Ozia. Aproape tot acest capitol este un supliment la raportul domniei lui Ozia din 2 Regi 14,21.22 şi 15,1-7. Împărţirea raportului domniei lui Ozia în două părţi, cu intercalarea relatării domniei lui Ieroboam (2 Regi 14,23-29) a dus pe unii la concluzia că cele privitoare la Ozia din 2 Regi 14,21.22 apar ca un supliment la raportul domniei lui Amaţia. A doua introducere a domniei lui Ozia, după raportul lui Ieroboam II, poate să arate că Ozia a avut o perioadă de coregenţă cu tatăl său, iar a doua introducere se referă la începutul domniei lui exclusive. Numele Ozia este folosit în mod uniform în Cronici, cu excepţia 1 Cronici 3,12, unde apare într-o genealogie numele de Azaria. În rapoartele asiriene este folosit termenul Azriau, identificat acum în general ca Azaria. Cu excepţia ortografierii "Azaria", 2 Cronici 26,1.2 este identic cu 2 Regi 14,21.22.
Elotul. O cetate la golful Aqabah nu departe de Eţon-Gheber (vezi la 2 Regi 14,22).
Şasesprezece ani. Versetele 3 şi 4 sunt paralele cu 2 Regi 15,2.3. Ca de obicei, sincronismul cu Israel (2 Regi 15,1) nu este surprins în Cronici, întrucât acestea din urmă nu se ocupă de domniile regatului de la nord.
Zaharia. Aici este singurul loc unde este menţionat acest profet.
A căutat pe Domnul. Afirmaţii de felul acestea, care arată fără întrerupere binecuvântările ascultării şi roadele amare ale călcării legii, sunt caracteristice pentru Cronici.
Împotriva Filistenilor. Versetele 6-15 se ocupă de isprăvile militare ale lui Ozia, lucrările lui publice şi forţa sa militară. Partea aceasta se află numai în Cronici şi reprezintă o contribuţie importantă, oferind informaţii despre natura domniei lui Ozia. Se consideră că "Azriau din Iauda" din rapoartele asiriene era Azaria (Ozia) din Iuda. Dacă lucrurile stau astfel, rapoartele acestea (vezi la 2 Regi 14,28; 16,5) confirmă tabloul dat în Biblie cu privire la importanţa militară a lui Ozia.
Filistenilor. Filistenii şi arabii sunt amintiţi împreună şi în cap. 17,11; 21,16.
Gur-Baal. Locul acesta este necunoscut, deşi unii cred că este probabil undeva în Edom.
Maoniţilor. [Mehunimii, KJV]. Aceştia erau oamenii din Maon, aproape de Muntele Seir (vezi la cap. 20,1).
Amoniţii. Compară cu 20,1, unde amoniţii sunt menţionaţi ca făcând parte dintr-o trupă care l-a atacat pe Iosafat.
Turnuri la Ierusalim. Zidurile cetăţilor orientale au încă turnuri mari la porţile cetăţilor. Ele sunt folosite pentru adăpostirea trupelor şi pentru depozitarea de arme în vremuri de nevoie. Poarta menţionată aici era probabil la colţul de nord-est al cetăţii (vezi cap. 25,23).
Poarta văii. Aceasta era probabil poarta de la colţul de sud-vest (vezi Neemia 2,13; 3,13). Vezi harta de la p. 405.
Pe unghiu. [Cotitura zidului, KJV]. Compară cu Neemia 3,19.20.25. Unii gândesc că turnul acesta era pe latura estică a Sionului, la o curbură a zidului, şi astfel servea să apere atât Sionul, cât şi Muntele Moria de atacurile din sud-est.
În pustie. Adică în ţinuturile de păşune. Turnurile erau pentru apărarea de cetele jefuitoare de Beduini.
Câmpie. Ebr. mishor, "loc neted", uneori aplicat platoului fertil dintre Arnon şi Heşbon (vezi Deuteronom 3,10; 4,43; Iosua 13,9.16.17.21; 20,8; Ieremia 48,2.21), dar aici se face referire desigur la un ţinut din Iuda.
