1 Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a început să domnească și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna.

Zedechia. Versetele 1-27, 31-34 sunt aproape identice cu 2Regi 24,18-25,21.27-30 (vezi comentariile acolo). Capitolul acesta a fost probabil adăugat pentru a arăta pe deplin împlinirea istorică a profeţiilor lui Ieremia cu privire la căderea lui Iuda. Cu privire la autorul acestui capitol vezi p. 344.

Douăzeci şi unu de ani. Pe vremea celei mai mari crize din istoria lui, Iuda a avut nenorocirea de avea la conducerea lui un rege tânăr, lipsit de experienţă şi şovăitor.

Hamatul. Zedechia era frate vitreg al lui Ioiachim (vezi 2Regi 23,36) dar frate bun al lui Ioahaz (vezi 2Regi 23,31), care cu ani înainte fusese îndepărtat de la Neco II al Egiptului, marele rival al lui Nebucadneţar.


2 Și el a făcut ceea ce era rău în ochii DOMNULUI, conform cu tot ce făcuse Ioiachim.
3 Fiindcă prin mânia DOMNULUI s-a întâmplat în Ierusalim și în Iuda, până când i-a alungat din prezența sa, că Zedechia s-a răzvrătit împotriva împăratului Babilonului.

Mânia Domnului. Afirmaţia aceasta nu trebuie interpretată ca dovadă că rebeliunea lui Zedechia împotriva Babilonului era lucrarea unui Dumnezeu mâniat care dorea ca prin aceasta să aducă prăpădul asupra lui Iuda. Perfidia regelui iudeu venea din propria lui alegere.

Zedechia s-a răsculat. Vezi comentariul la 2Regi 24,20. Tânărul şi neexperimentatul Zedechia a trebuit să se confrunte cu probleme care ar fi copleşit pe mulţi cârmuitori de un caracter mai dârz şi cu mai multă îndârjire ca el. El a fost aşezat pe tron nu prin succesiune legală, ci de către o putere străină dominantă care ţinea în exil, împreună cu mulţi din conducătorii naţionali, pe regele îndreptăţit. El era înconjurat de naţiuni doritoare de a răzvrăti împotriva Babilonului şi de asemenea doritoare ca el să li se unească. Consiliile lui erau sfâşiate de cearta dintre partida pro-Babiloniană susţinută de Ieremia şi un naţionalism popular susţinut de profeţi mincinoşi. El era mereu hârţuit de fantomatica nădejde că Egiptul i-ar putea scăpa ţara de oprimarea Babiloniană.


4 Și s-a întâmplat în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, că Nebucadnețar împăratul Babilonului, a venit, el și toată armata lui, împotriva Ierusalimului și și-au așezat tabăra împotriva lui și au zidit forturi împotriva lui de jur împrejur.

Al nouălea an. Asedierea Ierusalimului probabil a început la 15 ianuarie, 588 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 39,1), şi a ţinut până la 19 iulie, 586 î.Hr., o perioadă de doi ani şi jumătate. Totuşi cetatea n-a fost sub atac permanent tot timpul. La un punct oarecare în decursul campaniei, oştirea lui Apries, regele Egiptului (Faraon Hofra, cap. 44,30), a avansat spre Palestina, când Babilonienii s-au retras temporar (vezi cap. 37,5-11).

Împotriva Ierusalimului. Asediul prezent se deosebea de invaziile anterioare prin aceea că acum era intenţia lui Nebucadneţar de a distruge naţiunea. Trecutele invazii ale lui Iuda diminuaseră mult atât teritoriul cât şi populaţia ţării. Un autor apreciază că numărul populaţiei din ţară scăzuse cu cel puţin jumătate până la un tragic total de poate 150.000 (W. F. Albright, The Biblical Archaeologist, IX,1 [Februarie, 1946], p. 4). Acum Babilonienii au dat atacul împotriva celorlalte cetăţi ale lui Iuda, inclusiv Lachiş şi Azeca (vezi comentariul la cap. 34,7).


