1 Atunci toate căpeteniile armatelor și Iohanan, fiul lui Careah, și Iezania, fiul lui Hoșaia, și tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare, s-au apropiat,

Iezania. Vezi cap. 40,8. În loc de Iezania LXX dă aici numele de Azaria (vezi cap. 43,2).


2 Și i-au spus profetului Ieremia: Să fie, te implorăm, cererea noastră primită înaintea ta și roagă-te pentru noi DOMNULUI Dumnezeului tău, pentru toată această rămășiță; (pentru că am rămas doar puțini din mulți, precum ne văd ochii tăi);

Mijloceşte pentru noi. Întrucât Ieremia se dusese la Miţpa (cap. 40,6), el era fără îndoială printre cei care au fost duşi de Ismael şi salvaţi de Iohanan la Gabaon (cap. 41,10.13.14). Privind la el ca la adevăratul lor profet în al cărui patriotism se putea pune încredere, tot poporul l-a solicitat să ceară de la Dumnezeu în favoarea lor înţelepciune şi călăuzire.


3 Ca DOMNUL Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să umblăm și lucrul pe care să îl facem.
4 Atunci profetul Ieremia le-a spus: V-am auzit; iată, mă voi ruga DOMNULUI Dumnezeului vostru conform cuvintelor voastre; și se va întâmpla, că orice lucru DOMNUL vă va răspunde, eu vi-l voi vesti; nu voi ascunde nimic de la voi.
5 Atunci ei i-au spus lui Ieremia: DOMNUL să fie un martor adevărat și credincios între noi, dacă nu vom face conform cu toate lucrurile pentru care DOMNUL Dumnezeul tău te va trimite la noi.

Atunci ei au zis. Acum, deplin smeriţi din cauza suferinţelor aduse asupra lor de invazia Babiloneană, poporul declara călduros deplina lui supunere la orice ar fi avut Dumnezeu în gând pentru ei. Ei s-au legat să dea ascultare la glasul Domnului (v. 6). Vezi comentariul la v.20.


6 Fie bine sau fie rău, noi vom asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeului nostru, la care te trimitem; ca să ne fie bine, când facem ce poruncește vocea DOMNULUI Dumnezeului nostru.
7 Și s-a întâmplat că, după zece zile cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia.

După zece zile. Acest interval de timp ar fi trebuit să fie o dovadă pentru popor, că Ieremia nu dădea propriul său răspuns, ci unul care venea prin el de la Dumnezeu după multă rugăciune şi meditaţie (vezi comentariul la Ieremia 24,4; comp. Ezechiel 3,15.16).


8 Atunci el l-a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toate căpeteniile armatelor care erau cu el și pe tot poporul de la cel mai mic până la cel mai mare,
9 Și le-a spus: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel, la care m-ați trimis să prezint cererea voastră înaintea lui:
10 Dacă voi veți rămâne în această țară, atunci eu vă voi zidi și nu vă voi dărâma și vă voi sădi și nu vă voi smulge, pentru că mă pocăiesc de răul pe care vi l-am făcut.

Voi face să propăşiţi. O reafirmare a intenţiei lui Dumnezeu faţă de poporul său (vezi cap. 1,10; 18,7-10; 24,4-6; vezi comentariul la cap. 32,41).

Îmi pare rău. Vezi comentariul la Numeri 23,19. Aceasta nu vrea să însemne întristare pentru ceea ce fusese făcut în trecut, cum simt oamenii pentru fărădelegile lor, ci o schimbare în intenţia lui Dumnezeu de la pedeapsă la îndurare datorită schimbării atitudinii şi acţiunii oamenilor (vezi Ieremia 18,8; 26,3; vezi comentariul la Ioel 2,13).


11 Nu vă temeți de împăratul Babilonului, de care vă temeți; nu vă temeți de el, spune DOMNUL, pentru că eu sunt cu voi să vă salvez și să vă eliberez din mâna lui.
12 Și vă voi arăta mile, ca el să aibă milă de voi și să vă facă să vă întoarceți în propria voastră țară.

