1 Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, când Nebucadnețar, împăratul Babilonului și toată armata lui și toate împărățiile pământului ale stăpânirii lui și toate popoarele, au luptat împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților lui, spunând:

Când Nebucadneţar. Capitolul acesta începe prin relatarea evenimentelor care au avut loc la începutul asediului final al Ierusalimului, pe când profetul era încă în libertate, deoarece profeţia de aici transmisă lui Zedechia (v. 2, 3) era citată de rege ca motiv pentru întemniţarea lui Ieremia (vezi comentariul la cap. 32,2).


2 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Du-te și vorbește-i lui Zedechia împăratul lui Iuda, și spune-i: Astfel spune DOMNUL: Iată, voi da această cetate în mâna împăratului Babilonului și el o va arde cu foc;
3 Și tu nu vei scăpa din mâna lui, ci, negreșit, vei fi prins și dat în mâna lui; și ochii tăi vor privi ochii împăratului Babilonului și el va vorbi cu tine gură către gură și tu vei merge în Babilon.

Vei da ochii cu împăratul. Vezi comentariul la cap. 31,4.


4 Totuși ascultă cuvântul DOMNULUI, Zedechia, împărate al lui Iuda: Astfel spune DOMNUL despre tine: tu nu vei muri de sabie;

Nu vei muri ucis de sabie. Asigurarea aceasta forte probabil a fost dată lui Zedechia pentru a-l convinge să înceteze rezistenţa faţă de Babilonieni şi să ajungă la înţelegere cu Nebucadneţar. Deşi Zedechia ar fi fost dus captiv la Babilon, supunerea din partea sa i-ar fi asigurat o viaţă paşnică şi o înmormântare onorabilă.


5 Ci vei muri în pace; și cu arderile părinților tăi, a împăraților dinainte care au fost înaintea ta, tot astfel ei vor arde mirodenii pentru tine; și te vor plânge, spunând: Ah, doamne! pentru că eu am vestit cuvântul, spune DOMNUL.

Au ars miresme pentru părinţii tăi. Sau Arderile tatălui tău. Pare că aceasta e o referire la mirodeniile şi parfumurile care erau arse la înmormântarea regilor şi a persoanelor cu mare vază (1Cronici 16,14; 21,18.19). Aici nu este o aluzie la vreo practica crematorie, aproape niciodată practicată între iudei.

Te vor jeli. Puneţi în contrast aceasta cu prezicerea lui Ieremia făcută cu privire la înmormântarea lui Ioiachim (cap. 22,18.19). Zedechia este asigurat că nu va avea un sfârşit atât de dezonorant dacă ar ceda faţă de Babilon.


6 Atunci profetul Ieremia a vorbit toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în Ierusalim,
7 Când armata împăratului Babilonului a luptat împotriva Ierusalimului și împotriva tuturor cetăților lui Iuda care au rămas, împotriva Lachisului și împotriva Azechei, pentru că aceste cetăți apărate au rămas dintre cetățile lui Iuda.

Lachiş. Cetatea aceasta este pomenită deoarece, în afară de Ierusalim, era una din fortificaţiile cele mai puternice ale lui Iuda (2Regi 18,13.14.17; 2Cronici 32,9), şi pentru că împreună cu Azeca au rezistat cel mai îndelungat timp lui Nebucadneţar. În 1935 şi 1938, 21 de scrisori scrise cu cerneală pe ostraca, sau cioburi de oale (vezi Vol. I, p. 123, 125; Vol. II, p. 97, 98), au fost descoperite în ruinele de la Lachiş. Câteva din acestea erau scrise de un anume Hoshiah, evident un ofiţer staţionat în apropiere, către Ioash comandantul Lachişului, înainte de invazia Babiloniană. Ele descoperă într-o manieră vie starea de nelinişte a ţării la vremea căderii lui Iuda. O scrisoare afirmă, Să ştie (Domnul meu) că noi urmărim semnalele Lachişului, potrivit cu toate îndrumările pe care lea dat Domnul meu, pentru că nu putem vedea Azeca. (W.F. Albright, trad, în J.B. Rutherford, Ancient Near Eastern Texts [Princetown University Press, 1950], p. 322). Vehemenţa cu care Lachişul a fost la scurt timp după aceea distrus este evidenţiată de faptul că cetatea a fost arsă atât de tare încât mare parte din construcţia din cărămidă a zidului cetăţii a căpătat o culoare roşie aprinsă. Aceste descoperiri de la Lachiş pot să oglindească severitatea distrugerii de care a avut parte Ierusalimul în acelaşi timp. Ruinele sunt aşa numite Tell-ed-duweir.