5 Astfel cetatea a fost asediată, până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia.
6 Și în luna a patra, în a noua zi a lunii, foametea era aspră în cetate, astfel încât nu era pâine pentru poporul țării.
7 Atunci cetatea a fost spartă și toți bărbații de război au fugit și au ieșit din cetate noaptea pe calea porții dintre cele două ziduri, care era lângă grădina împăratului; (acum, caldeenii erau lângă cetate de jur împrejur) și ei au mers pe calea câmpiei.

O spărtură. Adică s-a făcut o spărtură în zid. Contextul pare să arate că rezistenţa s-a prăbuşit din cauza foametei.


8 Dar armata caldeenilor l-a urmărit pe împărat și l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului; și toată armata lui s-a împrăștiat de la el.

Ierihon. E posibil ca Zedechia să fi fugit în direcţia văii Iordanului cu intenţia de a scăpa în Transiordania, unde se găseau moabiţii şi amoniţii. Mai devreme în decursul domniei lui, naţiunile acestea căutaseră alăturarea lui Zedechia la o coaliţie împotriva Babilonienilor (vezi cap. 27,3).


9 Atunci ei l-au prins pe împărat și l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla în țara Hamatului, unde el a dat judecata asupra lui.
10 Și împăratul Babilonului a ucis pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui; el a ucis de asemenea pe toți prinții lui Iuda în Ribla.
11 Atunci i-a scos ochii lui Zedechia; și împăratul Babilonului l-a legat în lanțuri și l-a dus în Babilon și l-a pus în închisoare până în ziua morții lui.

A pus să scoată ochii. Prizonierii erau de obicei orbiţi prin străpungerea globurilor ochilor cu vârful unei suliţe. Pe lângă suferirea torturii cuprinsă în pierderea vederii, Zedechia a suferit chinul psihic de a-şi aminti în tot restul vieţii sale, ca ultim lucru ce a privit, priveliştea îngrozitoare a executării fiilor săi.


12 Și în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, care era în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a intrat Nebuzaradan căpetenia gărzii, care servea împăratului Babilonului, în Ierusalim,

În ziua a zecea. Adică 18 august, 586 î.Hr. Două evenimente sunt pomenite în legătură cu data aceasta: 1) Nebuzaradan a venit la Ierusalim, şi 2) a ars Templul şi multe alte clădiri. Conform textului din 2Regi 25,8, raportul paralel, el a sosit în ziua de 7 a lunii şi a ars Templul în ziua de 10. Posibilitatea unei erori de scrib e mai puţin probabilă decât corectitudine ambelor date. Trebuie să fie un interval considerabil pentru îndepărtarea comorilor din cetate înainte de distrugere. O altă posibilitate este că focul a durat trei zile (vezi Vol. III, p. 98).

Al nouăsprezecelea an. Schimbarea în datare introdusă aici, de la un calcul în termenii domniei lui Zedechia la unul după cei ai lui Nebucadneţar, este o admitere tacită că domnia trecuse de la regele iudeu la cel Babilonian. Învăţaţii moderni depind de asemenea schimbări în datele de pe vechile tăbliţe şi din alte documente pentru mare parte din informaţiile lor cu privire la datele aproximative la care regii mesopotamieni au început domnia lor (vezi Vol. III, p. 86,87).


13 Și a ars casa DOMNULUI și casa împăratului; și toate casele din Ierusalim și pe toate casele oamenilor mari, le-a ars cu foc;

A ars casa Domnului. Distrugerea Templului şi a altor clădiri publice n-a fost un rezultat al asediului, ci un act deliberat al Babilonienilor, săvârşit la o lună după căderea cetăţii.


14 Și toată armata caldeenilor care era cu căpetenia gărzii a dărâmat toate zidurile Ierusalimului de jur împrejur.

A dărâmat… toate zidurile. Cu privire la vers. 14-23 vezi comentariul la 2Regi 25,10-17.


