Ahaz. Capitolul acesta, care tratează domnia lui Ahaz, este paralel cu 2 Regi 16. Descrierea din Cronici este, în ansamblu, are mai multe detalii decât cel din Regi, dar nu menţionează câteva din detaliile redate acolo.
Chipuri turnate pentru Baali. Vezi la Judecători 2,11; vezi şi 1 Regi 16,31; 2 Regi 1,2; 2 Cronici 21,6; 22,3; 24,7.
Valea fiilor lui Hinom. Valea aceasta se întindea la vest şi nord de Ierusalim (vezi Iosua 15,8; 18,16). Aceasta a fost scena unora dintre cele mai crude şi mai revoltătoare ritualuri, probabil împrumutate din cultul canaanit.
Şi-a trecut pe fiii săi prin foc. Pe cât se pare, sacrificaţi ca arderi de tot lui Moloh (vezi Levitic 18,21; 20,2; Deuteronom 18,10: 32,17). Jertfele omeneşti erau una dintre cele mai teribile urâciuni ale Palestinei, iar pe vremea lui Iuda ele deveniseră o parte obişnuită a cultului religios (Ieremia 7,31; 19,2-6; 32,35; Ezechiel 16,20,21).L-a dat. Vezi la cap.22,8.
Părăsiseră pe Domnul. Când ocrotirea Domnului se retrage, omul descoperă cu tristeţe că stăpânul pe care şi l-a ales poate fi excesiv de crud. După pierderi atât de grele, nimic nu mai puteau să împiedice Siria şi Israel să asedieze Ierusalimul. Totuşi, nu l-au cucerit (2 Regi 16,5). Scopul aliaţilor era să-l detroneze pe Ahaz şi să aşeze un nou conducător de-al lor (Isaia 7,2). Panica lui Ahaz este viu descrisă în Isaia 7,2.
Căpetenia casei împărăteşti. Evident, înaltul funcţionar al palatului (vezi 1 Regi 4,6; 18,3).
Al doilea după împărat. Compară cu 1 Samuel 23,17; Estera 10,3. Moartea acestor trei personaje de frunte este menţionată datorită strânsei lor legături cu Ahaz. Lovitura care le-a fost dată l-a atins şi pe rege.
Două sute de mii. Acestea erau femei şi copii luaţi ca robi.
Un prooroc. Această întreagă parte (v. 9-15), care vorbeşte despre trimiterea înapoi a prizonierilor, se găseşte doar în Cronici.
Mânia Sa împotriva lui Iuda. [Era mâniat pe Iuda, KJV]. Domnul dorea ca Israel să cunoască faptul că nu datorită curajului lor ieşiseră biruitori în această campanie, ci datorită păcatului lui Iuda; de aceea fusese posibil ca Israel să-i învingă.
Cu o furie. Faptul că mâna ocrotitoare fusese retrasă de la Iuda nu îndreptăţea pe Israel să ia măsurile severe şi crude pe care le-au luat împotriva vecinului său. Domnul este Dumnezeul unei dreptăţi nemărginite, "încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel nevinovat" (Numeri 14,18). Domnul a îngăduit ca Asiria să fie unealtă de pedepsirea poporului Său, dar a prezis şi că va "pedepsi... pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate" (Isaia 10,5-12; vezi la 2 Cronici 22,8).
Voi nu sunteţi vinovaţi? Voi nu aveţi păcatele voastre împotriva Domnului, păcate care merită de asemenea pedeapsa? Sunteţi voi atât de lipsiţi de vinovăţie încât indignarea voastră împotriva fraţilor voştri să poată fi îndreptăţită înaintea Cerului?
Daţi drumul acestor prinşi. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres israeliţilor să-i înrobească pe fraţii lor (Levitic 25,42-46).
Peste voi. Israel fusese martor la soarta de care avusese parte poporul lui Iuda când mânia Domnului a fost asupra lor. Faptul că mânia lui Dumnezeu era îndreptată acum împotriva lui Israel a făcut pe unii dintre conducătorii naţiunii să cugete în mod serios.
