1 Și s-a întâmplat în a opta zi, că Moise a chemat pe Aaron și pe fiii săi și pe bătrânii Israelului;

În ziua a opta. Cele şapte zile de consacrare trecuseră şi venise timpul ca Aaron să aducă prima lui jertfă. Înainte de acest moment, el nu îndeplinise nici un serviciu strict preoţesc pentru popor. Instruirea lui fusese completă, totuşi trebuie că el a întâmpinat cu o oarecare nelinişte ziua de punere la probă.

Moise a chemat pe Aaron şi pe fiii lui şi pe bătrânii poporului să vină cu jertfele cerute şi să-şi înceapă lucrarea. În timp ce făceau acest lucru, tot poporul s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului (v.5).


2 Și i-a spus lui Aaron: Ia-ți un vițel tânăr ca ofrandă pentru păcat și un berbec pentru ofrandă arsă, fără cusur și adu-i înaintea DOMNULUI.
3 Și copiilor lui Israel să le vorbești, spunând: Luați un ied dintre capre ca ofrandă pentru păcat; și un vițel și un miel, amândoi de un an, fără cusur, pentru ofrandă arsă;
4 De asemenea un taur și un berbec pentru ofrande de pace pentru a sacrifica înaintea DOMNULUI; și un dar de mâncare amestecat cu untdelemn, pentru că astăzi DOMNUL vi se va arăta.
5 Și ei au adus ceea ce Moise a poruncit, înaintea tabernacolului întâlnirii; și toată adunarea s-a apropiat și a stat în picioare înaintea DOMNULUI.
6 Și Moise a spus: Acesta este lucrul pe care DOMNUL l-a poruncit ca voi să îl faceți; și gloria DOMNULUI vi se va arăta.
7 Și Moise i-a spus lui Aaron: Du-te la altar și adu ofranda ta pentru păcat și ofranda ta arsă, și fă ispășire pentru tine însuți și pentru popor, și adu ofranda poporului și fă ispășire pentru ei, precum DOMNUL a poruncit.
8 De aceea Aaron a mers la altar și a înjunghiat vițelul ofrandei pentru păcat, care era pentru el.

Aaron s-a apropiat. Fără nici o ezitare, Aaron a jertfit pentru sine, iar fiii lui l-au ajutat să îndeplinească procedurile de folosire a sângelui. El a făcut totul după regulă, fără nici o greşeală.


9 Și fiii lui Aaron au adus sângele la el, iar el a înmuiat degetul său în sânge și l-a pus pe coarnele altarului și a turnat sângele la baza altarului;
10 Dar grăsimea și rinichii și lobul de pe ficatul ofrandei pentru păcat, le-a ars pe altar; precum DOMNUL a poruncit lui Moise.

Cum poruncise... Domnul. În toate acestea, Moise a fost un observator interesat. El a fost singurul cu care comunicase Dumnezeu şi care îi instruise pe Aaron şi fiii lui cu privire la ce aveau să facă. Acum el veghea ca toate lucrurile să fie făcute conform cu instrucţiunile lui Dumnezeu. Ar fi fost o mare greşeală pentru Aaron să stropească sângele jertfei de ispăşire de jur împrejurul altarului. Acest lucru nu trebuia să fie făcut niciodată. Sângele jertfei de ispăşire trebuia să fie pus pe coarnele altarului. Sângele arderii de tot era întotdeauna stropit pe altar de jur împrejur. Simbolismul cerea ca totul să fie făcut exact în felul prescris de Dumnezeu. De aceea, Aaron n-a făcut nici o greşeală.


11 Și carnea și pielea le-a ars cu foc în afara taberei.
12 Și a înjunghiat ofranda arsă, și fiii lui Aaron i-au prezentat sângele, pe care el l-a stropit de jur împrejur peste altar.
13 Și i-au prezentat ofranda arsă, cu bucățile ei și capul; și le-a ars pe altar.
14 Și a spălat măruntaiele și picioarele și le-a ars peste ofranda arsă pe altar.
15 Și a adus darul poporului și a luat țapul, care era ofranda pentru păcat pentru popor și l-a înjunghiat și l-a oferit pentru păcat, precum pe cel dintâi.

