1 Atunci Bețaleel și Aholiab și fiecare bărbat înțelept în inimă, în care DOMNUL a pus înțelepciune și înțelegere ca să cunoască cum să lucreze orice fel de lucrare pentru serviciul sanctuarului, au lucrat conform cu tot ceea ce DOMNUL poruncise.
2 Și Moise a chemat pe Bețaleel și pe Aholiab și pe fiecare bărbat înțelept în inimă, în a cărui inimă DOMNUL pusese înțelepciune, pe fiecare a cărui inimă îl stârnise să vină la lucrare, ca să o facă;
3 Și au primit de la Moise toată ofranda, pe care copiii lui Israel au adus-o pentru lucrarea serviciului sanctuarului, pentru a-l face în întregime. Și încă îi mai aduceau ofrande de bunăvoie în fiecare dimineață.

Toate prinoasele. Dărnicia poporului a fost într-adevăr mare. Ei au adus atât de mult, încât materialul în plus împiedica progresul lucrării. Poporul a dat un răspuns asemănător la apelul regelui Ezechia (2 Cronici 31,4-10).


4 Și toți bărbații înțelepți, care lucrau toată lucrarea sanctuarului, au venit fiecare bărbat de la lucrarea lui pe care o făceau;
5 Și i-au vorbit lui Moise, spunând: Poporul aduce mult mai mult decât este nevoie pentru serviciul lucrării, pe care DOMNUL a poruncit a o face.
6 Și Moise a dat poruncă și au făcut ca aceasta să fie proclamată prin toată tabăra, spunând: Nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nicio lucrare pentru ofrandă pentru sanctuar. Astfel poporul a fost oprit să aducă.
7 Căci materialul lor era suficient pentru toată lucrarea, să o facă și chiar prea mult.
8 Și fiecare om înțelept în inimă printre cei ce lucrau lucrarea tabernacolului a făcut zece covoare din in subțire răsucit și albastru și purpuriu și stacojiu cu heruvimi, într-o lucrare iscusită i-a făcut.

Toţi bărbaţii iscusiţi. Capitolul acesta face o paralelă strânsă cu ce este redat în cap. 26. Chestiunile neamintite mai înainte sunt următoarele:


9 Lungimea unui covor era douăzeci și opt de coți și lățimea unui covor patru coți; covoarele erau toate de aceeași măsură.
10 Și el a prins cele cinci covoare, unul de celălalt; și celelalte cinci covoare le-a prins unul de celălalt.
11 Și a făcut cheutori albastre la marginea unui covor, pe marginea împreunării; și tot așa a făcut pe marginea din capăt a celuilalt covor, în îmbinarea a doua.
12 Cincizeci de cheotori a făcut pe un covor și cincizeci de cheotori a făcut pe marginea covorului care era în îmbinarea a doua: cheotorile au ținut un covor de celălalt.
13 Și a făcut cincizeci de copci din aur și a prins covoarele unul de celălalt cu copcile; astfel a devenit un singur tabernacol.
14 Și a făcut covoare din păr de capre pentru acoperiș deasupra tabernacolului; a făcut unsprezece covoare.
15 Lungimea unui covor era de treizeci de coți și patru coți era lățimea unui covor; cele unsprezece covoare erau de o singură mărime.
16 Și a îmbinat cinci covoare între ele și șase covoare între ele.
17 Și a făcut cincizeci de cheotori pe marginea din capăt a covorului în îmbinare și cincizeci de cheotori a făcut pe marginea covorului care se îmbină cu al doilea.
18 Și a făcut cincizeci de copci din aramă pentru a îmbina acoperișul împreună, ca să fie unul singur.
19 Și pentru acoperiș, a făcut un acoperământ din piei de berbeci vopsite roșu și un acoperământ din piei de bursuci deasupra.
20 Și a făcut, pentru tabernacol, scânduri din lemn de salcâm, stând în picioare.
21 Lungimea unei scânduri era de zece coți și lățimea unei scânduri de un cot și jumătate.
22 O scândură avea două cepuri, la distanță egală unul de celălalt; astfel a făcut pentru toate scândurile tabernacolului.

Depărtate în mod egal (engleză). De preferat: aşezate în ordine una cu alta pentru a fi introduse în picioare (cap. 26,19).


23 Și a făcut scânduri pentru tabernacol: douăzeci de scânduri pe partea de sud, spre sud;
24 Și patruzeci de socluri de argint a făcut sub cele douăzeci de scânduri: două socluri sub o scândură pentru cele două cepuri ale ei și două socluri sub altă scândură pentru cele două cepuri ale ei.
25 Și pentru cealaltă parte a tabernacolului, care este spre colțul de nord, a făcut douăzeci de scânduri,
26 Și cele patruzeci de socluri ale lor din argint: două socluri sub o scândură și două socluri sub altă scândură.
27 Și pentru părțile tabernacolului care sunt spre vest a făcut șase scânduri.

