Conflictul se apropie

Text de memorat

De memorat: „_____ prin ___Tău: ___ Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

Există un dispozitiv medical relativ nou numit biochip sau Verichip, de mărimea unui bob de orez, care, implantat într-un pacient și scanat cu un scanner extern, transmite informații despre istoricul medical al pacientului. Unii creștini consideră că acest lucru face parte dintr-o conspirație de impunere a semnului fiarei. Pentru alții, semnul fiarei are legătură cu codurile de bare de pe produsele din supermarketuri sau este un număr misterios de pe bancnotele americane care se presupune că ar însuma 666. Pentru unii are legătură cu ordinul masonic, cu Illuminati, cu elicopterele negre ale ONU sau cu ONU în sine.

Scopul studiului din această săptămână este să prezinte viitorul conflict din perspectiva închinării. Satana va pune la îndoială autoritatea lui Dumnezeu prin subminarea legii Sale, în special a Sabatului, care va deveni centrul conflictului global. Satana urăște Sabatul pentru că Îl urăște pe Creator și va folosi constrângerea pentru a ne abate loialitatea față de Hristos. Apelul final al lui Dumnezeu este un apel la credincioșie față de Hristos în ciuda persecuției, boicotului economic, întemnițării și decretului de moarte. Studiul din această săptămână pune accent pe puterea Domnului Isus de a ne trece prin ultimul conflict al pământului.
De citit ca bază a studiului: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 35, 36.

15 iunie: Ziua Misiunii Femeii 
 

Comentariu EGW

„De acea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat” (Psalmii 119:127).
În aceste zile pline de pericole la tot pasul, vom manifesta noi oare mai puţin devotament faţă de adevărul lui Dumnezeu şi mai puţin ataşament plin de însufleţire faţă de Legea Sa decât în anii care au trecut? … Acum este timpul ca aleşii lui Hristos să-şi arate consacrarea în slujba Sa şi toţi urmaşii Săi să dea cea mai nobilă mărturie pentru Stăpânul lor, stând neclintiţi împotriva curentului răului care stăpâneşte. … 

Când Legea divină este dată la o parte, urmarea este cea mai mare nenorocire atât pentru familii, cât şi pentru societate. Singura noastră speranță pentru lucruri mai bune este aceea de a fi găsiţi într-o credincioasă aderare la principiile lui Iehova. … S-a demonstrat ... că cea mai sigură cale de a submina temeliile ordinii şi guvernării este nesocotirea Legii lui Dumnezeu. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 54 (17 februarie) 

De la căderea sa din cer, Satana nu a avut altă bucurie și preocupare constantă decât să zădărnicească planul lui Dumnezeu, împiedicând mântuirea oamenilor care pier. El a dus la îndeplinire această lucrare cu mare succes și o va continua până când Hristos îi va pune capăt. El a încercat să-i facă pe oameni să-l ajute să calce în picioare onoarea lui Dumnezeu s-o arunce în țărână și mulți au devenit colaboratorii lui și i-au încurajat răzvrătirea. Cei care fac acest lucru, care se laudă cu scepticismul lor și îi conduc pe alții să disprețuiască Legea lui Iehova, trec în rândurile dușmanilor lui Hristos și își folosesc influența mai degrabă pentru a distruge decât pentru a salva suflete. Ei îl ajută pe Satana în eforturile lui de a submina Legea lui Dumnezeu, asigurându-l pe păcătos că va fi mântuit chiar dacă încalcă Legea. Ei îi slujesc lui Satana și vor împărtăși soarta lui teribilă. – The Signs of the Times, 3 aprilie 1884, par. 8.

