1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:

Cuvântul. Vezi comentariul la cap. 1,1; 2,1. Acest capitol cuprinde o parte a soliei prezentată în Cuvântarea Templului (vezi comentariul la cap. 7,1; comp. PK 414). Această solie a fost mai târziu repetată în toată ţara lui Iuda (vezi comentariul la cap. 11,6).


2 Ascultați cuvintele acestui legământ și vorbiți bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului;

Cuvintele acestui legământ. Datorită găsirii în timpul domniei lui Iosia a cărţii legii, expresia acest legământ capătă aici un sens special (vezi 2Regi 22,8 la 23,8). Partea din Sfânta Scriptură care timp de mulţi ani fusese pierdută se presupune a fi fost cartea Deuteronomul, sau cel puţin o parte din ea (vei PK 392, 393). Cartea Deuteronomul cuprindea cartea legământului (PK 392). Învăţătura lui Ieremia atrăsese deseori atenţia asupra sfaturilor date în Deuteronom (PK 411). Chiar legământul era acela încheiat la Sinai (Ieremia 11,4; comp. Exod 19,5; Levitic 16,12). Cartea Deuteronomul cuprindea un rezumat amănunţit al condiţiilor acestui legământ. Lui Ieremia îi revenea lucrarea de a îndrepta atenţia oamenilor la preceptele neglijate ale acestei cărţi (PK 414).


3 Și spune-le: Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Blestemat fie omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ,

Blestemat. Vezi Deuteronom 27,26.

Ascultă. Ebr. shama’, a auzi, folosit adesea în sensul de a lua aminte la, a da atenţie, a da ascultare.


4 Pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua în care i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: Ascultați de vocea mea și faceți-le, conform cu toate cele ce vă poruncesc, astfel veți fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul vostru;

Din cuptor. Această expresie, arătând spre robia lui Israel în Egipt, este o altă reflecţie a cărţii legământului (vezi Deuteronom 4,20). Ascultaţi glasul Meu. Vezi Deuteronom 11,27; 28,2-14.


5 Ca să împlinesc jurământul pe care l-am jurat părinților voștri, să le dau o țară în care curge lapte și miere, precum este în această zi. Atunci am răspuns și am spus: Așa să fie, DOAMNE.

Jurământul. În ce priveşte o explicaţie, vezi Levitic 26,3-13; Deuteronom 7,8; 8,18.

Curge lapte şi miere. O expresie proverbială care indică belşugul pământului Palestinei (vezi comentariul la Exod 3,8; comp. Deuteronom 6,3).

Amin. Ebr. ’amen, o expresie obişnuită în cadrul cultului ebraic (vezi Neemia 8,6; Psalmi 41,13; 106,48). Cuvântul amin folosit în limba noastră derivă din această rădăcină şi înseamnă: Aşa să fie.


6 Atunci DOMNUL mi-a spus: Vestește toate aceste cuvinte în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, spunând: Ascultați cuvintele acestui legământ și faceți‑le.

În cetăţi. Se vede că Ieremia mergea din cetate în cetate stăruind asupra importanţei ascultării de cuvintele acestui legământ (vezi PK 414).


7 Pentru că i-am avertizat cu stăruință pe părinții voștri în ziua în care i-am scos din țara Egiptului, până în această zi, sculându-mă devreme și avertizându‑i, spunând: Ascultați de vocea mea.

În toate cetăţile. Cu privire la sensul acestui idiom vezi comentariul la cap. 7,13.


8 Totuși ei nu au ascultat de mine, nici nu și-au plecat urechea, ci fiecare a umblat în închipuirea inimii lui rele; de aceea voi aduce asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le-am poruncit să le facă; dar nu le-au făcut.

Pornirile. Literal, încăpăţânarea.

Cuvintele legământului acestuia. Vezi Deuteronom 27,28.


9 Și DOMNUL mi-a spus: S-a găsit o uneltire printre bărbații lui Iuda și printre locuitorii Ierusalimului.

Uneltire. Ebr. qesher, scoţând în evidenţă o legare laolaltă. Părea ca şi cum poporul într-o inimă urma pe calea apostaziei spirituale. Efectele aparent salutare ale străduinţei din toată inima a lui Iosia de a izgoni idolatria au fost de scurtă durată.


10 Ei s-au întors la nelegiuirile strămoșilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele mele; și au mers după alți dumnezei, pentru a le servi; casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l-am făcut cu părinții lor.
11 De aceea astfel spune DOMNUL: Iată, voi aduce asupra lor răul de care nu vor fi în stare să scape; și chiar dacă vor striga către mine, eu nu le voi da ascultare.

