1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

INTRODUCERE. - Psalmul 102 este unul dintre cei mai trişti din cei şapte psalmi de penitenţă. Se pare că e rugăciunea exilatului făcută în ţara robiei sale. În tonurile sale elegiace, el vorbeşte de durere şi întristare, de persecuţie şi de frică. Dar el face mai mult decât atât; el recunoaşte că există speranţă de întoarcere din robie şi de refacere spirituală. Poemul oscilează între două idei, dar se încheie într-o notă sublimă de încredere în veşnica statornicie a lui Dumnezeu în legăturile Lui cu fiii oamenilor. Psalmul se împarte în patru părţi: introducere (v. 1.2), plângere (v. 3-11), mângâiere (v. 12-22), concluzie (v.23-28). Creştinii din zilele de pe urmă pot găsi în el exprimarea încercărilor lor şi asigurarea mângâierii cereşti în vreme de necaz mare.

Preambulul, "o rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului", este unic printre preambulurile psalmilor. El caracterizează psalmul şi arată scopul pentru care a fost compus (vezi p. 624, 628).

1. Ascultă-mi. Vezi Psalm 18.6; 39,12.


2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Nu-mi ascunde. Vezi Psalm 4,6; 13,1.

Degrabă. Vezi Psalm 69,17. Profunzimea întristării psalmistului şi intensitatea apelului său sunt scoase în evidenţă prin cererile cumulative după ajutor divin din v. 1 şi 2.


3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Căci. Versetul 3 marchează începutul plângerii psalmistului.


4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Uit să mi-o mănânc. Vezi Iov 33,20; Psalm 107,18.


5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Mi se lipesc oasele. Vezi Iov 19,20; Plângeri 4,8.


6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Pelicanul. Ebr. qa'ath, (vezi Isaia 34,11; Zaharia 2,14). Specia exactă de pasăre la care se face referire nu e cunoscută, cu toate că s-a observat că pelicanul e un simbol corespunzător al singurătăţii şi melancoliei totale.


7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Nu mai pot dormi. [Veghez, KJV]. Sau "sunt fără somn".

Pasărea. [Vrabia, KJV]. Ebr., şippor, un termen general pentru vietăţi înaripate (vezi Genesa 7,14; Deuteronom 4,17). Poate că "singuratică" e o aluzie la o pasăre lipsită de perechea ei.


8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Ţărână. [Cenuşă, KJV]. Vezi Iosua 7,6; Iov 2,7.8; Plângeri 3,16. Despre paralele ugaritice, vezi la Psalm 42,3.


10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Umbră gata să treacă. O imagine impresionantă a apropierii morţii (vezi Iov 14,2). Samuel Buther spunea: "Anii mei alunecă prin mine ca apa printr-o sită".


12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Dar Tu. Brusc, psalmistul găseşte mângâiere în contemplarea eternei suveranităţi a lui Dumnezeu şi se ridică mai presus de plângerea sale. Datorită faptului că Dumnezeu nu Se schimbă, făgăduinţele Lui sunt sigure, în ciuda aparentei Lui detaşări de suferinţa prezentă a psalmistului.

Împărăţeşti. Vezi Psalm 9,7; Plângeri 5,19.

Pomenirea. Vezi Exod 3,15; Psalm 135,13.


13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Pietrele. Exilaţii se bucură chiar şi numai de contemplarea pietrelor şi ţărânii a ceea ce fusese cândva glorioasa lor cetate, Ierusalimul. Atât de mult iubesc ei Sionul (vezi Neemia 4,2.10; Psalm 79,1). Există în conceptul acestui verset o notă patetică, nostalgică. Până şi ruinele copilăriei noastre ne sunt scumpe.


15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Se vor teme. Potrivit planului lui Dumnezeu, Sionul refăcut ar fi fost alcătuit dintr-un popor care să împlinească destinul divin în prin lui Israel. Activităţi misionare ar fi convertit pe mulţi dintre păgâni, iar prosperitatea noului stat ar fi atras multe naţiuni. Din nefericire, Israel a dat greş. Dacă el ar fi fost credincios, întregul pământ ar fi fost pregătit pentru prima venire a lui Hristos (PK 703, 704, vezi şi vol. IV, pag. 26-30).


16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Se va arăta. Mesia ar fi venit în statul restaurat (vezi la v. 15; de asemenea articolul: "Rolul lui Israel în profeţiile Vechiului Testament", vol. IV).


17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Să se scrie. Aceasta pare să fie singurul loc din Psalmi unde se spune să se scrie raportul providenţei lui Dumnezeu. Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).


19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Din ceruri. Vezi la Deuteronom 26,15; vezi şi la Psalm 14,2.


20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Ce sunt pe moarte. [Rânduiţi morţii, KJV]. Literal, "copii ai morţii" (vezi Psalm 79,11).


21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Numele. Vezi Psalm 5,11; 7,17.


22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Puterea. De la consolarea privind puterea absolută şi veşnică a lui Dumnezeu psalmistul revine pentru o clipă la propria sa slăbiciune şi la scurtimea vieţii sale - dar numai pentru o clipă. Aproape imediat el este absorbit din nou de contemplarea faptului că Dumnezeu e pururi neschimbat.


24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

La jumătatea. [În mijlocul, KJV]. Rugăciunea psalmistului este evident inspirată în parte de dorinţa de a vedea refacerea Ierusalimului. El nu poate îndura gândul de a muri înainte fără să vadă împlinirea nădejdilor sale. În faţa existenţei veşnice a lui Dumnezeu, el îşi dă seama cât de vremelnice şi de efemere sunt propriile sale zile (vezi v. 11, 12; Psalm 90,2; Habacuc 1,12).


25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Tu ai întemeiat. Vezi Genesa 1,1. Versetele 25-27 sunt citate în Evrei 1,10-12 ca o adresare către Hristos. Scriitorul epistolei către Evrei dovedeşte că Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are şi o poziţie superioară îngerilor. Aici este dovadă că Hristos este şi Creator.


26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Ca o haină. Literatura ugaritică (vezi p. 618) compară cerurile cu un veşmânt "care trece".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 15.18-22�

PK 370

19�

�

MH 438; 8T 285


27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.