1 Și toată adunarea și-a înălțat vocea și a strigat; și poporul a plâns în noaptea aceea.

Poporul a plâns. Deoarece iscoadele au repetat îndoielile în faţa căpeteniilor seminţiei lor, raportul cel rău s-a răspândit în toată tabăra.


2 Și toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și întreaga adunare le-a spus: Să fi dat Dumnezeu să fi murit în țara Egiptului! Sau, mai bine să fi murit în pustiu!

Au cârtit. Oricine îşi poate închipui gravele învinuiri care aveau să se ridice împotriva lui Moise şi Aaron şi agitaţia de a alege alţi conducători care urmau să-i conducă înapoi în Egipt (v.4).


3 Și pentru ce ne-a adus DOMNUL în această țară? Să cădem prin sabie, ca soțiile noastre și copiii noștri să fie o pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Și au spus unul altuia: Să ne facem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt.

Căpetenie. Ei au mers atât de departe încât să numească o căpetenie care să-l înlocuiască pe Moise (Neemia 9,17).


5 Atunci Moise și Aaron au căzut cu fețele la pământ înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.

Au căzut cu faţa la pământ. Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în disperare înaintea întregii adunări, totuşi cu gândurile îndreptate către Dumnezeu.


6 Și Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce au cercetat țara și-au rupt hainele,

Şi-au rupt hainele. Ruperea hainelor era o veche metodă de a arăta o durere mare (Geneza 37,29.34; Iov 1,20; compară cu Ioel 2,13).


7 Și au vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Țara prin care noi am trecut să o cercetăm este o țară foarte bună.
8 Dacă DOMNUL va găsi plăcere în noi, atunci ne va aduce în această țară și ne-o va da; o țară în care curge lapte și miere.

Binevoitor cu noi. O expresie a graţiei lui Dumnezeu, aflată în 2 Samuel 22,20 despre David, în 1 Regi despre Solomon şi în Isaia 62,4 despre biserică.


9 Numai să nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI, nici să nu vă temeți de poporul țării; căci ei sunt pâine pentru noi, apărarea lor s-a depărtat de la ei și DOMNUL este cu noi; să nu vă temeți de ei.

Îi vom mânca. Adică vor fi uşor de cucerit (vezi Numeri 13,32; 24,8; Deutronom 7,26; Psalmi 14,4; Ieremia 10,25). Expresia aceasta a demonstrat o mare credinţă în puterea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu de a îndeplini făgăduinţele Sale.

Sprijin. Literal, umbra lor. Probabil că Iosua şi Caleb s-au gândit la norul lui Dumnezeu de deasupra taberei lui Israel pentru călăuzirea şi ocrotirea lor, sugerând prin aceasta neputinţa zeilor păgânilor de a oferi ocrotire.


10 Dar toată adunarea a cerut să îi ucidă cu pietre. Și gloria DOMNULUI a apărut în tabernacolul întâlnirii înaintea tuturor copiilor lui Israel.

Slava Domnului. Slava care a apărut la muntele Sinai (Exod 24,16.17) şi a umplut Cortul Întâlnirii la consacrarea lui (Exod 40,34.35). Apariţia sfintei şechine fără îndoială că a împiedicat pe popor să ucidă cu pietre pe cele două iscoade.


11 Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Până când voiește acest popor să mă provoace? Și cât timp va trece până când vor crede în mine, cu toate semnele pe care le-am arătat printre ei?

Până când Mă va nesocoti. În decursul istoriei lor, poporul iudeu s-a bazat mult pe descendenţa din Avraam, cu toate acestea a dat greş continuu chiar în privinţa pentru care a fost onorat de Dumnezeu (Geneza 15,6; Galateni 3,7.9). Această lipsă de credinţă este cea care l-a împiedicat să intre în odihna lui Dumnezeu (Evrei 3,19; 4,11).

Toate minunile. În ciuda lipsei de credinţă a marii majorităţi a omenirii de acum, semnele, în forma lor cea mai înaltă, sunt un fel de dovadă care tinde să confirme cuvintele lui Dumnezeu (vezi Exod 14,31; Ioan 12,37).


12 Îi voi lovi cu ciumă și îi voi dezmoșteni și voi face din tine o națiune mai mare și mai tare decât ei.

