1 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise și lui Aaron, spunând:
2 Fă numărătoarea fiilor lui Chehat dintre fiii lui Levi, după familiile lor, după casa părinților lor,

Fiii lui Chehat. Chehat era al doilea fiu al lui Levi. Descendenţii lui sunt enumeraţi în al doilea rând în capitolul 3,19.27, după gherşoniţi. După cum leviţi au fost deosebiţi din Israel pentru slujire sfântă, tot aşa sunt deosebiţi acum chehatiţii de restul leviţilor pentru însărcinări mai sfinte.


3 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, toți cei ce intră în oștire, să facă lucrarea în tabernacolul întâlnirii.

Vârsta de treizeci de ani. Bărbaţii aveau să fie în floarea vieţii lor fizice, şi tocmai potriviţi pentru lucrarea de a duce Cortul Întâlnirii şi echipamentul lui. În capitolul 8,23-26, vârsta este dată între 25 şi 50 de ani. Scriitorii de mai târziu raportează încă o ajustare, atribuită lui David, care începea serviciul la vârsta de 20 de ani (1 Cronici 23,24.27; 2 Cronici 31,17; Ezra 3,8). Un scriitor apocrif menţionează de asemenea acest lucru (1 Ezdra 5,28). Porunca aceasta, care dă începutul la 30 de ani, se poate că a fost o măsură temporară. Treizeci de ani marcau vârsta la care un iudeu era considerat matur şi gata să-şi asume orice răspundere a drepturilor şi privilegiilor lui (Luca 3,23). Peste vârsta de 50 de ani levitul nu mai era legat de slujbă, ci doar să ajute la Cortul Întâlnirii după puterea lui (Numeri 8,25.26).

Destoinici. (engleză: toţi cei care intră la oaste). De la un cuvânt ebraic folosit pentru oaste în rânduri ordonate şi folosit astfel iar şi iar în Scripturi. El mai poate fi tradus şi război referinduse la serviciul combatant în care trebuie să se angajeze recruţii şi ofiţerii lor. În versetul acesta el se referă la îndatoririle sacre ale unui ostaş al lui Dumnezeu. Creştinul de azi înţelege aceasta ca fiind serviciul ostaşului crucii.


4 Acesta să fie serviciul fiilor lui Chehat în tabernacolul întâlnirii, referitor la lucrurile preasfinte,

Locul Prea Sfânt. Adică, chivotul, masa punerii înainte, sfeşnicul, altarele, perdelele şi diferite obiecte ale Sanctuarului. Expresia ebraică este cea dată pentru locul Prea Sfânt din Exod 26,33.


5 Și când tabăra pleacă, Aaron și fiii săi să vină și să ia jos perdeaua acoperământului și să acopere chivotul mărturiei cu ea;

Perdeaua. Vezi Exod 35,12; 39,34; Luca 23,45. Referirea de aici este la perdeaua care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor (Exod 26,31-33). Prima perdea, pentru uşa Cortului Întâlnirii, a fost încredinţată în grija gherşoniţilor (Numeri 4,25).


6 Și să pună acolo acoperământul din piei de bursuci și să întindă deasupra lui o pânză în întregime de albastru și să îi pună drugii.

Albastră. Chivotul era singurul obiect din mobilierul sfânt, care era acoperit cu o învelitoare albastră (sau violetă) când era purtat din loc în loc, pentru a fi însemnat în mod distinct.

Drugii. Drugii cu care era purtat chivotul, se pare că niciodată nu erau scoşi din verigi (Exod 25,14.15). Se presupune că Aaron şi fii lui intrau în Sfânta Sfintelor pentru a-l acoperi.


7 Și peste masa pâinii punerii înainte să întindă o pânză din albastru și să pună pe ea farfuriile și lingurile și bolurile și capacele ei cu care să le acopere și pâinea cea neîncetată să fie pe ea;

Masa pentru punerea pâinilor înainte. Literal masa feţei, care înseamnă masa Prezenţei,

referindu-se la pâinea care era pusă înaintea Domnului.

Străchinile şi căţuile. Vezi Exod 25,29.

