1 Și s-a întâmplat în luna a șaptea, că Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din sămânța împărătească și prinții împăratului, și zece bărbați cu el, au venit la Ghedalia, fiul lui Ahicam la Mițpa; și acolo ei au mâncat pâine împreună în Mițpa.

În luna a şaptea. Nu există o afirmaţie directă cu privire la timpul când s-au petrecut evenimentele din capitolul 41, dar, observând natura continuă a naraţiunii, pare rezonabil de a trage concluzia că ele au urmat imediat după evenimentele din cap. 40.

Luna a şaptea. Adică aproximativ la două sau trei luni după ce Ierusalimul fusese luat de Babilonieni (cap. 39,1.2), dacă naraţiunea, după cum pare, decurge neîntrerupt (vezi PK 460).

Au mâncat împreună. Ismael şi cei trei tovarăşi de conspiraţie ai lui, au făcut o vizită lui Ghedalia, evident cu misiunea curtenitoare de recunoaştere a înaltei slujbe a lui Ghedalia, dar în realitate cu intenţia de a-l ucide pe Ghedalia şi toţi aderenţii lui.


2 Atunci s-a ridicat Ismael, fiul lui Netania, și cei zece bărbați care erau cu el și l-au lovit pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, cu sabia și l-au ucis, pe cel pe care împăratul Babilonului îl făcuse guvernator peste țară.
3 Ismael a ucis de asemenea pe toți iudeii care erau cu el, cu Ghedalia, la Mițpa și pe caldeenii care se găseau acolo și pe bărbații de război.

Oamenii de război. În opoziţie cu haldeii, RSV traduce această expresie astfel: şi ostaşii haldei care se întâmplase să fie acolo.


4 Și s-a întâmplat a doua zi după ce el îl ucisese pe Ghedalia și nimeni nu știa aceasta,

Nimeni nu ştia nimic. Atât de eficient a fost masacrul încât nimeni n-a scăpat ca să dea de veste.


5 Că au venit câțiva din Sihem, din Șilo și din Samaria, optzeci de bărbați, având bărbile lor rase și hainele lor rupte și care se tăiaseră, cu ofrande și tămâie în mâna lor, pentru a le aduce la casa DOMNULUI.

Din Sihem. Aceşti optzeci de oameni par să fi fost într-un pelerinaj de jale pe ruinele templului, poate şi pentru ca să ţină Sărbătoarea Corturilor şi să aducă jertfele de cereale şi de tămâie pe locul unde fusese vechiul altar.

Cu barba rasă. Un obicei interzis de legea mozaică (vezi Levitic 19,27.28; Deuteronom 14,1.2).


6 Și Ismael, fiul lui Netania, a ieșit de la Mițpa să îi întâlnească, plângând tot timpul cât mergea; și s-a întâmplat, pe când i-a întâlnit, că le-a spus: Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahicam.

Mergea plângând. Înşelător, Ismael îi întâmpină ca unul care împărtăşeşte durerea lor. LXX însă prezintă pe peregrini plângând, nu pe Ismael.


7 Și s-a întâmplat, după ce ei au intrat în mijlocul cetății, că Ismael, fiul lui Netania, i-a ucis și i-a aruncat în mijlocul gropii, el și oamenii care erau cu el.

I-a junghiat. Scopul acestei fapte sălbatice nu este clar. Oricare dintre următoarele ar fi putut fi cauza: 1. o nestăpânită îndârjire a spiritului trezită de prezenţa acestor jeluitori; 2. o bănuială că dispoziţia peregrinilor de a recunoaşte pe Ghedalia în calitate de conducător pus de Babilonieni, adică un act de trădare contra lui Iuda; 3. represalii răzbunătoare din partea lui Ismael pentru uciderea căpeteniilor lui Iuda (vezi cap. 52,10); 4. jefuirea averii peregrinilor.


8 Dar zece oameni s-au găsit între ei care i-au spus lui Ismael: Nu ne ucide, pentru că avem ascunse în câmp, provizii de grâu și de orz și de untdelemn și de miere. Astfel el a încetat și nu i-a ucis printre frații lor.
9 Și, groapa în care Ismael aruncase toate trupurile moarte ale oamenilor, pe care îi ucisese din cauza lui Ghedalia, era aceea pe care împăratul Asa o făcuse de frica lui Baașa, împăratul lui Israel; și Ismael, fiul lui Netania, a umplut-o cu cei uciși.

