1 Drept ești tu, DOAMNE, mă cert cu tine; totuși lasă-mă să vorbesc cu tine despre judecățile tale; Pentru ce prosperă calea celor stricați? Pentru ce sunt fericiți toți cei care se poartă foarte perfid?

Ca să nu mă cert cu Tine. Ieremia apare ca nespus de nedumerit de continua prosperitate a celor nelegiuiţi. Deşi în inimă este convins că Dumnezeu este drept, el nu poate pune întru totul de acord concepţia sa despre Dumnezeu cu faptele experienţei omeneşti. Şi alţi sfinţi s-au frământat cu aceeaşi problemă, de exemplu Iov (Iov 21,7-13) şi David (Psalmi 73,1-12; vezi Introducerea la Psalmi 73). Dacă, după cum pare probabil, Ieremia 12 se încadrează cronologic între cap. 11 şi 13, Ieremia se poate că încă mai era tulburat de duşmănia şi uneltirea semenilor din Anatot.

Propăşirea. Literal, tihniţi, sau liniştiţi.


2 Tu i-ai sădit, da, au prins rădăcină: cresc, da, ei aduc rod; tu ești aproape în gura lor și departe de rărunchii lor.

I-ai sădit. Vezi cap. 11,17.

Au prins rădăcină. O figură de stil care exprimă situaţia prosperă a celor răi.

Inima. Sau Rărunchii [KJV]. Aceste organe erau socotite a fi sediul emoţiilor, de unde, prin rărunchi erau înţelese simţămintele lăuntrice (vezi Psalmi 26,2).


3 Dar tu, DOAMNE, mă cunoști; tu m-ai văzut și mi-ai încercat inima față de tine; trage-i afară ca pe oi pentru măcelărire și pregătește-i pentru ziua măcelului.

Tu, Doamne. Încrezător că Dumnezeu are cunoştinţă de sinceritatea sa, Ieremia aşteaptă ca Dumnezeu să-l răzbune.

Oi, care trebuie tăiate Vezi cap. 11,19. Ieremia cere pentru duşmanii săi pedeapsa pe care iei intenţionau să i-o aplice lui.

Pregăteşte-i. Ebr. qadash, deseori tradus prin a sfinţi, aici în mod vădit înseamnă a fi pus deoparte sau a fi hotărât pentru.


4 Cât timp va jeli țara și se vor ofili ierburile de pe fiecare câmp, din cauza stricăciunii celor care locuiesc în ea? Fiarele și păsările sunt mistuite, pentru că ei au spus: El nu va vedea ultimul nostru sfârșit.

N-are să ne vadă sfârşitul. LXX zice: Nu vede căile noastre.


5 Dacă ai alergat cu pedeștrii și ei te-au obosit, atunci cum poți tu să te întreci cu caii? Și dacă în țara păcii, în care te încrezi, ei te-au obosit, atunci cum vei face când se umflă Iordanul?

Dacă alergând. Sau a alergat. Dumnezeu îi cere lui Ieremia să-şi compare micile întristări cu necazurile mult mai mari ale altora, sau cu necazurile mult mai mari care vor veni peste el.

Cei ce aleargă pe picioare. O figură de stil reprezentând vicisitudinile obişnuite ale vieţii, în comparaţie cu caii sau călăreţii, ce reprezintă situaţiile mai dificile. De la omul de rând se poate aştepta să ţină pasul cu semenii săi, dacă însă oboseşte când se ia la întrecere cu cei care aleargă pe jos, cum ar putea el să facă faţă sarcinii mult mai grele de a ţine pasul cu caii? Învăţătura dată profetului din vechime ar putea să se potrivească fiecăruia astăzi. Dacă neglijăm sarcinile mici din viaţă, cum am putea face faţă răspunderilor mai mare care vin? Dacă nu putem suporta necazurile mai mici ale vieţii, cum vom putea face faţă îngrozitoarelor dureri adânci care ar fi să vină? Şi la urmă, dacă nu izbutim să facem faţă cu credinţă şi încredere la situaţiile zilei de azi, cum vom putea fi în stare să ţinem piept greutăţilor celor mai de nesuportat şi amăgirilor celor mai copleşitoare ce vor veni asupra noastră în cursul timpului strâmtorării (vezi GC 621, 622)?

Îngâmfate. Ebr. ga’on, înalt, evidenţiere, sau mândrie. Traducerea obişnuită a lui ga’on în VT este mândrie. Se pune întrebarea ce anume se înţelege aici prin expresia mândria Iordanului, sau înălţimea Iordanului. Unii consideră că se face referire la apele înalte ale Iordanului denotând revărsarea fluviului în vremea secerişului (vezi Iosua 3,15; 1Cronici 12,15). Alţii sunt de părere că se face referire la copacii înalţi ai Iordanului, care, împreună cu tufele lor şi trestiile de sub ei alcătuiesc o junglă sau un hăţiş locuit de lei şi alte animale sălbatice (vezi Ieremia 49,19; Zaharia 11,3. Indiferent dacă îngâmfarea Iordanului este potopul sau hăţişul, este clar contrastul dintre acesta şi ţara liniştită.


