1 Balaam a văzut că Domnul găsește cu cale să binecuvânteze pe Israel și n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece; ci și-a întors fața spre pustiu.

Domnul găseşte cu cale. Balaam era deja pe deplin conştient de plăcerea Domnului (cap. 23,20).

La descântece. Balaam se retrăsese de două ori să caute o întâlnire cu Dumnezeu (vezi cap. 23,3.15).

Spre pustie. Adică spre tabăra lui Israel pe câmpiile Moabului (cap. 22,1). El nu s-a mişcat din locul lui, de lângă altarele de pe Peor. Aşa cum privea spre tabăra lui Israel, mintea era pregătită să primească solia lui Iehova. El ştia că nu putea face altfel decât să îngăduie Duhului lui Dumnezeu să vină asupra lui. Mărturisind că este un profet al lui Dumnezeu, el a trebuit să rostească solia lui Dumnezeu.


2 Balaam a ridicat ochii și a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după semințiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

A văzut pe Israel. Aşa cum erau aşezaţi în tabără, conform instrucţiunilor lui Dumnezeu (cap. 2).

Duhul lui Dumnezeu a venit peste el. În cele două ocazii anterioare, Iehova pusese cuvinte în gura lui Balaam (cap. 23,5.16). Aceeaşi experienţă au avut mai târziu şi solii lui Saul (1 Samuel 19,20) şi chiar Saul însuşi (1 Samuel 19,23). Când este nevoie, Dumnezeu poate folosi o persoană rea pentru a aduce o solie adevărată. Dumnezeu poate vorbi unui om direct sau printr-un vis (Numeri 22,9.20) sau printr-un sol (v.32). În acord cu experienţa lui Balaam de aici compară cu Isaia 48,16; 61,1; Mica 3,8.


3 Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschiși,

Iată ce zice. Folosită obişnuit în cărţile profetice ale Bibliei pentru a prezenta o solie divină (cap. 14,28). La această regulă nu există decât trei sau patru excepţii.

Omul. Există mai multe cuvinte traduse om. Cel mai obişnuit este ’adam. Acest cuvânt se întâlneşte de peste 450 de ori, în general cu înţeles generic. Un alt cuvânt ’iş este folosit pentru bărbat în contrast cu femeie, un soţ în contrast cu o soţie, un stăpân în contrast cu o slugă, o persoană sus pusă în contrast cu una modestă. Acesta scoate în evidenţă individualitatea. Al treilea cuvânt este ’enoş. Acesta accentuează inferioritatea, derivând din verbul a fi bolnav, a fi incurabil. Acest cuvânt nu este niciodată folosit despre Mesia. Ultimul cuvânt pentru om este geber, folosit aici de Balaam cu privire la sine însuşi. Deoarece cuvântul derivă dintr-o rădăcină care înseamnă a fi puternic, unii comentatori socotind că folosirea lui de către Balaam arată aroganţă.

Cu ochii deschişi. Comentatorii nu sunt de acord în ce priveşte înţelesul acestei expresii. Mulţi o redau ai cărui ochi sunt închişi, adică un om a cărui vedere fizică naturală era inoperantă, aşa că el nu vedea nimic, ci era în transă. Cuvântul ebraic nu se mai găseşte în altă parte a Vechiului Testament. Fie că este tradus deschis, fie închis şi într-un caz şi în altul, ideea este subliniată prin aceea că vederea fizică a lui Balaam a fost înlocuită cu vederea spirituală. Ochii au rămas deschişi, dar totodată orbi.


4 cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

Celui Atotputernic. De la Şaddai, un cuvânt cu privire la înţelesul căruia a fost foarte multă discuţie. Cel Atotputernic a fost adoptat ca un echivalent convenţional în traducere şi este redat aşa în toate locurile, probabil datorită adoptării latinescului omnipotens de către Ieronim. Unii cercetători evrei cred că numele se trage din rădăcina care înseamnă darnic. Dacă este aşa, folosirea acestui cuvânt ca titlu pentru Dumnezeu arată plinătatea şi bogăţia harului Său. El mai arată spre Dumnezeu ca spre Cel care Se îngrijeşte în mod generos de toate nevoile noastre.

