1 Și aceștia sunt cei care au venit la David la Țiclag, în timp ce încă se ascundea din cauza lui Saul, fiul lui Chiș; și ei erau printre războinici, ajutoare la război.

Cei ce s-au dus. Informaţiile din capitolul acesta nu se regăsesc nicăieri în Scriptură. Versetele 1-22 conţin o evidenţă a războinicilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta fugea de Saul, iar v. 23-40 prezintă o listă cu numărul celor care, din diferite seminţii fiind, l-au încoronat pe David ca rege la Hebron.

Ţiclag. O cetate în sud-vestul lui Iuda (vezi la 1 Samuel 27,6). Pe vremea lui Saul era ocupată de filisteni. Când David a fugit la filisteni, Achiş, regele Gatului, i-a dat Ţiclagul ca loc de reşedinţă (1 Samuel 27,2-7).


2 Erau înarmați cu arcuri și puteau folosi și mâna dreaptă și cea stângă în aruncare de pietre și trăgând săgeți din arc, erau dintre frații lui Saul, al lui Beniamin.

Mâna stângă. Beniamiţii erau renumiţi prin faptul că foloseau mâna stângă la aruncarea pietrei (Judecători 20,16).


3 Mai marele era Ahiezer, apoi Ioaș, fiii lui Șemaa din Ghibea; și Ieziel și Pelet, fiii lui Azmavet; și Beraca și Iehu, antotitul;
4 Și Ismaia din Gabaon, un războinic printre cei treizeci și peste cei treizeci; și Ieremia și Iahaziel și Iohanan și Iozabad din Ghederot,
5 Eluzai și Ierimot și Bealia și Șemaria și Șefatia harofitul,
6 Elcana și Iesia și Azareel și Ioezer și Iașobeam, coreiți,
7 Și Ioela și Zebadia, fiii lui Ieroham din Ghedor.
8 Și dintre gadiți s-au separat acolo pentru David în întăritura din pustie, războinici viteji și bărbați războinici pregătiți pentru bătălie, care puteau purta scut și platoșă, a căror fețe erau ca fețele leilor și erau atât de iuți precum căprioarele pe munți;

Dintre Gadiţi. Versetele 8-15 prezintă lista gadiţilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta îşi ducea viaţa în pustie. Cetăţuia. Amplasarea exactă a acestei cetăţui nu este cunoscută. Este posibil să se refere la Adulam (cap. 11,15.16). Iuţi ca nişte căprioare. Compară cu 2 Samuel 2,18.


9 Ezer, întâiul; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea;
10 Mișmana, al patrulea; Ieremia al cincilea;
11 Atai, al șaselea; Eliel al șaptelea;
12 Iohanan, al optulea; Elzabad al nouălea;
13 Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea.
14 Aceștia erau dintre fiii lui Gad, căpetenii ale oștirilor, unul dintre cei mai mici era peste o sută și cel mai mare peste o mie.

Căpetenii ale oştirii. Adică ofiţeri din armată.

Cu o sută. Versetul poate fi tradus literal "unul la o sută cel mic, şi cel mare la o mie". Din traducerea literală unii deduc că printre aceşti eroi cel mai mic era mai tare ca o sută şi cel mai mare era egal cu o mie. Totuşi, contextul pare să favorizeze ideea că cifrele reprezintă numai numărul oamenilor aflaţi sub conducerea ofiţerilor respectivi.


15 Aceștia sunt cei care au mers peste Iordan în prima lună, când inundase toate malurile lui; și au pus pe fugă pe toți cei din văi și spre est și spre vest.

Luna întâi. Nisan (sau Abib), luna întâi a anului religios, este aproximativ sfârşitul lumii martie şi sfârşitul lunii aprilie. Luna aceasta venea la sfârşitul sezonului ploios (vezi vol. II, p. 108, 110). Vitejii aceştia nu au aşteptat să vină vara, când debitul Iordanului scădea, ca abia atunci să pornească în acţiune, ci au trecut râul în sezonul cel mai dificil şi cel mai primejdios, când acesta avea debitul cel mai mare.


16 Și acolo au venit copiii lui Beniamin și Iuda la întăritura lui David.

Beniamin şi ai lui Iuda. Versetele 16-18 menţionează o altă grupă care s-a alăturat lui David.


17 Și David a ieșit să îi întâmpine și le-a răspuns și le-a zis: Dacă veniți în pace să mă ajutați, inima mea va fi unită cu voi, dar dacă veniți să mă trădați dușmanilor mei, văzând că nu este nimic rău în mâinile mele, Dumnezeul părinților noștri va vedea și va mustra.

