1 Și s-a întâmplat după aceasta, că Absalom și-a pregătit care și cai și cincizeci de oameni să alerge înaintea lui.

Care şi cai. Absalom complota în taină să-şi asigure coroana. Având scopul de a impresiona poporul, el a luat o atitudine pe care o socotea potrivită evidentului moştenitor. Compară cu Adonia care a urmat aceeaşi cale de acţiune când s-a sumes cu scopul de a lua tronul (1Regi 1,5; vezi şi 1Samuel 8,11).

Cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. Un corp de gardă pentru prinţ. Prin aceste măsuri, Absalom a apărut ca enunţând pretenţia de a urma la tron. Aceasta era echivalentul emiterii unei declaraţii oficiale generale că el se considera ca fiind cel care avea să fie următorul împărat.


2 Și Absalom se scula devreme și stătea în picioare lângă calea porții; și a fost astfel, dacă vreun om care avea o neînțelegere venea la împărat pentru judecată, atunci Absalom îl chema și îi spunea: Din ce cetate ești tu? Și el zicea: Servitorul tău este din unul din triburile lui Israel.

La poartă. Poarta cetăţii era locul unde se aranjau treburile publice şi unde luau loc judecătorii pentru administrarea dreptăţii (vezi despre Geneza 19,1).

Se ducea la împărat. Poporul avea obiceiul să vină la împărat pentru judecată, dar judecata era anevoioasă Preocuparea lui David cu necazurile lui, ezitarea lui de a lua o atitudine hotărâtă în mustrarea răului s-au arătat în administrarea treburilor publice. De aceea, Absalom căuta favoarea publică, aşezându-se în calea poporului şi punându-şi timpul şi serviciile la dispoziţia lor.

Din ce cetate? Prinţul era un politician iscusit. Prin punerea de întrebări el arăta că îl interesa în mod real poporul şi lăsa impresia că era un prieten personal.

Din cutare seminţie. Noi am spune: din cutare şi cutare seminţie. În fiecare caz, desigur că individul amintea seminţia specifică.


3 Și Absalom îi spunea: Vezi, cauzele tale sunt bune și drepte, dar nu este nimeni trimis de la împărat să te asculte.

Bună şi dreaptă. Fiecare era flatat de un verdict favorabil şi în felul acesta influenţat să aducă laude lui Absalom pe tot cuprinsul ţării.

Nimeni din partea împăratului. Aceasta era o insinuare că împăratul era nepăsător şi indiferent in administrarea dreptăţii. Desigur că scopul era să trezească în popor un simţământ de nemulţumire, prin dezaprobarea împăratului din cauza neglijenţei lui în răspunderile publice şi să sugereze că remediul unei astfel de stări nesatisfăcătoare a treburilor s-ar găsi în urcarea lui Absalom pe tronul Israelului.


4 Absalom mai spunea: O, de aș fi rânduit judecător în țară, ca orice om care are vreo plângere sau cauză să vină la mine și să îi fac dreptate!

Dacă m-ar pune pe mine judecător. Absalom îşi dădea un aer de bunătate şi de indignare îndreptăţită faţă de starea cea rea a lucrurilor. Dacă el ar fi judecător, poporul n-ar fi lipsit de drepturile lui, pentru că el ar căuta ca situaţia să fie repede îndreptată. Fiecare cauză de nemulţumire o întorcea spre propriul lui avantaj şi împotriva împăratului. La fiecare ocazie de nemulţumire el îşi exprima simpatia şi regretele faţă de ineficienţa administraţiei şi dorinţa lui serioasă de a îndrepta lucrurile.


5 Și a fost astfel: că atunci când vreun om se apropia de el să i se plece, el își întindea mâna și îl apuca și îl săruta.

Şi-l săruta. Absalom a folosit orice abilitate prin care putea să câştige inima poporului pentru el. Prin amabilitate, curtenie exagerată şi printr-un aer de pretinsă afecţiune, el a făcut ca poporul să creadă că era într-adevăr interesat de bunăstarea lor şi că, dacă le-ar fi împărat ar administra totul în aşa fel încât să asigure fiecăruia bucuria deplină de a avea parte de toate drepturile.


6 Și astfel făcea Absalom la tot Israelul care venea la împărat pentru judecată; astfel Absalom a furat inimile bărbaților lui Israel.

Se purta aşa. Mijloacele folosite erau necinstite şi nesincere. Absalom a înşelat cu premeditare poporul, făcând să se nască bănuiala, nemulţumirea şi animozitatea faţă de împărat. Oamenii lăudau peste tot pe Absalom şi criticau pe împărat. Poporul dorea ca David să abdice pentru ca Absalom să-şi poată lua locul pe tron.