6 Deoarece chiar frații tăi și casa tatălui tău, chiar ei s-au purtat cu perfidie cu tine; da, au chemat o mulțime după tine; să nu îi crezi când îți vorbesc cuvinte frumoase.

Fraţii tăi. Fie familia apropiată a lui Ieremia, fie oamenii din Anatot care erau fraţii lui Ieremia în sacra slujbă a preoţiei (vezi comentariul la cap. 1,1; comp. cap. 11,23).


7 Mi-am părăsit casa, mi-am lăsat moștenirea; am dat-o pe preaiubita sufletului meu în mâna dușmanilor ei.

Casa mea. Desigur că expresia se referă mai degrabă la izraeliţi decât la Templu, după cum este arătat de partea următoare (vezi Osea 8,1; 1Timotei 3,15; Evrei 3,6). Fără îndoială, cel care vorbeşte este Domnul, nu Ieremia.

Lăsat. Cuvântul ebraic folosit aici pune accentul pe lipsa atenţiei sau grijii în continuare faţă de persoana sau lucrul lăsat.


8 Moștenirea mea este pentru mine ca un leu în pădure; strigă împotriva mea: de aceea am urât-o.
9 Moștenirea mea este pentru mine ca o pasăre pestriță, păsările de jur împrejur sunt împotriva ei; Veniți, adunați pe toate fiarele câmpului, veniți să mâncați.

Moştenirea mea. În ebraică versetul acesta este o întrebare: Moştenirea mea este pentru mine o pasăre pestriţă? Păsările de care este vorba în v. 9 sunt păsări de pradă.


10 Mulți păstori au distrus via mea, au călcat în picioare partea mea, au făcut din partea mea plăcută o pustie părăsită.

Păstori. Conducătorii oştilor năvălitoare sunt comparaţi cu păstorii ale căror turme au prăpădit recolta (vezi cap. 6,3).


11 Ei au pustiit-o, și fiind pustiită, aceasta jelește înaintea mea; toată țara este pustiită, pentru că nimeni nu o pune la inimă.

Pustiesc. Întreita repetare a ideii vine să sporească în mod vădit puterea tabloului. Nimeni nu ia seama la ea. O expresie ce denotă indiferenţa, un păcat care face şi mai copleşitoare nelegiuirea izraeliţilor (vezi Isaia 42,25; 57,1.11).


12 Prădătorii au venit pe toate înălțimile, prin pustie, pentru că sabia DOMNULUI va nimici de la o margine a țării până la cealaltă margine a țării: nicio carne nu va avea pace.

Sabia Domnului. Numită astfel deoarece puterea militară a Babilonului în timpul lui Nebucadneţar a fost unealta folosită pentru a executa planul divin de pedepsire a poporului lui Dumnezeu (vezi comentariul la Deuteronom 32,41; comp. Isaia 7,20; 10,5.6).

Pace. Vezi comentariul la cap. 6,14.


13 Ei au semănat grâu dar vor secera spini; s-au supus durerii dar nu le va folosi; și vor fi rușinați de veniturile voastre din cauza mâniei înverșunate a DOMNULUI.

Seceră spini. Mai bine forma ultimă.

De ce culegeţi. Ebr. tehi’oth, produse sau sporuri, adică recolta solului.


14 Astfel spune DOMNUL împotriva tuturor vecinilor mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului meu Israel să o moștenească: Iată, îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.

Vecinii mei cei răi. Edomiţii, moabiţii, amaleciţii, filistenii şi alte neamuri înconjurătoare care s-au bucurat de căderea lui Iuda şi l-au atacat când era slab (vezi 2Regi 24,1.2).

Îi voi smulge. În vremea robiei lor neamurile acestea păgâne urmau să sufere pedeapsa asemănătoare cu aceea a lui Iuda (vezi cap. 25,15-29).


15 Și se va întâmpla, după ce îi voi fi smuls că mă voi întoarce și voi avea milă de ei și îi voi aduce înapoi, pe fiecare om la moștenirea lui și pe fiecare om în țara lui.
16 Și se va întâmpla, dacă vor învăța cu toată atenția căile poporului meu, ca să jure pe numele meu: DOMNUL trăiește; precum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal; atunci vor fi zidiți în mijlocul poporului meu.

Vor pune Numele Meu. Dacă un neam păgân avea să se întoarcă la Iehova, Dumnezeul lui Israel, neamul acela avea să fie aşezat statornic în mijlocul poporului Său, adică să fie considerat ca aparţinând Domnului. Planul lui Dumnezeu era ca aceste neamuri să se întoarcă la El şi să fie adăugate la poporul Său, Israel.


17 Dar dacă nu vor asculta de mine, voi smulge în întregime și voi nimici acea națiune, spune DOMNUL.

Voi nimici. Sau Smulge şi nimici. Atât neamurilor cât şi fiecărui ins în parte le este dat un timp de probă, iar când timpul acesta este trecut, neamul care nu se pocăieşte va cădea sub mânia lui Dumnezeu (vezi PK 364).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 5T 397

3 FE 348