1 Și după aceasta s-a întâmplat, că Nahaș, împăratul copiilor lui Amon, a murit și fiul său a domnit în locul său.

După aceea. Capitolul 19 este paralel cu 2 Samuel 10. În Samuel capitolul care vorbeşte despre bunătatea lui David faţă de Mefiboşet, nepotul de la fiu al lui Saul (2 Samuel 9), vine după raportul despre biruinţa repurtată de David asupra vrăjmaşilor săi (2 Samuel 8). Raportul nu apare nicăieri în Cronici. Capitolul de faţă se ocupă cu o mare coaliţie de naţiuni care s-a unit împotriva lui David după ce regatul lui s-a bucurat de o perioadă de pace.

Expresia "după aceea" este folosită exact la fel ca şi la cap. 18,1 şi nu arată neapărat succesiunea imediată cronologică. Ea e folosită şi în 2 Samuel 10,1, unde evenimentul care urmează este bunătatea lui David faţă de Mefiboşet, în timp ce aici vine după rezumatul luptelor lui David împotriva vrăjmaşilor săi. Capitolul acesta pare să se refere la originea şi dezvoltarea coaliţiei împotriva lui David care l-a implicat în războaie de la Edom până la Eufrat, şi care s-a încheiat cu biruinţele şi cuceririle menţionate în cap. 18 (vezi la cap. 18,11).


2 Și David a spus: Voi arăta bunătate lui Hanun, fiul lui Nahaș, deoarece tatăl său mi-a arătat bunătate. Și David a trimis mesageri să îl mângâie referitor la tatăl său. Astfel servitorii lui David au intrat în țara copiilor lui Amon la Hanun, să îl mângâie.
3 Dar prinții copiilor lui Amon i-au spus lui Hanun: Crezi că David onorează pe tatăl tău, încât a trimis mângâietori la tine; nu au venit servitorii lui la tine să cerceteze și să dărâme și să spioneze țara?
4 De aceea Hanun a luat pe servitorii lui David și i-a ras și le-a retezat veșmintele la mijloc aproape până la fese și i-a trimis.

Să-i radă. "Le-a ras barba pe jumătate" (2 Samuel 10,4).


5 Atunci au mers câțiva și i-au spus lui David cum au fost oamenii lui tratați. Și a trimis după ei să îi întâlnească, pentru că oamenii erau foarte rușinați. Și împăratul a spus: Rămâneți la Ierihon până vă cresc bărbile și apoi întoarceți-vă.
6 Și când copiii lui Amon au văzut că s-au împuțit înaintea lui David, Hanun și copiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint pentru a-și angaja care și călăreți din Mesopotamia și din Siria-Maaca și din Țoba.

Cară şi călăreţi. În Orientul antic era o practică obişnuită de a lua trupe cu împrumut (2 Regi 7,6; 2 Cronici 25,6). În cazul acesta regii Siriei au răspuns bucuroşi chemării lui Amon, deoarece erau nerăbdători să înfrângă puterea tot mai mare a lui Israel.

Mesopotamia. Ebr. 'Aram naharayim, "Aram al celor două râuri". Aceasta era regiunea Padan-Aram (vezi Genesa 24,10). Pasajul paralel spune "Bet-Rehob" (2 Samuel 10,6).


7 Astfel au angajat treizeci și două de mii de care și pe împăratul din Maaca și poporul său, care au venit și au așezat tabăra înaintea Medebei. Și copiii lui Amon s-au adunat din cetățile lor și au venit la bătălie.

Treizeci şi două de mii de cară. Cifrele date aici sunt în armonie cu cele date de Samuel, care prezintă o listă de 20.000 de pedestraşi sirienii şi 12.000 de oameni din Tob, un total de 32.000, împreună cu 1.000 de oameni din Maaca (vezi la 2 Samuel 10,6).

Medeba. O cetate aflată la aproximativ 10 km sud de Heşbon şi la aproximativ 10 km est de Marea Moartă.


8 Și când David a auzit aceasta, a trimis pe Ioab și toată oștirea de războinici.
9 Și copiii lui Amon au ieșit și s-au desfășurat de bătălie înaintea porții cetății; și împărații care veniseră erau deoparte în câmpie.

Împăraţi. Ţoba, Rehob, Tob şi Maaca (vezi la 2 Samuel 10,6.8).

Pe câmp. Adică într-un loc deschis sau pe câmpia Medeba (vezi Iosua 13,9.16), unde era loc de manevre pentru care şi cavalerie.


10 Și când Ioab a văzut că bătălia era desfășurată împotriva lui înainte și înapoi, a ales dintre cei mai aleși din Israel și i-a desfășurat împotriva sirienilor.

Împotriva sirienilor. Sirienii, cu carele şi cavaleria lor, ar fi fost cea mai formidabilă ameninţare, aşa că Ioab a pornit personal împotriva lor cu oamenii aleşi din Israel.


11 Și restul poporului l-a dat în mâna lui Abișai, fratele său, și s-au desfășurat împotriva copiilor lui Amon.
12 Și a spus: Dacă sirienii sunt prea tari pentru mine, atunci tu să mă ajuți, iar dacă fiii lui Amon sunt prea tari pentru tine, atunci eu te voi ajuta.

Îţi voi veni eu în ajutor. Cei doi fraţi se înţeleseseră că acela dintre ei care ar fi fost înfrânt de vrăjmaş să primească ajutorul celuilalt.


