Nero. Nero îi ura pe creștini și a pus pe umerii lor cauza incendiului. Desigur, ei nu erau vinovați; Nero voia doar să arunce vina asupra altcuiva. În timpul persecuției teribile care a urmat, mii de creștini și-au pierdut viața, inclusiv Petru și Pavel.
Relatarea biblică cu privire la biserica creștină timpurie s-a încheiat odată cu moartea lui Pavel. Dar istoria sacră nu a luat sfârșit. Ce lucrare mare le-a spus Isus ucenicilor Săi să facă în ciuda persecuției și ce promisiune le-a făcut El? Matei 28:19,20
Profețiile din Daniel și Apocalipsa au ajutat biserica în secolele care au urmat, pentru a înțelege modul în care aceasta trebuia să își îndeplinească misiunea.
Dar persecuția nu a oprit creștinismul; de fapt, a ajutat la răspândirea lui. Am studiat deja despre unul dintre cei mai mari misionari, Saul din Tars, care fusese hotărât să distrugă biserica creștină, dar apoi a devenit apostolul Pavel. El a scris paisprezece cărți din cele pe care le găsim în Noul Testament!
Curând, imperiul roman păgân s-a întors împotriva creștinilor și împotriva „noii religii”. Creștini nu se închinau zeilor păgâni și s-au stârnit suspiciuni din cauză că refuzau să ia parte la unele dintre practicile comune.
După incendiul teribil care a distrus aproape jumătate din Roma, cetățenii l-au învinuit pentru aceasta pe împăratul Nero. Nero îi ura pe creștini și a pus pe umerii lor cauza incendiului. Desigur, ei nu erau vinovați; Nero voia doar să arunce vina asupra altcuiva. În timpul persecuției teribile care a urmat, mii de creștini și-au pierdut viața, inclusiv Petru și Pavel.
Relatarea biblică cu privire la biserica creștină timpurie s-a încheiat odată cu moartea lui Pavel. Dar istoria sacră nu a luat sfârșit. Ce lucrare mare le-a spus Isus ucenicilor Săi să facă în ciuda persecuției și ce promisiune le-a făcut El? Matei 28:19,20
Profețiile din Daniel și Apocalipsa au ajutat biserica în secolele care au urmat, pentru a înțelege modul în care aceasta trebuia să își îndeplinească misiunea.
Aplicație: Ce s-ar întâmpla dacă ai face o schimbare în viața ta și L-ai urma pe Dumnezeu mai de aproape, așa cum făceau creștinii ce au fost persecutați? Cine crezi că ți-ar pune piedici? Pot fi „prietenii” care vor să continue să facă aceleași lucruri greșite împreună cu tine. Ar trebui să le permiți altora să te țină departe de Isus?
Te-ai întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu acei lideri care L-au respins și persecutat pe Isus, iar apoi pe urmașii Lui? Irod a fost lovit de un înger cu o boală bruscă și incurabilă (Faptele apostolilor 12:23), iar Pilat s-a sinucis. Biblia ne învață că noi culegem ceea ce semănăm. Galateni 6:7
Când liderii lui Israel și-au împietrit inimile prin respingerea lui Isus și a Evangheliei, ei au răspândit o teribilă influență de rebeliune în rândul poporului. Oamenii au văzut că puteau face rău — chiar ucide oameni nevinovați — și să scape nepedepsiți.
Evreii au devenit cunoscuți în întreaga lume ca scandalagii. Ce le-a făcut împăratul roman Claudiu evreilor din Roma? Faptele apostolilor 18:2
În Ierusalim, poporul era din ce în ce mai rebel. Jafurile și crimele deveniseră ceva obișnuit. Chiar și copiii atentau la viața părinților lor. Preoții, și chiar marele preot, au fost uciși. Bărbați care pretindeau a fi Mesia i-au atacat pe romani. Ierusalimul devenise un loc foarte periculos pentru a trăi. Când copiii celor care L-au ucis pe Isus (apoi și pe apostoli) au crescut, s-au temut pentru propriile lor vieți. Aceia care angajaseră oameni pentru protecția lor erau uneori uciși de acești „protectori.” Nu e de mirare că Isus a plâns când a văzut soarta Ierusalimului!
Mânia evreilor împotriva romanilor a continuat să crească. Un grup de rebeli evrei îndrăzneți din Ierusalim a atacat și a ucis pe toți soldații romani din oraș. A fost un lucru neînțelept. Roma a declarat război evreilor și a trimis mii de soldați pentru a opri rebeliunea.