Creștinul are datoria să nu permită să fie modelat de mediu sau de împrejurări, ci el trebuie să se ridice deasupra lor, formându-și caracterul după Modelul divin. El trebuie să fie credincios în orice loc s-ar afla și să-și facă datoria în mod conștiincios, folosind oportunitățile date de Dumnezeu și făcând totul după cele mai bune capacitați ale sale. Cu ochii îndreptați numai spre slava lui Dumnezeu, el trebuie să lucreze pentru Hristos oriunde s-ar afla. Noi trebuie să ne predăm voința și inima lui Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Hristos. Trebuie să ne lepădăm de noi înșine, să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Isus. Niciunul dintre noi nu poate ajunge în cer altfel decât pe calea îngustă și purtându-și crucea. Dar atât de mulți poartă crucea doar ca podoabă, dar nu-și poartă crucea în viața practică, de zi cu zi. …

Pentru o lucrare încununată de succes, este esențial să Îl cunoaștem pe Hristos, căci această cunoaștere ne va da principii sănătoase ale dreptății, ne va da un spirit nobil și neegoist ca acela al Mântuitorului nostru pe care mărturisim că-L slujim. Credincioșia, economia, grija și meticulozitatea trebuie să caracterizeze toată activitatea noastră, oriunde ne-am afla, fie în bucătărie, fie în atelier sau oriunde am fost puși să lucrăm în via Domnului. – Lift Him Up, p. 245
 

Cartea Apocalipsa înseamnă mult mai mult decât simboluri misterioase, fiare ciudate și imagini bizare. Ea vorbește despre adevăruri veșnice date de un Dumnezeu iubitor generației din zilele finale. Conflictul dintre Hristos și Satana a început în cer cu privire la închinare și va atinge apogeul pe aceeași temă. 
 

1. Compară Apocalipsa 14:7,9 cu Apocalipsa 4:11. Care este tema atotcuprinzătoare din Apocalipsa legată de conflictul cosmic dintre bine și rău?

În toată Apocalipsa, închinarea și creația sunt indisolubil legate. Apocalipsa 14:7 ne cheamă să ne închinăm Domnului întregii creații. Pe fundalul evoluționismului, care a luat cu asalt lumea în ultimele două secole, Sabatul este o amintire permanentă a identității noastre. Ne reamintește constant că suntem ființe create și Creatorul nostru este demn de loialitatea și de închinarea noastră. Acesta este unul dintre motivele pentru care diavolul urăște Sabatul atât de tare.

2. Citește Apocalipsa 12:17 și Apocalipsa 14:12. Ce formă va lua închinarea la Creator, în cele din urmă?

Închinarea la Creator prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu se află în totală opoziție cu închinarea la fiară. Dumnezeu va avea un popor în zilele din urmă care Îi va fi loial în ciuda celei mai mari opoziții și mai aprige persecuții din istorie. „În timp ce păzirea sabatului fals – în conformitate cu legea statului, dar contrar poruncii a patra – va constitui o dovadă de supunere faţă de puterea opusă lui Dumnezeu, păzirea Sabatului autentic, în ascultare de legea lui Dumnezeu, va fi o dovadă de fidelitate faţă de Creator” (Tragedia veacurilor, p. 605).

Apocalipsa 14:12 declară că acești urmași fideli ai Mântuitorului vor avea „credința lui Isus”. Credința lui Isus este o credință atât de profundă încât se manifestă și când nu are dovezi vizibile. Merge înainte atunci când nu poate înțelege. Este un dar de la Isus pe care îl primim prin credință și care ne va trece prin conflictul care urmează.
 

Sabatul din ziua a șaptea este un simbol fundamental al calității de Creator a lui Dumnezeu și datează încă din Eden. Prin urmare, încercarea de a-l uzurpa, așa cum a făcut Roma (vezi Daniel 7:25), înseamnă a uzurpa baza autorității lui Dumnezeu. De ce Sabatul va deveni un punct atât de controversat în zilele din urmă?
 

Comentariu EGW

Psalmistul spune: „Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem.” „Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!” (Psalmii 100:3; 95:6). Iar ființele sfinte, care I se închină lui Dumnezeu în ceruri spun, ca motiv pentru care I se cuvine lui Dumnezeu închinarea lor: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute” (Apocalipsa 4:11). 