Pâinea… necurmată. Expresia aceasta nu se mai găseşte în Biblie. Explicaţia se află în Exod

25,30, în armonie cu cuvintele literale de aici: Pâinea continuităţii. Compară cu termenii Noului Testament, care înseamnă pâinile pentru punerea înainte (Matei 12,4; Marcu 2,26; Luca 6,4) şi pâinile pentru punerea înainte (Evrei 9,2).


8 Și să întindă peste ele o pânză de stacojiu și să o acopere cu un acoperământ din piei de bursuci și să îi pună drugii.

Covor cărămiziu. Acesta este o învelitoare în plus peste ce fusese folosit pentru alte articole.


9 Și să ia o pânză de albastru și să acopere sfeșnicul luminii și lămpile lui și mucările lui și cenușarele lui și toate vasele lui de untdelemn, cu care ei îi servesc;

Sfeşnicul. Acest nume complet se mai întâlneşte în Exod 35,14. Cât priveşte sfeşnicul sau candelabrul, vezi comentariul pentru Exod 25,31. Mucările. Vezi Exod 25,38. Cenuşarele. Acelaşi cuvânt este tradus cădelniţe (cap. 16,6) şi tigăi pentru cărbuni (versetul 14; Exod 27,3; 2 Regi 25,15). Se poate referi la tigăi, sau farfurioare de metal.


10 Și să îl pună pe acesta și toate vasele lui într-un acoperământ din piei de bursuci și să îl pună pe un drug.

Targă. Poate că se referă la drugii care erau puşi în verigi pentru cărat (Exod 30,4.5). Acelaşi cuvânt este tradus prăjină în Numeri 13,23 şi jug în Numeri 1,13.


11 Și peste altarul de aur să întindă o pânză de albastru și să o acopere cu un acoperământ din piei de bursuci și să îi pună drugii;

Altarul de aur. Altarul tămâierii acoperit cu aur (Exod 30,3).


12 Și să ia toate uneltele serviciului, cu care ei servesc în sanctuar și să le pună într-o pânză de albastru și să le acopere cu un acoperământ din piei de bursuci și să le pună pe un drug;

Uneltele pentru slujbă. Uneltele, cuţitele, vasele, cratiţele, etc., ce erau folosite la Cortul Întâlnirii. Unii comentatori aplică expresia aceasta la îmbrăcămintea pentru slujbă amintită în Exod 31,10.


13 Și să ia cenușa de pe altar și să întindă o pânză purpurie peste el;

Altar. Adică altarul de bronz pentru jertfa arderii de tot (Exod 27,1-3). Un covor de purpură. Învelitoare de purpură sau roşu închis poate să fi fost folosită ca un semn distinctiv, pentru că acesta era altarul arderilor de tot care stătea în curte, şi nu în Sfânta.

Versetul acesta vorbeşte despre luarea cenuşii. Mulţi comentatori nu spun nimic despre acesta, pentru că înţelesul cuvântului nu este sigur. Rădăcina verbului este folosită numai de unsprezece ori în Vechiul Testament şi de obicei este redat prin a îngrăşa sau va fi îngrăşat sau săturat (Proverbe 11,25; 13,4; 28,25; Isaia 34,7). Substantivul se află de şapte ori şi este tradus fără excepţie cu grăsime. Aceeaşi rădăcină, folosită de opt ori şi considerată ca substantiv deosebit, este tradusă prin cenuşă. Adjectivul este redat în Vechiul Testament de trei ori prin gras. Toate acestea sugerează că referirea poate fi făcută la grăsimea sau untura arsă care se aduna de la jertfele arderilor de tot.


14 Și să pună pe el toate vasele lui, cu care ei servesc în jurul lui, cenușarele, cârligele de carne, lopețile și oalele, toate vasele altarului; și să întindă peste acestea un acoperământ din piei de bursuci și să îi pună drugii.

Lighenele. Acestea erau pentru sângele care trebuia să fie stropit pe altar. Amos 6,6 are acelaşi cuvânt pentru paharele cu vin. În cazul acela, el poate sugera fie culoare roşie a vinului, fie ebrietatea băutorilor.


