1 Și Core, fiul lui Ițehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi și Datan și Abiram, fiii lui Eliab și On, fiul lui Pelet, fiii lui Ruben, au luat câțiva bărbați,

Core. Core a fost un descendent al lui Levi (Exod 6,16; 18,21; 1 Cronici 6,37.38). Coretiţii tăbărau în partea de sud a Cortului Întâlnirii, aproape de rubeniţi. Copiii lui Core au fost destinaţi pentru lucrarea muzicală şi cântări pentru serviciile de la sanctuar (vezi titlurile Psalmi 42, 44 la 49, 84, 87, 88).

Datan şi Abiram. Numele de Datan nu mai este întâlnit niciunde în Vechiul Testament. Tatăl acestor doi oameni a fost fiul lui Palu, al doilea fiu al lui Ruben (cap. 26,5; 8,9).

On. Persoana aceasta nu mai este amintită niciodată. Unii cred că aceasta poate să indice că ea s-a retras din conspiraţie, refuzând orice participare activă la ea.

Fiii lui Ruben. Datan şi Abiram, căpetenii ale seminţiei lui Ruben, au pretins pentru ei înşişi, ca descendenţi ai întâiului născut al lui Iacov, dreptul conducerii civile în Israel.


2 Și s-au ridicat înaintea lui Moise, cu unii dintre copiii lui Israel, două sute cincizeci de prinți ai adunării, faimoși în adunare, bărbați de renume;

Împotriva lui Moise. Literal, împotriva feţei lui Moise, adică deschis şi sfidător. Fruntaşii adunării. Oamenii aceştia ai adunării au aparţinut, după cât se pare, atât celorlalte seminţii, cât şi seminţei lui Levi. Chemaţi la sfat. Sau aleşi din adunare (RSV). Probabil că aceasta se referă la faptul că erau chemaţi pentru consultări şi hotărâri publice în probleme grele.

Oameni cu nume. În această răzvrătire au fost implicaţi oameni care se bucurau de o înaltă cinste în biserică, făcând-o prin aceasta mai serioasă. Expresii asemănătoare se află în Geneza 6,4; 1 Cronici 5,24; 12,30. Notează şi contrastul din Iov 30,8, unde expresia fiinţe mârşave şi dispreţuite este literal copii ai oamenilor fără nume.


3 Și s-au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și le-au spus: Luați prea mult asupra voastră, văzând că toată adunarea este sfântă, fiecare om, și DOMNUL este în mijlocul lor, pentru ce atunci vă înălțați deasupra adunării DOMNULUI?

Adunarea, toţi erau sfinţi. Cu alte cuvinte, calificaţi să fie preoţi. Expresia aceasta poate să se refere la faptul că înainte de vremea lui Moise oricine putea să aducă jertfe în propria sa familie. Dar acum, slujba aceasta a fost încredinţată unei singure familii, şi numai aceasta se bucura de toate foloasele care decurgeau din privilegiul acesta. Este adevărat, desigur, că într-un sens toată adunarea era sfântă, prin aceea că poporul era ales de Dumnezeu şi despărţit de neamuri din jur (Exod 19,6; Levitic 20,26). Dar acum Dumnezeu rânduise ca biserica teocratică să exercite funcţia ei exterioară preţioasă prin acea singură familie, pe care o pusese deoparte pentru acel scop.

În mijlocul lor. Mai ales în stâlpul de nor şi în sanctuar. Răzvrătiţii sugerau că în afară de Iehova nu mai era necesar nici un alt conducător (vezi Exod 29,45).

Mai presus de adunare. Cuvântul tradus aici adunare este diferit de cel anterior din acest verset. Prima adunare este din rădăcina a stabili o întâlnire, a se întâlni. Substantivul derivat din verb este aproape întotdeauna tradus congregaţie şi este adesea folosit despre o adunare neoficială de oameni. În Judecători 14,8, el este folosit despre un roi de albine, în Psalmul 68,30 despre ceata taurilor. În al doilea caz, redat adunare, se referă la tot felul de adunări de oameni, fie pentru instruire religioasă, pentru rugăciune, pentru război, fie pentru jalbă. În RSV el este redat întrunire.


