1 Și David și-a făcut case în cetatea lui David și a pregătit un loc pentru chivotul lui Dumnezeu și a ridicat pentru el un cort.

David şi-a zidit. Raportul reia firul povestirii întrerupt la cap. 13,14 şi continuă să vorbească despre mutarea chivotului din casa lui Obed-Edom la Ierusalim. Relatarea mutării chivotului (capitolele 15 şi 16) este mai detaliată decât în raportul din Samuel (2 Samuel 6,12-20).

Case. Aceasta se referă probabil la o lucrare generală de zidire a oraşului Ierusalim, cu referire specială la clădirile necesare administrării ţării din Ierusalim, care avea rolul de capitală. Mica cetate iebusită cucerită de David nu corespundea scopurilor pe care avea să le servească de aici înainte şi primii câţiva ani ai lui aici au fost marcaţi de o intensivă activitate de construcţie.

Cetatea lui David. "Cetăţuia Sionului" (cap. 11,5,7), în partea de sud-est a cetăţii Ierusalim de mai târziu.

Un loc chivotului. Compară cu 2 Samuel 6,17.

Cort. Ebr. 'ohel, tradus "tabernacol" (2 Samuel 6,17 KJV). Mai exista un tabernacol la Gabaon, unde se afla altarul şi unde se aduceau jertfele (1 Regi 3,4; 1 Cronici 16,39,40). Tabernacolul de la Gabaon era vestitul cort pe care îl făcuse Moise în pustie (2 Cronici 1,3).


2 Atunci David a spus: Nimeni nu trebuie să poarte chivotul lui Dumnezeu ci doar leviții, fiindcă pe ei i-a ales DOMNUL să poarte chivotul lui Dumnezeu și să îi servească pentru totdeauna.

Să ducă chivotul. În ceea ce priveşte instrucţiunile mozaice cu privire la ducerea chivotului, vezi Numeri 4,5-15. Purtarea chivotului era numai una din îndatoririle leviţilor (Deuteronom 10,8), care a fost încredinţată ramurii chehatite (Numeri 4,15). Prin pomenirea de astă-dată a legii David recunoştea faptul că aceasta nu fusese respectată cu prilejul încercării anterioare de a transporta chivotul cu trei luni în urmă (vezi 1 Cronici 13,7-10; 15,12.13). Raportul din Samuel declară în mod clar că chivotul a fost mutat cu acea ocazie (2 Samuel 6,13).


3 Și David a adunat tot Israelul la Ierusalim, pentru a aduce chivotul DOMNULUI la locul lui, pe care îl pregătise pentru el.
4 Și David a adunat pe copiii lui Aaron și pe leviți;

Fiii lui Aaron. Adică preoţii, fiii lui Aaron.

Leviţii. Ramurile leviţilor sunt amintite în v. 5-10.


5 Dintre fiii lui Chehat: mai marele Uriel și frații lui, o sută douăzeci;

Fiii lui Chehat. Chehat este pus al doilea pe listă printre fiii lui Levi (Genesa 46,11; Exod 6,16; 1 Cronici 6,1.16). Aceasta era ramura din care făcea parte însuşi Aaron (1 Cronici 6,2.3). Chehatiţii aveau misiunea specială de a avea grijă de chivot şi de a mobilierul din Sfânta (Numeri 3,30.31). Numai ei trebuiau să poarte chivotul (Numeri 4,15).


6 Dintre fiii lui Merari: mai marele Asaia și frații lui, două sute douăzeci;
7 Dintre fiii lui Gherșom: mai marele Ioel și frații lui, o sută treizeci;
8 Dintre fiii lui Elițafan: mai marele Șemaia și frații lui, două sute;

Elitafan. Fiul lui Uziel, unul din fiii lui Chehat (Exod 6,18-22).


9 Dintre fiii lui Hebron: mai marele Eliel și frații lui, optzeci;

Hebron. Hebron şi Uziel (vers. 10) erau fii ai lui Chehat (Exod 6,18; 1 Cronici 6,2).


