Petru și Ioan

Pe parcursul mai multor săptămâni, am învățat despre viața lui Pavel — călătoriile lui misionare, întemnițările și încercările prin care a trecut, precum și despre scrisorile pe care le-a scris. Totuși, nu trebuie să uităm că și apostolul Petru a împărtășit vestea bună despre Isus în același timp cu Pavel. În timp ce lucrarea lui Pavel era în principal pentru neamuri, Petru a lucrat mai ales pentru evrei. De asemenea, Petru a desfășurat o lucrare specială pentru a-i încuraja și întări pe cei care erau deja credincioși. Amintește-ți că Isus i-a spus lui Petru: „paște mielușeii Mei” și „paște oile mele”. Ioan 21:15-17

Petru era extrem de calificat pentru această lucrare. El păcătuise când negase de trei ori că-L cunoștea pe Isus (Ioan 18:17,25-27 ), dar s-a schimbat, iar Isus l-a iertat. Cunoscându-și propria slăbiciune, Petru știa cum să fie răbdător și înțelegător față de cei care cedaseră ispitei așa cum făcuse și el.

Petru nu și-a limitat lucrarea la țara lui Israel. El a călătorit în diferite locuri, întărindu-i pe credincioși oriunde mergea. Deși nu știm detalii despre aceste călătorii, știm că Petru a ajuns în cele din urmă la Roma. Acolo, cam în același timp cu arestarea lui Pavel, și el a fost închis de Nero. Probabil era prin anul 67 d.Hr.

Cu ani în urmă, lui Petru îi fusese rușine să recunoască faptul că Îl cunoștea pe Isus. Acum, el considera că este o onoare să moară pentru El. Când era în celula lui, el și-a amintit că Isus îi spusese cum avea să moară. Ioan 21:18 Apoi s-a gândit că ar fi fost o onoare prea mare să moară exact în același mod în care a murit Isus. Așa că, atunci când a fost condamnat la moarte, a cerut să fie răstignit cu capul în jos; și așa a murit.

Pe parcursul lucrării sale, Petru a scris două scrisori către credincioși. Ele se găsesc în Biblia noastră – cărțile: 1 Petru și 2 Petru. Astăzi vom studia cartea 1 Petru, iar mâine vom studia 2 Petru.

Unul dintre sfaturile foarte importante scrise de Petru a fost acela de a ne „încinge coapsele minții noastre”. Asta înseamnă că trebuie să ne concentrăm doar asupra celor mai bune și celor mai importante subiecte. Satana este întotdeauna gata să sugereze gânduri nepotrivite sau subiecte neimportante. El face de multe ori acest lucru, tentându-ne să vedem, să citim sau să auzim lucruri nepotrivite sau neimportante. Trebuie să fim mereu atenți, deoarece acele gânduri nepotrivite ne pot conduce în cele din urmă la acțiuni nepotrivite. 1 Petru 1:13-16

Petru a dat, de asemenea, instrucțiuni cu privire la cum ar trebui să se îmbrace credincioșii. Ce a spus el despre podoabele exterioare? 1 Petru 3:3 Desigur, vestimentația noastră ar trebui să arate frumos și să fie curată, dar ar trebui, de asemenea, să fie simplă. Dumnezeu vrea ca podoaba noastră să fie un spirit blând și liniștit, care este mult mai valoros decât orice ornament făcut de om. 1 Petru 3:4

Îți plac încercările? Probabil că nu. Celor mai mulți nu le plac. Dar, când Petru a scris despre încercări, el a spus că ar trebui să ne bucurăm când acestea vin asupra noastră. 1 Petru 4:12,13

Cum este posibil să te bucuri când vin încercările? Ei bine, încercările nu sunt amuzante. Dar Dumnezeu folosește încercările ca parte a educației noastre. Încercările ne arată, mai bine decât orice altceva, care sunt defectele noastre de caracter. De multe ori, nici măcar nu știm care sunt slăbiciunile noastre, dar Dumnezeu folosește încercările pentru a ne ajuta să le vedem. Atunci putem să depășim aceste deficiențe prin puterea Lui. 1 Petru 1:7

Ai auzit vreodată de „scara lui Petru”? Acesta este titlul dat unor versete din 2 Petru. Înainte de a continua studiul, citește cu atenție despre asta în 2 Petru 1:5-11.