4 Și când Moise a auzit aceasta, a căzut cu fața sa la pământ,

A căzut cu faţa la pământ. Probabil că şi Aaron s-a rugat ca în capitolul 14,5, deşi este posibil ca el să nu fi luat parte activă la această rugăciune înălţată de Moise când s-a prosternat înaintea Domnului.


5 Și i-a vorbit lui Core și întregii lui cete, spunând: Chiar mâine DOMNUL va arăta cine sunt ai lui și cine este sfânt; și îl va face să se apropie de el, chiar pe cel pe care l-a ales îl va face să se apropie de el.

A vorbit lui Core. Moise s-a ridicat de la rugăciune şi s-a adresat lui Core, ca lider de grup. Dumnezeu a răspuns imediat rugăciunii lui Moise călăuzindu-l prin Duhul Său.

Mâine. Literal, mâine. Nu trebuia să fie nici o amânare, nici o suspendare, dincolo de restul zilei, pentru a le îngădui timp să cugete la ce aveau să facă şi să se pocăiască şi să retracteze, dacă erau hotărâţi în sensul acesta.

Domnul va arăta. Domnul va hotărî, probabil dând vreun semn exterior, pe care ei trebuia să-l aştepte. Cine este sfânt. Adică cine sunt ai Lui. Oamenii care sunt ai Lui sunt sfinţi, deosebiţi, consacraţi, eligibili în cele mai înalte slujbe. Să se apropie. Este probabil că înţelesul este aici de a se apropia de altar pentru a sluji acolo. Expresia aceasta se foloseşte de obicei în legătură cu preoţii (Levitic 21,17; Ezechiel 40,46).


6 Să faceți aceasta: luați cenușare, Core și toată ceata lui;

Cădelniţe. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus tigăi pentru cărbuni (Exod 27,3). Aducerea de tămâie era considerată una dintre cele mai de cinste slujbe preoţeşti dintre toate (vezi comentariul pentru Luca 1,9). Core şi oamenii care erau cu el au fost invitaţi să îndeplinească cea mai importantă slujbă a postului la care aspirau.


7 Și puneți foc în ele și puneți tămâie în ele înaintea DOMNULUI mâine și va fi, că bărbatul pe care DOMNUL îl alege, acela va fi sfânt, luați prea mult asupra voastră, voi fii ai lui Levi.

Destul. A se observa cum îşi însuşeşte Moise cuvintele lui Core din v.3.


8 Și Moise i-a spus lui Core: Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi,

Copiii lui Levi. Deoarece Moise îşi îndreaptă remarcile spre leviţi, s-ar putea ca un număr considerabil dintre ei să fi fost influenţai de argumentele lui Core.


9 Vi se pare doar un lucru mic, că Dumnezeul lui Israel v-a separat din adunarea lui Israel, ca să vă apropie de el pentru a face serviciul tabernacolului DOMNULUI și să stați în picioare înaintea adunării ca să îi serviți?

Prea puţin. Mai degrabă este prea puţin pentru voi. Compară cu Numeri 16,13; Isaia 7,13. Core şi leviţii care îl însoţeau aveau deja mari privilegii, mai presus de acelea ale altor seminţii, dar nu erau mulţumiţi. Ei doreau să aibă aceleaşi prerogative cu familia lui Aaron.

Să vă apropiaţi. Leviţii deja fuseseră numiţi pentru slujba sfântă; de aceea ca să ceară pentru ei şi preoţia era cea mai flagrantă încumetare.


10 Și te-a apropiat pe tine de el și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, cu tine și căutați și preoția?
11 Pentru ce motiv tu și toată ceata ta v-ați adunat împotriva DOMNULUI; și ce este Aaron ca să cârtiți împotriva lui?