Voi aduce… nenorocire. Literal, aduc rău, accentuând hotărârea lui Dumnezeu de a pedepsi poporul din pricina nelegiuirii lui.

Nu-i voi asculta. Aceasta nu înseamnă că Domnul avea să nu ia deloc aminte la rugăciunile poporului Său. Dar când poporul avea să strige să fie scăpat de necazul prezis, Dumnezeu nu avea să înlăture pedeapsa. Domnul ştia ce era mai bine pentru poporul Său. Disciplina era menită să fie salutară. Deşi nu era nici o scăpare din nenorocirea naţională cu care se ameninţa, Domnul era la fel de pregătit şi dispus să asculte orice rugăciune de căinţă personală şi să împlinească orice cerere individuală de iertare aşa cum fusese totdeauna. Nelegiuirea lui Iuda ca un tot este arătată în v. 9 şi

10.


12 Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor merge și vor striga către dumnezeii cărora le oferă tămâie; dar nicidecum ei nu îi vor salva în timpul tulburării lor.

Să cheme pe dumnezei. Compară experienţa împăratului Saul. Când, din cauza apostaziei, Domnul a refuzat să răspundă la întrebarea împăratului cu privire la rezultatul luptei iminente, Saul s-a îndreptat la vrăjitoarea din En-dor (vezi comentariul la 1Samuel 28,6.7). Că naţiunea ca întreg era nepocăită este arătat limpede prin graba cu care oamenii s-au întors către dumnezeii lor mincinoşi.


13 Căci conform cu numărul cetăților tale au fost dumnezeii tăi, Iudo; și conform cu numărul străzilor Ierusalimului ați ridicat voi altare acelui lucru rușinos, altare pentru a arde tămâie lui Baal.

Câte cetăţi ai. Vezi comentariul la cap. 2,28.

Altare. Literal, ruşine, despre care se arată în propoziţia următoare că se referă la chipul lui Baal (vezi comentariul la cap. 2,26). Cu privire la reînnoirea cultului lui Baal produsă de Manase, fiul şi urmaşul lui Ezechia, vezi comentariul la 2Cronici 33,1-3.


14 De aceea tu nu te ruga pentru acest popor, nici nu înălța strigăt sau rugăciune pentru ei, pentru că nu îi voi asculta în timpul în care vor striga către mine din cauza tulburării lor.

Tu însă nu mijloci. Această dă de înţeles că în iubirea sa faţă de poporul său Ieremia mijlocise stăruitor pentru el (vezi comentariul la cap. 7,16). Continuarea lor în nelegiuire a făcut inutilă această mijlocire. Ei nu dăduseră pe faţă nici un spirit de pocăinţă, iar strigătul lor nu era nimic altceva decât expresia dorinţei lor de a scăpa de pedeapsă (vezi comentariul la v. 11).


15 Ce are preaiubita mea a face în casa mea, văzând că ea a lucrat cu desfrânare cu mulți și carnea cea sfântă este luată de la tine? Când faci răul, atunci te bucuri.

Nelegiuiri. Ebr. mezimmeh, literal, un plan rău.

Mulţime. Textul ebraic al acestei părţi a versetului este obscur, iar legătura gramaticală a cuvântului pentru mulţime este imprecisă. În loc de mulţime LXX redă prin euchai, rugăciuni sau juruinţe, care s-ar părea că este sensul intenţionat aici. Pasajul ar putea fi tradus atunci: De ce iubitul Meu a săvârşit nelegiuirea în casa Mea? Oare rugăciunile şi jertfele sfinte vor îndepărta răutatea de la tine, sau voi scăpa de aceste lucruri? Carnea sfântă vrea să însemne carnea sfinţită, adică carnea de jertfă.


16 DOMNUL ți-a pus numele: Un măslin verde, frumos și cu rod plăcut; cu zgomotul unui mare tumult el a aprins focul peste el și ramurile lui sunt rupte.

Măslin verde. Compară Psalmi 54,8; Romani 11,1-24. Cuvântul tradus verde denotă bogăţia şi abundenţa frunzelor.


17 Pentru că DOMNUL oștirilor, care te-a sădit, a pronunțat răul împotriva ta, datorită răutății casei lui Israel și casei lui Iuda, pe care au făcut-o împotriva lor înșiși, pentru a mă provoca la mânie prin oferirea de tămâie lui Baal.

Te-ai sădit. Cel care sădeşte un pom are dreptul să-l smulgă dacă se dovedeşte că este neroditor. Dumnezeu a avut un plan deosebit pentru vechiul Israel (vezi p. 26, 27). Când poporul a dat greş în misiunea sa divină, Dumnezeu a îndepărtat de la ei drepturile şi privilegiile lor speciale (vezi Matei 21,33-43; Isaia 5,1-7; Ieremia 2,25).