Laturile cortului. De preferat, latura sau fundul cortului.


28 Și două scânduri a făcut pentru colțurile tabernacolului pe cele două părți.
29 Și au fost îmbinate între ele, dedesubt, și au fost îmbinate împreună la capul acesteia, într-un singur inel; astfel a făcut celor două scânduri în ambele colțuri.
30 Și au fost opt scânduri; și soclurile lor au fost șaisprezece socluri de argint, sub fiecare scândură, două socluri.
31 Și a făcut drugi de lemn de salcâm, cinci pentru scândurile uneia din părțile tabernacolului.
32 Și cinci drugi pentru scândurile celeilalte părți a tabernacolului și cinci drugi pentru scândurile tabernacolului pentru părțile spre vest.
33 Și a făcut drugul din mijloc să treacă prin scânduri de la un capăt la celălalt.
34 Și a placat scândurile cu aur și le-a făcut inelele din aur pentru a fi locuri pentru drugi și a placat drugii cu aur.
35 Și a făcut o perdea albastră și purpurie și stacojie și in subțire răsucit; cu heruvimi a făcut-o într-o lucrare iscusită.
36 Și i-a făcut patru piloni din lemn de salcâm și i-a placat cu aur; cârligele lor erau din aur; și a turnat pentru ei patru socluri din argint.
37 Și a făcut pentru ușa tabernacolului o perdea albastră și purpurie și stacojie și din in subțire răsucit, din lucrare brodată,
38 Și cei cinci stâlpi ale acestuia cu cârligele lor; și a placat capitelurile lor și vergelele lor cu aur; dar cele cinci socluri ale lor erau de aramă.

Căpătâiele. Capitelurile stâlpilor.

Lunga şi amănunţita repetiţie din partea finală a acestei cărţi a detaliilor construirii cortului trebuie să fi avut un scop hotărât. Aceasta dovedeşte importanţa sanctuarului şi a fiecărei părţi a lui în Planul de Mântuire al lui Dumnezeu. Ea mai scoate în evidenţă ascultarea exactă şi strictă de poruncile divine. Dacă cuiva i s-ar fi putut da privilegiul de a schimba directivele lui Dumnezeu într-o măsură cât de mică, se pare că acesta ar fi Moise, dar lui nu i s-a acordat nici o prerogativă de felul acesta.

Exacta conformare de la amănunt la amănunt conţine învăţătura că lucrurile poruncite de Dumnezeu trebuie să fie respectate la literă. Aceste cinci capitole de încheiere ale Exodului scot în evidenţă exactitatea extremă cu care Moise şi subalternii lui au adus la îndeplinire toate directivele pe care le dăduse Dumnezeu. Dacă au fost poruncite cincizeci de copci (cap. 26,6) cincizeci de copci au făcut (cap. 36,13). Dacă s-a poruncit să se facă cinci stâlpi aici (cap. 26,37) şi patru stâlpi acolo (26,32), cinci şi patru au fost făcuţi şi aşezaţi (cap. 36,36.38). Dacă această perdea trebuia să aibă un model ţesut pe ea (cap. 26,31) şi acea perdea urma să fie împodobită cu broderie (cap. 26,36), brodatoarea şi ţesătoarea au făcut aşa (cap. 36,35.37). Nimic din cele poruncite n-a fost trecut cu vederea. Numai într-un caz sau două (mai ales în cap. 36,38) au fost făcute mici adaosuri, dacă nu la poruncile date, cel puţin la cele raportate. Acelaşi spirit a fost reflectat mai târziu şi de Domnul în lucrarea Sa (Ioan 4,34; 17,4). Dumnezeu este împotriva oricărei schimbări a poruncilor Lui, a oricărei abateri de la ele fie la dreapta, fie la stânga, a oricărei scăderi, sau adăugări la ele. Noi nu putem, nu trebuie să încercăm să îmbunătăţim Evanghelia, sau Cuvântul lui Dumnezeu (Deuteronom 4,1.2; 12,32; Proverbe 30,5.6).

Felul progresiv în care a fost ridicat tabernacolul, mai întâi ridicarea cadrului, apoi acoperişul covoarelor interioare şi exterioare şi, în cele din urmă, scândurile, drugii, perdelele, zugrăveşte înaintarea lucrării de sfinţire în experienţa celui credincios. După ce inima lui este supusă prin credinţă faţă de Hristos ca Mântuitor al său, se adaugă din ce în ce mai mult har creştin, până ce întreaga sa viaţă bine închegată creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul (Efeseni 2,21.22).

Comentariile lui Ellen G. White

1 PK 62

3,5 6T 468

5 5T 268

5-7 WM 292

6 PP 344; SR 152; 5T 268