Sfârșind alergarea

Această carte este o scrisoare pe care Pavel a scris-o unui om pe nume Tit. La fel ca Timotei, Tit era unul dintre ajutoarele de încredere ale lui Pavel; Pavel îl numește, de asemenea, „adevăratul meu copil în credința noastră, a amândurora” (Tit 1:4). La fel ca prima scrisoare a lui Pavel către Timotei, scrisoarea către Tit este plină de sfaturi și de instrucțiuni necesare unui lider al bisericii.

Pavel îl lăsase pe Tit pe insula Creta pentru a supraveghea și organiza biserica de acolo. Tit trebuia să numească prezbiteri în fiecare biserică, ca aceștia să poată împlini nevoile comunității din localitatea lor. Tit 1:5 Așa cum îl instruise și pe Timotei, liderii trebuiau să fie fără vină, adevărate exemple pentru ceilalți (Tit 1:6-9).

Apoi, Pavel a dat instrucțiuni care se aplicau fiecărui membru al bisericii, în egală măsură și nouă, celor de astăzi. Ce recomandări a făcut Pavel bărbaților mai în vârstă? Tit 2:2 Dar femeilor mai în vârstă? Tit 2:3,4 Ce instrucțiuni erau pentru femeile tinere? Tit 2:4,5 Dar pentru bărbații tineri? Tit 2:8

De ce ar trebui să trăim cu toții în acest fel? Pavel a spus că „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat”. Acest har nu ne dă libertatea de a face răul; dimpotrivă, ne învață să ne îndepărtăm de modul de viață al lumii și să „trăim cumpătat, cu dreptate și evlavie în aceste timpuri”, în timp ce așteptăm cu nerăbdare ca Isus să revină curând. Pavel i-a mai spus apoi lui Tit care ar trebui să fie subiectul pe care să-l atingă cel mai des - vestea bună despre Isus. Și care este vestea bună despre Isus? Citește cum a scris Pavel în Tit 3:3-8.

Este una dintre cele mai compacte descrieri ale Evangheliei. De asemenea, Pavel i-a dat lui Tit și câteva exemple de subiecte pe care ar fi trebuit să le evite. Sunt o mulțime de subiecte pe care Satana le folosește pentru a încerca să distragă atenția slujitorilor lui Dumnezeu. Tit 3:9

În timp ce Pavel era ocupat cu lucrarea în biserici, evreii necredincioși au început să îl urască mai mult ca niciodată. Dar cum puteau să scape de el? Lisias, Felix, Festus, Agripa, iar acum chiar și Nero, toți au spus că era nevinovat.

Atunci, Satana le-a dat o idee. Era o acuzație falsă, evident, dar, în aceste condiții, putea să funcționeze. Ei aveau să îl acuze pe Pavel de faptul că era responsabil pentru incendiul teribil care a făcut să ardă aproape jumătate din orașul Roma.

Astfel, Pavel a fost rapid arestat și dus înapoi la Roma. De data aceasta, în loc să i se permită să-și închirieze propria casă din Roma, el a fost aruncat într-o temniță întunecată și umedă. În curând, cei câțiva prieteni care îl însoțiseră în cea de-a doua călătorie la Roma au început să plece. Numai Luca a mai rămas cu el. Unii, ca Dima, s-au descurajat și l-au părăsit, iar pe alții, Pavel i-a trimis să lucreze în diferite biserici. 2 Timotei 4:10-12

Acum, Pavel avea nevoie de prietenii lui. El a fost îmbărbătat în timp ce se afla în închisoare de vizitele frecvente ale lui Onisifor din Efes. Acesta căutase peste tot în Roma până când l-a găsit pe învățătorul său iubit, pe Pavel (2 Timotei 1:16,17).

