Azaria. Numele mai este redat şi ca Ozia (v. 13, 30, 32, 34). Această formă mai scurtă este folosită în Cronici (cu excepţia genealogiei lui David, 1 Cronici 3,12) şi în Isaia, Osea, Amos şi Zaharia. Acesta este unul dintre multele exemple de forme variate ale numelor.
Ce este bine. Numai intr-o perioada din domnia lui (vezi despre v. 5) Şi în timpul cât a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească (2 Cronici 26,5).
Nu le-a stricat. Nu toate înălţimile erau în mod necesar altare idolatre. Totuşi ele erau locuri neautorizate de închinare unde poporul aducea jertfele lui mai degrabă decât templul din Ierusalim.
A lovit pe împărat. Pentru un raport mai complet al acestui incident vezi 2 Cronici 26,16-21. Este vădit că Azaria s-a înălţat de îngâmfare din cauza succesului lui în război. În timp ce încerca să aducă tămâie în templu, el a fost lovit cu lepră.
Casă deosebită. Adică, o casă separată. Legea iudaică cerea ca leproşii să locuiască singuri în afara taberi (Levitic 13,46). Judeca poporul. Împăratul era judecătorul suprem al ţării. Acum, Iotam a preluat toate răspunderile regatului în locul tatălui său, cu toate că ultimul a continuat să fie socotit ca domnind.
Celelalte fapte. Printre acestea sunt succesele lui Azaria în războiul împotriva filistenilor, arabilor, mehuniţilor, extinderea puterii lui asupra lui Amon, întărirea fortificaţiilor Ierusalimului, interesul lui în creşterea animalelor şi în agricultură, construirea de cetăţi de ocrotire în regiunile de deşert, reorganizarea şi echiparea oştirii sale, construirea de maşini ca mijloace de împuşcare, încercarea lui de a aduce tămâie în templu, care a rezultat în lovirea lui cu lepră şi detaliile îngropării lui (2 Cronici 26,1-23).
Azaria a adormit. Isaia a primit vedenia de la Dumnezeu în anul morţii lui Azaria (vezi cele despre v. 1; comp. cu Isaia 6,1.8).
Cu câţiva ani în urmă a fost găsit la Ierusalim o lespede de piatră bine gravată care conţine inscripţia: Aici au fost aduse oasele lui Ozia (Azaria), regele lui Iuda. Să nu fie deschisă! Deoarece inscripţia este scrisă în arameică, scriere pătrată în uz pe timpul lui Hristos, trebuie că lespedea a fost pregătită în acel timp. Probabil că ea a marcat locul la care au fost aduse oasele lui Ozia după ce mormântul lui original fusese prădat şi oricum căzuse în ruină.
Şase luni. Israel intra acum în ultima perioadă întunecoasă a istoriei. Împărat urma după împărat în repede succesiune, cu asasinate care erau practica obişnuită a vremii.
Ce este rău. Aceasta este tot ce s-a raportat despre ultimul împărat al casei lui Iehu. Nedreptatea era cuvântul de ordine al zilei, şi în curând naţiunea avea să fie adusă la ruină.
Şalum. Nu se cunoaşte nimic despre strămoşii lui Şalum. Numele tatălui nu oferă nici o dezlegare.
Înaintea poporului. Ebraicul qabal-am. Această expresie ebraică nu este tradusă în unele manuscrise greceşti, care, totuşi adaugă numele keblaam după Iabeş. O versiune mai târzie redă en Ieblaam in Ibleam (vezi cap. 9,27). Textul ebraic sugerează că asasinarea a avut loc în public. Procedeul este o indicaţie despre teribila stricăciune şi nesiguranţă a vremii. Viaţa omenească era ieftină şi sângele curgea cu îmbelşugare. În moartea lui Zaharia s-a împlinit prezicerea că Domnul avea să pedepsească casa lui Iehu, pentru sângele vărsat la Izreel (Osea 1,4); de asemenea, şi prezicerea că Dumnezeu avea să se ridice împotriva casei lui Ieroboam cu sabia (Amos 7,9).
Ce spusese Domnul. Vezi 2 Regi 10,30. urmaşii lui Iehu care au domnit peste Israel au fost Ioahaz, Ioas Ieroboam şi Zaharia.
O lună. Literal o lună de zile. Şalum a fost un ucigaş şi de un ucigaş a fost vărsat sângele lui după numai o lună de domnie. Când oamenii leapădă legea Domnului, viaţa nu este sigură, sau fericită pentru rege sau popor. Oamenii îşi dădeau seama de relele timpului, dar ei încercau să îndrepte răul prin rău. Drept rezultat situaţia mergea din rău în mai rău până ce întreaga naţiune a fost aruncată în ruină.