Cel care cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi. Literal, căzând jos şi cu ochii lui neacoperiţi. Înţelesul pare să fie că el a căzut cu faţa la pământ, dar că ochii lui au rămas deschişi. Acest îndoit fenomen fizic înseamnă control al Duhului Sfânt. Compară cu experienţa lui Saul (1 Samuel 19,23.24), a lui Ezechiel (Ezechiel 1,28), a lui Daniel (Daniel 8,17.18; 10,8-19), a lui Ioan (Apocalipsa 1,17). Unii se mai gândesc şi la experienţa lui Adam (Geneza 2,21) şi Avraam (Geneza 15,12) ca fiind similare. Balaam a adormit şi Dumnezeu i-a vorbit în timp ce era în situaţia aceasta. Este desigur adevărat că oricare ar fi fost poziţia corpului său, fie culcat, fie în picioare, simţurile lui naturale au rămas inoperante şi perceperea lui senzorială era controlată de Duhul lui Dumnezeu.


5 „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuințele tale, Israele!

Corturile tale. Aranjarea ordonată a taberei l-a copleşit pe profet.


6 Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini lângă un râu, ca niște copaci de aloe, pe care i-a sădit Domnul, ca niște cedri pe lângă ape.

Se întinde. Literal, se întinde. Probabil o referire la liniile de corturi lungi cu spaţii largi între ele. Cuvântul tradus astfel mai este redat şi râuri (Levitic 11,9.10), râu (Levitic 23,40), şuvoaie (Numeri 21,14.15) şi pârâu (cap. 34,5).

Ca nişte grădini lângă un râu. Compară cu Isaia 58,11, o grădină bine udată, şi cu Isaia 1,30, ca o grădină care n-are apă. Poate că Balaam s-a gândit la râul Eufrat, care pentru el avea să fie râul (vezi Isaia 7,20 şi Psalmi 1,3; Ieremia 17,8).

Copaci de aloe. Copacul acesta nu era cunoscut în Palestina, ci era originar din Asia de sudest, de unde era exportat lemnul lui. În alt loc din Biblie cuvântul se referă la parfum (Psalmi 45,8; Proverbe 7,17). Unii comentatori preferă în locul lui aloe, palmieri sau plopi.

I-a sădit Domnul. Compară cu Isaia 60,21; 61,3; Psalm 80,8. În Vechiul Testament, pomii sunt adesea simbol al poporului lui Dumnezeu.

Lângă ape. Pomii de cedru oriental nu cresc de obicei în apropierea râurilor, dar adesea este spus despre ei în Scriptură că sunt plantaţi de Domnul (Psalmi 104,16). Unii comentatori sugerează că cele două expresii pe care i-a sădit Domnul şi pe lângă ape au fost transpuse întâmplător. Oricum ar fi, prin folosirea acestor metafore şi sub călăuzirea Duhului Sfânt, Balaam enunţă prosperitatea viitoare pe care o plănuia Dumnezeu pentru poporul Său (Psalmi 65,9).


7 Apa curge din gălețile lui, și sămânța lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalță mai presus de Agag, și împărăția lui ajunge puternică.

Apa curge. Figura este aceea a unui om care îşi duce găleţile cu apă şi udă din belşug grădina, un tablou de pace şi prosperitate. Aşa avea să fie şi cu Israel.

Sămânţa lui. O referire la prosperitatea lui Israel în ţara făgăduită (vezi Deutronom 8,7; 11,11), unde aveau să fie ca pomii plantaţi lângă ape şi, de aceea, bogaţi în roade şi seminţe (vezi Isaia 32,30; 44,4; 65,22.23).