15 Și după ce Aaron și fiii săi vor fi terminat cu acoperământul sanctuarului și a tuturor vaselor sanctuarului, pe când tabăra este gata să plece înainte; după aceea, fiii lui Chehat să vină să care acestea, dar ei să nu atingă niciun lucru sfânt, ca nu cumva să moară. Aceste lucruri sunt sarcina fiilor lui Chehat în tabernacolul întâlnirii.

După ce. Nici unui levit nu îi era îngăduit să se atingă de lucrurile sfinte până nu erau acoperite şi împachetate de Aaron şi preoţii lui. Leviţii urmau apoi pur şi simplu să ridice pachetele şi să le transporte (versetele 12-14).

Să le ducă. Leviţii erau purtătorii obişnuiţi (2 Samuel 15,24). În două ocazii neobişnuite au fost făcute alte aranjamente (1 Samuel 6,8; 2 Samuel 6,3). Să nu se atingă de lucrurile sfinte. Cuvântul tradus lucruri sfinte probabil că este un termen colectiv care se referă la toate obiectele sacre.


16 Și serviciului lui Eleazar, fiul preotului Aaron, îi aparține untdelemnul pentru lumină și tămâia dulce și darul de mâncare zilnic și untdelemnul ungerii și supravegherea întregului tabernacol și a tot ce este în el, în sanctuar și în vasele lui.

Eleazar. După cât se pare, Eleazar a fost răspunzător pentru transportul lucrurilor sfinte şi în

general pentru purtarea lor de grijă.

Untdelemn. Vezi comentariul pentru Exod 27,20.

Tămâia mirositoare. Vezi comentariul pentru Exod 30,34.

Darul de pâine de toate zilele. Această jertfă de pâine sau mâncare poate fi identică cu darul de mâncare adus de două ori pe zi împreună cu jertfa pentru arderea de tot (Exod 29,38-41; Neemia 10,33) sau mai probabil darul de mâncare pentru ungerea preoţilor (Levitic 6,20-23).


17 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise și lui Aaron, spunând:

Şi lui Aaron. Aaron a fost instruit de Iehova deoarece datoria preoţilor era de a-i supraveghea pe chehatiţi.


18 Nu stârpiți tribul familiilor chehatiților dintre leviți;

Să nu… fie nimicit – Să nu pricinuiţi uciderea chehatiţilor prin neglijarea îndatoriri voastre de supraveghere. Dacă preoţii erau neglijenţi, chehatiţi ar fi urmat probabil pilda lor şi atunci ar fi căzut sub condamnare. Aaron şi chehatiţii erau din aceeaşi seminţie. Totuşi lucrurile sfinte nu puteau fi atinse şi chehatiţii nici nu puteau privi spre unele din ele. De aceea, în răspunderea morală preoţii care aveau ungerea erau obligaţi să fie un exemplu, pentru că ei erau răspunzători de fraţii lor mai umili. Tot aşa, slujbaşii în biserica creştină trebuie să fie întotdeauna exemple de viaţă biruitoare şi de deplină consacrare faţă de adevăr, asemenea lui Hristos.


19 Ci astfel să le faceți, ca ei să trăiască și să nu moară, când se apropie de lucrurile preasfinte, Aaron și fiii săi să intre și să rânduiască pe fiecare în serviciul lui și la sarcina lui.

Ca să trăiască. Răsplata pentru cel credincios, aşa cum este făgăduită astăzi, este nemurirea, al cărei izvor este în Isus Hristos (Matei 19,17.29; Ioan 1,4; 6,17, Apocalipsa 21,27).

Să pună pe fiecare. În lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie supunere faţă de voia Sa. Noi nu trebuie să refuzăm a primi anumite sarcini, numai din cauză că înclinaţia noastră este alta.


20 Dar ei să nu intre să se uite când lucrurile preasfinte sunt acoperite, ca nu cumva să moară.
21 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

Moise. Aaron a conlucrat la aducerea la îndeplinire a cerinţelor (versetele 1, 19, 34).


