1 După aceea, Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui.

Care şi cai. Absalom complota în taină să-şi asigure coroana. Având scopul de a impresiona poporul, el a luat o atitudine pe care o socotea potrivită evidentului moştenitor. Compară cu Adonia care a urmat aceeaşi cale de acţiune când s-a sumes cu scopul de a lua tronul (1Regi 1,5; vezi şi 1Samuel 8,11).

Cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Un corp de gardă pentru prinţ. Prin aceste măsuri, Absalom a apărut ca enunţând pretenţia de a urma la tron. Aceasta era echivalentul emiterii unei declaraţii oficiale generale că el se considera ca fiind cel care avea să fie următorul împărat.


2 Se scula dis-de-dimineață și stătea la marginea drumului la poartă. Și ori de câte ori avea cineva vreo neînțelegere și se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema și zicea: „Din ce cetate ești?” După ce-i răspundea: „Sunt din cutare seminție a lui Israel”,

La poartă. Poarta cetăţii era locul unde se aranjau treburile publice şi unde luau loc judecătorii pentru administrarea dreptăţii (vezi despre Geneza 19,1).

Se ducea la împărat. Poporul avea obiceiul să vină la împărat pentru judecată, dar judecata era anevoioasă Preocuparea lui David cu necazurile lui, ezitarea lui de a lua o atitudine hotărâtă în mustrarea răului s-au arătat în administrarea treburilor publice. De aceea, Absalom căuta favoarea publică, aşezându-se în calea poporului şi punându-şi timpul şi serviciile la dispoziţia lor.

Din ce cetate? Prinţul era un politician iscusit. Prin punerea de întrebări el arăta că îl interesa în mod real poporul şi lăsa impresia că era un prieten personal.

Din cutare seminţie. Noi am spune: din cutare şi cutare seminţie. În fiecare caz, desigur că individul amintea seminţia specifică.


3 Absalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.”

Bună şi dreaptă. Fiecare era flatat de un verdict favorabil şi în felul acesta influenţat să aducă laude lui Absalom pe tot cuprinsul ţării.

Nimeni din partea împăratului. Aceasta era o insinuare că împăratul era nepăsător şi indiferent in administrarea dreptăţii. Desigur că scopul era să trezească în popor un simţământ de nemulţumire, prin dezaprobarea împăratului din cauza neglijenţei lui în răspunderile publice şi să sugereze că remediul unei astfel de stări nesatisfăcătoare a treburilor s-ar găsi în urcarea lui Absalom pe tronul Israelului.


4 Absalom zicea: „De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată ar veni la mine, și i-aș face dreptate.”

Dacă m-ar pune pe mine judecător. Absalom îşi dădea un aer de bunătate şi de indignare îndreptăţită faţă de starea cea rea a lucrurilor. Dacă el ar fi judecător, poporul n-ar fi lipsit de drepturile lui, pentru că el ar căuta ca situaţia să fie repede îndreptată. Fiecare cauză de nemulţumire o întorcea spre propriul lui avantaj şi împotriva împăratului. La fiecare ocazie de nemulţumire el îşi exprima simpatia şi regretele faţă de ineficienţa administraţiei şi dorinţa lui serioasă de a îndrepta lucrurile.


5 Și când se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l săruta.

Şi-l săruta. Absalom a folosit orice abilitate prin care putea să câştige inima poporului pentru el. Prin amabilitate, curtenie exagerată şi printr-un aer de pretinsă afecţiune, el a făcut ca poporul să creadă că era într-adevăr interesat de bunăstarea lor şi că, dacă le-ar fi împărat ar administra totul în aşa fel încât să asigure fiecăruia bucuria deplină de a avea parte de toate drepturile.


6 Absalom se purta așa cu toți aceia din Israel care se duceau la împărat să ceară dreptate. Și Absalom câștiga inima oamenilor lui Israel.