Împotriva Domnului. Răzvrătirea nu era împotriva lui Aaron, ci împotriva lui Dumnezeu (vezi Exod 16,8; 1 Samuel 8,7; Fapte 5,3). Căci cine este Aaron. Aaron era servul lui Dumnezeu, numit de Dumnezeu, aşa că răspunderea nu era a lui.


12 Și Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab, care au spus: Nu vom urca;

Pe Datan şi Abiram. Provocând pe Core, conducătorul, şi pe leviţi, susţinătorii lui, la o încercare pentru a doua zi (v.5-7), Moise i-a convocat şi pe Datan şi Abiram, conspiratorii rubeniţi.

Nu ne suim. Oamenii aceştia au refuzat să supună cazul lor hotărârii judecătoreşti. Expresia a chema este în ebraică termenul pentru a apărea înaintea unei curţi de judecată (vezi Deutronom 25,7; Judecători 4,5). Ei au negat autoritatea legală a lui Moise.


13 Este un lucru mic că tu ne-ai scos dintr-o țară în care curge lapte și miere, să ne ucizi în pustiu, doar ca să te faci prinț peste noi?

Lapte şi miere. Referirea este la Egipt ca fiind bogată în lucruri bune, în contrast cu pustia săracă în care se aflau acum. Stăpâneşti peste noi. O observaţie obraznică, lăsând să se înţeleagă că Moise a exercitat asupra lor o putere autocratică.


14 Mai mult, nu ne-ai dus într-o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne-ai dat moștenire câmpuri și vii, voiești să scoți ochii acestor oameni? Refuzăm să urcăm.

Ochii oamenilor. Sau orbi. Cuvintele acestea înseamnă că Moise a încercat să înşele poporul. Unii dau cuvintelor un înţeles literal, ca în Judecători 16,21, cu privire la Samson. Prima explicaţie pare aici mai probabilă (vezi PP 399).


15 Și Moise s-a înfuriat tare și a spus DOMNULUI: Nu lua cunoștință de ofranda lor, nu am luat niciun singur măgar de la ei, nici nu am vătămat pe nimeni dintre ei.

Mâniat foarte tare. Sau extrem de trist (LXX). Blândeţea lui Moise n-a putut îndura

insolenţa lor (vezi comentariul pentru cap. 12,3).

Nu căuta. Referirea este la tămâia pe care oamenii urmau s-o aducă (Geneza 4,4.5).

Un măgar. Compară cu protestul lui Samuel (1 Samuel 12,3).

N-am făcut rău. Moise nu exercitase nici un fel de asuprire, dimpotrivă, el nu se cruţase pe

sine pentru a face bine.


16 Și Moise i-a spus lui Core: Tu și toată ceata ta să fiți înaintea DOMNULUI, tu și ei și Aaron, mâine;
17 Și să ia fiecare cenușarul său și să pună tămâie în ele și aduceți-le înaintea DOMNULUI, fiecare cenușarul lui, două sute cincizeci de cenușare; și tu și Aaron, fiecare cu cenușarul lui.

Două sute cincizeci de cădelniţe. Numărul căpeteniilor răzvrătite (v.2).

Înaintea Domnului. Adică în curtea Cortului Întâlnirii.


18 Și ei au luat fiecare cenușarul său și au pus foc în ele și au pus tămâie peste ele și au stat în picioare în ușa tabernacolului întâlnirii, cu Moise și Aaron.

Fiecare cădelniţă. Adică din grupa celor 250 de oameni. Au pus foc în ea. Se presupune că de pe altarul arderilor de tot care se afla în curte (vezi Levitic 16,12.13). Oamenii se aflau în interiorul curţii.


19 Și Core a adunat toată adunarea împotriva lor la ușa tabernacolului întâlnirii și gloria DOMNULUI a apărut întregii adunări.