Când folosim o scară pentru a ajunge de la sol la acoperișul unei clădiri înalte, începem să urcăm, pas cu pas, până ajungem în partea de sus. Petru afirmă că același lucru se întâmplă și în viața noastră de credință, iar pașii sunt următorii: credința, virtutea (înclinația spre fapte morale), cunoașterea, autocontrolul (înfrânarea), răbdarea (perseverența), evlavia, bunătatea (dragostea frățească) și dragostea de oameni.

Putem învăța cum să ducem o viață de credință cu realizări și să fim mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu facem nimic, nu ne putem aștepta să fim mântuiți. Trebuie să avansăm continuu — să aflăm în mod constant mai multe despre Isus și să ne apropiem din ce în ce mai mult de exemplul Său.

Dumnezeu vrea ca noi să ajungem la cel mai înalt standard posibil. El ne pune totul la dispoziție pentru a ne ajuta să atingem acel standard. De fapt, El ne-a dat „viață și evlavie” și „promisiuni mari și minunate”, așa că putem avea un caracter perfect și o biruință completă asupra păcatului, la fel ca Isus. 2 Petru 1:2-4

Dacă facem apel la promisiunile lui Dumnezeu și credem în ele, El le va împlini în viețile noastre. El vrea ca noi să avem succes. De aceea, promite să fie întotdeauna lângă noi pentru a ne ajuta să biruim păcatul. Spre sfârșitul scrisorii sale, Petru și-a îndreptat atenția către a doua venire a lui Isus. El a spus că vor fi oameni care vor respinge ideea unei reveniri a lui Isus. Ei ar urma să se poarte ca oamenii din vremea lui Noe, care nu credeau că avea să vină potopul. 2 Petru 3:3-7

Este adevărat că Dumnezeu este răbdător, pentru că vrea să salveze pe cât mai mulți. Dar El Își va ține promisiunea și va veni „ca un hoț”— atunci când oamenii se așteaptă cel mai puțin. Pentru că știm că așa va fi, nu ar trebui să ne surprindă standardul pe care ar trebui să-l atingem. Ar trebui să fim întotdeauna gata pentru ziua aceea, ducând o viață sfântă, astfel încât să ne găsească „fără pată și fără prihană” atunci când El va reveni. 2 Petru 3:8-14

În timp ce Pavel și Petru predicau Evanghelia și îi întăreau pe credincioși, Ioan era și el ocupat cu lucrarea pentru Isus. A scris cinci din cărțile Bibliei; acestea sunt: Evanghelia lui Ioan, cele trei scrisori (1 Ioan, 2 Ioan și 3 Ioan) și cartea Apocalipsa. Vom studia cele trei scrisori ale lui Ioan mai târziu în această săptămână, iar în câteva săptămâni vom începe studiul Apocalipsei.

Cartea 1 Ioan prezintă descrieri de neegalat ale dragostei lui Dumnezeu pentru noi și a dragostei pe care ar trebui să o avem unii pentru alții. În mod clar, această carte a fost scrisă de cineva care Îl cunoștea pe Dumnezeu ca pe un prieten apropiat și înțelegea dragostea Lui.

Dar Ioan nu a pornit așa. Când Isus l-a chemat să fie ucenicul Lui, el și fratele lui, Iacov, erau cunoscuți ca „fiii tunetului” (Marcu 3:17). Voia să fie important și onorat. Era mândru și impulsiv, critic, răzbunător și foarte irascibil. Ioan și fratele său erau cei care ar fi vrut să cadă foc peste satul samaritean care nu Îl primise pe Isus. Luca 9:52-56

Dar, în ciuda tuturor defectelor sale, Ioan Îl iubea cu adevărat pe Isus și dorea să fie ca El. Prin comparație, Ioan și-a dat seama cât de bun era Isus și cât de păcătos era el. Cât de mult își dorea să fie ca Isus!

Adesea, Isus îl mustra sau îl avertiza pe Ioan. În acele situați, Ioan ar fi putut să se enerveze și să se apere, dar el a ales, în mod constant, să primească mustrarea lui Isus. Era dispus să își mărturisească păcatele și se străduia să pună în practică învățăturile lui Isus. Pe măsură ce Ioan se gândea mai mult la Isus, devenea din ce în ce mai puțin preocupat de el însuși.