Când i s-a îngăduit lui Pavel să vorbească la cel de-al doilea proces al său înaintea lui Nero, el a ales să prezinte subiectul său preferat — vestea bună despre Isus. Sala era plină cu oameni din toate categoriile sociale, iar aceștia aveau nevoie de mântuire. În dorința sa de a vorbi pentru oameni, El a pierdut din vedere propriile sale probleme. Pavel a spus cum Isus a murit pentru ca toți oamenii să poată fi salvați și a vorbit despre judecată, atunci când Dumnezeu va scoate la iveală tot ceea ce a făcut fiecare — bine sau rău. Oamenii care ascultau nu mai auziseră niciodată mai înainte astfel de cuvinte. După aceea, mulți au decis să devină creștini. 2 Timotei 4:16,17 

Nici Nero nu mai auzise ceva de felul acesta. În acel moment, Dumnezeu i-a oferit chiar și ticălosului Nero șansa de a fi salvat. Și-a dat seama mai mult decât oricând de cât de rău fusese el; și pentru o scurtă clipă el a tremurat, dorindu-și să fie salvat și să trăiască într-un cer pașnic și curat. Dar a respins repede gândul și l-a trimis pe Pavel înapoi în temniță. Niciodată nu a mai avut ocazia de a fi slavat.

Nero a fost atât de impresionat de ceea ce îi spusese Pavel, încât nu se putea decide să-l condamne încă pe acesta. Dar, în loc să-l elibereze, l-a trimis înapoi la închisoare. Pavel știa că nu avea să mai trăiască mult, dar era fericit pentru marea victorie pe care o obținuse în acea zi – avusese ocazia să vorbească despre Isus, și mulți oameni au avut ocazia să audă Evanghelia.

Din celula în care se afla, Pavel se gândea mult la Timotei, „copilul său preaiubit” (2 Timotei 1:2). Cât de mult își dorea ca Timotei să poată veni să-l vadă înainte de a muri! Avea atâtea să-i spună. Dar Timotei se afla la sute de kilometri depărtare, în Efes, și i-ar fi luat cel puțin câteva luni pentru a ajunge la Roma. Pavel nu știa dacă avea să mai trăiască până atunci, așa că decis să-i scrie o altă scrisoare lui Timotei. Aceasta urma să conțină toate lucrurile pe care voia săi le spună. Poți citi scrisoarea. În Biblia ta, aceasta se numește 2 Timotei.

Pavel l-a rugat pe Timotei să vină repede. Venea iarna și avea nevoie de o mantie pe care o lăsase în Troa. Tot acolo își lăsase cărțile și pergamentele. Spera că Timotei putea aduce acele lucruri cu el. 2 Timotei 4:9,13,21 Faptul că a cerut ceva atât de obișnuit îl face pe Pavel să pară foarte uman, nu-i așa? Și chiar a fost. Pavel avea ținte înalte pentru Timotei și i-a spus ce ar trebui să facă și ce ar trebui să evite. 2 Timotei 2:15,16,22-25

De asemenea, el l-a avertizat pe acesta cu privire la vremurile periculoase ce aveau să vină. Citește cum le-a descris în 2 Timotei 3:1-5 Aceste versete nu vorbesc despre păcătoșii vizibili. Pavel îi descrie ca „având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea”. Acești oameni spun că sunt creștini, dar ei fac ce vor și nu ascultă ce spune Biblia. 

Era probabil anul 67 d.Hr., la aproximativ 36 de ani după ce Isus fusese răstignit. Pavel era în închisoare la Roma și aștepta ca Nero să decidă în cazul lui. Deși Pavel i-a scris lui Timotei și l-a îndemnat să vină repede (2 Timotei 4:9,21), nu știm dacă Timotei a reușit să-l vadă înainte de a muri.

În cele din urmă, Nero a luat decizia – Pavel urma să fie decapitat. Dar nu multor oameni li s-a permis să urmărească execuția. Acuzatorii lui se temeau de influența lui Pavel; ei credeau că el i-ar fi putut convinge pe unii să devină creștini chiar privindu-l cum moare. Aveau dreptate.

Cei puțini cărora le-a fost permis să privească au văzut spiritul iertător al lui Pavel și o atitudine veselă până la moarte. Ca rezultat, unii dintre ei au ales să devină creștini. Nu la mult timp după aceea, aceștia au ajuns să fie ei înșiși martiri.