În Apocalipsa 14, oamenii sunt chemați să se închine Creatorului și profeția aduce înaintea noastră o clasă care, ca rezultat al primirii întreitei solii, păzește poruncile lui Dumnezeu. Una dintre aceste porunci indică direct spre Dumnezeu ca fiind Creatorul. Porunca a patra spune: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău. … Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:10,11). Despre Sabat, Domnul spune mai departe că este „un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Ezechiel 20:20). … 
Cât timp faptul că El este Creatorul nostru continuă să fie un motiv pentru care ar trebui să ne închinăm Lui, atâta timp Sabatul va continua să fie semnul și memorialul Său. – Lift Him Up, p. 51

Pe acest pământ, există numai două tabere – cei care stau sub steagul însângerat al lui Isus Hristos și cei care stau sub steagul negru al răzvrătirii. În Apocalipsa 12 este reprezentat marele conflict dintre cei ascultători și cei neascultători. …
… Agenții satanici au făcut din pământ o scenă pentru orori pe care nicio limbă nu le poate descrie. Războiul și vărsarea de sânge sunt acțiuni ale unor națiuni care pretind a fi creștine. Nesocotirea Legii lui Dumnezeu și-a adus roadele. 
Marele conflict care se desfășoară acum nu este doar o luptă a omului împotriva omului. De o parte, stă Prințul vieții acționând ca înlocuitor și garant al omului; de cealaltă parte, este Prințul întunericului împreună cu îngerii căzuți care sunt sub comanda lui. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 7, p. 974

Lucrarea de biruire a răului trebuie făcută prin credință. Cei care merg pe câmpul acestei lupte vor vedea că trebuie să-și pună întreaga armură a lui Dumnezeu. Scutul credinței le va asigura protecția și îi va face să fie mai mult decât biruitori. În afară de credința în Domnul oștirilor și ascultarea de poruncile Sale, nimic nu le va fi de folos. … Numai trăirea în credință îi va face pe oameni de neînvins și capabili să rămână neclintiți și statornici, împotrivindu-se răului până la sfârșit. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 182
 

Profeția despre semnul fiarei, din Apocalipsa 13, vorbește despre cea mai crâncenă etapă a războiului dintre Satana și Dumnezeu. Încă de la moartea lui Isus pe cruce, dușmanul știe că a pierdut, dar este hotărât să piardă pe cât mai mulți împreună cu el. Prima lui strategie în această campanie este înșelăciunea, urmată de forță. El se află, în definitiv, în spatele decretului care condamnă la moarte pe oricine refuză să se închine fiarei sau să primească semnul ei. Persecuția religioasă, desigur, nu este ceva nou. Există încă de când Cain l-a ucis pe Abel pentru că acesta ascultase de porunca Domnului.

3. Citește Ioan 16:2; Matei 10:22; 2 Timotei 3:12 și 1 Petru 4:12. Prin ce a trecut biserica din Noul Testament și cum crezi că se va repeta situația la sfârșitul timpului?

În istoria creștină persecuția este des întâlnită. A avut loc în Roma păgână și a fost deosebit de activă și în timpul bisericii medievale. Semnul fiarei nu este decât ultima verigă din acest lanț diabolic. Asemenea persecuțiilor din trecut, se încearcă forțarea tuturor să se conformeze unui set de credințe și unui sistem de închinare recunoscut. Profeția spune că persecuția va începe cu sancțiuni economice: nimeni nu poate cumpăra sau vinde până când nu are semnul. Oricine refuză să primească semnul va fi, în cele din urmă, condamnat la moarte (Apocalipsa 13:15,17). 

Pe aceia care se declară creștini diavolul îi pregătește deja să primească semnul fiarei prin faptul că îi încurajează să facă compromisuri. Când pare că întreaga lume merge după fiară în deplină admirație (Apocalipsa 13:3), scena se schimbă brusc, iar lentila profetică ia în vizor poporul lui Dumnezeu. Apocalipsa 14:12 ne prezintă următorul tablou: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Poporul lui Dumnezeu duce o viață de ascultare. Prin harul Său, credincioșii stau drepți când totul în jur se clatină. În timp ce lumea urmează fiara, ei „urmează pe Miel oriunde merge El” (Apocalipsa 14:4). Prin puterea lui Hristos, aceștia înving puterile răului adunate împotriva lor. După cum am văzut în Studiul 9, conflictul central dintre bine și rău vizează închinarea. Fiara se folosește de înșelăciune și, când aceasta nu funcționează, de forță și constrângere.
 