Se purta aşa. Mijloacele folosite erau necinstite şi nesincere. Absalom a înşelat cu premeditare poporul, făcând să se nască bănuiala, nemulţumirea şi animozitatea faţă de împărat. Oamenii lăudau peste tot pe Absalom şi criticau pe împărat. Poporul dorea ca David să abdice pentru ca Absalom să-şi poată lua locul pe tron.


7 După trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: „Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Domnului.

Patruzeci de ani. Ediţia luciană a Septuagintei şi Siriaca redau aici patru ani. Aceasta este şi cifra dată de Flavius (Antiquities VII 9.1). Nu este clar de când trebuie socotiţi aceşti patru ani, dar probabil că de la întoarcerea lui Absalom la Ierusalim. Dacă este aşa, conspiraţia pentru luarea tronului dura de doi ani, pregătind calea prin flatări (vezi cap. 14,28).

Să împlinesc o juruinţă. O astfel de cerere avea să-i placă lui David foarte mult. Dar ea era o mască de devoţiune religioasă, care ascundea planurile de trădare ale lui Absalom.

La Hebron. Juruinţa n-a fost făcută la Hebron, ci la Gheşur (v. 8), dar ea urma să fie implinită la Hebron. Locul acesta a fost bine ales pentru răzvrătirea lui Absalom. Acesta era locul naşterii lui (cap. 3,2.3) şi locul primei capitale a lui David.

Poate că mulţi n-au fost împăcaţi cu transferarea capitalei la Ierusalim. Fiind locul de naştere a lui Absalom, acesta a oferit un pretext plauzibil pentru a se desfăşura acolo marea sărbătoare de jertfe pentru îndeplinirea presupusei juruinţe a lui Absalom.


8 Căci robul tău a făcut o juruință, când locuiam la Gheșur, în Siria; și am zis: „Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.”

Dacă... Domnul. Absalom a vrut să facă să apară întoarcerea lui la Ierusalim ca fiind o providenţă a lui Dumnezeu, dăruită lui în schimbul unei juruinţe solemne făcute în timp ce era în exil la Gheşur.


9 Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Absalom s-a sculat și a plecat la Hebron.

Du-te în pace. David n-a înţeles încă planul lui Absalom, ci i-a dat sprijin şi binecuvântare. Între timp, îndemnurile înşelătoare ale lui Absalom erau urmate de succes. El înşelase poporul încredinţându-i că era prietenul şi binefăcătorul lor. Îl înşelase şi pe David că era un fiu ascultător. Ceea ce Absalom nu vedea încă erau greşeala şi moartea lui finală.


10 Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel, să spună: „Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: „Absalom s-a făcut împărat la Hebron!”

A trimis iscoade. Au fost trimişi agenţi secreţi în locuri strategice de pe cuprinsul ţării pentru a comunica parola cu privire la conspiraţia celor pe care ei îi găseau că sunt favorabili. Pregătirile elaborate pentru

răzvrătire nu sunt arătate în detaliu, dar este clar că complotul fusese gândit cu grijă. La un semnal dat, emisarii aveau să proclame pe întreg cuprinsul ţării ştirea că încoronarea lui Absalom era un fapt împlinit.


11 Două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți, au însoțit pe Absalom; și l-au însoțit în prostia lor, fără să știe nimic.

L-a însoţit în prostia lor. Cei 200 de oameni care l-au însoţit nevinovaţi pe Absalom probabil că au fost bărbaţi însemnaţi, care deţineau poziţii influente. La Hebron fiind, Absalom a sperat să-i câştige de partea lui şi, în felul acesta, ei să exercite o puternică influenţă în favoarea Samuel În cazul în care nu reuşea să-şi asigure sprijinul lor, el putea să-i împiedice să se angajeze în eforturi îndreptate împotriva lui.


12 Pe când aducea Absalom jertfele, a trimis în cetatea Ghilo după Ahitofel, ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, și poporul se îndrepta în număr tot mai mare de partea lui Absalom.