7 Și s-a întâmplat după patruzeci de ani, că Absalom a spus împăratului: Te rog, lasă-mă să merg și să îmi împlinesc promisiunea, pe care am făcut-o DOMNULUI, la Hebron.

Patruzeci de ani. Ediţia luciană a Septuagintei şi Siriaca redau aici patru ani. Aceasta este şi cifra dată de Flavius (Antiquities VII 9.1). Nu este clar de când trebuie socotiţi aceşti patru ani, dar probabil că de la întoarcerea lui Absalom la Ierusalim. Dacă este aşa, conspiraţia pentru luarea tronului dura de doi ani, pregătind calea prin flatări (vezi cap. 14,28).

Să împlinesc o juruinţă. O astfel de cerere avea să-i placă lui David foarte mult. Dar ea era o mască de devoţiune religioasă, care ascundea planurile de trădare ale lui Absalom.

La Hebron. Juruinţa n-a fost făcută la Hebron, ci la Gheşur (v. 8), dar ea urma să fie implinită la Hebron. Locul acesta a fost bine ales pentru răzvrătirea lui Absalom. Acesta era locul naşterii lui (cap. 3,2.3) şi locul primei capitale a lui David.

Poate că mulţi n-au fost împăcaţi cu transferarea capitalei la Ierusalim. Fiind locul de naştere a lui Absalom, acesta a oferit un pretext plauzibil pentru a se desfăşura acolo marea sărbătoare de jertfe pentru îndeplinirea presupusei juruinţe a lui Absalom.


8 Pentru că servitorul tău a făcut o promisiune în timp ce locuiam la Gheșur, în Siria, spunând: Dacă DOMNUL mă va aduce din nou la Ierusalim, atunci voi servi DOMNULUI.

Dacă... Domnul. Absalom a vrut să facă să apară întoarcerea lui la Ierusalim ca fiind o providenţă a lui Dumnezeu, dăruită lui în schimbul unei juruinţe solemne făcute în timp ce era în exil la Gheşur.


9 Și împăratul i-a spus: Du-te în pace. Astfel el s-a ridicat și a mers la Hebron.

Du-te în pace. David n-a înţeles încă planul lui Absalom, ci i-a dat sprijin şi binecuvântare. Între timp, îndemnurile înşelătoare ale lui Absalom erau urmate de succes. El înşelase poporul încredinţându-i că era prietenul şi binefăcătorul lor. Îl înşelase şi pe David că era un fiu ascultător. Ceea ce Absalom nu vedea încă erau greşeala şi moartea lui finală.


10 Dar Absalom a trimis spioni în toate triburile lui Israel, spunând: Imediat ce auziți sunetul trâmbiței, atunci să spuneți: Absalom domnește în Hebron.

A trimis iscoade. Au fost trimişi agenţi secreţi în locuri strategice de pe cuprinsul ţării pentru a comunica parola cu privire la conspiraţia celor pe care ei îi găseau că sunt favorabili. Pregătirile elaborate pentru

răzvrătire nu sunt arătate în detaliu, dar este clar că complotul fusese gândit cu grijă. La un semnal dat, emisarii aveau să proclame pe întreg cuprinsul ţării ştirea că încoronarea lui Absalom era un fapt împlinit.


11 Și cu Absalom au mers două sute de oameni chemați din Ierusalim; și ei mergeau în simplitatea lor și nu știau nimic.

L-a însoţit în prostia lor. Cei 200 de oameni care l-au însoţit nevinovaţi pe Absalom probabil că au fost bărbaţi însemnaţi, care deţineau poziţii influente. La Hebron fiind, Absalom a sperat să-i câştige de partea lui şi, în felul acesta, ei să exercite o puternică influenţă în favoarea Samuel În cazul în care nu reuşea să-şi asigure sprijinul lor, el putea să-i împiedice să se angajeze în eforturi îndreptate împotriva lui.


12 Și Absalom a trimis după Ahitofel ghilonitul, sfătuitorul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, în timp ce oferea sacrificii. Și uneltirea era puternică, pentru că poporul se înmulțea continuu lângă Absalom.

