1 Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, spunând:
2 În prima zi a primei luni ridică tabernacolul cortului întâlnirii.

În ziua întâi. Adică, prima a lunii Abib, sau Nisan, care era aproximativ pe la sfârşitul lui martie, sau începutul lui aprilie. De ce fel de lucrare mai bună putea ei să se apuce în prima zi a noului an, decât de ridicarea acestui locaş de închinare?


3 Și pune înăuntru chivotul mărturiei și acoperă chivotul cu perdeaua.

Să pui în el chivotul. Chivotul mărturiei era cel mai important obiect dintre toate obiectele Cortului Întâlnirii, era chiar inima sanctuarului, temelia legământului (Deuteronom 4,12.13), locul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (Exod 25,8.21.22). De aceea, el a fost dus primul în Cortul Întâlnirii. Cele două table de piatră erau deja în el (v.20, 21).


4 Și adu înăuntru masa și așază în ordine lucrurile care trebuie să fie așezate în ordine pe ea; și adu înăuntru sfeșnicul și aprinde-i lămpile.
5 Și așază altarul din aur pentru tămâie înaintea chivotului mărturiei și pune perdeaua ușii tabernacolului.

Înaintea chivotului. Nu în locul Prea Sfânt, ci în faţa perdelei în partea opusă chivotului totuşi în locul sfânt (v.26). Perdeaua. Adică, perdeaua din faţă, sau capătul de răsărit al Cortului Întâlnirii (cap.26,36.37).


6 Și așază altarul ofrandei arse înaintea ușii tabernacolului cortului întâlnirii.
7 Și așază ligheanul între cortul întâlnirii și altar și pune apă în el.
8 Și pune curtea de jur împrejur și atârnă perdeaua la poarta curții.
9 Și ia untdelemnul pentru ungere și unge tabernacolul și tot ce este în el și sfințește-l și toate vasele lui; și va fi sfânt.
10 Și unge altarul ofrandei arse și toate vasele lui și sfințește altarul; și va fi un altar preasfânt.

Altarul va fi prea sfânt. Nu pentru că el era mai sfânt decât celelalte obiecte ale Cortului Întâlnirii, deoarece despre toate se spune că sunt prea sfinte (cap. 30,29). El era arătat aşa spre a imprima continuu în mintea poporului poporul natura lui sacră, deoarece venea mai mult în contact cu el, decât cu sanctuarul şi cuprinsul lui.


11 Și unge ligheanul și piciorul său și sfințește-l.
12 Și adu pe Aaron și pe fiii săi la ușa tabernacolului întâlnirii și spală-i cu apă.
13 Și pune sfintele veșminte peste Aaron și unge-l și sfințește-l, ca el să îmi servească în serviciul de preot.
14 Și adu pe fiii săi și îmbracă-i cu haine;
15 Și unge-i, precum ai uns pe tatăl lor, ca ei să îmi servească în serviciul de preot, pentru că ungerea lor va fi cu adevărat o preoție veșnică prin toate generațiile.

Să-i ungi. Se pare că este o deosebire între ungerea marelui preot şi ungerea preoţilor de rând. Untdelemnul era turnat mai întâi asupra capului lui Aaron şi, după aceea, era stropit pe el şi pe îmbrăcămintea lui, dar se pare că asupra preoţilor de rând el era doar stropit, nu turnat pe cap (Levitic 8,12.30; Psalmi 133,2). Din cauza acestei ungeri speciale, la marele preot adesea se face referire ca la preotul care a primit ungerea (Levitic 4,5.16; 16,32).


16 Astfel a făcut Moise, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit, așa a făcut el.
17 Și s-a întâmplat, în prima lună, în al doilea an, în prima zi a lunii, că tabernacolul a fost înălțat.

Anului al doilea. În socoteală intrând şi al doilea, socotind anul în care au ieşit din Egipt ca fiind primul. Aniversarea Exodului a avut loc două săptămâni mai târziu, în data de 15 a primei luni. În ziua întâi. Versetele 17 la 33 raportează despre adevărata ridicare a cortului. Fiind

portabil de felul lui, aceasta se putea face uşor într-o singură zi.


18 Și Moise a ridicat tabernacolul și a fixat soclurile acestuia și a așezat scândurile lui și i-a pus drugii și i-a înălțat stâlpii.

I-a pus picioarele. Deoarece picioarele sau suporturile erau aşezate orizontal pe pământ, cuvântul întărit (engleză) trebuie să fie redat prin pus sau aşezat. Stâlpii susţineau perdeaua dinlăuntru, precum şi perdelele dinspre capătul de răsărit, sau de la intrarea sanctuarului (cap. 26,31.32.36.37).


19 Și a întins cortul peste tabernacol și a pus acoperământul cortului deasupra acestuia, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

Învelitoarea deasupra cortului. Aici este clară deosebirea dintre învelitoare, cort şi acoperiş. Învelitoarea era acoperitoarea de păr de capră şi scheletul de lemn care o ţinea. Deasupra acesteia era învelitoarea din piei de berbece şi piei de viţel de mare (26,14).


20 Și a luat și a pus mărturia în chivot și a pus drugii la chivot și a pus șezământul milei deasupra, peste chivot.
21 Și a adus chivotul în tabernacol și a pus perdeaua acoperământului și a acoperit chivotul mărturiei, precum DOMNUL a poruncit lui Moise.
22 Și a pus masa în cortul întâlnirii, pe partea tabernacolului spre nord, dincoace de perdea.
23 Și a pus pâinea prezentării în ordine pe aceasta înaintea DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
24 Și a pus sfeșnicul în cortul întâlnirii, lângă masă, pe partea tabernacolului spre sud.
25 Și a aprins lămpile înaintea DOMNULUI, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.