Ahitofel. El s-a îndepărtat de David din cauza resentimentelor faţă de purtarea cea rea a acestuia faţă de Bat-Şeba, nepoata lui (vezi PP 735). Eliam, fiul său (cap. 23,34), era tatăl Bat-Şebei (cap. 11,3). Fără îndoială că Ahitofel era de partea conspiraţiei. El a putut juca foarte bine un rol important în aţâţarea la răzvrătire în părţile din jurul Hebronului şi asigurându-se că acolo totul era gata pentru încoronarea lui Absalom.

Ghilo. O cetate la vreo 11 km nord de Hebron (Iosua 15,51), acum Chirbet Jâla.

Căpăta putere. În timpul sărbătorii pregătirea necesară fusese deja făcută. Legătura lui Ahitofel cu conspiraţia avea să atragă sprijinul multor bărbaţi cu influenţă şi avea să facă în aşa fel încât, cauza lui Absalom să apară ca sigură de succes. Unii cred că Psalmul 41,9 este o aluzie la Ahitofel.


13 Cineva a venit și a dat de știre lui David și a zis: „Inima oamenilor lui Israel s-a întors spre Absalom.”
14 Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: „Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare; altfel, nu va întârzia să ne ajungă și va arunca nenorocirea peste noi și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.”

Să fugim. Hotărârea era înţeleaptă, pentru că în acest moment David era complet nepregătit pentru criză. Aflându-se într-un mare pericol, David a lăsat deoparte letargia şi nehotărârea şi părea să recâştige ceva din curajul şi rapiditatea cu care acţionase demult. Cele ce au urmat au dovedit că procedaseră bine. Atât Ahitofel (cap. 17,1.2), cât şi Huşai (17,7-13) au recunoscut că întârzierea avea să fie fatală şi că speranţa de succes a lui Absalom avea să constea în hotărârea de a porni de îndată împotriva lui David. Prin fuga sa, David şi-a acordat timp să pregătească o apărare, iar poporul să judece comportarea lui. În felul acesta au fost evitate erorile unui lung război civil şi ale unui prelungit asediu al Ierusalimului.

Va trece cetatea prin ascuţişul săbiei. David s-a temut că în acel moment nu putea să aibă succes în a crea o opoziţie la Ierusalim. Nemulţumirea din cetatea, sau poate chiar din propria lui familie putea să întoarcă totul împotriva lui. Nu avea să existe un spirit de unitate, care ar fi fost de aşteptat în cazul in care Ierusalimul ar fi fost atacat de un duşman străin. Dar cel care avea să-l asedieze era propriul lui fiu şi fără îndoială că avea mulţi susţinători în cetate.


15 Slujitorii împăratului i-au zis: „Slujitorii tăi vor face tot ce va voi domnul nostru împăratul.”
16 Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el; și a lăsat zece țiitoare pentru paza casei.

Pentru paza casei. Ceea ce arată că David spera să se întoarcă.


17 Împăratul a ieșit astfel, și tot poporul îl urma. Și s-au oprit la cea din urmă casă.

La cea din urmă casă. În mod literal, la casa din depărtare, poate că ultima casă înainte de a trece valea Chedron. Unii cred că se indică un nume propriu şi tradus expresia Bet Merac. Fără îndoială că a fost o distanţă suficientă pentru a-i acorda împăratului o măsură de siguranţă şi pentru a-i da ocazia să se odihnească şi să adune forţele de care dispunea.


18 Toți slujitorii lui, toți cheretiții și toți peletiții, au trecut alături de el; și toți gatiții, în număr de șase sute de oameni, veniți din Gat, după el, au trecut înaintea împăratului.

Chereniţii. Aceştia şi peletiţii erau printre cei mai credincioşi din oştirea lui David şi au constituit corpul lui de gardă specială (2 Samuel 8,18; 20,7.23; 1 Regi 1,38.44; 1 Cronici 18,17). Probabil că ei erau mercenari cretani şi filisteni (vezi pag. 34; vezi şi 1 Samuel 30,14; compară cu Ezechiel 25,16; Ţefania 2,5). Pe baza unei tăbliţe de la Ras Şamra, alţii îi consideră pe chereniţi a fi canaaniţi. Aceşti oameni care erau cu David au îmbrăţişat religia lui Israel şi erau cei mai credincioşi dintre oamenii lui.

