Tot poporul s-a strâns. Introducerea relatării din cap. 8 este identică cu cea din Ezra 3 (Neemia 7,73-8,1; cf. Ezra 3,1). Acelaşi lucru, adunarea poporului în apropiere de luna a şaptea, este descrisă în aceleaşi cuvinte. Dar scopul acestei adunări a poporului era diferit de cel amintit în Ezra 3. În Ezra, ei s-au adunat pentru a reface altarul arderilor de tot şi cultul jertfelor. Acum ei se adună cu scopul de a celebra marile sărbători ale lunii a 7-a şi pentru instruire religioasă. Se pare că poporul nu a fost convocat pentru această adunare, ci era vremea când ei veneau la Templu în mod obişnuit. Este posibil ca Ezra să fi instituit astfel de adunări, după întoarcerea lui din Babilon, în urmă cu 13 ani. De aceea devenise o deprindere în Iudea ca poporul să se adune la Ierusalim la începutul anului civil (vezi vol. II, p. 110) pentru instruire şi pentru celebrarea celor trei mari sărbători ale lunii: sărbătoarea trâmbiţelor, Ziua Ispăşirii şi sărbătoarea corturilor (Levitic 23,24-43; vezi la Exod 23,14; Deuteronom 6,16).

Porţii apelor. Cu privire la amplasarea Porţii apelor, vezi la cap. 3,26.

Am zis. E remarcabil că poporul a venit să ceară să fie învăţat. Cu toate că mulţi dintre ei erau neglijenţi în ţinerea legii, simţeau totuşi dorinţa să o audă citită. Nemulţumiţi de starea prezentă, ei doreau să progreseze în viaţa lor spirituală şi erau convinşi că auzirea Cuvântului lui Dumnezeu le va fi de folos.

Cărturarul Ezra. Vezi la Ezra 7,6. Cartea Legii. Poporul cunoştea Pentateucul la care se face referire aici şi ştia că Ezra îl cunoştea bine.

Întâia zi. Ziua de Anul Nou a calendarului civil (vezi vol. II, p. 110). Ziua întâi a lunii a 7-a era mai specială decât celelalte zile de lună nouă ale anului ca Sărbătoare a trâmbiţelor şi celebrată ca o sărbătoare mare printr-o adunare solemnă şi prin încetarea lucrului (Levitic 23,23-25; Numeri 29,1-6).

o înţeleagă. Tot poporul a fost cu luare aminte la citirea cărţii Legii.

De dimineaţa până la amiază. Sesiunea de învăţare a durat cinci sau şase ore. Faptul că ea nu a constat din lectură neîntreruptă reiese din v. 4-8, care explică că citirea a alternat cu interpretări explicative ale legii din partea leviţilor.

Un scaun de lemn. [Un amvon de lemn, KJV.] Compară cu cuvântul "stâlp" din 2 Regi 11,4 şi 23,3 (KJV), unde, totuşi, expresia folosită este 'ammud, "tribună". Aici este folosit cuvântul ebraic migdal, care, în general, înseamnă "turn". Trebuie să fi fost o platformă înaltă, dacă poate fi folosit termenul de "turn" pentru a o descrie. Deci, este justificată traducerea "amvon", înţelegând că era un "amvon" înalt, pentru ca tot poporul să poată vedea şi auzi pe Ezra şi pe cei care îl însoţeau.

Lângă el... stăteau. Şase persoane, probabil preoţi, stăteau la dreapta lui Ezra şi şapte la stânga lui. În cartea apocrifă 1 Esdras sunt menţionate şapte persoane care stau la dreapta lui, numele Azaria fiind inserat între Anania şi Urie. Urie este, poate, tatăl lui Meremot din cap. 3,4.21; Maaseia, tatăl lui Azaria din cap. 3,23; Pedaia, cel amintit în cap. 3,25; Azaria, cel care trebuie introdus, dacă acceptăm raportul din 1 Esdras, s-ar putea să fie acelaşi cu cel amintit în cap. 3,23; în timp ce Meşulam apare în cap. 3,4.6 şi un Malchia în cap. 3,11.14.21.

Tot poporul s-a sculat. În adunări publice, de obicei, iudeii stăteau aşezaţi pentru a asculta, deşi ocazional rămâneau în picioare şi stăteau în picioare pentru rugăciune. Nu e de presupus că ei au stat în picioare pe tot parcursul celor şase ore de citire şi instruire. Tradiţia rabinică susţine că din zilele lui Moise era un obicei la israeliţi de a sta în picioare în timpul citirii legii.

Ezra a binecuvântat pe Domnul. Este posibil ca binecuvântarea lui Ezra să fi început cu o propoziţie de mulţumire, ca aceea a lui Daniel (1 Cronici 29,10), şi nu cu un psalm întreg, ca în 1 Cronici 16,8-36.

Ridicând mâinile. Despre obiceiul iudeilor de a ridica mâinile la rugăciune, vezi Psalmi 134,2; 1Timotei 2,8 etc.