Agab. Agag era un nume, în general, pentru regii amaleciţilor, aşa cum era faraon al Egiptului şi Abimelec al filistenilor (vezi Geneza 20,2). Este posibil că (prin Duhul) Balaam avusese în minte victoria lui Saul asupra lui Agag, ca un exemplu al măreţiei viitoare a lui Israel printre naţiuni, dacă ar fi rămas credincios lui Dumnezeu (vezi Geneza 17,6; 35,11; 1 Samuel 15).

Se înalţă. Împlinirea supremă a acestor cuvinte a avut loc în zilele lui David şi Solomon, prefigurând venirea lui Mesia.


8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, tăria Lui este ca a bivolului pentru el. El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui, le sfărâmă oasele și le prăpădește cu săgețile Lui.

Dumnezeu l-a scos. Toată puterea imperială a Egiptului, manifestată fără milă, n-a fost în stare să ţină pe Israel în robie, când timpul eliberării a sosit (Exod 13,9; 14,8).

Tăria. Acelaşi cuvânt apare în Iov 22,25 ca bogăţie şi iarăşi în Psalmi 95,4 ca tărie (vezi şi Numeri 23,22). Unii traducători preferă coarne în loc de tărie şi traduc coarne ca ale boului sălbatic.

Neamurile. În primul rând, nimicirea celor şapte naţiuni ale ţării Canaanului.

Le prăpădeşte. Un tablou al cuceririi complete, cu irezistibilul Israel.


9 Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, ca o leoaică: Cine îl va scula? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta și blestemat să fie oricine te va blestema!”

Îndoaie genunchii. Este o imagine naturală care rezultă din v.8: nimiceşte neamurile care se ridică împotriva lui (vezi Numeri 23,24; Geneza 49,9). Cine-l va scula. Fiarele cele mari ale pădurilor se supără când sunt deranjate în bârlogurile lor şi sunt gata imediat să-şi arate mânia, dacă se întâmplă aşa ceva. Binecuvântat. Compară cu binecuvântarea lui Iehova asupra patriarhului Avraam (Geneza 12,3) şi cu aceea pronunţată de Isaac asupra fiului său Iacov (Geneza 27,29).


10 Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din mâini și a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmașii, și iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!

Balac s-a aprins de mânie. Fără îndoială că el a înţeles acum pe deplin amăgirea cu care Balaam venise la el.

A bătut din mâini. O exprimare a dispreţului şi un semn de mare mânie (vezi Iov 27,23; Plângeri 2,15; Ezechiel 21,17). Probabil că el a gândit că Balaam este în înţelegere cu Israel şi de aceea îşi bate joc de el.

De trei ori. Balac avea în minte munca şi cheltuiala investite în întreita repetare a clădirii altarelor şi a aducerii jertfelor şi falsele speranţe care apăruseră de fiecare dată.


11 Fugi acum și du-te acasă! Spusesem că-ți voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primești.”

Fugi. Acesta era un ordin să plece acasă, deoarece până şi faptul de a-l vedea ajunsese dezgustător pentru rege.

Domnul. Regele păgân ajunsese să înţeleagă că Iehova era mai mare decât orice putere pământească pe care ar putea-o invoca un vrăjitor.


12 Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! n-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis,
13 că dacă mi-ar da Balac chiar și casa lui plină cu argint și cu aur, tot n-aș putea să fac de la mine însumi nici bine, nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?

Ce va zice Domnul. În aceste cuvinte este descoperită sinceritatea profetului. El se dusese la Balac într-un spirit de încăpăţânare şi lăcomie, ştiind prea bine că prezenţa lui avea să dea naştere la speranţe deşarte în inima regelui.


14 Și acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, și-ți voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.”

Voi vesti. (engleză, advertise). Un vechi cuvânt englezesc care înseamnă a sfătui, a informa (vezi Rut 4,4; Isaia 41,28; 14,26). În vremile care vor urma. Literal, la sfârşitul zilelor, o expresie obişnuită a Vechiului Testament, care însemna viitorul îndepărtat, mai ales zilele lui Mesia şi ale împărăţiei Sale.