Gatiţii.. Aceşti 600 de oameni erau de origine din cetatea filisteană Gat, care se uniseră cu David şi acceptaseră religia iudaică. Ei erau fără îndoială comandaţi de Itai (v. 19).


19 Împăratul a zis lui Itai din Gat: „Pentru ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și ai fost luat chiar din țara ta.

Pentru ce să vii. David se îngrijora într-adevăr de aceşti străini din Filistia. El mai punea loialitatea lor la probă. Acum era important ca el să aibă alături numai pe cei în care putea să-şi pună pe deplin încrederea. Până aici, aceşti oameni s-au dovedit loiali. Dar acum, deoarece era angajat într-un război civil, David putea să nu fie sigur că ei îi vor fi loiali şi în continuare.


20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești cu noi încoace și încolo, când nici eu însumi nu știu unde mă duc! Întoarce-te și ia și pe frații tăi cu tine. Domnul să Se poarte cu tine cu bunătate și credincioșie!”

Întoarce-te. Îngrijorarea lui David pentru aceşti străini a fost bine răsplătită. Tratându-i pe aceşti oameni amabil, el i-a găsit dispuşi să-şi lege pe deplin soarta cu el.


21 Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi și robul tău.”

Fie ca să moară, fie ca să trăiască. Itai, el însuşi un nou venit, a garantat fidelitate absolută. David nu mai avea ce să mai ceară. El ştia că, dacă era necesar, aceşti oameni erau gata să moară împreună cu el. Loialitatea lui Itai era ca şi aceea a lui Rut (Rut 1,16.17).


22 David a zis atunci lui Itai: „Du-te și treci!” Și Itai din Gat a trecut înainte, cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.
23 Tot ținutul plângea și scoteau țipete mari la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi și el pârâul Chedron, și tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustiu.
24 Țadoc era și el acolo, și cu el toți leviții, ducând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate.

Ţadoc era şi el acolo. Ţadoc şi Abiatar erau marii preoţi. Când a fugit David, preoţii au plănuit să fugă cu el, luând şi chivotul lui Dumnezeu. Poporul era fericit de prezenţa chivotului, pentru că socoteau că dacă acest simbol sacru îi însoţea, erau siguri de prezenţa şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi, astfel, aveau garanţia victoriei finale. Ei au fost inspiraţi să aibă credinţă şi curaj, dar cei ce-l urmau pe Absalom, înţelegând că simbolul sacru nu mai era împreună cu ei, aveau să fie cuprinşi de groază.

Abiatar. Acesta este preotul care mai târziu, când David era bătrân, şi-a legat soarta de Adonia, ajutându-l în eforturile lui de a lua coroana (1 Regi 1,7).


25 Împăratul a zis lui Țadoc: „Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și Locașul Lui.

Du chivotul... înapoi. David a înţeles că numai chivotul singur nu avea să asigure victoria. Pe vremea lui Eli, chivotul a fost luat la luptă împotriva filistenilor, dar a fost capturat, iar israeliţii au fost învinşi (1 Samuel 4,3-11). David ştia că, dacă inima lui şi a poporului nu erau curate, chivotul nu avea să aducă biruinţă, ci dezastru. Locul chivotului era la Ierusalim şi nu împreună cu el, ca fugar.

Dacă voi căpăta trecere. Secretul succesului şi al biruinţei nu era prezenţa chivotului, ci ascultarea de Dumnezeu.


26 Dar dacă va zice: „Nu-mi place de tine”, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”

Să facă. David a recunoscut că se făcuse vinovat de păcat greu împotriva lui Dumnezeu şi că necazurile care veneau peste el erau, în parte, rezultatul păcatelor lui. El era dispus să primească orice pedeapsă pe care o avea Dumnezeu pentru el, fiind întru totul împăcat cu voinţa lui Dumnezeu.