Când liderii lui Israel și-au împietrit inimile prin respingerea lui Isus și a Evangheliei, ei au răspândit o teribilă influență de rebeliune în rândul poporului. Oamenii au văzut că puteau face rău — chiar ucide oameni nevinovați — și să scape nepedepsiți.
Evreii au devenit cunoscuți în întreaga lume ca scandalagii. Ce le-a făcut împăratul roman Claudiu evreilor din Roma? Faptele apostolilor 18:2
În Ierusalim, poporul era din ce în ce mai rebel. Jafurile și crimele deveniseră ceva obișnuit. Chiar și copiii atentau la viața părinților lor. Preoții, și chiar marele preot, au fost uciși. Bărbați care pretindeau a fi Mesia i-au atacat pe romani. Ierusalimul devenise un loc foarte periculos pentru a trăi. Când copiii celor care L-au ucis pe Isus (apoi și pe apostoli) au crescut, s-au temut pentru propriile lor vieți. Aceia care angajaseră oameni pentru protecția lor erau uneori uciși de acești „protectori.” Nu e de mirare că Isus a plâns când a văzut soarta Ierusalimului!
Mânia evreilor împotriva romanilor a continuat să crească. Un grup de rebeli evrei îndrăzneți din Ierusalim a atacat și a ucis pe toți soldații romani din oraș. A fost un lucru neînțelept. Roma a declarat război evreilor și a trimis mii de soldați pentru a opri rebeliunea.
Aplicație: Nu poți scăpa nepedepsit când faci ceva rău. Chiar dacă pare că așa va fi, ce urmări va avea orice acțiune căreia îi dai curs? Eclesiastul 12:14
Războiul cu Roma s-a întins pe mai mulți ani, cu mii de victime de fiecare parte. Lumea poate spune că atât romanii, cât și evreii au avut generali și soldați curajoși. Dar erau ei oameni buni? Duceau ei o viață care putea ajuta pe cineva? Sau erau așa de plini de furie și ură că nu puteau decât să se concentreze pe luptă? Ce spune cartea Proverbele despre oameni ca aceștia? Proverbele 22:24,25
Când armata romană a înconjurat Ierusalimul și apoi s-a retras pentru o scurtă perioadă de timp, creștinii și-au adus aminte de îndemnurile lui Isus. Ei au părăsit imediat orașul, și mulți dintre ei s-au retras în localitatea Pella din Siria, la nord-est de Ierusalim. Ce rugăciune au rostit creștinii timp de aproape patruzeci de ani după învierea lui Isus? Matei 24:20 Crezi că această rugăciune i-a ajutat să-și amintească de importanța Sabatului?
Armata romană a revenit curând. Ierusalimul a fost înconjurat, dar, de data aceasta, milioane de evrei erau acolo pentru Paști.
În ciuda crizei, evreii din Ierusalim nu erau uniți cu privire la măsurile pe care trebuia să le ia. Ar fi trebuit să îi atace imediat pe romani, ca o forță unită, și să îi împiedice să se organizeze. Nu s-au petrecut așa lucrurile, pentru că diferitele grupuri armate din oraș nu aveau încredere unele în altele pentru a-și deschide porțile atunci când s-ar fi întors de la lupta cu romanii.
Ierusalimul era bine situat, înconjurat de stânci abrupte și văi din trei părți. Armata romană se putea apropia de zidul orașului doar dinspre nord. Și exact așa a făcut. În ciuda luptelor feroce, zidul exterior s-a prăbușit în doar cincisprezece zile. Romanii au ocupat acum zona din oraș cunoscută sub numele de Bezeta, dar ei încă se confruntau cu un alt zid imens care le bloca accesul la părțile mai vechi din Ierusalim. Acum, lupta devenise atât de acerbă, încât generalul Titus a decis să încerce altceva: avea să-i înfometeze pe evrei.
Când armata romană a înconjurat Ierusalimul și apoi s-a retras pentru o scurtă perioadă de timp, creștinii și-au adus aminte de îndemnurile lui Isus. Ei au părăsit imediat orașul, și mulți dintre ei s-au retras în localitatea Pella din Siria, la nord-est de Ierusalim. Ce rugăciune au rostit creștinii timp de aproape patruzeci de ani după învierea lui Isus? Matei 24:20 Crezi că această rugăciune i-a ajutat să-și amintească de importanța Sabatului?
Armata romană a revenit curând. Ierusalimul a fost înconjurat, dar, de data aceasta, milioane de evrei erau acolo pentru Paști.