Cu câtă ușurință permiți în prezent (dacă permiți) ca interesele economice să te împiedice să păzești pe deplin Sabatul?
 

Comentariu EGW

„Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu” (Ioan 16:2). 
Fiecare om din lumea noastră va fi înrolat sub unul dintre cele două steaguri.
Cele două armate vor fi distincte și separate. Deosebirea dintre ele va fi atât de clară, încât mulți dintre cei care vor fi convinși de adevăr vor trece de partea poporului care păzește poruncile lui Dumnezeu. Când această lucrare măreață va avea loc, în bătălie, înainte de ultimul conflict final, mulți vor fi închiși, mulți vor fugi din orașe și din sate ca să-și scape viața și mulți vor fi martiri pentru Hristos, stând în apărarea adevărului.

Prin decretul care impune instituția papalității, violând Legea lui Dumnezeu, națiunea noastră [Statele Unite] se va despărți cu totul de neprihănire. – Maranatha, p. 199 (10 iulie)

Pe măsură ce ne apropiem de pericolele din zilele din urmă, ispitele vrăjmașului devin mai puternice și mai hotărâte. Satana a coborât cu mare putere, știind că timpul lui este scurt și lucrează „cu toată înșelăciunea nelegiuirii în cei ce sunt pe calea pierzării”. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că el va căuta să-i înșele, dacă îi va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.

Evenimente extraordinare se vor descoperi în curând în fața lumii. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Timpul strâmtorării este gata să vină peste poporul lui Dumnezeu. Atunci se va da decretul prin care li se va interzice celor care păzesc Sabatul Domnului să cumpere sau să vândă ceva, sub amenințarea chiar a pedepsei cu moartea, dacă nu păzesc prima zi a săptămânii ca Sabat. …

Dacă s-ar putea să ni se deschidă ochii, așa cum s-au deschis ochii slujitorului lui Elisei la Dotan, am vedea îngeri răi peste tot în jurul nostru, impunându-și prezența asupra noastră și căutând o ocazie de a ne ispiti și de a ne face să cădem; de asemenea, atunci i-am putea vedea pe îngerii sfinți care ne păzesc, ne înconjoară cu lumina lor și, cu puterea lor, îi împing înapoi pe îngerii răi. – Historical Sketches, pp. 155, 156

În ultimul mare conflict al luptei cu Satana, aceia care Îi vor rămâne credincioși lui Dumnezeu vor vedea cum li se ia orice mijloc de întreținere. Pentru că ei refuză să calce Legea Sa ca să asculte de puterile pământești, li se va interzice să cumpere și să vândă. În cele din urmă, se va da un decret ca toți să fie omorâți. Vezi Apocalipsa 13:11-17. Dar celui care ascultă de Dumnezeu i se dă făgăduința: „Acela va locui în locurile înalte, stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine și apa nu-i va lipsi” (Isaia 33:16). Prin această făgăduință vor trăi copiii lui Dumnezeu. În timp ce pământul va fi pustiit de foamete, ei vor fi hrăniți. „Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete” (Psalmii 37:19). – Hristos, Lumina lumii, p. 121
 

4.Citește Apocalipsa 13:1,2. De unde se ridică această fiară și de la cine își primește autoritatea?