Ciumă. Cuvântul înseamnă o urgie sau ciumă în general, atât asupra oamenilor, cât şi animalelor.

Un neam mai mare. Moise (vezi 32,10) ar fi ajuns astfel al doilea Avraam, realizându-se astfel tot ceea ce fusese făgăduit acelui patriarh (Geneza 12,2; 18,18; Deutronom 26,5; Isaia 51,2).


13 Și Moise a spus DOMNULUI: Atunci egiptenii vor auzi aceasta, (pentru că dintre ei ai scos acest popor în tăria ta;)

Egiptenii vor auzi. Moise foloseşte aceste cuvinte ca un argument pentru în cererea lui Iehova (vezi Exod 32,12; Deutronom 9,28; Iosua 7,9; Isaia 48,9.11 etc.).


14 Și o vor spune locuitorilor acestei țări, pentru că ei au auzit că tu, DOMNUL, ești în mijlocul acestui popor, că tu DOMNUL ești văzut față în față și că norul tău stă deasupra lor și că mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc.

Ţării aceleia. Referirea este la Canaan. În chip văzut. Literal, ochi către ochi. Compară cu expresii asemănătoare din Numeri 12,8; Exod 33,11; Isaia 52,8.


15 Acum dacă o să ucizi tot poporul acesta ca pe un singur om, atunci națiunile care au auzit de faima ta vor vorbi, spunând:

Ca pe un singur om. Un tablou de nimicire totală ca a unui singur om printr-o singură lovitură (Judecători 6,16). Vorbindu-se de tine. Cuvântul ebraic înseamnă raport, ştiri false sau adevărate.


16 Pentru că DOMNUL nu a fost în stare să ducă acest popor în țara pe care le-a jurat-o, de aceea i-a ucis în pustiu.
17 Și acum, te implor, să fie puterea Domnului meu mare, conform cu ceea ce ai vorbit, spunând:

Puterea Domnului. Cuvântul Domnul în acest verset nu este cel tradus Iehova, ca în versetele 16 şi 18 şi, de aceea, nu este tipărit în litere majuscule în KJV (vezi comentariul pentru Exod 6,3; 15,2). Aici, Moise foloseşte un argument întemeiat pe natura lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită la muntele Sinai (Exod 34,6.7).


18 DOMNUL este îndelung răbdător și bogat în milă, iertând nelegiuirea și fărădelegea și în niciun fel dezvinovățind pe vinovat, pedepsind nelegiuirea părinților peste copii până la a treia și a patra generație.

Iartă fărădelegea şi răzvrătirea. Literal, Cel care ridică fărădelegea şi răzvrătirea. Cuvântul tradus fărădelege înseamnă perversiune, alterare, fărădelege, răzvrătire, sfidare, revoltă.


19 Iartă, te implor, nelegiuirea acestui popor conform măreției milei tale și precum ai iertat acest popor, din Egipt până acum.
20 Și DOMNUL a spus: Am iertat conform cuvântului tău;

Cum ai cerut. Poporul mai fusese în situaţia de a pieri în pustie (Exod 32,34), dar rugăciunea lui Moise a împiedicat totala lor exterminare ca naţiune. În rolul lui de mijlocitor, Moise a fost un înainte-mergător al lui Hristos (Psalmi 105,23; Ieremia 15,1).


21 Dar pe cât este de adevărat că eu trăiesc, tot pământul va fi umplut cu gloria DOMNULUI.

Că Eu sunt viu. Aceeaşi expresie apare în Isaia 49,18; Ieremia 22,24; 46,18; Ţefania 2,9. Ea este folosită spre a confirma declaraţia cea mai solemnă.


22 Pentru că toți acei bărbați care au văzut gloria mea și miracolele mele, pe care le-am făcut în Egipt și în pustiu și m-au ispitit de zece ori și nu au dat ascultare vocii mele;

N-au ispitit. Cuvântul ebraic folosit aici înseamnă a ispiti în sensul modern. Compară următoarea folosire a aceluiaşi verb tradus încercat, însemnând probă: Exod 15,25; 20,20; Daniel 1,12.14; Maleahi 3,10.