Ahitofel. El s-a îndepărtat de David din cauza resentimentelor faţă de purtarea cea rea a acestuia faţă de Bat-Şeba, nepoata lui (vezi PP 735). Eliam, fiul său (cap. 23,34), era tatăl Bat-Şebei (cap. 11,3). Fără îndoială că Ahitofel era de partea conspiraţiei. El a putut juca foarte bine un rol important în aţâţarea la răzvrătire în părţile din jurul Hebronului şi asigurându-se că acolo totul era gata pentru încoronarea lui Absalom.

Ghilo. O cetate la vreo 11 km nord de Hebron (Iosua 15,51), acum Chirbet Jâla.

Căpăta putere. În timpul sărbătorii pregătirea necesară fusese deja făcută. Legătura lui Ahitofel cu conspiraţia avea să atragă sprijinul multor bărbaţi cu influenţă şi avea să facă în aşa fel încât, cauza lui Absalom să apară ca sigură de succes. Unii cred că Psalmul 41,9 este o aluzie la Ahitofel.


13 Și a venit un mesager la David, spunând: Inimile bărbaților lui Israel sunt după Absalom.
14 Și David a spus tuturor servitorilor săi, care erau cu el în Ierusalim: Ridicați-vă și să fugim, pentru că altfel nu vom scăpa de Absalom; grăbiți-vă să plecăm, ca nu cumva dintr-o dată să ne ajungă și să aducă răul peste noi și să lovească cetatea cu ascuțișul sabiei.

Să fugim. Hotărârea era înţeleaptă, pentru că în acest moment David era complet nepregătit pentru criză. Aflându-se într-un mare pericol, David a lăsat deoparte letargia şi nehotărârea şi părea să recâştige ceva din curajul şi rapiditatea cu care acţionase demult. Cele ce au urmat au dovedit că procedaseră bine. Atât Ahitofel (cap. 17,1.2), cât şi Huşai (17,7-13) au recunoscut că întârzierea avea să fie fatală şi că speranţa de succes a lui Absalom avea să constea în hotărârea de a porni de îndată împotriva lui David. Prin fuga sa, David şi-a acordat timp să pregătească o apărare, iar poporul să judece comportarea lui. În felul acesta au fost evitate erorile unui lung război civil şi ale unui prelungit asediu al Ierusalimului.

Va trece cetatea prin ascuţişul săbiei. David s-a temut că în acel moment nu putea să aibă succes în a crea o opoziţie la Ierusalim. Nemulţumirea din cetatea, sau poate chiar din propria lui familie putea să întoarcă totul împotriva lui. Nu avea să existe un spirit de unitate, care ar fi fost de aşteptat în cazul in care Ierusalimul ar fi fost atacat de un duşman străin. Dar cel care avea să-l asedieze era propriul lui fiu şi fără îndoială că avea mulţi susţinători în cetate.


15 Și servitorii împăratului au spus împăratului: Iată, servitorii tăi sunt gata să facă orice va rândui domnul nostru, împăratul.
16 Și împăratul a ieșit și toată casa lui a ieșit după el. Și împăratul a lăsat zece femei, care erau concubine, pentru a păzi casa.

Pentru paza casei. Ceea ce arată că David spera să se întoarcă.


17 Și împăratul a ieșit și tot poporul a ieșit după el și a rămas într-un loc departe.

La cea din urmă casă. În mod literal, la casa din depărtare, poate că ultima casă înainte de a trece valea Chedron. Unii cred că se indică un nume propriu şi tradus expresia Bet Merac. Fără îndoială că a fost o distanţă suficientă pentru a-i acorda împăratului o măsură de siguranţă şi pentru a-i da ocazia să se odihnească şi să adune forţele de care dispunea.


18 Și toți servitorii lui au trecut lângă el; și toți cheretiții și toți peletiții și toți ghitiții, șase sute de oameni care au venit după el din Gat, au trecut înaintea împăratului.

Chereniţii. Aceştia şi peletiţii erau printre cei mai credincioşi din oştirea lui David şi au constituit corpul lui de gardă specială (2 Samuel 8,18; 20,7.23; 1 Regi 1,38.44; 1 Cronici 18,17). Probabil că ei erau mercenari cretani şi filisteni (vezi pag. 34; vezi şi 1 Samuel 30,14; compară cu Ezechiel 25,16; Ţefania 2,5). Pe baza unei tăbliţe de la Ras Şamra, alţii îi consideră pe chereniţi a fi canaaniţi. Aceşti oameni care erau cu David au îmbrăţişat religia lui Israel şi erau cei mai credincioşi dintre oamenii lui.

Gatiţii.. Aceşti 600 de oameni erau de origine din cetatea filisteană Gat, care se uniseră cu David şi acceptaseră religia iudaică. Ei erau fără îndoială comandaţi de Itai (v. 19).