Copiii. Şefii patriarhali ai seminţiilor din nord la care se face referire aici, precum "Efraim" (vezi Isaia 7,2.5.9; Osea 5,9-14 ).
Cetatea finicilor. Compară cu Deuteronom 34,3.
Împăraţii Asiriei. Versetele 16-21, care tratează apelul lui Ahaz de ajutor din partea Asiriei, sunt paralele cu 2 Regi 16,7-9. Vezi şi Isaia 7,8.
Filistenii. Fiind bătuţi de Ozia (cap. 26,6), este evidentă că filistenii erau nerăbdători să se răzbune. Cetăţile pe care le-au luat se aflau în regiuni adesea disputate de Iuda şi Filistia.
S-au aşezat acolo. Acestea nu erau simple năvăliri la hotare, ci atacuri serioase în urma cărora teritoriile ocupate au fost stăpânite o vreme.
Tilgat Pilneser. Acesta era Tilgat Pileser III (745-727 î.Hr.), unul dintre cei mai mari cuceritori dintre împăraţii asirieni. Conform Canonul asirian Eponym sau listei limmu (vezi vol. II, p.55, 155), el a pornit împotriva filistenilor în anul 734 şi împotriva Damascului în anul 733 şi 732. E posibil ca aceste campanii să fi fost întreprinse ca răspuns la cererea stăruitoare de ajutor a lui Ahaz.
Nu l-a ajutat. Împăratul Asiriei nu era interesat de prosperitatea lui Ahaz sau a poporului lui Iuda. Când a pornit împotriva Filistiei şi Siriei a căutat să-şi promoveze propriile interese şi pe cele ale naţiunii sale. Asirienii erau tot la fel de dispuşi să distrugă atât naţiunea ebraică, cât şi oricare altă naţiune. Lucrul acesta aveau să-l descopere curând Ahaz şi Ezechia.
Nu i-a ajutat. Ahaz şi-a dat seama spre propria sa amărăciune că aviditatea asiriană nu era uşor de satisfăcut şi că el se alesese doar cu durere şi necaz în urma purtării sa nechizbuite.
A păcătuit şi mai mult. În loc să înveţe din necazul său, Ahaz a devenit şi mai înverşunat şi mai încăpăţânat. A mers din rău în rău, conducându-şi poporul pe o cărare care nu ducea decât la distrugere.
Dumnezeilor Damascului. În loc să-şi vină în fire şi să-şi da seama că necazul său se datora faptului că Îl părăsise pe Domnul, Ahaz a devenit atât mai furios şi mai înverşunat pe Dumnezeu şi a mers pe o cale care i-a adus lui şi naţiunii sale pedepse şi mai grele. Când Tilgat Pileser a cucerit Damascul, Ahaz s-a dus în cetatea aceea pentru a aduce omagiu împăratului asirian. Pe când era acolo, a văzut un altar după care a făcut o copie şi pe care l-a aşezat în faţa Templului din Ierusalim, îndepărtând altarul de aramă din locul lui (vezi 2 Regi 16,9-16).
A făcut bucăţi. Vezi la 2 Regi 16,17. Se vede că a avut loc o distrugere generală a uneltelor sacre ale Templului.
A închis uşile. Ahaz a pus capăt slujbelor de la Templu. Candelele au fost stinse, arderea tămâii a încetat, iar aducerea de jertfe a fost întreruptă (cap. 29,7).
Altare în toate colţurile. Acel unic altar mare de ardere a jertfelor era o metodă impresionantă de a înscrie în mintea oamenilor doctrina cu privire la un singur Dumnezeu adevărat. Numeroasele altare din toate părţile Ierusalimului vorbeau fără greş de politeismul pe care îl încuraja Ahaz.
Înălţimi. Compară cu v. 2-4.
A mâniat. Compară cu Deuteronom 32,16.17.
Mormintele împăraţilor. Compară cu tratamentul aplicat lui Ioram, Ioas şi Ozia (cap. 21,20; 24,25; 26,23).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-27 PK 322-330
2.3 �PK 324
6-15 �
PK 649
19.22-24 �
PK 330