Slava Domnului. Aceasta este cea de-a doua desfăşurare specială a slavei lui Iehova (cap. 14,10), plecând din Sfânta Sfintelor, unde se afla de obicei.

Întregii adunări. Acesta trebuie să fi fost spectacolul cel mai uimitor. Majoritatea nesăbuită a poporului era de acord cu Core.


20 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise și lui Aaron, spunând:
21 Separați-vă din mijlocul acestei adunări, ca să îi mistui într-o clipită.

Despărţiţi-vă. Adunarea care venise la chemarea lui Core s-a alăturat astfel grupei răzvrătite şi a ajuns obiect al neplăcerii lui Dumnezeu (vezi Geneza 19,17.22; Ieremia 51,6.9).


22 Și ei au căzut cu fețele lor la pământ și au spus: Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor a toată făptura, va păcătui un singur om și te vei înfuria pe toată adunarea?

Au căzut cu feţele. Spre a pleda la Dumnezeu (v.4).

Dumnezeul duhurilor oricărui trup. Cel care a creat trupul, sufletul şi duhul omului nu poate decât să cunoască pe deplin gândurile unui om. Dumnezeu este întru totul în măsură să facă deosebire între cel vinovat şi cel nevinovat.


23 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
24 Vorbește adunării, zicând: Ridicați-vă din jurul cortului lui Core, Datan și Abiram.
25 Și Moise s-a ridicat și a mers la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel l-au urmat.

Bătrânii. Adică cei 70 de bătrâni care fuseseră numiţi să-l ajute pe Moise (cap 11,16). Este limpede că Moise avea sprijinul conducătorilor oficiali ai poporului.


26 Și a vorbit adunării, spunând: Plecați, vă rog, de lângă corturile acestor bărbați stricați și nu atingeți nimic din ale lor, ca nu cumva să fiți mistuiți în toate păcatele lor.

Oameni răi. Poporul a fost sfătuit să se despartă complet şi imediat de cei care se răzvrătiseră.

Nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor. Toate bunurile răzvrătiţilor împreună cu ei erau anatema, date spre nimicire, deci nu trebuiau să fie atinse (Deutronom 13,17; compară cu Acan, Iosua 7,1).

Pieriţi. Literal, măturaţi cu toate păcatele lor. Compară cu experienţa asemănătoare a sodomiţilor (Geneza 18,23; 19,15).


27 Astfel că ei s-au ridicat de lângă cortul lui Core, Datan și Abiram, de fiecare parte; și Datan și Abiram au ieșit și au stat în ușa corturilor lor și soțiile lor și fiii lor și copilașii lor.

Datan şi Abiram. Core nu este amintit, dar după cât se pare a stat cu ei, deoarece numele lui este pomenit în prima parte a versetului.

Pruncii lor. Cuvântul rădăcină tradus prunci înseamnă a face paşi repezi, a merge împreună şi se referă la copii care sunt destul de mari pentru a umbla siguri. Acelaşi cuvânt este folosit în 2 Cronici 20,13; 31,18. Dumnezeu n-a trimis pedeapsa cu moartea asupra copilaşilor. Dar, aşa cum se întâmplă adesea, copii nevinovaţi au suferit pentru încăpăţânarea celor mai mari ca ei, care au refuzat să se pocăiască, sau măcar să ia seama la avertizarea de a fugi. Cel puţin unii dintre copiii lui Core au supravieţuit (Numeri 26,11; Exod 6,24).


28 Și Moise a spus: Prin aceasta veți cunoaște că DOMNUL m-a trimis să fac toate aceste lucrări, pentru că nu le-am făcut din mintea mea.

Din capul meu. Literal, din inima mea. Moise nu guvernase mânat de ambiţie personală. Nu există în ebraica biblică un cuvânt pentru cap (vezi Ieremia 23,16.20).


29 Dacă acești oameni mor de moartea obișnuită a tuturor oamenilor, sau dacă vor fi cercetați după cercetarea tuturor oamenilor, atunci nu DOMNUL m-a trimis.

