1 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:

Domnul a vorbit. În acelaşi loc în care a vorbit lui Moise despre aşezarea în Canaan (cap. 33,50), pentru că nu mai avusese loc nici o deplasare de atunci.


2 Poruncește copiilor lui Israel și spune-le: Când intrați în țara lui Canaan; (aceasta este țara care vă va cădea drept moștenire, țara lui Canaan cu granițele ei;)

Când veţi intra. Adică în ţinutul dintre Iordan şi Marea Mediterană (vezi Numeri 32,32; Iosua 22,11.32).


3 Atunci partea voastră de sud va fi de la pustiul Țin de-a lungul ținutului lui Edom și granița de sud va fi marginea cea mai depărtată a Mării Sărate spre est;

Partea de miazăzi. Literal, partea voastră de miazăzi. Mării Sărate. Marea Moartă, nu se întâlneşte graniţa de răsărit şi de sud. În Ezechiel 47,18, profetul o numeşte marea de răsărit (vezi şi Geneza 14,3; Deutronom 3,17; Ezechiel 4,49).


4 Și granița voastră se va întoarce de la sud la înălțimea Acrabim și va trece la Țin; și ieșirea lui va fi de la sud la Cades-Barnea și va merge la Hațar-Adar și va trece până la Ațmon;

Se va întoarce. Adică linia de frontieră trebuia să ia o direcţie sud-vestică.

Înălţimea Acrabim. Adică defileul scorpionilor, sugerând că în vecinătate scorpionii erau numeroşi (vezi Iosua 15,3; Judecători 1,36). Au fost sugerate diferite locuri pentru această trecătoare prin munţi.

Ţin. Pustia Ţin se poate să-şi fi primit numele de la acest loc. Ea este amintită numai aici şi în Iosua 15,3.

La miazăzi de Cades-Barnea. Vezi comentariul pentru cap. 13,17.32.

Haţar-Adar. Compară cu Iosua 15,3, unde numele acestei aşezări este redat într-o formă mai scurtă ca Adar, cu Heţron ca loc separat. N-a fost făcută nici o identificare cu vreo aşezare modernă.

Aţmon. Nici acesta nu este identificat. Unii comentatori sugerează modernul ’Ain el Kasaymeh.


5 Și granița să facă o rotire de la Ațmon până la râul Egiptului și ieșirile ei vor fi la mare.

Se va întoarce. Literal, a face o întoarcere, adică într-o direcţie mai spre vest.

Pârâul Egiptului. Nu râul Nil, ci Wadi el’Ariş, care avea să formeze hotarul apusean al Israelului, până ce ajungea la Marea Mediterană, aproximativ la 50 mile mai jos de Gaza. Acesta urma să fie hotarul lor cu Egiptul.

6 Iar cât despre granița de vest, veți avea marea cea mare drept graniță; aceasta va fi granița voastră de vest.

Marea cea mare. Mediterana.


7 Și aceasta va fi granița voastră de nord: de la marea cea mare vă veți însemna muntele Hor;

Muntele Hor. Nu muntele Hor de pe hotarul cu Edomul (cap. 20,22; 33,38), unde a murit Aaron. Aşezarea acestui munte este necunoscută. Unii comentatori îl identifică cu o ramificaţie a muntelui Liban sau muntele Libanon.


8 De la muntele Hor veți însemna granița voastră până la intrarea la Hamat; și ieșirile graniței vor fi la Țedad;

Prin Hamaţ. Fie calea Orontes, fie modernul Lebweh, la 70 mile sud-vest de Hamat, din aceeaşi vale. Cuvântul tradus prin se consideră a fi parte distinctă a unui nume de loc şi nu se referă la Hamat-ul însuşi. Fie Lebweh, fie valea Orontes pot fi potrivit indiciate prin intrarea Hamatului, ca o cale de a ajunge la Hamat dinspre sud.


9 Și granița va merge la Zifron și ieșirile ei vor fi la Hațar-Enan, aceasta va fi granița voastră de nord.

Zifron. Nu se cunoaşte identificarea cu nici un loc modern. Unii sugerează Sibraim din Ezechiel 47,16 ca o variantă de ortografiere a aceluiaşi nume.

Haţar-Enan. Acesta stabileşte capătul hotarului nordic, fiind colţul de nord al acestuia (vezi Ezechiel 47,17; 48,1). S-au sugerat diferite locuri ca aşezări moderne ale acestui loc. Numele ebraic înseamnă ograda izvorului, referindu-se probabil la un izvor de apă îngrădit.


10 Și veți însemna granița voastră de est de la Hațar-Enan până la Șefam;

Şefam. Aşezare necunoscută. Ea marchează extremitatea sudică a hotarului de răsărit.