22 Fă de asemenea numărătoarea fiilor lui Gherșon, prin toate casele părinților lor, după familiile lor;

Fii lui Gherşon. Erau numai doi (capitolul 3,21). Lucrarea de a transporta toate perdelele şi covoarele era în sarcina gherşoniţilor (versetele 24-28), care foloseau în scopul acesta două care cu boi (capitolul 7,7).


23 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani să îi numeri; pe toți cei ce intră ca să împlinească serviciul, ca să facă lucrarea în tabernacolul întâlnirii.
24 Acesta este serviciul familiilor gherșoniților, pentru a servi și pentru sarcini,
25 Și ei să care covoarele tabernacolului și tabernacolul întâlnirii, acoperământul său și acoperământul pieilor de bursuci care este deasupra acestuia și perdeaua pentru ușa tabernacolului întâlnirii,

Covoarele. Cele zece covoare care alcătuiau învelitoarea interioară a Cortului Întâlnirii (Exod

26. 1, 2).

Cortul Întâlnirii. Scândurile cortului cădeau în sarcina merariţilor (versetul 31), dar cele unsprezece covoare de păr de capră care le acoperă, acestea sunt cele la care se referă aici (vezi Exod 26,7.8).

Piele de viţel de mare. Învelitoarea exterioară (Exod 26,14; vezi Exod 25,5).

Perdeaua de la uşă. Vezi comentariul pentru Exod 26,36.


26 Și perdelele curții și perdeaua pentru ușa porții curții, care este lângă tabernacol și lângă altar de jur împrejur și frânghiile lor și toate uneltele serviciului lor și tot ce este făcut pentru ei, astfel să servească ei.

Pânzele curţii. Vezi comentariul pentru Exod 27,9.

Uşa porţii. Vezi comentariul pentru Exod 27,16.

Uneltele. Vezi comentariul pentru Exod 27,19.


27 La rânduirea lui Aaron și a fiilor săi să fie tot serviciul fiilor gherșoniților, în toate sarcinile lor și în tot serviciul lor și să numiți în grija lor toate însărcinările lor.

Poruncile lui Aaron. Literal, prin gura lui Aaron, adică la porunca lui. Preoţii trebuiau să dea poruncile necesare gherşoniţilor (capitolul 3,6.7).


28 Acesta este serviciul familiilor fiilor lui Gherșon în tabernacolul întâlnirii și însărcinarea lor să fie sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.

Itamar. Itamar era supraveghetorul şef atât al gherşoniţilor, cât şi al merariţilor (versetul 33). Răspunderea era personal a lui.


29 Cât despre fiii lui Merari, să îi numeri după familiile lor, după casa părinților lor.

Fiilor lui Merari. Erau numai două familii din acestea (capitolul 3,33).


30 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani să îi numeri, pe fiecare bărbat care intră în serviciu, ca să facă lucrarea tabernacolului întâlnirii.

Vreo slujbă. Acelaşi cuvânt este tradus oştire în versetul 3.


31 Și aceasta este datoria sarcinii lor, conform cu tot serviciul lor în tabernacolul întâlnirii, scândurile tabernacolului și drugii lor și stâlpii lor și soclurile lor.

În grija. Sarcina merariţilor era să transporte adevăratul schelet al Cortului Întâlnirii însuşi. Şi ei foloseau care (capitolul 7,8). Sarcinile lor aveau să fie mult mai grele decât cele ale gherşoniţilor, pentru că lucrurile pe care le cărau ei erau constituite din cele mai solide părţi ale construcţiei, împreună cu accesoriile lor.

Scânduri. Vezi comentariul pentru Exod 26,15.

Drugi. Vezi comentariul pentru Exod 26,26.

Stâlpi. Vezi comentariul pentru Exod 26,32.

Picioarele. Adică, pentru scândurile Cortului Întâlnirii, precum şi pentru stâlpi. Vezi comentariul pentru Exod 26,19.


32 Și stâlpii curții de jur împrejur și soclurile lor și țărușii lor și frânghiile lor, cu toate uneltele lor și cu tot serviciul lor și după nume să numărați uneltele datoriei sarcinii lor.

Stâlpii curţii. Cât priveşte stâlpii şi picioarele vezi Exod 27,1-12.