Azechei. Şi aceasta era una din cetăţile de apărare ale lui Iuda (2Cronici 11,5-12). Situl este acum numit Tell ez-Zakariyeh.


8 Acesta este cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, după ce împăratul Zedechia făcuse un legământ cu tot poporul care era în Ierusalim, pentru a le vesti libertatea;

Să vestească slobozenia. Deşi legea mozaică îngăduia ca israeliţii să fie puşi sub robie numai pentru un timp limitat (vezi comentariul la Exod 21,2), mulţi stăpâni îşi depăşiseră drepturile. Nobilii din Iuda, ca şi aceia din Atena, înainte de Solon, aplicau legea datoriei astfel încât să aducă un mare număr din semenii lor în sclavie. Acum, sub primejdia apăsătoare a atacului Babilonian, fie pentru a asigura primirea serviciului de conlucrare binevoitoare a oamenilor liberi în locul ajutorului forţat al sclavilor sau pentru vreun alt motiv, Zedechia făgăduia libertate tuturor celor aflaţi în robie în Ierusalim.


9 Ca fiecare om să lase pe servitorul său și fiecare om pe servitoarea sa, fiind un evreu sau o evreică, să plece liberi; ca nimeni să nu se servească de ei, adică, de un iudeu, fratele său.
10 Și, când toți prinții și tot poporul care intrase în legământ, au auzit porunca împăratului, ca fiecare să lase pe servitorul său și fiecare pe servitoarea sa, să plece liberi, ca nimeni să nu se mai servească de ei, atunci au dat ascultare și i-au lăsat să plece.

Ei nu au ascultat. Având perspectiva primejdiilor care ameninţau din afară, şi a primejdiei din partea unei clase de oameni oprimaţi, care s-ar fi putut ridica în ajutorul invadatorului (vezi Exod 1,10) ordinul lui Zedechia de a elibera pe sclavi a fost întâmpinat cu o generală ascultare din partea principilor şi a poporului.


11 Dar după aceea s-au întors și i-au făcut pe servitorii și pe servitoarele, pe care îi lăsaseră să plece liberi, să se întoarcă, și i-au adus în supunere ca servitori și servitoare.

Dar pe urmă s-au răzgândit. Haldeii au ridicat temporar asediul pentru a întâmpina oştirea egipteană care se apropia (vezi v.21, cap. 37,5), făcând pe cei mai mulţi din locuitorii Ierusalimului să creadă zadarnic că trecuse primejdia faţă de cetatea lor. Aşa că i-au silit să fie iarăşi robi şi roabe.


12 De aceea cuvântul DOMNULUI a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând:
13 Astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Am încheiat un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robilor, spunând,
14 La sfârșitul a șapte ani, fiecare să lăsați să plece, pe fratele său, un evreu, care ți s-a fost vândut; și după ce ți-a servit șase ani, să îl lași să plece liber de la tine; dar părinții voștri nu mi-au dat ascultare, nici nu și-au plecat urechea.

După şapte ani. Aceasta era legea (vezi comentariul la Exod 21,2) pe care poporul o călcase (Ieremia 34,8-14; vezi Isaia 58,6).