23 Cu siguranță nu vor vedea țara pe care am jurat-o părinților lor, niciunul dintre cei ce m-au provocat nu o va vedea,
24 Ci servitorul meu Caleb, deoarece a avut un alt duh cu el și m-a urmat pe deplin, pe el îl voi duce în țara în care a mers; și sămânța lui o va stăpâni.

Robul Meu Caleb. Împlinirea acestei făgăduinţe apare în Iosua 14,6-15; Judecători 1,20. Alt Duh. Adică influenţa Duhului Sfânt asupra duhului lui Caleb (vezi Judecători 3,10; 6,34; Isaia 59,19; 61,1). A urmat în totul calea Mea. Aceasta expresie este repetată (vezi Iosua 14,8; Numeri 32,11; Deutronom 1,36).


25 (Acum amaleciții și canaaniții locuiau în vale.) Mâine întoarceți-vă și plecați în pustiu pe calea Mării Roșii.

Locuiesc valea. Dacă ar fi încercat să intre în ţara sfântă prin vale, amaleciţii şi canaaniţi i-ar fi învins. Întoarceţi-vă. Poporului i s-a poruncit astfel să se retragă într-o direcţie sud-estică spre Marea Roşie.


26 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise și lui Aaron, spunând:
27 Cât să mai suport această adunare rea, care cârtește împotriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, pe care le cârtesc împotriva mea.
28 Să le spui: Pe cât este de adevărat că eu trăiesc, spune DOMNUL, precum ați vorbit în urechile mele, astfel vă voi face;
29 Trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu; și toți cei numărați dintre voi, conform numărului vostru în întregime, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care ați cârtit împotriva mea,

Trupurile voastre moarte. Folosit despre corpurile moarte ale oamenilor (Amos 8,3) şi ale animalelor (Geneza 15,11), aici ca dispreţ (vezi Levitic 26,30; Ezechiel 6,5).

De la vârsta de 20 de ani în sus. În general, se crede că leviţii au fost excluşi din această prezicere, pentru că ei n-au fost printre cei număraţi de la 20 de ani în sus, ci de la o lună (cap. 3,15), sau de la 30 de ani (cap. 4,3). Ba mai mult, ei n-au avut reprezentant printre iscoade. Această idee este susţinută de faptul că Eleazar, fiul lui Aaron, care era clar că avea peste 30 de ani când a ajuns preot, a supravieţuit (Iosua 17,4; 24,33).


30 Fără îndoială, voi nu veți intra în țara despre care am jurat că vă voi face să locuiți în ea, cu excepția lui Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.

Pe care jurasem. Literal, spre care Îmi ridicasem mâna (vezi Geneza 14,22; Deutronom 32,40; Ezechiel 20,5.6.15.23).


31 Dar micuții voștri, despre care ați spus că vor fi o pradă, pe ei îi voi duce înăuntru și vor cunoaște țara pe care ați disprețuit-o.

Copilaşii voştri. Sub vârsta de 20 de ani (vezi v.3; Deutronom 1,39).


32 Dar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în acest pustiu.
33 Și copiii voștri vor rătăci în pustiu patruzeci de ani și vor purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte vor fi risipite în pustiu.

Vor rătăci. Literal, vor fi păstori. (Acelaşi cuvânt original se află în Geneza 13,7; 47,3; Exod 2,17; Isaia 31,4; Ieremia 6,3 etc.). Poporul urma să rătăcească prin pustie, îngrijindu-şi turmele.

Vor cădea. Cuvântul astfel tradus nu înseamnă a se consuma sau a putrezi, ci a fi uzat, a fi terminat, a fi sfârşit. Astfel se referă la tot ce se poate lua de la cei condamnaţi să moară. Compară cu următoarele texte în care acelaşi cuvânt este tradus s-a sfârşit (Geneza 47,18), a isprăvit (Iosua 5,8), sfârşitul (Iov 31,4).


34 După numărul zilelor în care ați cercetat țara, adică patruzeci de zile, fiecare zi pentru un an, veți purta nelegiuirile voastre, adică patruzeci de ani și veți cunoaște cum îmi rup promisiunea.