10 Dintre fiii lui Uziel: mai marele Aminadab și frații lui, o sută doisprezece.
11 Și David a chemat pe Țadoc și pe Abiatar, preoții, și pe leviți, pe Uriel, pe Asaia și pe Ioel, pe Șemaia și pe Eliel și pe Aminadab,

Preoţii Ţadoc şi Abiatar. Este posibil ca Ţadoc să fi fost mare preot în ultimii ani ai domniei lui Saul, după ce Ahimelec fusese ucis în măcelul preoţilor din Nob, iar unicul supravieţuitor dintre ei, Abiatar, luase calea exilului împreună cu David, fiind în felul acesta despărţit de contactul cu tabernacolul (1 Samuel 22: 9-23). Dacă Ţadoc era marele preot al lui Saul (şi dacă el era Ţadoc din 2 Cronici 12,28, deşi acolo nu e descris ca preot), aceasta ar putea să explice lucrarea sa de slujire din cursul domniei lui David, ca mare preot împreună cu Abiatar. În cazul acela slujirea lui în tabernacolul din Gabaon (1 Cronici 16,39) ar fi putut fi o continuare a slujbei lui anterioare. Vezi mai multe la 2 Samuel 8,17.


12 Și le-a spus: Voi sunteți mai marii părinților leviților; sfințiți-vă, deopotrivă voi și frații voștri, ca să aduceți chivotul DOMNULUI Dumnezeul lui Israel la locul pe care l-am pregătit pentru el.

Capii de familie. Căpetenii ale caselor respective de leviţi.

Sfinţiţi-vă. Înainte de îndeplinirea lucrării solemne de purtare a chivotului, ei trebuia să se cureţe de orice urmă de păcat. Acum, înaintea unei noi tentative de mutare a chivotului, David dorea să se asigure că toate cerinţele lui Dumnezeu erau împlinite cu sfinţenie.


13 Fiindcă voi nu ați făcut aceasta de la început, DOMNUL Dumnezeul nostru a făcut o spărtură asupra noastră, deoarece nu l-am căutat după rânduiala cuvenită.

N-aţi fost. La prima încercare de mutare a chivotului de la Chiriat-Iearim, poruncile Domnului nu fuseseră respectate, iar Uza a suferit o moarte năprasnică din cauza lipsei de înţelepciune manifestate prin atingerea chivotului (cap. 13,7-10).

Ne-a lovit. [A făcut o spărtură, KJV]. Literal, "a izbucnit". Aceasta se referă la moartea lui Uza (cap. 13,11). Vezi la 19,22-24, unde e folosită aceeaşi expresie.

După Lege. [După rânduiala cuvenită, KJV]. În încercarea anterioară de a transporta chivotul, ei l-au aşezat într-un car (cap. 13,7) în loc să-l poarte chehatiţii pe umeri, aşa cum rânduise Domnul în mod clar (Numeri 4,15).


14 Astfel preoții și leviții s-au sfințit pentru a duce chivotul DOMNULUI Dumnezeul lui Israel.
15 Și copiii leviților au purtat chivotul lui Dumnezeu, pe umerii lor, cu drugii în el, precum Moise poruncise conform cuvântului DOMNULUI.

Fiii leviţilor au dus chivotul. Afirmaţia aceasta descrie modul cum a fost purtat chivotul, anticipând afirmaţia întâlnită mai târziu în cuprinsul relatării (vers. 25 şi 26), care precizează faptul că chivotul a fost mutat.

Cu nişte drugi. Compară cu Exod 25,14.

Cum poruncise Moise. Vezi la Exod 25,13-15; Numeri 1,50; 4,15; 7,9.


16 Și David a vorbit mai marelui leviților să rânduiască pe frații lor să fie cântăreți cu instrumente de muzică, psalterioane și harpe și chimvale, sunând și înălțându-și vocea cu bucurie.