Tirţa. Fosta capitală a lui Israel de la Ieroboam la Omri (1 Regi 14,17; 16,8.9.15.17.23). Localizarea exactă este necunoscută, dar probabil că locul trebuie să fie identificat cu Tell el-Fărâh,
o mare movilă la vreo 12 km nord-est de Sihem unde francezii fac săpături începând din 1946.
L-a omorât. Iosif (Flavius) susţine că Menahem a fost generalul oştirii (Antichităţi IX, 11,1). În acele vremuri oamenii erau dornici după putere şi nu se dădeau înapoi de la nimic spre a-şi asigura ţinta lor. Aceasta era o vreme când judecăţile lui Dumnezeu erau pretutindeni în ţară. Poruncile Domnului fuseseră lepădate, şi acum poruncile oamenilor erau puţin preţuite (vezi GC 584).
Tifsah. Aceasta, cu greu poate fi considerată cetatea cu acelaşi nume amintită de Solomon în 1 Regi 4,24, pentru că acea cetate, binecuvântatul Papsacus, era pe râul Eufrat. Menahem cu greu ar fi avut ocazia să-şi facă drum spre un loc atât de depărtat pe acel timp. Menţionarea în legătură cu Tirţa a dus la părerea că acele două cetăţi erau aproape una de alta. Unii identifică pe Tifsah cu Kirbet Ţafsa, un sat la 7,25 mile (11,6 km) sud-vest de Sihem. Alţii urmează textul revizuit al lui Lucian care redă Taphoe şi îl identifică cu Tappuah, acum Seik Abu Zarad, cam la 7 7/8 mile (12,6 km) sud-vest de Sihem.
Nu-şi deschisese. Menahem a dat o pildă a cetăţii care a refuzat să fie loială faţă de el. A spintecat. O astfel de cruzime sălbatică era tipică obiceiurilor barbare ale vremii (2 Regi 8,12; Osea 13,16; Amos 1,13).
Nu s-a abătut. Schimbarea de la o dinastie la alta n-a adus nici o îmbunătăţire. Naţiunea nu avea nevoie de o schimbare de regi, ci de o schimbare a inimii.
Pul. Dintr-o comparare a documentelor asiriene şi babiloniene, cei mai mulţi savanţi moderni conchid că Pul era pur şi simplu un alt nume pentru Tiglat-Pileser III (vezi pp. 61, 156-159 şi 1 Cronici 5,26).
O mie de talanţi. O astfel de greutate de argint, calculată pe temeiul siclului uşor, ar avea astăzi valoarea de mai bine de jumătate de milion de dolari (1954 n.n.). inscripţiile asiriene spun despre biruinţa lui Tiglat-Pileser asupra lui Merihimme din Samaria sau Menahem din Samaria şi punerea asupra lui a tributului de aur, argint şi îmbrăcăminte de pânză (vezi pp. 84, 159 orig.). Chiar înainte de aceasta Adad-Nirari II obţinuse de la regele Damascului 2300 de talanţi de argint şi 20 talanţi de aur.
De la toţi. Un talant de argint era egal cu 3000 de sicli. Această taxă specială asupra oamenilor bogaţi ar fi cuprins 60.000 de persoane. Lăcomia de câştig, împreună cu viaţa de lux şi apăsarea celor săraci a fost unul dintre relele cele mai mari ale vremii şi a fost în mod constant denunţat de către profeţi ((vezi Amos 2,6; 3,15; 5,11.12; 6,4; 8,6).
Pecahia. Din ultimi cinci împăraţi ai lui Israel, Pecahia a fost singurul care a urmat tatălui său la tron. Toţi ceilalţi au obţinut împărăţia prin asasinarea înaintaşilor lor.
Ce este rău. Această scurtă afirmaţie constituie extinderea raportului domniei acestui împărat al lui Israel. Aceasta a fost o epocă în care oamenii s-au predat întru totul nelegiuirii. Chemările Domnului la pocăinţă au căzut în urechi surde.
Slujbaşul. Ebraicul shalish. În mod literal al treilea. Poate un ofiţer de o oarecare importanţă (vezi Ex. 14,7). În cazul lui Ioram şaliş-ul evident că era ajutorul împăratului, numit că era călăreţul (domnul în engl.) pe braţul căruia se rezema împăratul (2 Regi 7,2). Când Iehu l-a ucis pe Ioram, lui Bidcar i s-a ordonat să se ocupe de trupul împăratului căzut (cap. 9,24.25).
Argob şi Arieh. Înţelesul acestor cuvinte nu este lămurit. Numele pot fi ori de bărbaţi ori de locuri.
Cincizeci de oameni. Probabil membri ai gărzii regale care au uneltit împreună cu Pecah împotriva vieţii lui Pecahia.
Celelalte fapte. Din fericire, rapoartele vieţii acestor regi răi sunt scurte. Faptele lor erau rele şi ar fi fost de puţin folos posterităţii amintirea multelor nelegiuiri ale lor.