Nu m-a trimis Domnul. În ebraică este spus mai accentuat: Nu este Iehova care m-a trimis. Pentru o folosire similară a negativului aşezat în poziţie accentuată, vezi Geneza 45,8; 1 Samuel 6,9.


30 Dar dacă DOMNUL face un lucru nou și pământul își deschide gura și îi înghite, cu tot ceea ce le aparține și coboară de vii în groapă, atunci veți înțelege că acești bărbați au provocat pe DOMNUL.

Lucru nemaiauzit. Literal, ci dacă Iehova va crea o făptură. Moise cerea o manifestare extraordinară (vezi Exod 34,10; Ieremia 31,22) care să nu poată fi considerată decât intervenţiei divine.

Pământul îşi va deschide gura. Ei aveau să coboare, literal, de vii în locuinţa morţilor, chiar aşa cum stăteau acolo, sănătoşi. Locuinţa morţilor (şeol) este mormântul, locul morţilor (vezi comentariul pentru Geneza 37,35 şi Psalmi 16,10).

Au hulit pe Domnul. Literal, au dispreţuit, au considerat nevrednic de observat (vezi cap. 14,23).


31 Și s-a întâmplat, pe când a terminat de vorbit toate aceste cuvinte, că pământul care era sub ei s-a despicat în două,

Pe când isprăvea el de spus. O remarcabilă îndreptăţire a lui Moise prin aceea că de-abia i-au ieşit cuvintele din gură că Dumnezeu a acţionat ca să le confirme şi să-l îndreptăţească.


32 Și pământul și-a deschis gura și i-a înghițit și casele lor și pe toți oamenii care au aparținut de Core și toate bunurile lor.

I-a înghiţit. Un act instantaneu al lui Dumnezeu pentru a opri răspândirea spiritului de răzvrătire care pervertise deja întreaga adunare.

Cu toţi oamenii. Aceasta se poate referi la membrii familiei lui Core, deşi nu se pomeneşte nimic despre tinerii casei sale (vezi cap. 26,11). De asemenea, se mai poate vorbi despre robii păgâni, sau despre izraeliţii care l-au urmat pe Core.


33 Ei și tot ce le-a aparținut, au coborât de vii în groapă și pământul s-a închis peste ei; și ei au pierit din mijlocul adunării.

Pământul i-a acoperit. Toată ceata a coborât de vie, aşa cum prezisese Moise (v.30), iar pământul s-a închis la loc, o remarcabilă mărturie a intervenţiei divine directe.


34 Și tot Israelul care a fost de jur împrejurul lor a fugit la țipătul lor, căci au spus: Nu cumva pământul să ne înghită și pe noi.

Tot Israelul. Deşi poporul era la distanţă, continuând să se depărteze (v.27), zgomotul convulsiei pământului care înghiţea pe răzvrătiţi şi ţipetele de deznădejde ale victimelor i-au făcut să fugă şi mai departe.

Să nu ne înghită. Conştienţi de murmurarea şi necredinţa lor anterioară (cap. 14) şi dându-şi seama că simpatizaseră cu facţiunea răzvrătită, ei s-au temut că ar putea să aibă aceeaşi soartă.


35 Și a ieșit un foc de la DOMNUL și a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au oferit tămâie.

Un foc a ieşit de la Domnul. Din slava Domnului care s-a arătat întregii adunări (v.19; PP 401).


36 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
37 Vorbește-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să ridice cenușarele din foc și împrăștie tu focul din ele, pentru că ele sunt sfințite.

Eleazar. El a fost de asemenea numit să oficieze la jertfirea vacii roşii (cap. 19,3). În ambele cazuri se pare că era considerat obligatoriu ca marele preot să evite necuraţia ceremonială (Levitic 21,10-15).