Una câte una, trăsăturile sale nepotrivite de caracter au fost înlăturate, iar el a început să se asemene cu Isus din ce în ce mai mult. Ioan a permis ca dragostea lui Isus să-l schimbe complet. Acesta a fost motivul pentru care a putut să compună aceste scrisori în care vorbește atât de clar despre dragostea Lui. 1 Ioan 4:16-21

Înainte ca Isus să fie trădat, El le-a dat ucenicilor o poruncă deosebită. Ce le-a cerut Isus? Ioan 13:34 Când s-au rugat, și-au mărturisit păcatele și s-au iertat unii pe alții, Dumnezeu i-a binecuvântat. Când Duhul Sfânt a venit peste ei la Cincizecime, credincioșii erau buni, altruiști și atenți unul cu altul. Ei erau dispuși să facă orice sacrificiu pentru a ajuta la răspândirea Evangheliei.

Dar lucrurile au început să se schimbe. Credincioșii au început să vorbească despre greșelile pe care le vedeau la ceilalți și, în curând, și-au pierdut dragostea unul pentru celălalt. Au devenit mai interesați de a vorbi despre doctrine corecte decât de a trăi ca Isus. Ei și-au pierdut fericirea și dragostea, dar nu și-au dat seama de acest lucru.

Ioan a văzut toate acestea și își dorea să găsească o soluție. Știa că cel mai periculos lucru ce li se putea întâmpla credincioșilor era ca aceștia să înceapă să-și găsească defecte unul altuia. Existența dragostei între creștini reprezintă cea mai bună dovadă a faptului că religia creștină este reală. Ioan 13:35

Acesta este motivul pentru care Ioan a scris cartea pe care noi o numim 1 Ioan. În această scrisoare, el le-a amintit cititorilor săi de dragostea plină de sacrificiu cu care ne iubește Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, ar trebui să ne iubim și noi unii pe alții. 1 Ioan 4:7-11

Dacă nu ne iubim unii pe alții, putem fi siguri că nici pe Dumnezeu nu-L iubim cu adevărat. 1 Ioan 4:20,21 Ioan a mai vorbit și despre faptul că dragostea se demonstrează prin fapte, nu constă doar în vorbe. Dumnezeu ne-a arătat dragostea Lui prin ceea ce a făcut, iar noi ne arătăm dragostea pentru Dumnezeu prin ceea ce facem. Ce a făcut Dumnezeu și ce ar trebui să facem noi? 1 Ioan 3:16-18

În studiul de ieri am descoperit faptul că Ioan observase lipsa de dragoste între credincioși și i-a îndemnat să se iubească unul pe altul. În a doua sa scrisoare, Ioan a abordat o altă problemă.

Unii care pretindeau că sunt creștini spuneau că dragostea lui Isus însemna că ei nu mai erau nevoiți să păstreze poruncile. Tot ce trebuiau să facă era să se iubească unii pe alții. Mulți oameni spun același lucru și astăzi. Ce a spus Ioan despre asta? 2 Ioan 5,6

Ioan a vorbit clar despre faptul că respectarea poruncilor lui Dumnezeu este modul prin care ne arătăm dragostea față de Dumnezeu și demonstrăm că suntem copiii Lui. 1 Ioan 5:2,3 Însuși Isus le-a spus acest lucru ucenicilor Săi. Ioan 14:15

Au existat și alte probleme. Ioan a precizat că mulți înșelători periculoși învățau lucruri greșite. 2 Ioan 7 Erau persoane în biserică care socoteau că a-i mustra pe cei care persistau în păcat nu era o dovadă de iubire. Alții erau în pericol de a-i crede pe înșelătorii care pretindeau că Isus nu fusese om, ca noi.

Satana încerca să aducă în biserică dezacord și confuzie. Ioan nu a dezbătut aceste erori, ci doar a apelat la membrii bisericii să-și amintească ce îi învățase Hristos. I-a îndemnat să verifice toate lucrurile prin filtrul Cuvântului lui Dumnezeu ca să nu fie înșelați și, de asemenea, să nu persiste în greșeală, ci să mustre cu dragoste, așa cum făcuse și Isus. 2 Ioan 8-11

Ioan a scris a treia sa carte „către preaiubitul Gaius”. Acesta era bine-cunoscut pentru ospitalitatea sa, iar Ioan era bucuros datorită acestui lucru. I-a scris despre Diotrep și Dimitrie. Primul cauza o mulțime de probleme în biserică, iar celălalt era un slujitor credincios al lui Isus. Ioan l-a încurajat pe Gaius să aleagă ce era corect. „Nu urma răul,” i-a spus, „ci binele”. 3 Ioan 11 Despre ce a spus Ioan că îi produse cea mai mare bucurie? 3 Ioan 4