Cartea Apocalipsa îl identifică pe balaur cu Satana, în primul rând. Citește Apocalipsa 12:3-5. Diavolul, acționând prin Roma păgână, a fost cel care a încercat să Îl distrugă pe Hristos (vezi Matei 2:16-18). Cel mai mare dușman al lui Dumnezeu și al omului acționează prin intermediul instituțiilor politice și religioase pentru a-și atinge scopurile. Despre această putere a fiarei ni se spune: „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare” (Apocalipsa 13:2). Această profeție s-a împlinit cu precizie sute de ani mai târziu, când împăratul roman Constantin și-a mutat capitala din Roma la Constantinopol. Întrucât acum, în cetatea imperială Roma, fosta cetate de scaun a cezarilor, se găsea un vid de putere, Roma păgână i-a oferit fiarei tronul sau capitala ei. „Mutând reședința imperiului la Constantinopol, [...] Constantin a pregătit terenul pentru ca episcopul Romei să se înalțe deasupra tuturor oamenilor de pe pământ și deasupra lui Dumnezeu din cer” (Isaac Backus, The Infinite Importance of the Obedience of Faith…, p. 16, citat în LeRoy Edwin Froom, The Prophetic Faith of Our Fathers, vol. 3, p. 213). Potrivit lui Thomas Hobbes, „papalitatea nu este decât fantoma Imperiului Roman decedat, care stă încoronată pe mormântul acestuia” (Leviathan, 1996, p. 386). O analiză atentă arată că fiara care se ridică din mare (Apocalipsa 13) este o putere religioasă apostată care iese din Roma și devine un sistem mondial de închinare (13:3,4). Această fiară nu este o persoană, ci o organizație religioasă care înlocuiește adevărul Cuvântului lui Dumnezeu cu decrete omenești.

5. Citește Apocalipsa 13:1,6. Ce cuvânt-cheie este folosit pentru a identifica puterea fiarei?

Biblia definește hula/blasfemia în Ioan 10:33 și în Luca 5:21 prin exemple: (1) cineva care pretinde că este Dumnezeu și (2) cineva care pretinde că are puterea să ierte păcatele. Aceste acuzații erau nedrepte, pentru că Isus este cu adevărat Dumnezeu și, prin urmare, are dreptul de a ierta păcatele. Papalitatea romană are două doctrine distinctive pe care Biblia le numește blasfemie: pretinde că preoții săi au puterea de a ierta păcatele și că papa are prerogativele lui Dumnezeu pe pământ.
 

Comentariu EGW

Seria profețiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu balaurul care a căutat să-L distrugă pe Hristos chiar de la naștere. Balaurul este Satana (Apocalipsa 12:9), el este acela care l-a determinat pe Irod să-L dea la moarte pe Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos și cu poporul Său în primele secole ale erei creștine a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia predominantă. Astfel, în timp ce balaurul îl reprezintă în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al Romei păgâne. – Tragedia veacurilor, p. 438 

Prima fiară reprezintă Biserica Romană, o organizație ecleziastică îmbrăcată în veșmintele puterii civile, care avea autoritatea de a-i pedepsi pe toți disidenții ei. Chipul fiarei reprezintă o altă organizație religioasă îmbrăcată în veșmintele unei puteri asemănătoare. Formarea acestui chip este lucrarea acelei fiare a cărei apariție pașnică și ale cărei declarații blânde o fac să fie un simbol atât de izbitor al Statelor Unite. Aici trebuie să fie găsit un chip al papalității. Când bisericile din țara noastră se vor uni asupra unor puncte de credință pe care le susțin în comun și vor influența statul să impună hotărârile lor și să susțină instituțiile lor, atunci America protestantă va fi format un chip al ierarhiei romane. Atunci, biserica adevărată va fi asaltată de persecuție, la fel cum a fost poporul lui Dumnezeu din vechime. – Istoria mântuirii, p. 381

Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la pericolul care se apropie; dacă este neglijat, lumea protestantă va vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai că atunci va fi prea târziu pentru a scăpa din cursă. Ea crește în putere pe neobservate. Învățăturile ei își exercită influența în sălile legiuitoare, în biserici și în inimile oamenilor. Ea își înalță construcții masive și semețe în ale căror ascunzișuri tainice se vor repeta persecuțiile de odinioară. Pe ascuns și nebănuit, ea își întărește forțele pentru a-și îndeplini scopurile atunci când va veni timpul să lovească. Tot ce dorește este o poziție avantajoasă, și aceasta i s-a dat deja. În curând, vom vedea și vom simți care este scopul elementului roman. Toți aceia care vor crede și vor asculta de Cuvântul lui Dumnezeu vor stârni prin aceasta mustrarea și persecuția. – Tragedia veacurilor, p. 581