Să scoată... din foc. Dintre corpurile arse. Sunt sfinţite. Cădelniţele fuseseră folosite pentru jertfirea de tămâie înaintea lui Iehova şi conţinuseră foc sfânt de pe altar (Numeri 16,7.18.46; compară cu Levitic 16,12.13). Înainte ele

fuseseră exclusiv proprietatea privată a căpeteniilor (Numeri 16,6).


38 Cenușarele acestor păcătoși păcătuind împotriva propriilor suflete, să le facă tăvi late ca acoperământ al altarului, fiindcă le-au oferit înaintea DOMNULUI, de aceea sunt sfințite; și ele vor fi un semn tuturor copiilor lui Israel.

Au ispăşit păcatul cu viaţa lor. Poate că ar trebui să înţelegem astfel: cu preţul propriei vieţi (vezi Proverbe 20,2; Habacuc 2,10; Evrei 12,3).

Acoperă altarul. Altarul tămâierii era din aur (Exod 30,3; 37,26), aşa că referirea se pare că este cu privire la altarul de bronz din curte. Totuşi, acela a fost acoperit cu aramă când a fost făcut de prima dată la Sinai (Exod 27,2; 38,2). Atunci aceasta a fost probabil o acoperire în plus cu aramă pentru a proteja partea superioară a metalului de bază. Cădelniţele lui Core şi ale cetei lui erau făcute din aramă (Numeri 16,39). Pe vremea lui Solomon cădelniţele au fost făcute din aur (1 Regi 7,50; 2 Cronici 4,22).

Aducere aminte. Tot aşa ca toiagul lui Aaron (cap. 17,10).


39 Și preotul Eleazar, a luat cenușarele de aramă, cu care au oferit cei ce au fost arși; și au fost făcute tăvi late ca acoperământ al altarului;
40 Pentru a fi o amintire copiilor lui Israel, ca niciun străin, care nu este din sămânța lui Aaron, să nu se apropie să ofere tămâie înaintea DOMNULUI; ca să nu fie asemenea lui Core și cetei sale, precum DOMNUL i-a spus prin mâna lui Moise.

Semn de aducere aminte. Spre a explica cuvintele anterioare, ele vor fi un semn (v.38).

Nici un străin. Cât priveşte călcarea acestei directive de către Uza, vezi 2 Cronici 26,16-19.

Ca lui Core. Ca să nu aibă aceeaşi soartă teribilă.

Prin Moise. Moise a fost mijlocitorul dintre Eleazar şi Dumnezeu (vezi v.36, 37).


41 Dar a doua zi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron, spunând: Ați ucis poporul DOMNULUI.

A doua zi. Un uimitor exemplu de încăpăţânare a inimii unui om care nu ţine seama de judecăţile lui Dumnezeu a avut loc ziua următoare. A cârtit. Ar fi greu să se mai găsească un exemplu mai clar de răzvrătire după o atât impresionantă demonstraţie de dezaprobare divină ca aceea care avusese loc.

Voi aţi omorât. Pronumele voi este accentuat în ebraică. După cât se pare, poporul a atribuit moartea celor 250 de căpetenii lui Moise şi Aaron, care sugeraseră să aducă tămâie în cădelniţele lor. Ei au putut socoti de asemenea că Moise şi Aaron ar fi trebuit să mijlocească la Dumnezeu, ca să ierte pe căpetenii şi nu să ceară judecata asupra lor.


42 Și s-a întâmplat, când adunarea s-a strâns împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron, că au privit la tabernacolul întâlnirii; și, iată, norul l-a acoperit și gloria DOMNULUI a apărut.

Strângea adunarea împotriva. Simpla cârtire a făcut loc ameninţării cu violenţa (vezi PP 402).


43 Și Moise și Aaron au venit înaintea tabernacolului întâlnirii.

Moise şi Aaron au venit. Spre a primi instrucţiuni de la Dumnezeu şi spre a rămâne sub ocrotirea Lui.


