1 Și Moise a vorbit căpeteniilor triburilor referitor la copiii lui Israel, spunând: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit.

Căpeteniile seminţiilor. În cap. 1,4.16; 7,2 etc., se face referire la aceiaşi oameni. Sunt folosite diferite expresii, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri (Deutronom 5,23), toată adunarea copiilor lui Israel (Iosua 18,1; 22,12), căpeteniile întregului popor (Iosua 20,2), tot Israelul (1 Samuel 7,5), toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor (1 Cronici 28,1), bătrânii lui Israel şi toate căpeteniile seminţiilor, capii familiilor copiilor lui Israel (2 Cronici 5,2), căpetenii şi bătrâni (Ezra 10,8).


2 Dacă un bărbat face o promisiune DOMNULUI, sau face un jurământ ca să își lege sufletul cu o legătură; să nu rupă cuvântul său, să facă conform cu tot ceea ce iese din gura lui.

O juruinţă. O asigurare sau făgăduinţă de a-I da ceva lui Dumnezeu: făgăduinţa unei slujiri personale, ca a lui Iacov la Betel (Geneza 29,20; 31,13), consacrarea de către Ana a fiului ei (1 Samuel 1,11), juruinţa lui Iefta cu privire la fiica lui (Judecători 11,30.39).

Se va lega. O obligaţie, aceea a abţinerii de la vin, mâncare etc. (vezi 1 Samuel 14,24; Psalmi 132,2; Fapte 23,21). Verbul ebraic este adesea folosit cu sensul de a lega, a întemniţa, a înhăma.

Să nu-şi calce cuvântul. Literal, să nu dezlege cuvântul făgăduielii sale, în sensul de a elibera, a se elibera de obligaţie, a face legal, a profana. A nu aduce la îndeplinire o juruinţă solemnă faţă de Dumnezeu este un act de josnică ingratitudine şi o neglijenţă păcătoasă (Deutronom 23,21; Eclesiast 5,4; Matei 5,33). Este mai bine ca omul să nu facă nici o juruinţă, decât să promită şi să nu împlinească (Eclesiast 5,2-5).


3 Dacă de asemenea o femeie face o promisiune DOMNULUI și se leagă cu o legătură, fiind în casa tatălui ei, în tinerețea ei,

Când o femeie va face o juruinţă. O femeie nemăritată era considerată ca fiind sub stăpânirea tatălui ei şi din cauza aceasta nu era liberă să-şi facă planuri şi să ia hotărâri fără sfatul şi consimţământul acestuia. Femeile în vârstă necăsătorite nu sunt amintite.


4 Și tatăl ei aude promisiunea ei și legătura ei cu care și-a legat sufletul și dacă tatăl ei păstrează tăcerea față de ea, atunci toate promisiunile ei vor sta în picioare și fiecare legătură cu care și-a legat sufletul va sta în picioare.

Nu-i zice nimic. Literal a fi liniştit, sau a nu obiecta nimic. Juruinţele ei vor fi primite. Nu era de competenţa tatălui să anuleze nici o parte a juruinţei, dacă nu avea de obiectat când auzea despre ea, sau când fiica lui i-a adus-o la cunoştinţă.


5 Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua în care aude, niciuna din promisiunile ei, sau din legăturile cu care și-a legat sufletul, nu va sta în picioare; și DOMNUL o va ierta, căci tatăl ei i-a interzis.

În ziua. Adică de îndată ce aude.

Nu-i dă voie. Pentru a face obligatorie juruinţa sau făgăduiala era nevoie de consimţământul tatălui. Dacă, aflând despre juruinţă, el nu zicea nimic, tăcerea lui era considerată ca un consimţământ. Dacă tatăl făcea obiecţiuni, tânăra fată era liberă de juruinţa sau legământul ei, nemaifiind obligată să-l aducă la îndeplinire.


6 Și dacă ea are soț, când a promis, sau a rostit ceva cu buzele ei, rostirea cu care și-a legat sufletul;

Când se va mărita. Aceeaşi regulă urma să se aplice şi unei tinere femei logodite, care mai locuia în casa tatălui ei, pentru că un bărbat logodit avea drepturi în legătură cu mireasa lui logodită. De exemplu, dacă ea comitea adulter, era omorâtă cu pietre întocmai ca şi când ar fi avut loc deja căsătoria. Ea şi toată averea ei erau considerate ca aparţinând logodnicului ei (Deutronom 22,23.24, vezi şi Matei 1,19.20).