Cu gânduri bune. [Paşnic, KJV]. David era suspicios cu privire la intenţiile acestor beniamiţi, care aparţineau seminţiei lui Saul. Se temea de trădare şi dorea să se asigure că nu va cădea victimă unui complot.


18 Atunci duhul a venit peste Amasai, care era mai marele căpeteniilor și a spus: Ai tăi suntem, David și de partea ta, fiu al lui Isai; pace, pace ție și pace ajutoarelor tale; fiindcă Dumnezeul tău te ajută. Atunci David i-a primit și i-a făcut căpetenii de ceată.

Amasai. Chiar dacă Amasai era un războinic aspru, el putea să fie impresionat de Duhul lui Dumnezeu. Astfel impresionat, el şi-a exprimat profunda loialitate faţă de David şi încrederea că Dumnezeu era cu David ca să-l ajute şi să-l binecuvânteze.


19 Și acolo au trecut unii din Manase la David, când a venit cu filistenii împotriva lui Saul la bătălie, dar ei nu l-au ajutat, fiindcă prinții filistenilor, după sfat, l-au îndepărtat, spunând: El va trece la stăpânul său Saul, spre primejdia capetelor noastre.

Nişte oameni din Manase. Aceasta a avut loc cu prilejul ultimei bătălii a lui Saul (1 Samuel 29,1-11), când David l-a însoţit pe filisteni la bătălie, dar a fost trimis acasă înainte de declanşarea ostilităţilor.


20 Mergând la Țiclag, acolo au trecut la el din Manase: Adnah și Iozabad și Iediael și Mihail și Iozabad și Elihu și Țiltai, căpeteniile miilor care erau din Manase.

Căpetenia miilor. Ei nu erau soldaţi de rând, ci şefi importanţi şi influenţi ai manasiţilor.


21 Și l-au ajutat pe David împotriva cetei jefuitorilor, fiindcă ei erau toți războinici viteji și erau căpetenii în oștire.

Cetei. Probabil aici e vorba de ceata năvălitorilor amaleciţi, care jefuiseră Ţiclagul (vezi la 1 Samuel 30,1).


22 Fiindcă în acel timp, zi de zi, veneau la David să îl ajute, până când a ajuns o mare oștire, precum oștirea lui Dumnezeu.

Din zi în zi. După înfrângerea şi moartea lui Saul, tot mai mulţi oameni l-au ales pe David ca lider al lor.

Ca o tabără a lui Dumnezeu. O figură de stil care exprimă un număr mare. Numărul real dat în v. 23-40 e relativ mic în comparaţie cu forţa totală a naţiunii, dar afirmaţia este cu totul justificată prin contrastul dintre grupa aceasta şi mâna de proscrişi nefericiţi (1 Samuel 22,1.2) care l-au urmat pe David la începutul exilului lui.


23 Și acestea sunt numerele cetelor gata înarmate de război care au venit la David în Hebron, pentru a întoarce împărăția lui Saul la David, conform cuvântului DOMNULUI.
24 Copiii lui Iuda care purtau scut și suliță erau șase mii opt sute, gata înarmați de război.

Iuda. Lista războinicilor lui David începe cu Iuda, seminţia lui David şi seminţia principală a regatului lui David.


25 Dintre copiii lui Simeon, războinici viteji gata pentru război, șapte mii o sută.

Simeon. Simeon era o seminţie din sud strâns legată de Iuda (vezi la Iosua 19,1).


26 Dintre copiii lui Levi patru mii șase sute.
27 Și Iehoiada era conducătorul aaroniților și cu el erau trei mii șapte sute;

Aaroniţilor. Aaron era neamul principal al lui Levi.


28 Și Țadoc, un tânăr, războinic viteaz; și din casa tatălui său, douăzeci și două de căpetenii.

Ţadoc. Dacă, aşa cum cred mulţi comentatori, acesta a fost acel Ţadoc care s-a numărat printre marii preoţi de pe vremea lui David (2 Samuel 8,17; 1 Regi 2,35; 4,4), ajutorul dat de el pe vremea aceasta ar putea explica faptul că a fost făcut mare preot împreună cu Abiatar, care fusese înainte cu David (1 Samuel 22,20-23).


29 Și dintre copiii lui Beniamin, rudele lui Saul, trei mii, căci până atunci cea mai mare parte dintre ei ținuseră parte casei lui Saul.