În ciuda crizei, evreii din Ierusalim nu erau uniți cu privire la măsurile pe care trebuia să le ia. Ar fi trebuit să îi atace imediat pe romani, ca o forță unită, și să îi împiedice să se organizeze. Nu s-au petrecut așa lucrurile, pentru că diferitele grupuri armate din oraș nu aveau încredere unele în altele pentru a-și deschide porțile atunci când s-ar fi întors de la lupta cu romanii.
Ierusalimul era bine situat, înconjurat de stânci abrupte și văi din trei părți. Armata romană se putea apropia de zidul orașului doar dinspre nord. Și exact așa a făcut. În ciuda luptelor feroce, zidul exterior s-a prăbușit în doar cincisprezece zile. Romanii au ocupat acum zona din oraș cunoscută sub numele de Bezeta, dar ei încă se confruntau cu un alt zid imens care le bloca accesul la părțile mai vechi din Ierusalim. Acum, lupta devenise atât de acerbă, încât generalul Titus a decis să încerce altceva: avea să-i înfometeze pe evrei.
Aplicație: În Deuteronomul 28:15,45,49-53 Dumnezeu îl avertizase pe poporul evreu cu privire la ce avea să se întâmple în cele din urmă dacă nu ascultau vocea Lui. Era obligatoriu să se întâmple întocmai? Cum ar fi vrut Dumnezeu să-Și binecuvânteze poporul? Deuteronomul 28:1-14
Aplicație: În Deuteronomul 28:15,45,49-53 Dumnezeu îl avertizase pe poporul evreu cu privire la ce avea să se întâmple în cele din urmă dacă nu ascultau vocea Lui. Era obligatoriu să se întâmple întocmai? Cum ar fi vrut Dumnezeu să-Și binecuvânteze poporul? Deuteronomul 28:1-14
După săptămâni de război și foamete, evreii din Ierusalim nu mai puteau rezista mult. Prizonierii care fuseseră prinși încercând să scape i-au spus lui Titus că, în ciuda foametei, sacrificiile ceremoniale de la templu nu încetaseră. Dacă sacrificiile ar fi fost oprite, acest lucru ar fi dat o lovitură uriașă încrederii evreilor. Mulţi erau convinși că Dumnezeu avea să îi salveze. Erau siguri că trebuia să o facă. La urma urmei, nu erau ei poporul Lui?
Mai erau ei poporul Lui? Ioan 8:39,44 Poporul lui Dumnezeu ascultase sfaturile lui Isus și se refugiase în Siria, departe de luptă.
Era greu de privit scena ce se prezenta pe lângă zidurile sparte ale Ierusalimului. Mii de cruci purtau trupurile celor care fuseseră prinși. În interiorul cetății, evreii erau acum adunați într-o mică parte a orașului care includea și templul. Supraaglomerarea era redusă numai pentru că erau oameni care mureau de foame – se estimează că atunci au murit 120 000 de oameni.
În cele din urmă, ultima fortăreață a căzut. Mii de oameni înfometați, evrei disperați, se adunaseră în templu, în speranța că Dumnezeu avea să îi protejeze. Dar nu au primit niciun ajutor; căci ei Îl respinseseră pe Isus, singurul lor Protector. În timp ce flăcările devorau clădirea, cândva sacră, soldații romani furau vasele de aur și sfeșnicul cu șapte brațe. Chivotul legământului nu era acolo. Fusese ascuns de oameni credincioși cu mai mult de șase sute de ani înainte, când Babilonul distrusese Ierusalimul.
Vaste cantități de aur și mii de sclavi au fost duși la Roma. Oamenii și aurul au ajutat în construcția celebrului Colosseum, unde, în doar câțiva ani, mii de creștini urmau să fie martirizați (uciși) pentru credința lor. O sculptură în piatră ce înfățișează momentul când sfeșnicul a fost luat poate fi încă văzută la Roma pe Arcul lui Titus, care a fost ridicat pentru a sărbători victoria acestuia.
Mai erau ei poporul Lui? Ioan 8:39,44 Poporul lui Dumnezeu ascultase sfaturile lui Isus și se refugiase în Siria, departe de luptă.
Era greu de privit scena ce se prezenta pe lângă zidurile sparte ale Ierusalimului. Mii de cruci purtau trupurile celor care fuseseră prinși. În interiorul cetății, evreii erau acum adunați într-o mică parte a orașului care includea și templul. Supraaglomerarea era redusă numai pentru că erau oameni care mureau de foame – se estimează că atunci au murit 120 000 de oameni.