Ţăruşii. Vezi Exod 27,19; 38,20.

Funiile. Vezi comentariul pentru Exod 35,18.

Pe nume. Adică, repartizarea individuală a fiecărui lucru în parte, pentru fiecare persoană în parte.


33 Acesta este serviciul familiilor fiilor lui Merari, conform cu tot serviciul lor, în tabernacolul întâlnirii, sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.
34 Și Moise și Aaron și mai marele adunării au numărat pe fiii chehatiților după familiile lor și după casa părinților lor,

Mai marii adunării. Literal, prinţii adunării (Numeri 16,2; 31,13; Exod 16,22; Iosua 9,15). Numărătoarea. Nu toţi bărbaţii descendenţi din Chehat, ci numai cei între 30 şi 50 de ani (capitolul 4,35).


35 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru lucrarea în tabernacolul întâlnirii;
36 Și cei numărați dintre ei după familiile lor erau două mii șapte sute cincizeci.
37 Aceștia au fost cei numărați din familiile chehatiților, toți cei ce pot face serviciul în tabernacolul întâlnirii, pe care Moise și Aaron i-au numărat conform poruncii DOMNULUI prin mâna lui Moise.
38 Și cei numărați dintre fiii lui Gherșon, după toate familiile lor și după casa părinților lor,
39 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru lucrarea în tabernacolul întâlnirii,
40 Cei numărați dintre ei, după toate familiile lor, după casa părinților lor, au fost două mii șase sute treizeci.

Ieşiţi la numărătoare. Numărul dat în acest verset este ceva peste o treime din cei de parte bărbătească, sau toţi cei care erau în stare să facă slujbă (capitolul 3,22).


41 Aceștia sunt cei numărați din familiile fiilor lui Gherșon, dintre toți cei ce pot face serviciul în tabernacolul întâlnirii, pe care Moise și Aaron i-au numărat conform poruncii DOMNULUI.
42 Și cei numărați din familiile fiilor lui Merari, după toate familiile lor, după casa părinților lor,
43 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care intră în serviciu, pentru lucrarea în tabernacolul întâlnirii,
44 Cei numărați dintre ei după familiile lor, erau trei mii două sute.
45 Aceștia sunt cei numărați din familiile fiilor lui Merari, pe care Moise și Aaron i-au numărat conform cuvântului DOMNULUI prin mâna lui Moise.
46 Toți cei numărați dintre leviți, pe care Moise și Aaron și mai marele lui Israel i-au numărat, după familiile lor și după casa părinților lor,
47 De la vârsta de treizeci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani, fiecare bărbat care a venit să facă serviciul lucrării și serviciul sarcinii sale în tabernacolul întâlnirii,

În stare să facă vreo slujbă. Unii susţin că este vorba cântarea corului levit însoţit de instrumente muzicale, în timpul serviciilor de jertfă. Este bine a se observa că vârsta este de la 30 de ani în sus. Aceasta este vârsta la care a început Isus lucrarea Sa (Luca 3,23).

Poruncile precise prin care se împărţeau sarcinile fiecărei seminţii, trib şi indivizi, cu vârsta specificate pe grupe, conţin o învăţătură pentru biserica de astăzi. În 1 Corinteni 12, apostolul Pavel vorbeşte despre daruri spirituale (versetul 1), felurite daruri (versetul 4) şi felurite lucrări (versetul 6), dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează totul în toţi, acelaşi Duh. Tot aşa şi trupul este unul, deşi are multe mădulare (versetul 12), şi toate trebuie să lucreze în mod armonios, ca să nu fie nici o dezbinare. Unitatea organizată a bisericii din pustie îşi are duplicatul ei în biserică cu membrii ei botezaţi în legătură vitală cu Duhul Sfânt care armonizează totul într-un singur trup, chiar trupul lui Isus Hristos.

Comentariile lui Ellen G. White 15 PP 705


48 Și cei numărați dintre ei au fost opt mii cinci sute optzeci.
49 Conform cu porunca DOMNULUI au fost numărați prin mâna lui Moise, fiecare om conform serviciului său și conform sarcinii sale; astfel au fost numărați de el, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.