19 Atunci a spus împăratul lui Itai ghititul: Pentru ce mergi și tu cu noi? Întoarce-te la locul tău și rămâi cu împăratul, pentru că tu ești străin și de asemenea un exilat.

Pentru ce să vii. David se îngrijora într-adevăr de aceşti străini din Filistia. El mai punea loialitatea lor la probă. Acum era important ca el să aibă alături numai pe cei în care putea să-şi pună pe deplin încrederea. Până aici, aceşti oameni s-au dovedit loiali. Dar acum, deoarece era angajat într-un război civil, David putea să nu fie sigur că ei îi vor fi loiali şi în continuare.


20 Deoarece ai venit doar ieri, să te fac astăzi să mergi în sus și în jos cu noi? Văzând că eu merg unde voi putea; întoarce-te și ia înapoi pe frații tăi; mila și adevărul fie cu tine.

Întoarce-te. Îngrijorarea lui David pentru aceşti străini a fost bine răsplătită. Tratându-i pe aceşti oameni amabil, el i-a găsit dispuşi să-şi lege pe deplin soarta cu el.


21 Și Itai a răspuns împăratului și a zis: Precum DOMNUL trăiește și precum domnul meu împăratul trăiește, cu siguranță în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie în moarte sau viață, chiar acolo va fi și servitorul tău.

Fie ca să moară, fie ca să trăiască. Itai, el însuşi un nou venit, a garantat fidelitate absolută. David nu mai avea ce să mai ceară. El ştia că, dacă era necesar, aceşti oameni erau gata să moară împreună cu el. Loialitatea lui Itai era ca şi aceea a lui Rut (Rut 1,16.17).


22 Și David i-a spus lui Itai: Du-te și treci înainte. Și Itai ghititul a trecut înainte, el și toți oamenii lui și toți micuții care erau cu el.
23 Și toată țara plângea cu voce tare și tot poporul trecea; împăratul de asemenea a trecut peste pârâul Chedron și tot poporul a trecut înainte, spre calea pustiei.
24 Și, iată, Țadoc de asemenea și toți leviții erau cu el, purtând chivotul legământului lui Dumnezeu; și au pus jos chivotul lui Dumnezeu; și Abiatar s-a urcat, până când tot poporul din cetate a terminat de trecut.

Ţadoc era şi el acolo. Ţadoc şi Abiatar erau marii preoţi. Când a fugit David, preoţii au plănuit să fugă cu el, luând şi chivotul lui Dumnezeu. Poporul era fericit de prezenţa chivotului, pentru că socoteau că dacă acest simbol sacru îi însoţea, erau siguri de prezenţa şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi, astfel, aveau garanţia victoriei finale. Ei au fost inspiraţi să aibă credinţă şi curaj, dar cei ce-l urmau pe Absalom, înţelegând că simbolul sacru nu mai era împreună cu ei, aveau să fie cuprinşi de groază.

Abiatar. Acesta este preotul care mai târziu, când David era bătrân, şi-a legat soarta de Adonia, ajutându-l în eforturile lui de a lua coroana (1 Regi 1,7).


25 Și împăratul i-a spus lui Țadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate; dacă voi găsi favoare în ochii DOMNULUI, el mă va aduce înapoi și mi-l va arăta și pe el și locuința sa;

Du chivotul... înapoi. David a înţeles că numai chivotul singur nu avea să asigure victoria. Pe vremea lui Eli, chivotul a fost luat la luptă împotriva filistenilor, dar a fost capturat, iar israeliţii au fost învinşi (1 Samuel 4,3-11). David ştia că, dacă inima lui şi a poporului nu erau curate, chivotul nu avea să aducă biruinţă, ci dezastru. Locul chivotului era la Ierusalim şi nu împreună cu el, ca fugar.

Dacă voi căpăta trecere. Secretul succesului şi al biruinţei nu era prezenţa chivotului, ci ascultarea de Dumnezeu.


26 Dar dacă el va spune astfel: Nu găsesc plăcere în tine; iată-mă, să îmi facă ce i se pare bine.

Să facă. David a recunoscut că se făcuse vinovat de păcat greu împotriva lui Dumnezeu şi că necazurile care veneau peste el erau, în parte, rezultatul păcatelor lui. El era dispus să primească orice pedeapsă pe care o avea Dumnezeu pentru el, fiind întru totul împăcat cu voinţa lui Dumnezeu.