11 Și ținutul va merge în jos de la Șefam la Ribla, pe partea de est a Ainului; și granița va coborî și va ajunge până la țărmul mării Chineret spre est;

Ribla. Fără îndoială aproape de râul Iordan, dar aşezarea lui este necunoscută. Ain. Literal, izvor. Deoarece nici un alt nume nu este asociat cu cuvântul izvor, este cu neputinţă de identificat Ain.

Chineret. Marea Galileii. Probabil că numele de Chineret vine de la locul numit în Iosua 19,35 (vezi şi Deutronom 3,17). Cuvântul de-a lungul se referă la versantul deluros de pe partea nord-estică a Mării Galileii. O redare mai bună ar fi versant. Traducerea RSV redă umăr.


12 Și granița va coborî la Iordan și ieșirile ei vor fi la Marea Sărată, aceasta va fi țara voastră cu granițele ei de jur împrejurul ei.

Se va pogorî. Adică hotarul de răsărit.


13 Și Moise le-a poruncit copiilor lui Israel, spunând: Aceasta este țara pe care o veți moșteni prin sorț, despre care DOMNUL a poruncit să fie dată celor nouă seminții și la o jumătate de trib;

Nouă seminţii. Două seminţii şi jumătate se aşezaseră de cealaltă parte a Iordanului (vezi v.14, 15).


14 Pentru că tribul copiilor lui Ruben conform cu casa părinților lor și tribul copiilor lui Gad conform cu casa părinților lor, au primit moștenirea lor; și jumătate din tribul lui Manase au primit moștenirea lor;
15 Cele două triburi și jumătatea de trib au primit moștenirea lor de această parte a Iordanului, lângă Ierihon spre est, spre răsăritul soarelui.

Dincoace. Mai bine dincoace de Iordan.


16 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
17 Acestea sunt numele bărbaților care vă vor împărți țara: preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Nun.

Iată numele. Au fost numiţi oameni cu răspundere ale căror hotărâri trebuiau să fie respectate (vezi cap. 26,54.55). Notează că Eleazar şi Iosua trebuiau să supravegheze împărţirea ţării în prezenţa lui Dumnezeu la uşa Cortului Întâlnirii (Iosua 18,6.8.10; 19,51).


18 Și să luați câte un prinț din fiecare trib, să împartă țara prin moștenire.

Câte o căpetenie din fiecare seminţie. Bărbaţi cu autoritate, care erau respectaţi, s-au alăturat lui Eleazar, marele preot, şi lui Iosua, comandantul oştirii. Astfel au fost asigurate imparţialitatea şi echitatea în împărţirea teritoriului.


19 Și numele bărbaților sunt acestea: din tribul lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune.
20 Și din tribul copiilor lui Simeon: Șemuel, fiul lui Amihud.

Şemuel (engleză). Acelaşi nume ca Samuel (vezi 1 Samuel 1,20; 1 Cronici 7,2).

Amihud. Vezi cap. 1,10.


21 Din tribul lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon.

Elidad. Vezi cap. 11,26 pentru o variantă de ortografiere.


22 Și prințul tribului copiilor lui Dan: Buchi, fiul lui Iogli.

Buchi. Pentru acelaşi nume, vezi Ezra 7,4, şi pentru ortografiere diferită, vezi 1 Cronici 25,4.13.


23 Prințul copiilor lui Iosif, pentru tribul copiilor lui Manase: Haniel, fiul lui Efod.

Haniel. Vezi 1 Cronici 7,39.


24 Și prințul tribului copiilor lui Efraim: Chemuel, fiul lui Șiftan.

Chemuel. Nume care se află şi în altă parte, dar care aparţine altei persoane (Geneza 22,21; 1 Cronici 27,17).

Eliţafan. Vezi cap. 3,30.


25 Și prințul tribului copiilor lui Zabulon: Elițafan, fiul lui Parnac.
26 Și prințul tribului copiilor lui Isahar: Paltiel, fiul lui Azan.

Paltiel. Vezi 2 Samuel 3,15.

Exactitatea cu care Inspiraţia a păstrat un raport al hotarelor teritoriilor date diferitelor seminţii scoate în evidenţă felul ordonat în care trebuie să fie făcute pregătiri pentru lucrarea lui Dumnezeu. Nimic nu trebuie să fie lăsat la voia întâmplării. Totul trebuie să fie plănuit şi împlinit cu grijă.

Comentariile lui Ellen G. White 1-13 PP 511


27 Și prințul tribului copiilor lui Așer: Ahihud, fiul lui Șelomi.
28 Și prințul tribului copiilor lui Neftali: Pedahel, fiul lui Amihud.
29 Aceștia sunt cei cărora DOMNUL le-a poruncit să împartă moștenirea copiilor lui Israel în țara lui Canaan.