15 Balaam și-a rostit prorocia și a zis: „Așa zice Balaam, fiul lui Beor, așa zice omul care are ochii deschiși,
16 așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce cunoaște planurile Celui Preaînalt, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

Cuvintele lui Dumnezeu. O recunoaştere că solia vine de la Dumnezeu şi nu ca urmare a practicării magiei (vezi Amos 3,7; Ieremia 23,18.22).

Celui Prea Înalt. Pentru prima oară folosit despre în Geneza 14,18-22, în relatarea despre Melhisedec. Moise mai foloseşte titlul în vorbirea despre împărţirea pământului printre neamuri (Deutronom 32,9; vezi Fapte 17,26). Expresia ebraică se mai află şi ocazional în Psalmi (18,13; 78,35; 89,27). Termenul nu este limitat la folosirea sacră, ci se află în Geneza 40,17 tradus de deasupra, în 1 Regi 4,8; 2 Cronici 7,21; Neemia 3,25 şi Ieremia 20,20 tradus înalt; în 2 Regi 18,17 şi Ieremia 36,10 tradus de sus.


17 „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului și prăpădește pe toți copiii lui Set.

Îl văd. O prezicere mesianică. Oştirea lui Israel era pe deplin vizibilă în faţa ochilor lui Balaam din locul înalt pe care stătea. Profetul se referea la Cineva care avea să vină, pe care-L putea vedea cu ochii sufletului, nu cu ochii fizici.

O stea. Folosit adesea ca simbol al unui personaj important (Iov 38,7; Isaia 14,12; Daniel 8,10; Apocalipsa 1,20; 2,28; 22,16).

Un toiag. Compară cu profeţia lui Iacov (Geneza 49,10). Sceptru înseamnă conducere de la rădăcina a lovi. Acesta era un instrument de lovire (Exod 21,20), de pedepsire a unei naţiuni (Isaia 10,24.30.31) sau a unui individ (Iov 9,34; 21,9). De asemenea este şi toiagul păstorului (Psalmi 23,4; Mica 7,14).

Străpunge. Biruirea vrăjmaşilor lui Israel este un semn al nimicirii finale a celor răi şi statornicirea împărăţiei veşnice a lui Hristos (Psalmi 2,9; 149; 6-9; Apocalipsa 2,27; 12,5; 19,15).


18 Se face stăpân pe Edom, se face stăpân pe Seir, vrăjmașii lui. Israel face fapte mari.

Stăpân pe Edom. Compară cu Psalm 60,8. Aceasta avea să se întâmple pe vremea lui David (2 Sa 8,14), dar împlinirea ultimă aşteaptă statornicirea împărăţiei lui Hristos (Isaia 63,1-4).

Seir. Vechiul nume al ţinutului Edomului (vezi comentariul pentru Geneza 36,6.20). Ca nume al munţilor Edomului, el poate sugera că locurile fortificate nu vor fi în măsură să oprească cucerirea (vezi 1 Cronici 18,13).


19 Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpânitor și pierde pe cei ce scapă din cetăți.”

Domneşte ca stăpânitor. Deşi aceasta a avut o împlinire imediată în David, împlinirea ei finală poate fi numai în Isus Hristos (Psalmi 72,8). Cetăţi. Nu este numită nici o cetate. Mulţi comentatori iudei o aplică la Roma, folosind numele Edom cu referire la Imperiul roman şi cetate cu referire la Roma, capitala imperială.


20 Balaam a văzut pe Amalec și a rostit următoarea prorocie: „Amalec este cel dintâi dintre neamuri, dar într-o zi va fi nimicit.”

A văzut pe Amalec. Probabil nu cu ochii fizici, ci profetici, cum stătea pe vârful muntelui Peor (Numeri 23,28; compară cu Geneza 36,12; Exod 17,8; Numeri 14,25.43). Amalec. Mulţi iau aceasta drept o referire generală la toţi duşmanii lui Israel, Amalec fiind dat ca tip.

