1 În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă și a poruncit să-i aducă lângă el cartea aducerilor aminte, Cronicile. Le-au citit înaintea împăratului,

Împăratul nu a putut să doarmă. Literal, "somnul împăratului a zburat". Poate că el a căutat să ghicească cererea Esterei. Odată cândva, ea se grăbise să meargă la Ahaşveroş cu o informaţie uluitoare (cap. 2,21.22). Nici atunci Estera nu a fost dispusă să aştepte o invitaţie de la împărat; problema era urgentă. Pe măsură ce orele nopţii treceau, cu siguranţă, curiozitatea şi imaginaţia împăratului inventau tot felul de comploturi posibile împotriva vieţii lui. Pentru a-şi împrospăta memoria, împăratul a cerut să se citească cronica. Mai mult decât atât, faptul că Estera îl invitase şi pe Haman dădea de înţeles că acesta era implicat. Împăratul nu spunea şti dacă acesta era prieten sau vrăjmaş. Nu este de mirare că împăratul nu a putut dormi.

Cartea aducerilor aminte. În cap. 2,23 şi 10,2 pare să se facă referire la aceeaşi carte, deşi acolo se spune scurt "cronicile" .

Le-au cetit. Poate că împăratul însuşi nu le putea citi. Mai probabil, însă, anumiţi slujitori aveau sarcina să citească. În zilele acele scrisul şi cititul erau arte extrem de specializate, în care

aceia care-şi consacrau lor viaţa puteau nădăjdui să devină pricepuţi la ele. Vezi harta următoare.


2 și s-a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan și Tereș, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, care voiseră să întindă mâna asupra împăratului Ahașveroș.

S-a găsit scris. Vezi cap. 2,21-23.


3 Împăratul a zis: „Ce cinste și mărire i s-a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?” – „Nu i s-a făcut nimic”, au răspuns cei ce slujeau împăratului.

Ce cinste şi ce mărire. În oricare ţară, cineva care ar descoperi o conspiraţie împotriva vieţii împăratului ar fi considerat îndreptăţit să primească o răsplată frumoasă. În Persia, unde "binefăcătorii împărăteşti" alcătuiau o categorie deosebită şi aveau numele înscrise pe o listă aparte, era de datoria monarhului să se preocupe ca o astfel de persoană să primească o răsplată corespunzătoare valorii serviciului lui. Deşi incapabil să-şi aducă aminte care a fost răsplata, Ahaşveroş pare că a presupus că Mardoheu a primit o oarecare cinste sau mărire. Potrivit cap. 3,1 , la scurt timp după conspiraţia aceasta, poate ca urmare a ei, Haman fusese avansat de Ahaşveroş. S-a sugerat că Haman poate a pus la cale să obţină meritele de a fi adus la lumină conspiraţia.


4 Atunci împăratul a zis: „Cine este în curte?” – Haman venise în curtea de afară a casei împăratului să ceară împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregătise pentru el. –

Cine este în curte? Probabil că nici nu se luminase de ziuă, dar era lumină suficientă pentru a se observa o siluetă, dar nu şi identitatea ei. Dimineaţa devreme este perioada obişnuită de rezolvarea afacerilor la o curte răsăriteană. Nerăbdarea lui Haman de a îndeplini planul său cu privire la Mardoheu, înainte de a fi sosi ora pentru al doilea ospăţ, l-a împins să vină devreme nădăjduind să fie primit, dacă va fi posibil, primul în audienţă. Tocmai graba lui excesivă de a obţine nimicirea lui Mardoheu l-a făcut să fie persoana aleasă de împărat pentru a-i acorda lui Mardoheu cea mai înaltă onoare. Cât de adesea mândria merge înaintea pierii şi trufia înaintea căderii (Proverbe 16,18).


5 Slujitorii împăratului i-au răspuns: „Haman este în curte.” Și împăratul a zis: „Să intre.”

Haman este. Chiar dacă erau alţii în curte şi aşteptau o audienţă la împărat, ei s-ar fi dat înapoi din faţa unui funcţionar de stat superior ca Haman.


6 Haman a intrat, și împăratul i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?” Haman și-a zis în sine: „Pe cine altul decât pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?”