15 Și voi v-ați întors acum și ați făcut ce este drept înaintea ochilor mei, vestind, fiecare, libertatea aproapelui său; și ați încheiat un legământ înaintea mea în casa care este numită după numele meu;

O învoială înainte mea. Înţelegerea aceasta de eliberare a sclavilor fusese încheiată solemn de rege şi de toate căpeteniile şi tot poporul (v. 8-10) în curţile Templului, şi astfel, într-un anumit sens, fusese încheiată cu Dumnezeu Însuşi (vezi Neemia 5,8-13). De aceea, călcând acest legământ poporul păcătuise nu numai contra semenilor lor dar şi contra Dumnezeului lor.

Peste care este chemat numele meu. Vezi Ieremia 7,10.11; vezi comentariul la Deuteronom 12,5).


16 Dar voi, v-ați întors și ați murdărit numele meu și fiecare, ați făcut pe servitorul său și fiecare, pe servitoarea sa, cărora le-ați dat libertate după plăcerea lor, să se întoarcă și i-ați adus în supunere, să vă fie ca servitori și servitoare.
17 De aceea astfel spune DOMNUL: Voi nu mi-ați dat ascultare, vestind fiecare, libertatea fratelui său și fiecare, aproapelui său; iată, eu, spune DOMNUL, vă vestesc libertatea sabiei, a ciumei și a foametei; și vă voi da spre apăsare în toate împărățiile pământului.

Eu vestesc... slobozenia. Libertatea rânduită de Dumnezeu (Levitic 25,10), dar tăgăduită de către popor faţă de semenii lor, urma să fie transformată de judecata lui Dumnezeu într-o slobozenie care, la rândul ei, avea să lase pe vinovaţi pradă săbiei, ciumei şi foametei, dar şi robiei.


18 Și voi da pe oamenii care au călcat legământul meu, care nu au împlinit cuvintele legământului pe care îl făcuseră înaintea mea, când au tăiat vițelul în două și au trecut printre părțile lui,

Tăind un viţel în două. Cu privire la semnificaţia acestui ritual vezi comentariul la Geneza 15,10.


19 Pe prinții lui Iuda și pe prinții Ierusalimului, pe fameni și pe preoți și pe tot poporul țării care a trecut printre părțile vițelului;

Famenii. Adesea, aceştia erau străini de naştere (vezi comentariul la cap. 38,7), care deveneau prozeliţi când intrau în slujba împăratului. Nu era un lucru neobişnuit ca eunucii să deţină posturi înalte la curţile orientale, şi cei pomeniţi aici, ca şi căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, se îmbogăţiseră probabil dând bani cu împrumut israeliţilor mai săraci şi apoi făcându-i robi pentru a-şi asigura compensarea.


20 Îi voi da chiar în mâna dușmanilor lor și în mâna celor care le caută viața; și trupurile lor moarte vor fi ca hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului.

Ca hrană. Această necinste era considerată o pedeapsă extremă pentru păcat (vezi cap. 16,4; 19,7).


21 Și pe Zedechia împăratul lui Iuda și pe prinții lui îi voi da în mâna dușmanilor lor și în mâna celor care le caută viața și în mâna armatei împăratului Babilonului care au plecat de la voi.

De la voi. Literal de la împotriva voastră. Aceasta arată, aşa cum s-a menţionat mai înainte (vezi comentariul la v. 14), că Babilonienii ridicaseră asediul Ierusalimului, dând principilor Ierusalimului falsa părere că primejdia trecuse, şi falsa nădejde că ajutorul le venea de la Egipt (vezi. 37,5-10).


22 Iată, eu poruncesc, spune DOMNUL, și îi voi face să se întoarcă la această cetate; și ei vor lupta împotriva ei și o vor lua și o vor arde cu foc; și voi face cetățile lui Iuda o pustiire fără vreun locuitor.

Cu foc. Vezi cap. 52,12-14.

Fără locuitori. Vezi comentariul la cap. 32,43.