Cetăţi în care să poată locui. Leviţilor nu li s-au dat pământ, vii, livezi de măslini etc. ca moştenire. Era numai drept, însă ca ei să aibă locuinţe potrivite. De aceea au fost rezervate cetăţi ca locuinţe ale lor (Levitic 25,32).
Un loc gol. Literal, un loc deschis sau pământ de păşunat, de la verbul a mâna afară.
Aici referirea este la un teren în afara cetăţii, unde puteau fi duse vitele la păşune, sau se puteau amenaja grădini. Expresia loc gol , aşa cum este folosită aici, este egal cu cuvântul comun, care se referă la terenul liber şi comun pentru toată localitatea (vezi Ezechiel 48,10-20).
Vitele. Animale mari ca boi şi cămile. Dobitoace. Aceasta se poate referi la oi şi capre sau poate include tot şeptelul lor.
O mie de coţi. Aproximativ 1/3 milă. În afară de vatra cetăţii lor, au fost prevăzute locuri pentru vite, grădini particulare, parcuri pentru recreaţie şi pentru scopuri de înmormântare.
Şase cetăţi de scăpare. Trei în Canaan şi trei pe partea de răsărit a Iordanului (vezi Numeri 35,14; Deutronom 4,43; Iosua 20,7.8).
Să fugă. Cetăţile de scăpare erau un sanctuar şi prin urmare un simbol al lui Hristos care ocroteşte pe păcătosul care fuge la El în credinţă (vezi Exod 21,13, Deutronom 19,2-9; Psalmi 46,1; 142,5; Isaia 4,6; Romani 8,1.33.34; Filipeni 3,9; Evrei 9,18.19).
Patruzeci şi opt. Compară cu Iosua 21,41.
După moştenirea pe care o va avea. Cetăţile aveau să fie distribuite în raport cu populaţia (vezi Numeri 26,54; 33,54; Iosua 21,16-32).
Fără voie. De la un verb a cărui rădăcină înseamnă a apuca pe un drum greşit, a comite o greşeală. Cuvântul folosit aici înseamnă, literal, din greşeală, din eroare (vezi Iosua 20,3; Eclesiast 5,6). Dreptul sanctuarului a fost recunoscut de cele mai multe naţiuni din îndepărtata antichitate.
Răzbunătorului. De la un cuvânt a cărui rădăcină înseamnă, în general, a răscumpăra, a acţiona ca rudă, în sensul de legătură personală apropiată. Îndatoririle acestor rude răscumpărătoare au ajuns multe şi variate. Una din aceste îndatoriri era de a răzbuna uciderea unei rude. Ea mai trebuia să încheie căsătorie cu cumnata văduvă fără copii (Rut 3,13), să cumpere
o rudă din robie, în care a ajuns din cauza împrejurărilor (Levitic 25,47.48), să prevină înstrăinarea proprietăţii familiei (Ieremia 32,8-12) şi să răscumpere o astfel de proprietate pentru a nu cădea în alte mâini (Levitic 25,25).
Înfăţişa în faţa adunării. Ce anume îndatoriri de îndeplinit avea adunarea nu este arătat în amănunt. Dar fără îndoială că toată procedura era juridică, cu prezentare de dovezi, discuţii şi hotărârea juriului (vezi Numeri 27,2; Deutronom 19,17; Iosua 20,6). Notează că Deutronom 19,12 are expresia bătrânii din cetatea lui.
Şase. Cele şase cetăţi puse deoparte erau un loc de scăpare sigur, cu drumurile care duceau la ele bine întreţinute.
Aceste şase cetăţi. Vezi Iosua 20,7.8 cât priveşte numele lor. Cel ce locuieşte. Sau colonist, referindu-se poate la o persoană care aproape se ataşase unei familii evreieşti.
Unealtă de fier. Expresia aceasta nu cuprinde numai arme cum ar fi săbii şi suliţe, ci şi diferite instrumente de fier a căror primă întrebuinţare nu era în război, ci în scopuri paşnice. A fost intenţia de a ucide, fie premeditată, fie datorată unei mânii instantanee, aceasta este ceea ce se înţelege aici.
Cu o piatră. Literal, cu o piatră a mâinii, ceea ce înseamnă o piatră destul de mare pentru a fi ridicată şi aruncată pricinuind moartea (Exod 21,18).
Unealtă de lemn. Ca un toiag de păstor, o măciucă, un baston etc.
Răzbunătorul. Goel-ul sau ruda (vezi comentariul pentru v.12).
Îl va întâlni. Adică afară din cetatea de scăpare.
Împinge. Mai bine dacă-l împinge, adică de pe un loc înalt de unde căderea pricinuia moartea (vezi Ezechiel 34,21).
Cu mâna. Adică pumnul lui.
Nu din vrăjmăşie. Adică într-o izbucnire bruscă de mânie, provocat fiind, dar fără premeditare sau intenţie de a ucide (Exod 21,13; Deutronom 19,5).
Va judeca. Acuzatul era scos din cetatea din scăpare, probabil sub ocrotirea unei escorte, într-un loc unde adunarea să ia în considerare cazul (Exod 21,12-14; Deutronom 19,1-13).
Marelui preot. Siguranţa acuzatului consta în ascultarea lui faţă de legea cetăţii de scăpare şi de locuirea în ea. Făcând astfel, el era literal sub ocrotirea levitică sau eclesiastică şi astfel supus al marelui preot. O nouă administraţie avea să-i dea, în mod figurat, o nouă concesie pentru viaţă.
Mărturia. Compară cu Deutronom 17,6; 19,15; Matei 18,16.
Nu... răscumpărare. De la forma substantivală a rădăcinii unui verb tradus de obicei a face ispăşire, a se curăţi. Aici el înseamnă că un ucigaş nu poate fi răscumpărat prin plătirea unui preţ de răscumpărare. Prevederea aceasta scoate în evidenţă demnitatea omului şi valoarea vieţii lui înaintea lui Dumnezeu.
Nu... răscumpărare. Acelaşi cuvânt ca mai sus. Locuirea forţată în cetatea de scăpare era privită ca o pedeapsă pentru neglijenţă, pentru comiterea unui omor din imprudenţă. Celui care ucidea fără intenţie un om nu îi era îngăduit să se întoarcă în căminul lui în schimbul unei sume de bani.
Pângăriţi ţara. Pentru ţară nu putea avea loc nici o ispăşire (vezi Geneza 4,10; Deutronom 21,1-9; Psalmi 106,38).
Voi locui şi Eu. Sanctuarul lui Dumnezeu era în mijlocul poporului Său şi constituia un motiv puternic de a se păzi de pângărirea ţării (vezi Exod 29,45; Numeri 23,21; 2 Cronici 20,11; Zaharia 2,19). Compară cu învăţătura bisericii Noului Testament din 2 Corinteni 6,16 şi starea ideală de pe pământul cel nou (Apocalipsa 21,3).
Comentariile lui Ellen G. White
7 PP 511
11-15 PP 515
26-33 PP 516