18 Și DOMNUL mi-a dat cunoașterea acesteia, și eu știu; atunci mi-ai arătat faptele lor.

Mi-a dat de ştire. Anume, despre faptele lor rele. Întorcându-se de la păcatele lui Iuda şi Israel în general, profetul îşi îndreaptă atenţia în restul capitolului la faptele concetăţenilor săi din Anatot şi la complotul lor de a-i lua viaţa.


19 Dar eu eram ca un miel sau un bou care este adus la măcelărire; și nu am știut că ei plănuiau planuri împotriva mea, spunând: Să distrugem pomul cu rodul lui și să îl stârpim din țara celor vii, ca numele lui să nu mai fie amintit.

Un miel blând. Un bou [KJV]. Ebr. ’alluph. Când este folosit ca substantiv înseamnă prieten, un amic intim (vezi comentariul la cap. 3,4), sau uneori vită (vezi comentariul la Psalmi 144,14). Ca adjectiv el înseamnă blând. Aşa că în loc să se traducă acest pasaj în forma ebraică un miel sau un bou (ca în KJV), el poate fi tradus un miel blând sau un miel dezmierdat. LXX redă expresia prin un miel nevinovat.


20 Dar tu, DOAMNE al oștirilor, care judeci cu dreptate, care încerci rărunchii și inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ție ți-am descoperit cauza mea.

Răzbunarea. Ieremia apelează la Dumnezeu spre a-i face dreptate. Unii au socotit că vorbirea aceasta este oarecum răzbunătoare, dar acesta nu este în mod necesar cazul. Ieremia era conştient de faptul că el săvârşea lucrarea Domnului. Deci orice îi încurca lucrarea era un atac împotriva lui Dumnezeu (vezi Vol. III, p. 624).


21 De aceea astfel spune DOMNUL despre bărbații din Anatot, care îți caută viața, spunând: Să nu profețești în numele DOMNULUI, ca să nu mori de mâna noastră;

Oamenii din Anatot. Anatotul fusese rânduit pentru preoţi (Ioan 21,18), şi era localitatea de origine a lui Ieremia (Ieremia 1,1). Deci oamenii din Anatot erau preoţi, ba mai mult, ei erau rude apropiate ale lui Ieremia (vezi cap. 12,6). Fusese greu pentru Ieremia să-şi dea seama de adâncimea apostaziei lui Iuda (cap. 11,9-11; vezi comentariul la cap. 10,19). Acum, Dumnezeu îl înştiinţează pe Ieremia de complotul tainic împotriva vieţii lui (cap. 11,18.19.21) şi când profetul află despre uneltirea lor împotriva lui însuşi începu să înţeleagă atitudinea împotriva lui Dumnezeu (v. 20; vezi cap. 12,1; 17,18).

Nu prooroci. Compară experienţa lui Amos (Amos 7,10-13) cu cea a lui Isus (Luca 4,16-30) şi a lui Pavel (Fapte 9,23; 23,12).


22 De aceea astfel spune DOMNUL oștirilor: Iată, eu îi voi pedepsi; tinerii vor muri de sabie; fiii lor și fiicele lor vor muri de foamete;

Tinerii. Adică bărbaţii de vârsta militară, după cum reiese din faptul că urmau să moară ucişi de sabie.


23 Și nu va fi nicio rămășiță din ei, pentru că voi aduce răul peste bărbații din Anatot, în anul cercetării lor.

Nici unul nu va scăpa. Dacă rămăşiţa se referă la cei care aveau să se întoarcă din robie, atunci evident că profeţia se aplica numai la aceia care uneltiseră împotriva lui Ieremia, deoarece unii dintre bărbaţii din Anatot s-au înapoiat (vezi Ezra 2,23; Neemia 7,27). Pe de altă parte, profetul s-ar putea să se refere la ducerea în exil a tuturor locuitorilor cetăţii. Faptul că Anatotul era în apropierea Ierusalimului acea să aducă asupra lui toată forţa invaziei babiloniene.

Pedeapsă. Literal cercetare. Scopul cercetării este pedepsirea (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5). Ieremia foloseşte această expresie ca în mod deosebit să se refere la timpul hotărât de Dumnezeu pentru pedepsirea apostaţilor (vezi Ieremia 8,12; 10,15; 23,12; 46,21; 48,44; 50,27; 51,18).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2 PK 466

5 1T 203

6 PK 414