27 Și împăratul a spus de asemenea preotului Țadoc: Nu ești tu un văzător? Întoarce-te în pace în cetate și cei doi fii ai voștri cu voi, Ahimaaț, fiul tău, și Ionatan, fiul lui Abiatar.

Un profet. (Este un cuvânt care nu este tradus în română a seer). Un profet era numit de Dumnezeu să instruiască poporul (vezi despre Geneza 20,7, compară cu 1 Samuel 9,9).

Întoarce-te. ca un prieten al lui David, Ţadoc a putut să facă un mare serviciu pentru el acolo.

Înţelegi. Sau mai degrabă Nu eşti tu un văzător?. Un văzător era însărcinat de Dumnezeu să înveţe poporul (vezi comentariul la Geneza 20:7; comp. 1Samuel 9:9).

Ahimaaţ. Cei doi fii ai preoţilor puteau fi un ajutor nepreţuit pentru David, aducându-i informaţii cu privire la mersul treburilor în cetate (vezi v. 35, 36).


28 Vedeți, eu voi rămâne în câmpia pustiei, până va veni un cuvânt de la voi ca să îmi dea de veste.

În câmpiile. În mod literal, la vaduri. Redarea de câmpie vine din nota marginală a Bibliei ebraice şi mai este şi redarea vechilor traduceri. La sud-est de Ierihon erau vadurile Iordanului. David avea să aştepte, gata să treacă râul. El primise numai un scurt raport despre conspiraţie, şi era nevoit să aştepte mai multe informaţii.


29 De aceea Țadoc și Abiatar au purtat chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim; și au rămas acolo.
30 Și David s-a urcat pe urcușul muntelui Măslinilor și plângea pe când urca și avea capul acoperit și mergea desculț; și tot poporul care era cu el avea fiecare capul acoperit și urcau, plângând pe când urcau.

Cu capul acoperit. Un semn de adâncă mâhnire (vezi 2 Samuel 19,4; Estera 6,12, Ieremia 14,3.4).

Suiau plângând. Aceasta era o clipă întunecată pentru David şi poporul care era cu el. Îşi părăsiseră casele şi fugeau să-şi scape viaţa. Nimeni nu putea prezice viitorul. Nu puteau să vadă în faţă decât umbre adânci şi necazuri tot mai mari.


31 Și unul i-a spus lui David, zicând: Ahitofel este între uneltitori, cu Absalom. Și David a spus: DOAMNE, te rog, prostește sfatul lui Ahitofel.

Nimiceşte. Ahitofel era un sfetnic înţelept dar viclean, dar Domnul este mai puternic decât oamenii şi poate nimici sfatul celui mai mare înţelept.


32 Și s-a întâmplat, când David a ajuns în vârful muntelui, unde s-a închinat lui Dumnezeu, că, iată, Hușai architul a venit să îl întâlnească cu haina sfâșiată, și cu țărână pe cap.

Huşai architul. Apariţia lui Huşai părea să fie răspunsul imediat la rugăciunea lui David.


33 Și David i-a spus: Dacă treci mai departe cu mine, atunci îmi vei fi o povară;
34 Dar dacă te întorci în cetate și îi spui lui Absalom: Voi fi servitorul tău, împărate; precum am fost servitorul tatălui tău până acum, astfel voi fi acum servitorul tău; atunci vei putea înfrânge pentru mine sfatul lui Ahitofel.

Dacă te vei întoarce. Huşai venise să-şi lege soarta de aceea a lui David, dar putea să-i facă un serviciu mai mare dacă se întorcea la Ierusalim şi-şi oferea serviciile lui Absalom, făcând tot ce putea pentru a nimici sfaturile şirete ale lui Ahitofel.


35 Și nu ai cu tine acolo pe Țadoc și pe Abiatar, preoții? De aceea să fie, orice vei auzi din casa împăratului, să le spui preoților Țadoc și Abiatar.

Din casa împăratului. Cu Huşai, prietenul lui David, slujind ca sfetnic al lui Absalom, este

posibil ca David să primească informaţii secrete de cea mai mare importanţă.

ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ:

1-37 PP 729-735

1-2 PP 729

3-8 PP 730

10 PP 731

1. 11.12 PP 730 13-20 PP 731

2. 21.24 PP 732 25-34 PP 735

30 MB 24


36 Iată, ei au acolo cu ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar; și prin ei să îmi trimiteți orice lucru pe care îl puteți auzi.
37 Astfel Hușai, prietenul lui David, a intrat în cetate și Absalom a intrat în Ierusalim.