Cum putea fi Pavel așa vesel și iertător atunci când urma să fie ucis? Putea numai pentru că încrederea lui în Dumnezeu era deplină. De asemenea, el nu privea la situația sa curentă; l-ar fi descurajat repede. În schimb, se gândea la alții și îi asigura că el așteaptă cu nerăbdare ziua în care toate încercările și suferințele aveau să ia sfârșit. A încercat să-i încurajeze pe cei câțiva creștini de acolo cu încrederea în credincioșia lui Dumnezeu. 2 Timotei 1:12

În ultima sa scrisoare către Timotei, știind că se află la sfârșitul vieții sale, a rostit aceste cuvinte: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Timotei 4:6-8). 

Ce mărturie! Pavel era gata să-L vadă pe Isus. Nu te motivează să trăieşti în aşa fel încât să poți spune cu încredere aceleași cuvinte la sfârșitul vieții tale?

Această carte a fost scrisă de un bărbat pe nume Iacov. Deși Biblia menționează mai mulți oameni cu acest nume, noi nu știm care anume a scris această carte; nici nu știm când a fost scrisă. Cu toate acestea, știm că este plină de sfaturi practice pentru noi și pentru creștinii de toate vârstele.

Iacov ne spune că nu este suficient să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, ci ar trebui să-l și punem în aplicare. Altfel, suntem ca cineva care se privește în oglindă dimineața și pleacă uitând să-și spele fața și să-și aranjeze părul. Uită că tocmai a descoperit că are un aspect neîngrijit. Ar trebui să ne uităm la Legea lui Dumnezeu și să-i cerem lui Isus să ne curețe, astfel încât să putem fi liberi. Numai Isus poate face asta. Iacov 1:22-25; 1 Ioan 1:9

Iacov prezintă adevărul foarte clar și practic. El spune că noi nu avem o credință reală dacă nu o punem la lucru. Dacă avem credință în Dumnezeu, vom arăta acest lucru făcând lucrurile pe care Dumnezeu le-ar face. Iacov 2:14-17

Știai că este mai greu să-ți controlezi limba decât orice altă parte a corpului tău? Este adevărat. Iacov spune că, dacă omul își poate controla limba, el poate controla orice altă parte din el însuși (Iacov 3:2). Dar putem face asta singuri? Nu, limba poate cauza multe probleme. Citește Iacov 3:3-12.

Deci, care este soluția? Iacov spune că avem nevoie de înțelepciune de la Dumnezeu. Citește cum descrie el această înțelepciune în Iacov 3:17,18 . Dacă avem acest tip de înțelepciune în noi, și vorbirea noastră va fi fără reproș.

Această carte a fost scrisă de un om pe nume Iuda. Ca și Iacov, nu știm prea multe despre autor și nici când a fost scrisă. Totuși, mesajul este încă foarte important pentru noi astăzi. Iuda plănuise să scrie despre credința creștină, dar planurile sale s-au schimbat. El s-a simțit obligat să scrie despre o situație periculoasă care luase avânt. Cititorii lui nu aveau acum nevoie de încurajare la modul general; aveau nevoie să fie îndemnați la „a lupta pentru credință” (Iuda 1:3).

Unii învățători falși se infiltraseră în biserică, iar învățăturile lor aveau tendința de a încuraja răutatea. Iuda 1:4 Iuda le-a amintit cititorilor că Dumnezeu, cu siguranță, avea să-i judece pe acești învățători falși dacă ei continuau în căile lor rele. De asemenea, el a dat trei exemple de situații când Dumnezeu a mai făcut aceasta. Iuda 1:5-7

Pentru a se asigura că cititorii lui au înțeles ce a vrut să spună el despre inutilitatea acestor învățători, Iuda i-a comparat cu câteva elemente din natură. Norii ar trebui să dea ploaie, dar acești învățători erau ca „norii fără apă”. Pomii ar trebui să dea fructe din abundență, dar acești învățători erau „pomi fără fructe”. Stelele care nu se mișcă sunt puncte de referință, utile pentru calcularea poziției și direcției; dar acești învățători erau ca „stelele rătăcitoare”. Iuda 1:12,13

Iuda a citat atunci o profeție a lui Enoh, omul care a fost luat la cer înainte de potopul din vremea lui Noe. Acesta prezisese a doua venire a lui Isus și judecata care avea să aibă loc cu privire la cei răi. Iuda 1:14,15 Dar nu ar trebui să fim surprinși de aceste lucruri, spune Iuda. Apostolii ne-au avertizat deja că vor veni astfel de învățători falși.