27 Împăratul a mai zis preotului Țadoc: „Înțelegi? Întoarce-te în pace în cetate, cu fiul tău Ahimaaț și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri.

Un profet. (Este un cuvânt care nu este tradus în română a seer). Un profet era numit de Dumnezeu să instruiască poporul (vezi despre Geneza 20,7, compară cu 1 Samuel 9,9).

Întoarce-te. ca un prieten al lui David, Ţadoc a putut să facă un mare serviciu pentru el acolo.

Înţelegi. Sau mai degrabă Nu eşti tu un văzător?. Un văzător era însărcinat de Dumnezeu să înveţe poporul (vezi comentariul la Geneza 20:7; comp. 1Samuel 9:9).

Ahimaaţ. Cei doi fii ai preoţilor puteau fi un ajutor nepreţuit pentru David, aducându-i informaţii cu privire la mersul treburilor în cetate (vezi v. 35, 36).


28 Vedeți, voi aștepta în câmpiile pustiului, până ce-mi vor veni vești din partea voastră.”

În câmpiile. În mod literal, la vaduri. Redarea de câmpie vine din nota marginală a Bibliei ebraice şi mai este şi redarea vechilor traduceri. La sud-est de Ierihon erau vadurile Iordanului. David avea să aştepte, gata să treacă râul. El primise numai un scurt raport despre conspiraţie, şi era nevoit să aştepte mai multe informaţii.


29 Astfel Țadoc și Abiatar au dus înapoi chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim și au rămas acolo.
30 David a suit dealul măslinilor. Suia plângând și cu capul acoperit și mergea cu picioarele goale; și toți cei ce erau cu el și-au acoperit și ei capul și suiau plângând.

Cu capul acoperit. Un semn de adâncă mâhnire (vezi 2 Samuel 19,4; Estera 6,12, Ieremia 14,3.4).

Suiau plângând. Aceasta era o clipă întunecată pentru David şi poporul care era cu el. Îşi părăsiseră casele şi fugeau să-şi scape viaţa. Nimeni nu putea prezice viitorul. Nu puteau să vadă în faţă decât umbre adânci şi necazuri tot mai mari.


31 Au venit și au spus lui David: „Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.” Și David a zis: „Doamne, nimicește sfaturile lui Ahitofel!”

Nimiceşte. Ahitofel era un sfetnic înţelept dar viclean, dar Domnul este mai puternic decât oamenii şi poate nimici sfatul celui mai mare înţelept.


32 Când a ajuns David pe vârf, unde s-a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Hușai, architul, a venit înaintea lui, cu haina sfâșiată și capul acoperit cu țărână.

Huşai architul. Apariţia lui Huşai părea să fie răspunsul imediat la rugăciunea lui David.


33 David i-a zis: „Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.
34 Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: „Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sunt robul tău.”

Dacă te vei întoarce. Huşai venise să-şi lege soarta de aceea a lui David, dar putea să-i facă un serviciu mai mare dacă se întorcea la Ierusalim şi-şi oferea serviciile lui Absalom, făcând tot ce putea pentru a nimici sfaturile şirete ale lui Ahitofel.


35 Preoții Țadoc și Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoților Țadoc și Abiatar.

Din casa împăratului. Cu Huşai, prietenul lui David, slujind ca sfetnic al lui Absalom, este

posibil ca David să primească informaţii secrete de cea mai mare importanţă.

ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ:

1-37 PP 729-735

1-2 PP 729

3-8 PP 730

10 PP 731

1. 11.12 PP 730 13-20 PP 731

2. 21.24 PP 732 25-34 PP 735

30 MB 24


36 Și fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veți trimite tot ce veți afla.”
37 Hușai, prietenul lui David, s-a întors, dar, în cetate. Și Absalom a intrat în Ierusalim.