Amin! Amin! Repetiţia marchează profunzimea simţămintelor (vezi 2 Regi 11,14; Luca 23,21).

Cu faţa la pământ. Compară cu 2 Cronici 7,3.

Şi Leviţii. Întrucât toţi bărbaţii enumeraţi în versetul acesta sunt leviţi (despre unii dintre ei, vezi cap. 9,4.5), expresia aceasta fie vrea să spună "şi restul Leviţilor", fie ebraicul we, "şi", trebuie tradus "chiar" sau "anume".

Fiecare stătea. [Poporul stătea, KJV.] Literal, "poporului stând". Este imposibil ca ei să fi stat în picioare în timpul celor şase ore de citire şi instruire. Înţelesul este că poporul a stat pe loc şi nu s-a împrăştiat. Fiecare era adânc interesat şi dornic să primească hrana spirituală.

Desluşit. Ebr. mephorash, "a fi explicat", de la rădăcina parash, "a despărţi", "a specifica" (vezi la Ezra 4,18). Cu toate că parash apare de câteva ori în VT, semnificaţia lui precisă nu e mereu sigură. Deşi traducerea "desluşit" sau "lămurit" e posibilă, mulţi cercetători preferă expresia "cu interpretare" (RSV margine), în felul acesta accentuând ideea de a face însemnătatea clară pentru minte şi nu doar sunetul clar pentru ureche. Evident că prima o include pe cea de-a doua, deoarece adunarea trebuia să audă bine, pentru ca apoi să prindă însemnătatea. Alţii sugerează "în secţiuni", vrând să spună că erau citite şi clarificate porţiuni din lege. Unii au considerat că acest obicei de a citi un scurt pasaj din Scriptură în evreieşte şi de a-l explica în aramaică a început să se practice după exil, când aramaica a început să înlocuiască ebraica (vezi Neemia 13,24) ca limbă comună a poporului (vezi vol. I, p. 29, 30; vezi la Luca 4,16).

Şi-i arătau înţelesul. Aceasta a fost interpretat ca însemnând că leviţii traduceau cuvintele ebraice în aramaica populară.

Conform v. 5-8, numai leviţii se pare că citeau din cartea legii şi explicau ce citeau. Ezra se pare că n-a făcut mai mult decât să deschidă cartea (v. 5) şi să prezideze adunarea. Totuşi, v. 2.3 declară că Ezra însuşi a citit poporului adunat. Deci, se pare că v. 4-8 sunt o descriere mai detaliată a celor relatate în v. 2.3. Se poate ca Ezra să fi fost primul care a citit, pentru ca ulterior, leviţii să i se alăture la citirea Legii şi la explicarea ei. Unicul semn de întrebare este dacă cei 13 leviţi au explicat Legea unul după altul sau simultan diferitelor grupe de oameni. Ultima opinie este probabil corectă.

Dregătorul. [Tirşata, KJV.] Guvernatorul (vezi la Ezra 2,63).

Nu vă bociţi. Porţiunea citită trebuie să fi impresionat adânc mulţimea adunată. Porţiunile din Scriptură citite constau din anumite secţiuni din Deuteronom, împreună cu alte părţi din Tora, selecţionate pentru a convinge poporul de păcatul lor, săvârşit prin călcarea poruncilor Domnului şi pentru a le reaminti de pedepsele la care se expuneau în felul acesta. Ei au fost atât de tare mişcaţi, că au bocit şi au plâns. Aceasta i-a determinat pe Neemia, pe Ezra şi pe leviţi să-i îmbărbăteze şi să-i mângâie.

Trimiteţi câte o parte. Compară cu Estera 9,19.22. Cât de potrivit e ca cei care au să împartă cu cei care au puţin sau nu au nimic, mai ales în ocazii de sărbătoare, pentru ca toţi să se bucure laolaltă (vezi Deuteronom 16,14).

Bucuria Domnului. Este greşită părerea generală că religia iudaică era tristă şi austeră. Rânduielile ei rituale şi ceremoniale erau într-adevăr detaliate şi cu siguranţă solemne, dar era multă bucurie în slujbe. Cerinţele rituale religioase includeau jertfe de mulţumire, din care partea cea mai mare era consumată de cel care o aducea şi de prietenii lui la o masă festivă (Deuteronom 27,6.7). Ziua Sabatului, aşa cum fusese proiectată iniţial, era departe de a fi un prilej trist, aşa cum şi-au închipuit-o unii. Dimpotrivă, ea era o zi de delectare, bucurie şi voioşie spirituală (Isaia 58,14). Dintre celelalte ocazii puse deoparte pentru o respectare religioasă specială, numai într-una poporul trebuia să-şi "smerească" sufletul (Levitic 23,27). Celelalte erau sărbători pentru comemorarea bunătăţii lui Dumnezeu şi pentru a-I aduce laudă.