A făcut juruinţe. Literal, şi juruinţele ei sunt asupra ei. Juruinţa putea să fi fost luată înainte de logodirea ei şi pe atunci avea consimţământul tatălui ei. Acum ea este logodită şi legal se afla sub jurisdicţia logodnicului ei, iar acesta putea cere să renunţe la juruinţa ei.


7 Și soțul ei a auzit aceasta și a păstrat tăcerea față de ea în ziua când a auzit, atunci promisiunile ei vor sta în picioare și legăturile ei, cu care și-a legat sufletul, vor sta în picioare.
8 Dar dacă soțul ei i-a interzis în ziua în care a auzit, atunci el să facă fără niciun efect promisiunea ei pe care ea a jurat-o și ceea ce a rostit ea în grabă cu buzele ei, și DOMNUL o va ierta.

Dacă bărbatul ei. Compară cu v.5, unde este aplicat acelaşi principiu unei fiice în casa tatălui ei, ca unei logodnice în legătură cu logodnicul ei.


9 Dar fiecare promisiune a unei văduve și a celei ce este divorțată, cu care ele și-au legat sufletele, va sta în picioare împotriva ei.

Femei văduve. Atât o văduvă, cât şi o femeie divorţată erau libere să facă juruinţe şi să le aducă la îndeplinire. Totuşi, o văduvă sau o femeie divorţată, care se întorcea în casa tatălui ei şi era sub ocrotirea lui avea să fie din nou supusă autorităţii lui. Cuvântul tradus despărţită este, literal, a da drumul. Regulile din Deutronom 24,1 sunt presupuse şi aici.


10 Și dacă ea a promis în casa soțului ei, sau și-a legat sufletul cu un legământ,
11 Și soțul l-a auzit și păstrează tăcerea față de ea și nu i-a interzis, atunci toate promisiunile ei vor sta în picioare și fiecare legătură cu care și-a legat sufletul va sta în picioare.

Juruinţele ei. Dacă juruinţa a fost făcută pe când mai trăia soţul, într-un caz, sau înainte ca soţia să divorţeze, în celălalt caz, şi nu se făcuse obiecţiune, atunci juruinţa trebuia să fie adusă la îndeplinire de femeia care a făcut-o. Schimbarea stării civile nu afecta juruinţele obligatorii anterioare.


12 Dar dacă soțul ei le-a desființat complet în ziua în care le-a auzit, atunci orice iese de pe buzele ei referitor la promisiunile ei, sau referitor la legătura sufletului ei, nu va sta în picioare, soțul ei le-a făcut fără efect; și DOMNUL o va ierta.

Nu vor avea nici un preţ. O văduvă sau o femeie divorţată nu era răspunzătoare pentru juruinţele anulate anterior de bărbatul ei.


13 Fiecare promisiune și fiecare legătură prin legământ pentru a chinui sufletul, soțul ei le poate întemeia, sau soțul ei le poate zădărnici.
14 Dar dacă soțul ei deja a păstrat tăcerea față de ea, de la o zi la alta, atunci el întemeiază toate promisiunile ei, sau toate legăturile ei, care sunt asupra ei; el le confirmă, deoarece a păstrat tăcerea față de ea în ziua în care le-a auzit.

Dacă nu-i zice nimic. Tăcerea lui, când îşi dădea pe deplin seama de ce făcuse ea, stabilea şi confirma juruinţele ei.


15 Dar dacă el, în orice fel, le zădărnicește după ce le-a auzit, atunci el să poarte nelegiuirea ei.

Va fi vinovat. Toată răspunderea era a lui, ea era eliberată. Pentru natura vinovăţiei asumate şi ritualul cerut spre a se elibera de ea, vezi Levitic 5,4-10.

Comentariile lui Ellen G. White

1,2 4T 471

2 AA 74


16 Acestea sunt statutele pe care DOMNUL le-a poruncit lui Moise, între un bărbat și soția sa, între tată și fiica sa, fiind în tinerețea ei în casa tatălui ei.