1 Și mai marii părinților familiilor copiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat și au vorbit înaintea lui Moise și înaintea prinților, mai marii părinți ai copiilor lui Israel;

Familiei lui Galaad. Aceşti oameni reprezentau cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, care nu se aşezase pe partea de est a Iordanului, în ţara Galaadului, dar care aveau să primească moştenirea lor în ţara Canaanului.

Au vorbit înaintea lui Moise. Aceasta a fost o întâlnire cu Moise într-o mare adunare (cap. 27,2).


2 Și ei au spus: DOMNUL i-a poruncit domnului meu să dea țara ca moștenire prin sorț copiilor lui Israel; și domnului meu i-a fost poruncit de DOMNUL să dea moștenirea lui Țelofhad, fratele nostru, fiicelor sale.

Prin sorţi. Vezi cap. 26,52-55.


3 Și dacă ele se vor mărita cu oricare dintre fiii altor triburi ale copiilor lui Israel, atunci moștenirea lor va fi luată din moștenirea părinților noștri și va fi adăugată la moștenirea tribului în care ele sunt primite; astfel că va fi luată din sorțul moștenirii noastre.

Ştearsă din moştenirea părinţilor noştri. Aceasta a fost o intenţie de a preveni schimbul constant al hotarelor dintre seminţii, din cauza proprietăţilor femeilor care le trec copiilor lor prin soţi din altă seminţie.


4 Și când va fi jubileul copiilor lui Israel, atunci moștenirea lor va fi adăugată la moștenirea tribului în care sunt ele primite; astfel moștenirea lor va fi luată din moștenirea tribului părinților noștri.

Anul de veselie. Literal, un corn de berbece, pentru că într-un astfel de corn se sufla în a zecea zi a lunii a şaptea pentru a inaugura anul de veselie (vezi Levitic 25,10-15.28.30-33.40.50-54; Iosua 6,4-13).


5 Și Moise le-a poruncit copiilor lui Israel conform cuvântului DOMNULUI, spunând: Tribul fiilor lui Iosif a vorbit bine.
6 Acesta este lucrul pe care DOMNUL îl poruncește referitor la fiicele lui Țelofhad, spunând: Să se căsătorească cu cine gândesc că este cel mai bine; doar că se vor căsători numai în familiile tribului părinților lor.

Numai... într-o familie. Existau două limite. Femeile fără fraţi nu trebuiau să se mărite cu bărbaţi din alte seminţii, nici cu bărbaţi ai altei ramuri din aceeaşi seminţie. Aceste două precauţii aveau să păstreze familiile şi moştenirile atât de importante în economia israelită.


7 Astfel moștenirea copiilor lui Israel nu se va muta de la un trib la alt trib; căci fiecare dintre copiii lui Israel se va ține lipit de moștenirea tribului părinților săi.
8 Și fiecare fată, care are moștenire în oricare trib al copiilor lui Israel, să fie soție unuia din familia tribului tatălui ei, astfel încât copiii lui Israel să se bucure fiecare de moștenirea părinților săi.
9 Nici să nu se mute moștenirea de la un trib la alt trib; ci fiecare din triburile copiilor lui Israel să se țină lipit de propria lui moștenire.
10 Chiar precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise, astfel au făcut fiicele lui Țelofhad;
11 Căci Mahla, Tirța și Hogla și Milca și Noa, fiicele lui Țelofhad, s-au măritat cu fiii fraților părinților lor;

Fiii unchilor lor. Adică verişorii lor, fiii unchilor lor după tată (1 Cronici 23,22).


12 Și au fost măritate în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif; și moștenirea lor a rămas în tribul familiei părinților lor.
13 Acestea sunt poruncile și judecățile, pe care DOMNUL le-a poruncit prin mâna lui Moise, copiilor lui Israel în câmpiile lui Moab, lângă Iordan, aproape de Ierihon.

Acestea sunt poruncile. Această însemnare probabil că se referă la întreaga carte a Numerilor (vezi Levitic 27,34), cuprinzând mai ales preceptele ei de închinare (cap. 38 la 30) şi regulile ei civile (cap. 27,11; 35,29).

Comentariile lui Ellen G. White

7 PK 205