15 Atunci Nebuzaradan căpetenia gărzii a dus captivi pe anumiți dintre săracii poporului și restul poporului care rămăsese în cetate și pe aceia care trecuseră, care trecuseră la împăratul Babilonului; și restul mulțimii.
16 Dar Nebuzaradan căpetenia gărzii a lăsat dintre săracii țării ca viticultori și agricultori.
17 De asemenea caldeenii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în casa DOMNULUI, și postamentele și marea de aramă care erau în casa DOMNULUI și au dus toată arama lor în Babilon.
18 Au luat de asemenea oalele și lopețile și mucările și bolurile și lingurile și toate vasele de aramă cu care ei serveau.
19 Și căpetenia gărzii a luat de asemenea căldările și tăvile pentru cărbuni și bolurile și oalele și sfeșnicele și lingurile și paharele; ceea ce era de aur, în aur, și ceea ce era de argint, în argint.
20 Cei doi stâlpi, o mare și cei doisprezece boi care erau sub postamente, pe care împăratul Solomon îi făcuse în casa DOMNULUI; arama tuturor acestor vase era de necântărit.
21 Și referitor la stâlpi, înălțimea unui stâlp era de optsprezece coți; și un fir de doisprezece coți îl cuprindea; și grosimea lui era de patru degete; acesta era gol pe interior.
22 Și un capitel de aramă era deasupra lui; și înălțimea unui capitel era de cinci coți cu o rețea și rodii pe capitel de jur împrejur, totul de aramă. Al doilea stâlp și rodiile erau asemănătoare acestora.

Cinci coţi. Înălţimea capitelurilor coloanelor e dată în 2Regi 25,17 ca trei coţi, nu cinci. Aici din nou avem posibilitatea unei erori de scrib (vezi comentariul la Ieremia 52,12), dar este la fel de posibil ca cifrele să reprezinte diferite metode de calcul. Cu privire la obiectele de metal luate din Templu, Ieremia 52 dă diferite detalii independente care nu se găsesc în Regi. Un scriitor s-ar putea să fi exclus şi altul să fi inclus, ca parte din capitol, a unei bande decorative sub sau un segment superior deasupra reţelei sculptate de rodii. Cei care lucrează constant cu date din cărţile de referinţe ştiu cât de adesea o eroare sau discrepanţă aparentă este descoperită a fi o simplă diferenţă în ceea ce priveşte punctul de vedere.


23 Și erau nouăzeci și șase de rodii pe o parte; și toate rodiile de pe rețea erau o sută de jur împrejur.
24 Și căpetenia gărzii a luat pe Seraia, marele preot; și pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei paznici ai ușii;

Marele preot. Nu numai conducătorii politici, dar şi căpeteniile religioase ale naţiunii, au cunoscut nimicirea. Cu doar puţin timp înainte de aceasta, Ţefania, preotul al doilea, auzise pe Ieremia prezicând moartea conducătorilor Ierusalimului (cap. 21,1.7).


25 A luat de asemenea din cetate un famen care avusese însărcinarea asupra bărbaților de război; și șapte bărbați dintre cei care erau aproape de fața împăratului, care se găseau în cetate; și pe mai marele scrib al oștirii, care înrola poporul țării; și șaizeci de bărbați din poporul țării, care se găseau în mijlocul cetății.

Şapte oameni. 2Regi 25,19 zice: cinci oameni. Mai multe informaţii cu privire la clasificarea captivilor ar putea clasifica aparenta discrepanţă.


26 Astfel Nebuzaradan căpetenia gărzii i-a luat și i-a adus la împăratul Babilonului la Ribla.
27 Și împăratul Babilonului i-a lovit și i-a dat la moarte la Ribla în țara Hamatului. Astfel Iuda a fost dus captiv din propria lui țară.
28 Acesta este poporul pe care Nebucadnețar l-a dus captiv, în anul al șaptelea: trei mii douăzeci și trei de iudei;

Al şaptelea an. Acest verset probabil descrie o campanie de vară în 598 (vezi comentariul la Ieremia 52,29), anul care a precedat captivitatea lui Ioiachin, care a fost în anul al VIII-lea, 597 (2Regi 24,12).