Jertfa pentru popor. Terminând cu jertfa adusă pentru sine, Aaron a trecut la ritualul pentru jertfele poporului. Procedeul era oarecum diferit de acela care avea să fie urmat mai târziu, pentru că aceasta a fost prima dată când Aaron a jertfit pentru popor. De obicei, o jertfă de ispăşire pentru popor consta dintr-un viţel (cap. 4,14), şi sângele lui trebuia să fie dus în prima despărţitură a sanctuarului (cap. 4,17.18), dar aici jertfa de ispăşire era un ţap. Cu excepţia Zilei de Ispăşire, sângele ţapului nu era dus în sanctuar. Aaron avusese instrucţiuni hotărâte cu privire la jertfa zilei, şi a urmat aceste instrucţiuni. Totul a fost făcut cum poruncise Moise, fără greşeală.


16 Și a adus ofranda arsă și a oferit-o conform rânduielii.
17 Și a adus darul de mâncare și a luat o mână plină din el și l-a ars pe altar, lângă sacrificiul ars de dimineață.
18 A înjunghiat de asemenea taurul și berbecul ca sacrificiu al ofrandelor de pace, care era pentru popor; și fiii lui Aaron i-au prezentat sângele, pe care el l-a stropit peste altar de jur împrejur,
19 Și grăsimea taurului și a berbecului, noada și ce acoperă măruntaiele și rinichii și lobul de pe ficat;
20 Și ei au pus grăsimea peste piepturile sacrificiului, iar el a ars grăsimea pe altar.
21 Și piepturile și spata dreaptă Aaron le-a legănat ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI; precum a poruncit Moise.
22 Și Aaron și-a ridicat mâna spre popor și l-a binecuvântat și a coborât de la aducerea ofrandei pentru păcat și de la ofranda arsă și de la ofrandele de pace.

Aaron şi-a ridicat mâinile. Poporul fusese un spectator interesat. Ei îl văzuseră pe Aaron jertfind pentru sine, îl văzuseră jertfind pentru ei. Acum, Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat. Acesta era un moment solemn şi fericit, pentru că Dumnezeu primise jertfele lor.


23 Și Moise și Aaron au intrat în tabernacolul întâlnirii, și au ieșit și au binecuvântat poporul; și gloria DOMNULUI s-a arătat întregului popor.

Slava Domnului. Moise şi Aaron au mers împreună în sanctuar. Ce a avut loc acolo nu ni se spune, dar cei doi fraţi trebuie să fi fost plini de teamă şi respect când s-au aflat în faţa perdelei care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor. Putem crede că Moise l-a instruit pe Aaron cu privire la candele, pâinile pentru punerea sângelui pe coarnele altarului tămâierii. Nu ni se spune dacă perdeaua a fost dată la o parte şi dacă Aaron a primit instrucţiuni cu privire la ce avea să facă în Ziua Ispăşirii. Stropirea sângelui pe tronul harului era actul cel mai sacru pe care putea fi chemat să-l îndeplinească.

Deodată slava Domnului s-a arătat întregului popor. Nu ne este spus despre felul exact al acestei demonstraţii, dar trebuie să fi fost o uimitoare mărturie a aprobării lui Dumnezeu faţă de clădirea pe care poporul o ridicase pentru El şi faţă de Moise şi Aaron ca servi ai Săi. Aaron fusese consacrat pentru preoţie, iar acum Dumnezeu Şi-a pus pecetea asupra lui.


24 Și a ieșit un foc de dinaintea DOMNULUI și a mistuit de pe altar, ofranda arsă și grăsimea, tot poporul când a văzut aceasta a strigat și a căzut cu fețele la pământ.

Un foc. Focul acesta l-ar fi putut mistui pe Moise, Aaron şi întreg poporul (cap. 10,1.2), în loc de aceasta, el a mistuit jertfele de pe altar. Dumnezeu Îşi adusese la îndeplinire făgăduinţa (v.4, 6). După tradiţia iudaică, focul sacru obţinut cu ocazia aceasta s-a păstrat cel puţin până la distrugerea Templului lui Solomon, şi poate chiar un timp mai îndelungat.

Dumnezeu acceptase lucrarea omului. Sanctuarul era acum dedicat şi consacrat. Tot aşa şi preoţii. Toate pregătirile au fost încheiate pentru serviciul care avea să continue mai mult de 1400 de ani, iar apoi să fie transferat pentru sanctuarul de sus.

Comentariile lui Ellen G. White 1-9, 22-24 PP 359