În cele din urmă, ultima fortăreață a căzut. Mii de oameni înfometați, evrei disperați, se adunaseră în templu, în speranța că Dumnezeu avea să îi protejeze. Dar nu au primit niciun ajutor; căci ei Îl respinseseră pe Isus, singurul lor Protector. În timp ce flăcările devorau clădirea, cândva sacră, soldații romani furau vasele de aur și sfeșnicul cu șapte brațe. Chivotul legământului nu era acolo. Fusese ascuns de oameni credincioși cu mai mult de șase sute de ani înainte, când Babilonul distrusese Ierusalimul.
Vaste cantități de aur și mii de sclavi au fost duși la Roma. Oamenii și aurul au ajutat în construcția celebrului Colosseum, unde, în doar câțiva ani, mii de creștini urmau să fie martirizați (uciși) pentru credința lor. O sculptură în piatră ce înfățișează momentul când sfeșnicul a fost luat poate fi încă văzută la Roma pe Arcul lui Titus, care a fost ridicat pentru a sărbători victoria acestuia.
Aplicație: Care ar fi fost singura variantă de protecție a orașului Ierusalim? Psalmii 127:1 De ce nu au luptat ucenicii lui Isus cu romanii? Ioan 18:36
Distrugerea Ierusalimului nu a pus capăt persecuției romane asupra creștinilor sau oprimării lor de către evrei. Cu încăpățânare, evreii din Iudeea s-au revoltat împotriva Romei de încă două ori, în anul 115 și în anul 132 d.Hr. În ambele ocazii au fost învinși.
Dar creștinii au căutat pacea, atât timp cât nu erau obligați să încalce Legea lui Dumnezeu. Ce li s-a spus creștinilor să facă? 1 Timotei 2:1-3
Romanii au scos în afara legii creștinismul, dar multe autorități, chiar și împărații, au fost cu inima oarecum îndoită în ceea ce privea persecutarea creștinilor. La urma urmei, nu era nimic rău în credința lor. Singurul lucru care îi deranja pe conducători era acela că cei ce se numeau creștinii nu se închinau zeilor păgâni. Deși multele naționalități se închinau unor zei diferiți în vastul imperiu roman, toți se închinau și împăratului roman. Creștinii erau fericiți să se roage pentru împărat, dar refuzau să se roage lui.
În anul 197 d.Hr., un creștin numit Tertulian a apărat creștinismul. Creștinii erau considerați infractori. Dar el a atras atenția că erau diferiți de toți ceilalți nelegiuiți. Chiar și guvernul îi trata diferit. Tertulian scria că aceia care erau cu adevărat nelegiuiți erau torturați pentru a fi determinați să mărturisească lucrurile greșite pe care le făcuseră. Dar pentru creștini, autoritățile foloseau tortura pentru a-i opri din a-și mărturisi credința.
În încheiere, Tertulian a subliniat că această persecuție era inutilă. De fiecare dată când un creștin era torturat sau executat, mulți dintre cei care asistaseră la eveniment decideau să devină creștini. Apoi a adăugat: „sângele creștinilor e o sămânță”.
Dar creștinii au căutat pacea, atât timp cât nu erau obligați să încalce Legea lui Dumnezeu. Ce li s-a spus creștinilor să facă? 1 Timotei 2:1-3
Romanii au scos în afara legii creștinismul, dar multe autorități, chiar și împărații, au fost cu inima oarecum îndoită în ceea ce privea persecutarea creștinilor. La urma urmei, nu era nimic rău în credința lor. Singurul lucru care îi deranja pe conducători era acela că cei ce se numeau creștinii nu se închinau zeilor păgâni. Deși multele naționalități se închinau unor zei diferiți în vastul imperiu roman, toți se închinau și împăratului roman. Creștinii erau fericiți să se roage pentru împărat, dar refuzau să se roage lui.
În anul 197 d.Hr., un creștin numit Tertulian a apărat creștinismul. Creștinii erau considerați infractori. Dar el a atras atenția că erau diferiți de toți ceilalți nelegiuiți. Chiar și guvernul îi trata diferit. Tertulian scria că aceia care erau cu adevărat nelegiuiți erau torturați pentru a fi determinați să mărturisească lucrurile greșite pe care le făcuseră. Dar pentru creștini, autoritățile foloseau tortura pentru a-i opri din a-și mărturisi credința.
În încheiere, Tertulian a subliniat că această persecuție era inutilă. De fiecare dată când un creștin era torturat sau executat, mulți dintre cei care asistaseră la eveniment decideau să devină creștini. Apoi a adăugat: „sângele creștinilor e o sămânță”.
Aplicație: Cum reacționezi când cineva râde de convingerile tale? Îl negi pe Isus sau Îl mărturisești? Matei 10:32,33
Studiul 6, 4-10 mai