Cântăreţii cu instrumente de muzică. Muzica vocală şi cea instrumentală constituiau o parte însemnată a slujbelor religioase ale evreilor. Aşa a fost pe vremea exodului (Exod 15,1.20.21), pe vremea judecătorilor (Judecători 5,1-3; 1Samuel 10,5) şi în zilele lui David (1 Cronici 13,8). Cântăreţii au fost acum instruiţi cu grijă şi puşi deoparte pentru lucrarea pe care aveau să o îndeplinească la slujbele religioase (vezi 1 Cronici 6,31; 23,5; 25,1-31; 2 Cronici 29,25-30; 35,15).


17 Astfel leviții au rânduit pe Heman, fiul lui Ioel; și dintre frații săi, pe Asaf, fiul lui Berechia; și dintre fiii lui Merari, frații lor, pe Etan, fiul lui Cușaia;

Heman. Heman, Asaf şi Etan sunt amintiţi printre cântăreţii care au fost numiţi special "pentru cârmuirea cântării în casa Domnului" (cap. 6,31.33.39.44).


18 Și cu ei pe frații lor de gradul doi: pe Zaharia, pe Ben și pe Iaaziel și pe Șemiramot și pe Iehiel și pe Uni, pe Eliab și pe Benaia și pe Maaseia și pe Matitia și pe Elifele și pe Micneia și pe Obed-Edom și pe Ieiel, portarii.

A doua mână. [A doua treaptă, KJV]. Adică cântăreţi de rangul al doilea (vezi cap. 16,5).

Ben. O transliterare a cuvântului ebraic pentru "fiu". Lipseşte în diferite manuscrise ebraice, iar LXX nu ţine seama de el la traducere. Unii consideră că se avea în vedere cuvântul "Beni" (cap. 6,46).


19 Astfel cântăreții: Heman, Asaf și Etan, au fost rânduiți să sune din chimvale de aramă;

Ca să sune din ele. Conducătorii foloseau probabil chimvalul acesta ca să marcheze timpii.


20 Și pe Zaharia și pe Aziel și pe Șemiramot și pe Iehiel și pe Uni și pe Eliab și pe Maaseia și pe Benaia, cu psalterioane pe alamot;

Alamot. Vezi introducerea la cartea Psalmilor.


21 Și pe Matitia și pe Elifele și pe Micneia și pe Obed-Edom și pe Ieiel și pe Azazia, care cântau cu harpe cu opt corzi spre întărirea sunetului.

Arfe cu opt coarde. [Şeminit, KJV]. Literal, "al optulea". Înţelesul exact al acestui termen muzical nu este cunoscut. Unii cred că se referă la octavă, alţii că se referă la un instrument cu opt coarde. "Arfa cu opt coarde" apare de asemenea în preambulul psalmilor 6 şi 12.

Să sune tare. [Să întreacă, KJV]. Ebr. maśśa', "o ridicare", "o purtare". S-ar putea să se refere la cântatul cu voce puternică, deşi unii consideră că aici cronicarul se referă la purtarea chivotului.


22 Și Chenania, mai marele leviților, avea sarcina cântării, el instruia în cântare, deoarece el era iscusit.
23 Și Berechia și Elcana erau ușieri pentru chivot.

Uşierii. Păzitori ai chivotului, care aveau misiunea să nu permită nici unei persoane neautorizate să se apropie de acesta.


24 Și Șebania și Iosafat și Netaneel și Amasai și Zaharia și Benaia și Eliezer, preoții, au suflat din trâmbițe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Și Obed-Edom și Iehia erau ușieri pentru chivot.

Sunarea din trâmbiţe. Cei şapte preoţi numiţi aici mergeau înaintea chivotului, fiecare sunând din trâmbiţa sa, aşa cum se spune în Iosua 6,4.


25 Astfel David și bătrânii Israelului și căpeteniile peste mii, au mers să aducă chivotul legământului DOMNULUI din casa lui Obed-Edom, cu bucurie.