Cel dintâi dintre neamuri. Strămoşul amaleciţilor a fost Elifaz, fiul lui Esau (Geneza 36,12). Totuşi cuvântul cel dintâi poate să se refere la amaleciţi ca fiind cel dintâi popor care i-au atacat pe copiii lui Israel, când au ieşit din Egipt (Exod 17,8). Cuvântul poate fi folosit atât la poziţie, cât şi la timp.

Nimicit. Nimicirea pentru amaleciţi a fost decretată când au atacat pe Israel (Exod 17,14.16). Regelui Saul i s-a poruncit mai târziu să execute sentinţa (1 Samuel 15,3.15), şi regele David le-a pricinuit mari pierderi (1 Samuel 30). După cât se pare, ei au fost nimiciţi pe vremea lui Ezechia (1 Cronici 4,42.43; vezi şi comentariul pentru Geneza 36,12).


21 Balaam a văzut pe cheniți și a rostit următoarea prorocie: „Locuința ta este tare de tot, și cuibul tău este pus pe stâncă.

Cheniţi. Oamenii aceştia, descendenţi ai lui Ietro, erau în legătură cu amaleciţii (Judecători 1,16; 1 Samuel 15,6). Ei mai erau în strânsă legătură cu Iuda (Judecători 1,16; 5,24; 1 Samuel 27,10).

Cuibul tău. Un joc privind cuvântul ken, cuib, în legătură cu cheniţii. Declaraţia aceasta este şi simbolul încrederii în ajutorul şi tăria omenească (Obadia 3).


22 Dar Cain va fi pustiit, până ce te va lua prins Asur.”

Pustiit. Încetul cu încetul, cheniţii aveau să scadă în ciuda locuinţei lor sigure. Te va lua. Aceasta se poate referi la acţiunea Asiriei împotriva unei rămăşiţe tribale a cheniţilor (2 Regi 16,9).


23 Balaam a rostit următoarea prorocie: „Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?

Cine va mai putea trăi? Compară cu Ioel 2,11; Maleahi 3,2. Când Dumnezeu foloseşte o naţiune pentru a o pedepsi pe alta, voia Sa este adusă la îndeplinire, fie că naţiunile Îl recunosc sau nu (Isaia 5,5-15; Daniel 4,30; 5,1-4).


24 Dar niște corăbii vor veni din Chitim, vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber; și la urmă vor fi nimicite și ele.”

Chitim. Chittim, de la vechiul nume al modernului Citium Kition, capitala Ciprului (vezi comentariul pentru Geneza 10,4; de asemenea 1 Macabei 1,1; 8,5). Aceeaşi expresie se întâlneşte şi în Daniel 11,30 (vezi şi Ieremia 2,10; Ezechiel 27,6).

Asur. Se susţine în general că Asur şi Eber reprezintă marile puteri ale Răsăritului. Totuşi, înţelesul exact al lui Eber este nesigur, deşi unii îl aplică la evrei. Cât priveşte aplicarea lui Asur la Imperiul persan vezi 1 Macabei 1,1, care se referă la cuceririle lui Alexandru cel Mare. Mai târziu, Persia a cucerit teritoriul Asiriei.


25 Balaam s-a sculat, a plecat și s-a întors acasă. Balac a plecat și el acasă.

S-a întors acasă. Vezi v.11. După ce a ajuns acasă, el a născocit un plan prin care se putea pricinui căderea lui Israel (vezi cap. 31,16) şi s-a întors de îndată în Moab spre a prezenta planul său înaintea regelui (PP 451). Curând după aceea el a murit în luptă (cap 31,8).

Balac a plecat şi el acasă. Poate la Chiriat-Huţoţ, ca în cap. 22,39.Comentariile lui Ellen G. White

1-25 PP 449-452

1,2 PP 449

3,4 PP 442

4-6 Ed 161

5-7 PP 449

9 GC 429; PP 449

10,11 PP 450

12,13 PP 451

16-19 Ed 161

17 DA 60; PK 684; PP 451, 475

20-22,15 PP 451