Afară de Ghedalia. Sau Din cauza lui Ghedalia. Ismael îi ucisese pe aceşti oameni prin înşelăciunea folosirii numelui lui Ghedalia (v. 6). Se temea de Baeşa. Vezi 1Regi 15,16-22; 2Cronici 16,1-6.


10 Atunci Ismael a dus captivi toată rămășița poporului care era în Mițpa, pe fiicele împăratului și pe tot poporul care rămăsese în Mițpa, pe care Nebuzaradan căpetenia gărzii îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; și Ismael, fiul lui Netania, i-a dus captivi și s-a depărtat să treacă la amoniți.

Fiicele împăratului. Fiii lui Zedechia fuseseră ucişi la Ribla (cap. 39,6). Fiicele fuseseră cruţate şi predate lui Ghedalia pentru ocrotire. Luându-le în custodia şi sub protecţia sa, Ismael pretinde că e reprezentatul cârmuitor al casei regale, potrivit cu obişnuinţa răsăriteană.

Amoniţi. Întrucât ei fuseseră aliaţi cu Zedechia (vezi comentariul la cap. 27,3; 39,5), Ismael considera că putea găsi loc sigur acolo. Într-adevăr, cap. 40,1 arată că regele lor a însărcinat pe Ismael să omoare pe Ghedalia.


11 Dar când Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile armatelor care erau cu el, au auzit de tot răul pe care Ismael, fiul lui Netania, îl făcuse,

Iohanan. Vezi cap. 40,8.13.15.


12 Atunci ei au luat pe toți bărbații și au mers să lupte cu Ismael, fiul lui Netania, și l-au găsit aproape de apele mari care sunt în Gabaon.

Apele cele mari. Răzbunarea acestor crime laşe a avut loc la marele iaz din Gabaon, acum ej-Jîb, cam la 9,2 km spre nord-vest de Ierusalim. Iohanan dăduse mai înainte o avertizare cu privire la primejdia pentru viaţa lui Ghedalia (cap. 40,13.14).


13 Și s-a întâmplat, când tot poporul care era cu Ismael, l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toate căpeteniile armatelor care erau cu el, că s-au veselit.

S-a bucurat. Un indiciu că Ghedalia fusese popular şi că aceia care fuseseră sub conducerea lui, se bucurau că omorul a fost răzbunat.


14 Astfel, tot poporul pe care Ismael îl dusese captiv din Mițpa s-a întors și a venit înapoi și s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah.
15 Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni și a mers la amoniți.

Cu opt oameni. Evident, doi din cei zece oameni ai lui Ismael (v. 1) fuseseră ucişi în una din ciocnirile anterioare (v. 2, 3, 11, 12). Amoniţi. Vezi comentariul la v. 10.


16 Și Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile armatelor care erau cu el au luat toată rămășița poporului, pe care au adus-o înapoi de la Ismael, fiul lui Netania, care venea din Mițpa, după ce îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam: adică pe bărbații viteji războinici și pe femei și pe copii și pe fameni, pe care i-a adus înapoi din Gabaon;
17 Și s-au depărtat și au locuit în locuințele din Chimham, care este lângă Betleem, pentru a merge să intre în Egipt,

Han. Ebr. geruth, un loc de sălăşluire, adică, un han pentru călători.

Chimham. Barzilai Galaaditul arătase bunăvoinţă faţă de David (2Samuel 19,31-39), şi din cauza aceasta David dăduse instrucţiuni lui Solomon să-l trateze pe fiul lui Chimham cu toată curtoazia şi grija (vezi comentariul la 1Regi 2,7). Probabil, că se dăduse lui Chimham acest teren din apropiere de Betleem de către regele evreu ca proprietatea a lui personală, şi aceasta explică numele hanului.


18 Din cauza caldeenilor, pentru că se temeau de ei, pentru că Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care împăratul Babilonului îl făcuse guvernator peste țară.