De fiecare zi. De la yom, un cuvânt redat diferit, precum: zi, timp (Geneza 26,8), vreme (Geneza 40,4), vârstă (Geneza 18,11), când (Levitic 14,57), azi (Deutronom 31,21), acum (1 Samuel 9,27), toţi (2 Samuel 13,23), întotdeauna (2 Regi 17,37), viaţă lungă (Psalmi 91,16), zilele mele (Iov 27,4), o zi rece (Proverbe 25,20) şi an (Exod 13,10). Yom era, fără îndoială, mult mai flexibil în înţeles de cât este cuvântul nostru zi. În folosirea obişnuită a ebraicului yamim, zile, era adesea folosit pentru an (vezi Exod 13,10; Levitic 25,29; Numeri 9,22; Iosua 13,1; Judecători 11,40; 17,10; 21,19; 1 Samuel 1,3.21; 2,19; 20,6; 27,7; 2 Samuel 14,26; 1 Regi 1,1; 2 Cronici 21,19; Amos 4,4).

Cuvântul yom este o formă îndulcită din chom, căldură, din rădăcina yacham, a încălzi (vezi comentariul pentru Geneza 9,2). Se spunea că fiecare zi era compusă din seară, partea de zi întunecată sau rece (Geneza 1,4.5; 3,8) şi partea luminată a zilei sau călduroasă (Geneza 1,4.5; 18,1). Tot aşa era compus şi anul din frigul iernii şi din căldura verii (vezi Geneza 8,22). În felul acesta, în ceea ce priveşte ciclurile lor de temperatură, amândouă au o caracteristică semnificativă comună, ziua şi anul se asemănau. În Geneza 8,22, diferitele expresii ca timpul semănatului şi seceratului, frigul şi căldura, vara şi iarna şi ziua şi noaptea sunt folosite în acest sens paralel. Primele două perechi sunt produsul sau rezultatul ultimelor două. În primele două, căldura urmează frigului; în ultimele două, frigul urmează căldurii. Notează mai ales paralelismul strict al ultimelor două perechi, unde căldura şi frigul anului sunt paralele cu căldura şi frigul zilei.

Aici (Numeri 14,34) se întâlneşte prima folosire a cuvintelor zi şi an împreună într-un sens corelat, într-o prezentare profetică. Iscoadele petrecuseră 40 de zile cercetând ţara Canaanului şi aduseseră raportul lor nefavorabil cu privire la perspectivele ocupării ei. Făcând aşa, ei au demonstrat necredinţă în făgăduinţele lui Dumnezeu şi în puterea Lui de a îndeplini aceste făgăduinţe. În plus, acest raport a fost acceptat de popor (vezi comentariul pentru v.4). Ca rezultat al acestei hotărâri, naţiunea a fost condamnată să sufere 40 de ani în pustie. Cele 40 de zile literale au devenit astfel 40 de ani literali – un an de pelerinaj vindecător prin pustie pentru fiecare zi lipsită de credinţă petrecută în ţara făgăduită. Faptul că acesta nu este un caz izolat al folosirii principiului an-zi în profeţie reiese evident din Ezechiel 4,6, unde este aplicat din nou acelaşi principiu. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel în mod clar: îţi pun câte o zi pentru fiecare an şi, făcând aşa, a confirmat principiul stabilit în Numeri 14,34.

Să-Mi trag. De la verbul care înseamnă a împiedica, a frustra, a restrânge. El mai este tradus şi a respinge (cap. 30,5.8.11), a descuraja (cap. 32,7.9) şi a face fără efect (Psalmi 33,10). Ei ajunseseră în opoziţie cu Dumnezeu şi se înstrăinaseră de El. Ca să poată învăţa să conlucreze cu El, Dumnezeu a rânduit ca ei să cunoască opoziţia Lui şi frustrarea Lui faţă de planurile lor.


35 Eu DOMNUL am spus: Cu siguranță astfel voi face la toată această adunare rea, care s-a adunat împotriva mea; în acest pustiu vor fi mistuiți și acolo vor muri.
36 Și bărbații, pe care Moise i-a trimis să cerceteze țara, care s-au întors și au făcut întreaga adunare să cârtească împotriva lui, aducând defăimare asupra țării,
37 Chiar acei bărbați care au adus raportul rău despre țară, au murit printr-o plagă înaintea DOMNULUI.

Loviţi de moarte. Literal, o lovitură. Acelaşi cuvânt este folosit despre cele zece plăgi egiptene (Exod 9,14), despre plaga care a venit după răscoala lui Core, Datan şi Abiram (Numeri 16,48.49) şi despre uciderea prin sabie (1 Samuel 4,17; 2 Samuel 17,9; 18,7). Felul de lovitură care s-a abătut aici asupra oamenilor nu a fost descoperit.