29 În anul al optsprezecelea al lui Nebucadnețar el a dus captiv din Ierusalim opt sute treizeci și două de persoane;

Al optsprezecelea an. Acesta era anul care preceda capturarea Ierusalimului (Ieremia 52,12), probabil în vara lui 587. Sezonul obişnuit de campanii războinice era primăvara şi vara (vezi comentariul la 2Samuel 11,1; de asemenea Vol. II, p. 109n.). Unii învăţaţi au susţinut că acest al XVIII-lea an este timpul căderii cetăţii, şi că Ieremia 52,12 oferă o dată eronată (vezi Vol. III, p. 93,

n. 6), dar nu există nici un motiv pentru a admite o contradicţie. Versetul 30 raportează o captivitate adiţională în anul al XXIII-lea, care nu e menţionată în altă parte. Evident, nu e motiv de a pune la îndoială faptul că în anul al VII-lea şi în anul a XVIII-lea mulţi iudei au fost de asemenea luaţi. Întrucât pe vremea aceea campaniile războinice anuale erau ceva obişnuit, prizonierii erau fără îndoială luaţi adesea şi de repetate ori. Capturarea a 832 de persoane în anul al XVIII-lea nu trebuie, deci, să fie socotită aceeaşi cu captivitatea majoră din anul al XIX-lea.

Raportul diferitelor deportări nu identifică cifrele date, aceştia putând fi sau cei care au început călătoria în exil sau cei care au supravieţuit călătoriei pline de încercări şi care au ajuns cu adevărat în Babilon. Conform rapoartelor istoriei antice rezultatul obişnuit al unei astfel de deportări era acela că supravieţuitorii ultimi reprezentau doar o fracţiune a celor care au început marşul forţat. Astfel, dacă rapoartele captivilor se referă la cei care în realitate au sosit la Babilon, trebuie să credem că mult mai mulţi fuseseră făcuţi prizonieri de Nebucadneţar, dar au murit înainte de a fi ajuns la Babilon. Pe de altă parte, dacă numerele date se referă la aceia care au pornit în lanţuri (vezi cap. 40,4) în exil, avem imaginea tragică a unor grupuri reduse care au ajuns până în Babilon.


30 În anul al douăzeci și treilea al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan căpetenia gărzii a dus captivi dintre iudei șapte sute patruzeci și cinci de persoane; toate persoanele au fost patru mii șase sute.
31 Și s-a întâmplat în al treizeci și șaptelea an al captivității lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăsprezecea lună, în a douăzeci și cincea zi a lunii, că Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălțat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din închisoare,

Douăzeci şi cincia zi. În 2Regi 25,27 întâlnim ziua a XXVII-a. Aici din nou avem un eveniment care a avut loc în diferite etape, care se poate să fi avut loc sau se poate să nu fi avut loc în aceeaşi zi (vezi comentariul la Ieremia 52,12). De aceea este imposibil de afirmat dacă aceste cifre diferite sunt ori o eroare a unui scrib ori două date valabile alese de doi scriitori diferiţi pentru a raporta acelaşi eveniment general.

A înălţat capul. Aproximativ anul 561 î.Hr. (vezi Vol. II, p. 161). Cu privire la v. 31-33, vezi comentariul la 2Regi 25,27-29


32 Și i-a vorbit cu bunătate și a pus tronul lui deasupra tronului împăraților care erau cu el în Babilon,
33 Și i-a schimbat hainele de închisoare; și el a mâncat întotdeauna pâine înaintea lui în toate zilele vieții lui.
34 Și hrana lui, era hrană dată lui continuu de împăratul Babilonului, în fiecare zi o porție, până în ziua morții lui, în toate zilele vieții lui.

Necontenit. Sau Dietă continuă. Despre raţiile oferite lui Yaukin (Ioiachin), regele lui Iuda şi fiilor lui se menţionează pe rapoarte Babiloniene din anul 592 î.Hr., la numai câţiva ani după ce a început exilul lui (vezi Vol. II, p. 97). Evident, la început a fost liber, dar mai târziu a fost pus în închisoare, unde a rămas probabil până când Evil-Merodac l-a eliberat şi i-a rânduit o raţie alimentară până la moartea lui.

Comentariile lui Ellen G. White

16 PK 460