13 Încurajează-te și să ne purtăm cu vitejie pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru și DOMNUL să facă ceea ce este bine în ochii lui.

Fii tare. [Fii curajos, KJV]. Cuvintele de încurajare sunt adesea izvorul puterii şi secretul biruinţei.

Să ne îmbărbătăm. [Să ne purtăm vitejeşte, KJV]. "Să ne arătăm plini de bărbăţie" ["Să fim bărbaţi", KJV] (2 Samuel 10,12). Fiecare dintre ei s-a declarat hotărât să facă totul ca biruinţa să poată fi asigurată. Când oamenii înfruntă problemele vieţii cu un astfel de spirit, succesul le este asigurat, indiferent de superioritatea celor care le stau împotrivă.

Pentru poporul nostru. Oamenii lui Israel luptau nu numai pentru ei, ci pentru poporul lor şi pentru Dumnezeul lor. Aceasta le-a dat un curaj infinit mai mare în lupta în care erau angajaţi. Israel lupta pentru viaţa sa şi pentru onoarea lui Iehova.

Domnul să facă. Lupta în care era angajat Israel nu era doar a omului, ci şi a lui Dumnezeu.

De aceea era numai normal să se exprime dorinţa pioasă ca Dumnezeu să Se manifeste şi să facă în aşa fel încât voia Lui să învingă. În spatele rugăciunii acesteia se afla gândul: "Facă-se voia Ta" (vezi Matei 26,29). Voia lui Dumnezeu era ca Israel să se instaleze în ţara pe care le-o făgăduise.


14 Astfel Ioab și poporul care era cu el a înaintat împotriva sirienilor pentru bătălie; iar ei au fugit din fața lui.

Ei au fugit dinaintea lui. Nici chiar toate carele Siriei nu erau mai puternice ca Israel, căci ceea ce lipsea lui Israel în număr era completat de vitejie şi ceea ce îi lipsea în care şi cai era completat peste măsură prin prezenţa lui Dumnezeu.


15 Și când copiii lui Amon au văzut că sirienii au fugit, au fugit la fel din fața lui Abișai fratele său și au intrat în cetate. Atunci Ioab a venit la Ierusalim.
16 Și când sirienii au văzut că au fost învinși înaintea lui Israel, au trimis mesageri și au scos pe sirienii care erau dincolo de râu; și Șofah, căpetenia oștirii lui Hadarezer, a mers înaintea lor.

Sirienii văzând. Când sirienii cei mândri şi-au dat seama că fuseseră înfrânţi de oştirile lui Israel, au fost foarte supăraţi şi s-au hotărât să-şi şteargă ruşinea printr-o nouă probă de arme.

De cealaltă parte a râului. Adică, a Eufratului. Acolo a avut loc o adunare nemaipomenită de popoare aramaice, incluzând nu numai pe cele din Siria de nord la vest de Eufrat, dar şi pe unele la est de râu. Cu o oştire atât de formidabilă sirienii trebuie să se fi simţit suficient de siguri de victorie.

Hadarezer. Acesta este regele amintit anterior, în cap. 18,3, al Ţobei, şi lupta menţionată acolo este probabil legată de această chemare a aliaţilor de dincolo de Eufrat.

Era în fruntea lor. Potrivit cu 2 Samuel 10,16, sirienii "au mers la Helam". Helamul poate fi identificat cu 'Alma din regiunea Hauran, la est de Galileea.


17 Și i s-a spus lui David; iar el a adunat tot Israelul și a trecut Iordanul și a venit asupra lor și s-a desfășurat pentru bătălie împotriva lor. Astfel când David a desfășurat bătălia împotriva sirienilor, ei au luptat cu el.

David. Evident datorită ameninţării primejdiei prezente, David însuşi a mers la luptă şi şi-a condus oştirile peste Iordan pentru a da piept cu oştirile unite ale sirienilor şi amoniţilor.


18 Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel; și David a ucis dintre Sirieni șapte mii de bărbați care au luptat în care și patruzeci de mii de pedeștri, și a ucis pe Șofah, căpetenia oștirii.

Şapte mii. În 2 Samuel 10,18, se spune şapte sute. E imposibil de determinat care este cifra corectă. LXX şi ebraica sunt puse de acord.

Patruzeci de mii de pedestraşi. David a câştigat o biruinţă extraordinară. Numărul celor ucişi în ciocnirea aceasta a fost mai mare decât totalul forţelor aliaţilor sirieni din ciocnirea precedentă.


19 Și când servitorii lui Hadarezer au văzut că au fost învinși în fața lui Israel, au făcut pace cu David și au devenit servitorii lui, iar sirienii nu au mai dorit să îi ajute pe copiii lui Amon vreodată.

I s-au supus. Aceasta este probabil biruinţa prin care David şi-a extins puterea până la Eufrat (cap. 18,3). Alianţa formidabilă contra lui îi ameninţase regatul cu nimicire deplină. Dar cu ajutorul Domnului, el a câştigat o biruinţă care a conferit regatului său o măreţie fără precedent. Aceasta nu înseamnă că teritoriul lui Israel se întindea practic până la Eufrat (vezi harta colorată din vol. II, în faţa paginii 769), ci că sfera de influenţă a lui David se întindea până în regiunea aceea.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-19 PP 714, 715

1-5 �

PP 714

6.7.13-15 PP 715