Ce trebuie făcut? Literal, "ce să se facă" (vezi cap. 1,15).

Şi-a zis în sine. Literal, "şi-a spus în inima să".


7 Și Haman a răspuns împăratului: „Omului pe care vrea împăratul să-l cinstească
8 trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, și calul pe care călărește împăratul și să i se pună cununa împărătească pe cap.

Aceea cu care se îmbracă împăratul. Sau "pe care a purtat-o împăratul". Purtarea unei haine purtate anterior de împărat, în împrejurări obişnuite, era o încălcare a legii persane care se pedepsea cu moartea. Ea dădea de înţeles că purtătorul intenţiona să-şi asume autoritatea împărătească. Fireşte că împăratul putea autoriza o excepţie, ca semn special de bunăvoinţă personală.

Calul pe care îl călăreşte împăratul. Literal, "calul pe care a călărit împăratul" (RSV; cf. Genesa 41,43 ; 1 Regi 1,33).


9 Să se dea haina și calul uneia din căpeteniile de seamă ale împăratului, apoi să îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să-l cinstească împăratul, să-l plimbe călare pe cal prin locul deschis al cetății și să se strige înaintea lui: „Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!”

Uneia din căpeteniile de seamă. Vai de Haman! Deşi s-a gândit că el este beneficiarul cinstei, descoperă că el este "căpetenia de seamă" rânduită să i-o acorde celui mai mare vrăjmaş al lui.


10 Împăratul a zis lui Haman: „Ia îndată haina și calul, cum ai zis, și fă așa iudeului Mardoheu, care șade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.”

Îndată. Împăratul nu vroia să mai îngăduie o altă amânare într-o problemă care întârziase deja prea mult.

Iudeului Mardoheu. Naţionalitatea şi ocupaţia lui Mardoheu erau fără îndoiala notate în cartea cronicilor, din care slujitorul citise în noaptea aceea şi din care împăratul aflase lucrurile pe care acum le afirma. Se poate ca el să fi folosit chiar expresia care apărea în cronică.


11 Și Haman a luat haina și calul, a îmbrăcat pe Mardoheu, l-a plimbat călare pe cal prin locul deschis al cetății și a strigat înaintea lui: „Așa se face omului pe care vrea împăratul să-l cinstească!”

Haman a luat. Nu exista motiv pe temeiul căruia Haman să fi putut refuza însărcinarea pe care i-o dăduse împăratul. Devenind prim ministru el însuşi trebuia să fi citit cronicile ca să constate dacă nu cumva era vreo lucrare neterminată pe care s-o îndeplinească el. Acum el însuşi trebuia să facă ceea ce spusese împăratului că trebuie să fie făcut de un prinţ nobil.


12 Mardoheu s-a întors la poarta împăratului, și Haman s-a dus în grabă acasă, mâhnit și cu capul acoperit.

S-a întors. Mardoheu s-a întors la starea şi ocupaţia lui anterioară. Împăratul a considerat cinstea făcută în felul acesta lui Mardoheu ca o răsplată îndestulătoare. Din punct de vedere oriental, aceasta ar fi avut o valoare mai mult simbolică şi practică decât o răsplată în bani.

Capul acoperit. Un semn de jale (vezi 2 Samuel 15,30).


13 Haman a istorisit nevestei sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Și înțelepții lui și nevasta sa, Zereș, i-au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea înaintea lui.”

Înţelepţii lui. Pare că Haman avea proprii săi sfetnici ghicitori, cabinetul său. Herodot vorbeşte despre presupuse puteri profetice ale magilor persani.


14 Pe când îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului și au luat îndată pe Haman la ospățul pe care-l pregătise Estera.

Au luat îndată pe Haman. Eticheta orientală cere unei gazde să trimită o escortă care să-i însoţească pe oaspeţii invitaţi la un ospăţ sau la o petrecere (vezi Luca 14,17). Unul dintre scopurile mari ale scriitorului este de a arăta că cel care întinde o cursă semenului

său pentru a-l ucide se află în marea primejdie de a cădea el însuşi în cursa aceea. De multe ori oamenii au parte chiar de răul pe care au vrut să-l facă altora (vezi Matei 7,2).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1.10.11 PK 602