Carmel. Cuvântul acesta ar trebui să fie tradus "livezi". Totuşi era un loc numit Carmel în Iuda, la 11 km sud de Hebron.
O oaste. Numărul ostaşilor, 307.550 de oameni, este comparabil cu cel al luptătorilor din oastea lui Amaţia, de 300.000 de oameni (cap. 25,5), dar este considerabil mai mic decât oştirile atribuite lui Asa (cap. 14,8) şi Iosafat (cap. 17,14-18).
În stare. [Cu mare putere, KJV]. Dacă Ozia a fost Azriau din inscripţiilor asiriene, el trebuie să fi fost figura dominantă din Asia apuseană în cursul domniei lui Tiglat Pileser III (745-727). Vezi la 2 Regi 14,28.
Prăştii. [Praştii de aruncat pietre, KJV]. Literal, "pentru pietre de praştii". Poate că este vorba despre pietre de folosit la banduliere.
Maşini. Acestea se poate să fi fost asemănătoare cu catapulta sau balista romană de mai târziu. S-a întins până departe. Tiglat Pileser III face câteva referiri la "Azriau din Iauda" (vezi la v. 13).
A păcătuit împotriva Domnului. În circumstanţe obişnuite, numai preoţilor le era îngăduit să intre în Templu şi numai lor le era îngăduit să aducă tămâie pe altarul de aur de dinaintea perdelei (vezi Numeri 18,1-7). Ozia s-a făcut vinovat de încumetare în încercarea lui de a-şi asuma această prerogativă sacră preoţească.
Cu optzeci de preoţi. Ozia a intrat probabil în Templu cu o suită considerabilă şi ar fi putut să se opune încercării marelui preot de a-l da afară, dar Azaria a fost pregătit să recurgă la forţă, dacă ar fi fost necesar.
Nu-ţi va face cinste. Călcarea poruncilor nu este niciodată o cinste, ci o ruşine. Ozia şi-a pătat nobilul raport prin păcatul săvârşit în ultima parte a domniei.
S-a mâniat. Un păcat conduce, aproape fără excepţie, la un altul. Preoţii şi-au făcut datoria când au încercat să-l oprească pe rege să aducă jertfă. Dar faptul că el, regele, era oprit în felul acesta, l-a umplut de mânie şi violenţă.
A izbucnit lepra. Cum stătea regele înaintea Domnului cu inima plină de mânie şi revoltă, o pedeapsă divină s-a abătut asupra lui. Lovit de lepră, el şi-a dat seama cu groază că mâna lui Dumnezeu îl atinsese.
L-au scos repede afară. Apucându-l pe regele lovit, preoţii au fost gata să îl azvârle cu forţa afară din Templu. Îngrozit, Ozia s-a retras în grabă.
Casă deosebită. Leproşilor nu le era îngăduit după legea ebraică să locuiască împreună cu
alţii, ci trebuia să locuiască singuri, pe vremuri "afară din tabără" (Levitic 13,46).Izgonit. Regelui nu i s-a mai îngăduit niciodată să intre în locurile sfinte ale Templului.
În fruntea casei împăratului. Iotam a devenit regent, cârmuind ţara de la data când tatăl său a fost lovit de lepră.
Isaia. Isaia a primit viziunea glorioasă a lui Dumnezeu "în anul morţii împăratului Ozia" (Isaia 6,1). Întrucât se pare că şi-a continuat lucrarea profetică până în timpul domniei lui Esar-Hadon (Isaia 37,38), care a ajuns pe scaunul de domnie al Asiriei în anul 681 î.Hr. , el trebuie să fi fost tânăr când şi-a început lucrarea, pe la anul 740 (vezi PK 305, 310).
Ogorul de înmormântare. "În cetatea lui David" (2 Regi 15,7). Probabil că trebuie să se înţeleagă că Azaria a fost înmormântat într-un loc de înmormântare aparţinând regilor, dar nu chiar în mormintele regale.