David, bătrânii. Acum începe relatarea privind mutarea chivotului. Versetele precedente descriu ordinea procesiunii şi aranjamentele făcute.


26 Și s-a întâmplat, când Dumnezeu a ajutat pe leviții care au purtat chivotul legământului DOMNULUI, că au oferit șapte tauri și șapte berbeci.

A ajutat Dumnezeu pe leviţi. Expresia aceasta nu apare în 2 Samuel 6,13. Totuşi acolo se face declaraţia aceasta: "Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi". Fără îndoială că moartea lui Uza trezise temerea că Domnul s-ar putea să Se mânie din nou dacă vor încerca iarăşi să mute chivotul. De aceea, la început, a fost mutat numai şase paşi. Când nu s-a arătat nici un semn de neplăcere din partea Domnului, au fost aduse jertfe care exprimau recunoştinţa faţă de Dumnezeu că fusese cu ei şi îi ajutase.


27 Și David și toți leviții care au purtat chivotul și cântăreții și Chenania, maestrul cântării cu cântăreții, erau îmbrăcați cu o robă de in subțire; David de asemenea avea pe el și un efod de in.

O manta de in subţire. Pentru această ocazie, David a renunţat la veşmântul regesc şi a purtat o manta de in ca cele purtate de preoţi şi de alţii (2 Cronici 5,12). El a procedat astfel nu pentru a arăta că-şi asumase prerogative preoţeşti, ci probabil pentru a arăta că aici avea acelaşi rang cu supuşii săi în slujirea pe care o aduceau Domnului.

Leviţii. Leviţii şi cântăreţii ca şi regele David au purtat, cu ocazia aceea, veşminte de in.

Efod. Un veşmânt scurt, fără mâneci, aşa cum era purtat de obicei de preoţi şi de alţii (vezi la 1 Samuel 2,18; 2 Samuel 6,14). Versetul paralel (2 Samuel 6,14) nu menţionează că David ar fi purtat vreo manta, dar spune că acesta a jucat îmbrăcat cu un efod, un amănunt care nu e notat de cronicar. Ar fi fost ceva natural să se renunţe la mantaua exterioară la o activitate care necesita efort.


28 Astfel tot Israelul a adus chivotul legământului DOMNULUI cu strigare și cu sunet de cornet și cu trâmbițe și cu chimvale, sunând din psalterioane și harpe.

Tot Israelul. Cu prilejul acesta au fost de faţă reprezentanţi ai întregului Israel. Prezenţa lor reprezenta acordul dat de toate seminţiile privind transferarea chivotului la noul lui locaş din Ierusalim.


29 Și s-a întâmplat, precum chivotul legământului DOMNULUI a intrat în cetatea lui David, că Mical, fiica lui Saul, privind afară pe fereastră, a văzut pe împăratul David dansând și jucând, și l-a disprețuit în inima ei.

Cetatea lui David. Intrarea chivotului în cetatea lui David a fost o ocazie solemnă, de veselie. Dumnezeu intenţionase ca Ierusalimul să devină metropola lumii, centrul de instruire religioasă pentru popor. Dacă Israel ar fi continuat să fie credincios lui Dumnezeu, Ierusalimul ar fi rămas mereu capitala lui Israel, iar Dumnezeu ar fi continuat să binecuvânteze cetatea şi pe popor cu prezenţa Lui de-a lungul vremurilor ce aveau să vină (vezi DA 577; PK 46, 564).

Jucând. Dansul lui David era un act de bucurie sfântă (vezi la 2 Samuel 6,14) considerat pe atunci o formă adecvată de închinare.

L-a dispreţuit. Consecinţa acestui incident, când Mical l-a dispreţuit pe David pentru purtarea lui cu prilejul acesta, se găseşte în 2 Samuel 6,20-22. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-29 PP 706-711

1-3 �

PP 706

16 �

Ev 501

25.26 �

PP 706

27.28 �

PP 707

29 �

PP 711