Vă va lăsa să locuiţi în ţara voastră. Sau Să vă întoarceţi în ţara voastră. Aceasta poate fi înţeleasă fie în sensul că vor fi luaţi la Babilon, aşa cum fuseseră luaţi alţii şi mai târziu, readuşi în patria lor; sau că ei, ca rămăşiţa iudeilor, primind permisiunea de la haldei să rămână acum în ţara lor (2Regi 25,10-12.22), urmau cu siguranţă să se întoarcă la propriile lor ogoare şi vii. Pare evident că Ieremia intenţiona acest din urmă sens.


13 Dar dacă veți spune: Nu vom locui în această țară, nici nu vom asculta de vocea DOMNULUI Dumnezeului vostru,
14 Spunând: Nu; ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi sunet de trâmbiță, nici nu vom avea foame de pâine; și acolo vom locui;

În ţara Egiptului. Ţara Nilului părea să ofere un loc sigur şi paşnic pentru locuit. Egiptul era grânarul Răsăritului şi recoltele lui bogate aveau să ofere un plăcut şi foarte de dorit contrast cu stările de foamete prin care trecuse rămăşiţa (v. 2) din cauza invaziei Babiloniene.

Însuşi răspunsul profetului adresat poporului dădea dovada că era inspirat de Dumnezeu.

Intenţiile, dorinţele sau nădejdile poporului de a merge la Egipt (v. 14-20), în cIuda bunăvoinţei lor exprimate de a urma sfatul Domnului, oricare ar fi fost el (vezi comentariul la v. 5), erau acum dezvăluite de Dumnezeu în solia aceasta dată prin Ieremia. Dumnezeu în îndurarea Sa nu a lăsat poporul neavertizat cu privire la urmările lepădării soliei Sale (v. 16-18).


15 Ascultați acum cuvântul DOMNULUI, voi rămășiță a lui Iuda: Astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă în întregime vă veți îndrepta fețele să intrați în Egipt și să mergeți să locuiți temporar acolo;
16 Atunci se va întâmpla, că sabia, de care vă temeți, vă va ajunge acolo în țara Egiptului, și foametea, de care v-ați înspăimântat, vă va urma îndeaproape acolo în Egipt; și acolo veți muri.

Vă va ajunge acolo. Încă odată, Ieremia avertizează împotriva căutării de ajutor la Egipt în loc de a se supune Babilonienilor (vezi cap. 2,36; 37,7-10).


17 Astfel va fi cu toți oamenii care își îndreaptă fețele să meargă în Egipt să locuiască temporar acolo; vor muri de sabie, de foamete și de ciumă; și nimeni dintre ei nu va rămâne nici nu va scăpa de răul pe care îl voi aduce asupra lor.
18 Pentru că astfel spune DOMNUL oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Precum mânia mea și furia mea au fost turnate asupra locuitorilor Ierusalimului, tot astfel furia mea va fi turnată asupra voastră, când veți intra în Egipt; și veți fi detestați și veți fi o înmărmurire și un blestem și o ocară; și nu veți mai vedea acest loc.
19 DOMNUL a spus referitor la voi, voi rămășiță a lui Iuda: Nu mergeți în Egipt; să știți într-adevăr că v-am avertizat în această zi.
20 Pentru că voi v-ați fățărnicit în inimile voastre, când m-ați trimis la DOMNUL Dumnezeul vostru, spunând: Roagă-te pentru noi DOMNULUI Dumnezeul nostru; și conform cu toate câte DOMNUL Dumnezeul nostru va spune, astfel să ne vestești și noi vom face.

Vă înşelaţi singuri. Râvna intenţiei declarate a poporului de a urma voia lui Dumnezeu era numai o pretenţie. Ca şi Balaam de pe vremuri (vezi comentariul la Numeri 22,20), poporul nădăjduia că Domnul va aproba un fel de purtare pe care ei doreau să urmeze. Noi trebuie să ne ferim totdeauna de a face aceeaşi greşeală în marile noastre decizii în viaţă.


21 Și acum, eu v-am vestit în această zi; dar voi nu ați făcut ce poruncește vocea DOMNULUI Dumnezeul vostru, nici vreun lucru pentru care el m-a trimis la voi.
22 De aceea acum să știți, într-adevăr, că veți muri de sabie, de foamete și de ciumă, în locul unde doriți să mergeți și să locuiți temporar.