44 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

Lui Moise. Septuaginta adaugă şi numele lui Aaron. Şi Eleazar poate că a stat împreună cu ei (vezi comentariul pentru v.45).


45 Ridicați-vă din mijlocul acestei adunări, ca să îi mistui într-o clipită. Iar ei au căzut cu fețele lor la pământ.

Daţi-vă la o parte. Fără îndoială că se referă la cei trei bărbaţi: Moise, Aaron şi Eleazar. În ebraică pronumele voi este la plural. Au căzut. Mijlocind îndurare pentru poporul care merita să fie judecat (v.21).


46 Și Moise i-a spus lui Aaron: Ia un cenușar și pune foc din altar în el și pune tămâie deasupra și mergi repede la adunare și fă ispășire pentru ei, fiindcă a ieșit furie de la DOMNUL; a început plaga.

A zis lui Aaron. Moise acţiona ca port-vocea lui Dumnezeu. Ia cădelniţa. În ebraică este hotărât: ia cădelniţa, adică aceea pe care o folosea Aaron ca mare preot. Tămâia era simbol al mijlocirii şi al medierii (vezi Psalmi 141,2; Apocalipsa 8,3.4).

La adunare. De regulă, tămâia era arsă numai la altarul de aur din sanctuar. Dar acum, la porunca lui Dumnezeu, Aaron a dus-o afară la popor, dovedind prin aceasta autoritatea sa primită de la Dumnezeu şi puterea lui Dumnezeu care lucra prin el.

Ispăşire. Nu mai era timp să se aleagă un animal de jertfă. Ispăşirea era făcută prin intermediul tămâii din cădelniţă, pentru că urgia era deja violentă în mijlocul poporului.


47 Și Aaron a luat precum Moise i-a poruncit și a alergat în mijlocul adunării; și, iată, plaga începuse prin popor; și el a pus tămâie și a făcut ispășire pentru popor.

A alergat. Adică de la o seminţie la alta din tabără. Urgia izbucnise peste tot, iar oamenii mureau în toate părţile.


48 Și a stat între cei morți și cei vii; și plaga a fost oprită.

Între. Ca şi când ar fi stat înaintea unui flux, pentru a-l împiedica să înainteze. Urgia a încetat. Aici Aaron a fost un simbol al lui Hristos, care a coborât printre oamenii păcătoşi şi S-a adus pe Sine jertfă pentru ei (Efeseni 5,2).


49 Acum cei ce au murit prin plagă au fost paisprezece mii șapte sute, pe lângă cei ce au murit din cauza lucrului făcut de Core.

Au murit. Fără îndoială că au fost şterse de pe faţa pământului familii întregi, un exemplu grozav despre relele răzvrătirii împotriva voinţei exprese a lui Dumnezeu. Aceştia s-au adăugat celor care muriseră din pricina lui Core. Poate că în total au pierit nu mai puţin de 15.000 de oameni.


50 Și Aaron s-a întors la Moise la ușa tabernacolului întâlnirii și plaga a fost oprită.

Aaron s-a întors. Pentru a pune la loc cădelniţa lui şi a se alătura lui Moise, care era încă în Cortul Întâlnirii.

Comentariile lui Ellen G. White 1-50 PP 395-405; 3T 343-352 1 3T 343 1,2 CD 428; PP 395 2 1T 420; 2T 440; 3T 345 3-5 PP 398 5-11 3T 347 6,7 PP 398 9-14 PP 399 13 3T 345 13,14 3T 347 16-18 3T 348 19 PP 400; 3T 354 19-22 3T 349 21,22 PP 400 22,30 3T 349 24 3T 354 24-32 PP 400 32 3T 353 33 PP 401 36-38 3T 350

41 PP 402, 405; 3T 351, 357; 5T 66

42-44 PP 402

42-45 3T 352

45 3T 357

45-47 PP 402

46 3T 358

46-50 3T 352

48 EW 99; GW 132; PP 402; 1T 445; 3T 238; 5T 157, 252

49 PP 403