Pecah. Pentru sincronizarea urcării pe tron a lui Pecah şi perioada acoperită de domnia lui vezi p. 85, 150 orig.
A venit Tiglat-Pileser. Probabil că aceasta era spre sfârşitul domniei lui Pecah, pentru că Tiglat-Pileser declară că poporul lui Israel au răsturnat pe împăratul lor Pecah şi cere ca el să pună pe Osea peste ei, ca împărat.
Ijonul şi Abel-Bet-Maaca. Cetăţi lângă hotarul lui Neftali, în partea de nord. Ele sunt printre cele lovite de Ben Hadad în timpul domniei lui Baeşa (1 Regi 15,20) Prima cetate poate fi localitatea Tell ed Dibbîn, iar a doua, Tell Abu Sifri. (Vezi despre 1 Regi 15,20).
Ianoah. În partea cea mai de nord a lui Israel, neidentificată.
Chedesh. O cetate cam la peste 4 mile (6,4 km) nord-vest de lacul Hule. Ea a fost cucerită de Iosua (Iosua 12,22) şi atribuită seminţiei lui Neftali (Iosua 19,37). De obicei este numită Chedeş-Neftali (vezi Judecători 4,6) spre a se deosebi de alte cetăţi cu acelaşi nume. Aşezarea Chedeş este acum cunoscută ca Tell Quades.
Haţor. Tell el-Waqqâş, 3,8 mile (6,1 km) sud-vest de cel dintâi Lac Hule. Ţara lui Neftali. Necazul la care se referă în Isaia 9,1, pe care Domnul l-a adus asupra lui Zabulon şi Neftali probabil că este incursiunea lui Tiglat Pileser amintită aici.
I-a dus în prinsoare. Asirienii obişnuiau să transporte pe captivi din teritoriile cucerite în străduinţa de a descuraja revoltele. Captivitatea amintită aici este prima dintr-o serie care s-a terminat numai atunci când, atât Israel, cât şi Iuda au fost nimicite complet. Judecăţile au împlinit prezicerile lui Moise (Deuteronom 28,64.65). Rubeniţii şi gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au fost de asemenea deportate de Tiglat-Pileser (1 Cronici 5,26).
A făcut o uneltire. Tiglat Pileser III pretinde că el a fost cel care a pus pe Osea pe tronul lui Israel (vezi v. 29). Probabil că Osea a fost obligat să recunoască suveranitatea împăratului asirian mai înainte de a i se permite să se urce pe tronul lui Israel.
Al douăzecilea an al lui Iotam. Vezi cele despre v. 33.
Al doilea an. După raportul domniei lui Azaria, raportul biblic continuă cu domniile a cinci împăraţi ai lui Israel, care toţi au venit la tron în timpul domniei lui Azaria. Ultimul din aceştia, Pecah, a început să domnească în al 52-lea an al lui Azaria (v. 27), anul morţii lui Azaria (v. 2). Începând de aici raportul se întoarce la Iuda şi domnia lui Iotam, care a urmat tatălui său, Azaria.
Să domnească. Iotam a început să poarte sarcinile statului când Ozia a fost lovit de lepră şi a fost obligat să locuiască într-o casă, singur (v. 5).
Şaisprezece ani. Pentru o comparaţie a acestei afirmaţii cu raportul urcării pe tron a lui Osea în al 20-lea an al lui Iotam (v. 30) vezi p. 150 orig).
Ce este plăcut. În timpul anilor când Israel a fost stăpânit de împăraţi care veneau la tron prin crimă şi au umplut domnia lor cu rele, Iuda a fost în mare măsură binecuvântat prin urmaşi ai liniei lui David care s-au temut de Dumnezeu şi au fost credincioşi faţă de El.
Poarta cea mai înaltă. Probabil că aceeaşi cu poarta de sus a lui Beniamin (Ieremia 20,2). Cei şase oameni ai lui Ezechiel au venit pe drumul porţii de sus dinspre miazănoapte (Ezechiel 9,2).
Celelalte fapte. Unele din acestea sunt raportate în 2 Cronici 27,3-6.
Reţin, împăratul Siriei. Alianţa Reţin-Pecah a început în timpul domniei lui Iotam, a continuat şi a ajuns la culme sub Ahaz (cap. 16,7-9; Israel. 7,1). Se crede că evenimentele care au loc acum în Iuda şi Israel şi naţiunile din jur au fost strâns legate de activităţile asiriene din regiunea mediteraneană. Tiglat-Pileser era agresiv şi probabil că a hotărât să aducă toate teritoriile ţării de vest sub jugul asirian. Reţin este amintit în inscripţiile lui Tiglat-Pileser ca Rahianu din Damasc.
ELLEN WHITE COMENTEAZĂ
1 – 4 PK 304; 5 PK 304; 18 – 30 PK 287; 34, 35 PK 305