Înaintea Domnului. Adică moartea a fost o judecată divină.


38 Dar Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, dintre oamenii care au mers să cerceteze țara, au trăit.
39 Și Moise a spus aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel; și tot poporul a jelit mult.
40 Și s-au sculat devreme dimineața și s-au urcat în vârful muntelui, spunând: Iată-ne și vom urca la locul pe care DOMNUL l-a promis, căci am păcătuit.

Muntelui. Adică muntele amoriţilor (Deutronom 1,19.20) sau regiunea muntoasă a lui Negeb, la nord de Cades-Barnea (vezi comentariul pentru Numeri 13,17). Iată-ne, suntem gata. O recunoaştere că erau gata să facă aşa cum au pledat Iosua şi Caleb (cap. 13,30; 14,9).


41 Și Moise a spus: Pentru ce încălcați acum porunca DOMNULUI? Aceasta nu va prospera.

Pentru ce. Dumnezeu le poruncise să se retragă (v.25), nu să avanseze.


42 Nu vă urcați, pentru că DOMNUL nu este printre voi; ca să nu fiți bătuți înaintea dușmanilor voștri.

Nu este în mijlocul vostru. Chivotul nu urma să-i însoţească (Numeri 14,44; compară cu Iosua 6,8.9), şi nici norul nu avea să meargă înaintea lor.


43 Fiindcă amaleciții și canaaniții sunt acolo înaintea voastră și veți cădea prin sabie, deoarece v-ați întors de la DOMNUL, de aceea DOMNUL nu va fi cu voi.
44 Dar ei au îndrăznit să urce pe vârful dealului, totuși chivotul legământului DOMNULUI și Moise, nu s-au depărtat de tabără.

Ei s-au îndărătnicit. Un caz evident de nesăbuire şi comportament îndărătnic manifestat împotriva voii lui Dumnezeu. Chivotul. Norul a rămas deasupra Cortului Întâlnirii. Prin urmare, Moise n-a făcut nici o mişcare să părăsească tabăra, iar leviţii n-au dus chivotul înaintea poporului (cap. 9,21.22; 10,33). După cât se pare, în afară de leviţi, toate celelalte seminţii au ieşit.


45 Atunci amaleciții au coborât și canaaniții care au locuit pe acel deal și i-au bătut și i-au învins, până la Horma.

Horma. Care înseamnă închinat nimicirii. O cetate care după aceea a fost repartizată lui Iuda sau Simeon, Horma este amintită de mai multe ori în Scripturi (Numeri 21,3; Judecători 1,17; 1 Samuel 30,30). Direcţia de urmărire este dată mai clar în Deutronom 1,44. Lungimea ei sugerează că numărul răniţilor şi al morţilor n-a fost mic.

Comentariile lui Ellen G. White

1-45 PP 389-394; SR 159-163; 4T 149-154; 5T 377-380 20 ML 20,288

24 PP 391; 5T 303,378,380

1 5T 377

1,2 4T 149

1-5 PP 389; SR 159

2 PP 391; SR 163; 4T 150

2-4 5T 377

3 4T 150

4 SR 160; 4T 150

5 4T 149.151; 5T 377

6 4T 149; 5T 377

6-8 SR 175

7-9 PP 390; SR 160; 4T 149,151; 5T 377

9 MH 510

10 EW 14; 4T 151; 5T 378

10-12 PP 390

11-16 SR 161

12 PK 312; 4T 152

13-16 4T 152

16 5T 378

17-19 PK 313; PP 390; SR 162; 4T 152

19 ML 288

20,21 PK 313

20-24 SR 162

21 ML 288

23,24 4T 153

25 SR 162

26-30 SR 163

28,29 PP 391

29 4T 153

29,30 FE 508; Te 13; 4T 153

30 Ed 149; FE 505

31 PP 391; SR 163; 4T 153

33 FE 505; SR 163

34 DA 233; Ev 696; GC 324; PK 698; PP 391; SR 163

36,37 PP 391

37 4T 153

39,40 PP 392

41-43 PP 393

4T 154

PP 437