Fraţii lui Saul. [Rude de ale lui Saul, KJV]. Beniamin, seminţia lui Saul, a furnizat cel mai mic contingent dintre toate seminţiile, lucru care era numai natural.


30 Și dintre copiii lui Efraim douăzeci de mii opt sute, războinici viteji, faimoși din casa părinților lor.

Efraim. Acesta este cel mai mare număr de războinici furnizat de oricare dintre seminţiile pomenite până aici - de peste trei ori mai mare decât numărul furnizat de însăşi seminţia lui David, Iuda.


31 Și din jumătatea tribului lui Manase, optsprezece mii, care erau chemați pe nume să vină să facă pe David împărat.

Numiţi pe nume. Adică ei aveau numele scrise pe o listă. Pentru alte exemple de folosire a acestei expresii, vezi Numeri 1,17; 1 Cronici 16,41.


32 Și dintre copiii lui Isahar, care aveau înțelegerea timpurilor, pentru a cunoaște ce avea Israel de făcut; capii lor erau două sute; și toți frații lor erau la porunca lor.

Înţelegerea vremurilor. Bărbaţii aceştia din Isahar aveau înţelepciunea să pătrundă sensul evenimentelor curente şi erau în stare să dea sfaturi înţelepte (vezi Estera 1,13). Este clar că au văzut că David era omul timpului şi că era înţelept ca Israel să-l accepte.


33 Din Zabulon, cei care au pornit la bătălie, deprinși la război, cu toate uneltele de război, cincizeci de mii, care puteau sta umăr la umăr, nu aveau inima împărțită.

În stare să meargă la oştire. [Care puteau să ţină rândul, KJV]. Ebr. la'ador, de la verbul adar, care ar putea să însemne "să stabilească o ordine de bătaie" sau "să adune". LXX redă expresia "să ajute pe David", exprimând 'azar în loc de 'adar. 'Adar apare numai aici şi în vers. 38, din care cauză e imposibil să fim siguri de semnificaţia lui exactă. În v. 38 e folosit în legătură cu ma'arakah, care înseamnă "şir", "rând", "linie de bătaie", iar combinaţia dintre cele două cuvinte poate să însemne "aranjaţi în linie de bătaie".


34 Și din Neftali, o mie de căpetenii, și împreună cu ei, treizeci și șapte de mii, cu scut și suliță.
35 Și dintre daniți, deprinși la război, douăzeci și opt de mii șase sute.
36 Și din Așer, cei care au pornit la bătălie, deprinși la război, patruzeci de mii.
37 Și de partea cealaltă a Iordanului, dintre rubeniți și gadiți și din jumătatea tribului lui Manase, cu tot felul de unelte de război pentru bătălie, o sută douăzeci de mii.

O sută douăzeci de mii. Acest total mare pentru cele două seminţii şi jumătate de la răsărit de Iordan e într-adevăr remarcabil. Faptul că David avea atât de mulţi oameni în armata sa din seminţiile răsăritene şi numai 6.800 de oameni din propria sa seminţie, a lui Iuda, ar putea fi explicat prin observaţia că David era deja rege peste Iuda şi că cei 6.800 reprezentau probabil numai pe aceia care fuseseră neloiali până aici.


38 Toți acești bărbați de război, care puteau sta umăr la umăr, au venit cu toată inima la Hebron, pentru a-l face pe David împărat peste tot Israelul; și de asemenea tot restul Israelului erau într-o singură inimă pentru a-l face pe David împărat.

Gata de luptă. Vezi la vers. 33.

Cu inima neprefăcută. Poporul, în totalitate, era animat de dorinţa ca David să fie rege.


39 Și acolo au fost cu David trei zile, mâncând și bând; fiindcă frații lor le pregătiseră.

Mâncând şi bând. Acesta a fost ospăţul de încoronare. Compară cu un ospăţ asemănător pentru Adonia (1 Regi 1,9.19.25).


40 Mai mult, cei care erau aproape de ei, spre Isahar și Zabulon și Neftali, au adus pâine pe măgari și pe cămile și pe catâri și pe boi și carne, mâncare, turte de smochine și grămezi de stafide și vin și untdelemn și boi și oi din abundență, fiindcă era bucurie în Israel.

La Isahar. Cele trei seminţii amintite erau printre cele mai îndepărtate triburi. Ideea este că tot Israelul, de la seminţiile cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate, s-a unit în strângerea de provizii pentru marea adunare de la încoronarea lui David.

COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE

1 �

PP 673