I-a aşezat candelele. Moise, ca reprezentant al Marelui Preot, Hristos (Evrei 4,15; 8,1.2), a făcut el însuşi inaugurarea sanctuarului. Nu numai că a aprins candelele şi a ars tămâie mirositoare, dar a adus pe altarul arderilor de tot prima jertfă de seară, arderea de tot şi jertfa de mâncare (Exod 29,38-41; 40,29).


26 Și a pus altarul din aur în cortul întâlnirii înaintea perdelei;
27 Și a ars tămâie dulce pe acesta, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
28 Și a pus perdeaua la ușa tabernacolului.
29 Și a pus altarul ofrandei arse la ușa tabernacolului cortului întâlnirii și a oferit pe acesta ofranda arsă și darul de mâncare, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
30 Și a așezat ligheanul între cortul întâlnirii și altar și a pus apă acolo pentru spălare.

A aşezat ligheanul. Versetele 31 şi 32 sunt puse parantetic spre a explica scopul ligheanului cu privire la care până acum nu se dăduse nici o explicaţie.


31 Și Moise și Aaron și fiii săi și-au spălat mâinile și picioarele acolo;
32 Când au intrat în cortul întâlnirii și când s-au apropiat de altar, s-au spălat, precum DOMNUL i-a poruncit lui Moise.
33 Și a înălțat curtea de jur împrejurul tabernacolului și altarului și a atârnat perdeaua porții curții. Astfel Moise a terminat lucrarea.

A isprăvit Moise. Schiţarea Cortului Întâlnirii a fost terminată înainte de ridicarea lui. După ce Evanghelia este propovăduită în toată lumea, atunci vor fi adunaţi aleşii (Matei 24,14.31). Atunci fiecare piatră vie (1 Regi 6,7; 1 Petru 2,4.5), care fusese dimensionată şi finisată după asemănarea divină, îşi va ocupa locul în Templul lui Dumnezeu (Apocalipsa 3,12). Acum clădim caractere care într-o zi vor deveni parte din acel locaş veşnic (Matei 6,19-21; 7,24-29). O dată ce lucrările pregătitoare în legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu vor fi terminate conform planului, nu va fi pierdut nici un timp spre a fi aşezat în slavă deplină. Atunci se va arăta Hristos şi împreună cu El se va arăta şi poporul Lui (Coloseni 3,14).

Întocmai ca ridicarea Cortului Întâlnirii, pregătit să fie locaş pentru Domnul, tot aşa proslăvirea bisericii va deschide calea pentru cortul lui Dumnezeu cu oamenii (Apocalipsa 21,3). După cum poporul a participat cu Moise la construirea sanctuarului pământesc, tot aşa Hristos ne invită să fim conlucrători cu El în clădirea bisericii Sale (1 Corinteni 3,9; 2 Corinteni 5,19-21; 6,1). Când Cortul Întâlnirii a fost ridicat, nu-i lipsea nimic ca să fie perfect. Tot aşa va fi în cele din urmă, când biserica va fi proslăvită (Efeseni 5,27).


34 Atunci un nor a acoperit cortul întâlnirii și gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.

Norul. Literal norul. Acest nor a călăuzit pe Israel de la Sucot înainte (cap. 13,20–22; 14,19.20.24; 19,9; 24,15-18). Câtva timp el a fost prezent, în mod temporar, la Cortul Întâlnirii (cap. 33,7-10), dar acum a acoperit Cortul Întâlnirii, în timp ce slava Domnului a umplut cortul.

Slava Domnului. Cu câtă nerăbdare trebuie să se fi adunat poporul spre a privi la construcţia sacră. În timp ce ei priveau cu satisfacţie respectuoasă, stâlpul de nor plutea maiestos deasupra sanctuarului, acoperindu-l. În felul acesta, Dumnezeu a arătat aprobarea pentru tot ce se făcuse. Domnul primise casa care fusese pregătită pentru El şi a intrat în ea. Cu adâncă emoţie, poporul a văzut semnul că lucrarea mâinilor lor fusese acceptată (PP 349, 350). Acum au înţeles că Însuşi Dumnezeu avea să locuiască în mijlocul lor şi să călătorească împreună cu ei (Numeri 9,15-23).

Cartea Exodului potrivit se încheie cu o sublimă manifestare a slavei şi puterii lui Dumnezeu. Ea se încheie aşa cum se va încheia şi istoria acestei lumi, cu coborârea în slavă a Domnului spre a locui în mijlocul oamenilor (Apocalipsa 21,3; 22,5).Comentariile lui Ellen G. White

12-16 PP 359

17 PP 374

20 PP 349

21 CW 172

30 2T 611

34 PP 349, 359; 6T 468

34,35 MH 437; SR 156

36,37 PP 376

36-38 SR 156


35 Și Moise nu a fost în stare să intre în cortul întâlnirii, deoarece norul a rămas peste el și gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.
36 Și după ce norul s-a ridicat de pe tabernacol, copiii lui Israel au mers înainte în toate călătoriile lor;
37 Dar dacă norul nu s-a ridicat, nu au călătorit până în ziua în care acesta s-a ridicat.
38 Căci norul DOMNULUI era peste tabernacol în timpul zilei și foc era peste el în timpul nopții, înaintea ochilor întregii case a lui Israel, prin toate călătoriile lor.