A doua zi. După ce au consacrat prima jumătate a Zilei de Anul Nou - ziua de început a anului civil - pentru a asculta învăţătura din cartea Legii, iar a doua jumătate, pentru festivităţi vesele, se pare că poporul s-a întors la casele lor. Totuşi, capii de familii şi de cetăţi s-au adunat, a doua zi, împreună cu preoţii şi cu alţi lucrători ecleziastici pentru instrucţiuni legate de alte activităţi ale lunii a şaptea a calendarului ecleziastic (vezi vol. II, p. 109, 110).

Scris în Lege. Legea cu privire la Sărbătoarea corturilor se găseşte în Levitic 23,39-43. În Deuteronom 16,13.14 i se poruncea poporului să ţină sărbătoarea cu veselie. Obiceiul de a locui în colibe se bazează pe Levitic 23,43. Este evident că această practică ajunsese să nu mai fie o obişnuinţă, iniţial în perioada captivităţii şi apoi după reluarea trecătoare a ei sub Zorobabel (Ezra 3,4).

Duceţi-vă la munte. Textul existent pare să dea de înţeles faptul că această afirmaţie şi ceea ce urmează erau citate din Scriptură, dar aici nu e cazul. Dificultatea aceasta este evitată de LXX care redă: "şi Ezra a zis" în loc de "zicând" între "Ierusalim" şi "duceţi-vă".

Măslin sălbatic. Ebr. 'eş shemen, literal "pom de ulei", în general redat prin "măslin sălbatic", prin traducerea textului. Totuşi, e discutabil că măslinul sau măslinul sălbatic, care nu conţine ulei deloc sau prea puţin, a primit un astfel nume. De aceea, s-a făcut sugestia că se are în vedere un copac răşinos, poate pinul. Conform 1 Regi 6,23.31.32, lemnul lui era folosit la construcţii, în timp ce lemnul măslinului sălbatic n-ar fi avut valoare pentru scopul arătat.

Ramuri de finic. Adică ramuri de curmali.

Copaci stufoşi. Aceeaşi expresie este folosită în Levitic 23,40, dar în ambele cazuri semnificaţia este nesigură. Poate e vorba de copaci cu frunzişul des. E remarcabil că doi din copacii porunciţi în Levitic 23, aici sunt omişi, în timp ce alţi doi sunt adăugaţi: măslinul şi pinul.

Acoperişul. Vezi v. 1 şi la cap. 3,26.

Poarta lui Efraim. Poarta aceasta se afla între Zidul lat şi aşa-numita Poartă veche, conform cap. 12,38.39, fiind plasată, deci, pe zidul de la apus. Faptul că nu e menţionată în lista din cap. 3 s-ar putea datora fie unei omisiuni în listă, undeva în cap. 3,6-8, fie faptului că această poartă fusese terminată înainte de sosirea lui Neemia. Dacă n-a fost arsă de vrăjmaşii care atacaseră cetatea (vezi Neemia 1,3), nu avea nevoie de reparaţii.

Iosua. Iosua este o contragere a lui Ioşua, redată de obicei Iosua în traducerile moderne (Exod 17,9 etc.). Forma grecească a acestui nume era Isus (vezi Fapte 7,45; Evrei 4,8; vezi la Matei 1,1).

Nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Aceasta nu dă de înţeles că israeliţii nu mai ţinuseră sărbătoarea de pe vremea lui Iosua, de la năvălirea în Canaan, deoarece, conform Ezra 3,4, cei care se întorseseră din robie la data aceea, au ţinut-o în anul întâi al întoarcerii lor. O celebrare asemănătoare mai este menţionată în legătură cu sfinţirea Templului lui Solomon (2 Cronici 7,10; 1 Regi 8,65). Prin urmare, textul vrea să spună că din zilele lui Iosua n-a fost o celebrare generală a acestei sărbători ca acum (vezi la v. 14).

Au citit. [El a citit, KJV.] "El" trebuie să se refere la Ezra, cu toate că el nu a fost menţionat după v. 13. Citirea sistematică, zi de zi, a legii, poate să dea de înţeles că acesta era un an sabatic şi că avea loc repetarea poruncită în Deuteronom 31,10-13.

Au prăznuit sărbătoarea. Vezi Levitic 23,34; Num. 29,12-34; Deuteronom 16,13. În ziua a opta. Această ţinere a zilei a opta a fost poruncită în Levitic 23,36 şi Numeri 29,35. Cum este poruncit. [După obicei, KJV.] E posibil să se facă referire aici la un obicei regulat împământenit, un indiciu printre altele că sărbătoarea fusese mereu ţinută.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-18DA 216; PK 661-665

2�

�

PK 661

3�

�

PK 662

4.6�

�

PK 661

7-10�

PK 662

8�

�

COL 335

9.10�

MH 281

10�

�

GC 477

12�

�

PK 662

13-18�

PK 665

15-17�

MH 282