Nimeni să nu se amăgească. Papalitatea, pe care protestanții sunt gata acum să o cinstească, este aceeași care a condus lumea în zilele Reformei, când oamenii lui Dumnezeu au stat de partea dreptății cu prețul vieții lor, pentru a-i demasca nelegiuirea. Ea are aceeași mândrie și aceeași pretenție arogantă pe care le-a impus regilor și prinților și prin care și-a asumat prerogativele lui Dumnezeu. Spiritul ei nu este mai puțin crud și despotic acum decât atunci când a înăbușit libertatea umană și i-a ucis pe sfinții Celui Preaînalt. … 

Este unul din procedeele ei acela de a arăta caracterul care va împlini cel mai bine planurile ei; dar, dincolo de aspectul schimbător, de cameleon, ea ascunde același venin neschimbat al șarpelui. – Tragedia veacurilor, p. 571
 

6. Citește Apocalipsa 13:5. Notează mai jos trăsăturile distinctive.
 

Să ne amintim că Dumnezeu ne oferă o cheie pentru înțe­legerea timpului profetic – o zi profetică înseamnă un an propriu-zis (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6)! Prin calcularea perioadei celor 42 de luni, din Apocalipsa 13:5, folosind luna ebraică de 30 de zile se ajunge la 1.260 de zile profetice sau ani literali. Papalitatea a exercitat o mare influență din anul 538 d.H. până în 1798. Dar când generalul lui Napoleon, Berthier, l-a luat pe papă prizonier, în 1798, perioada profetică a supremației papale s-a încheiat, iar profeția din Apocalipsa s-a împlinit. Citește Apocalipsa 13:10. Lovitura dată papalității a fost extrem de serioasă, dar nu fatală. Conform Apocalipsa 13:12, rana de moarte avea să fie vindecată. Influența papalității avea să se resimtă iarăși la nivel mondial.
Astăzi, liderii mondiali îl primesc cu bucurie pe pontif ca ambasador al bisericii Romei și îl vizitează în mod regulat la Vatican. Într-o lume de o instabilitate fără precedent, se pregătește scena pentru ca pontiful roman să devină liderul moral aclamat al întregii lumi, care să unească toți oamenii. În timpul discursului său din 6 iunie 2012, în fața a mai mult de 15.000 de oameni adunați în Piața „Sfântul Petru” din Roma, papa Benedict al XVI-lea a declarat: „Duminica este ziua Domnului și a bărbaților și femeilor, o zi în care toți ar trebui să poată fi liberi, liberi pentru familie și liberi pentru Dumnezeu. Apărând duminica, apărăm libertatea omului” (https://www.vatican.va/content/benedict-xvi/en/audiences/2012/documents/hf_ben-xvi_aud_20120606.html). Cartea Tragedia veacurilor exprimă clar unde va duce în cele din urmă această mișcare: „Cei care respectă Sabatul biblic vor fi declaraţi duşmani ai legii şi ordinii, care dau la o parte restricţiile morale ale societăţii, provocând anarhie şi decădere şi atrăgând pedepsele lui Dumnezeu asupra pământului. [...] Ei vor fi acuzaţi de lipsă de loialitate faţă de stat. Pastorii şi preoţii care neagă obligativitatea legii divine vor prezenta de la amvoane datoria de a asculta de autorităţile civile, deoarece acestea sunt desemnate de Dumnezeu. În camere legislative şi în tribunale, păzitorii poruncilor vor fi greşit interpretaţi şi condamnaţi” (p. 592).

Oricât ar fi de greu acum să ne imaginăm întâmplându-se ceva de genul acesta, observă cât de repede se poate schimba lumea! Ce ar trebui să ne spună aceste schimbări despre cât de repede pot veni asupra noastră evenimentele din zilele sfârșitului?
 

Comentariu EGW

Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Hristos în zilele sale. „Ziua aceea nu va veni”, spunea el, „până când nu va veni lepădarea de credință și se va descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2:3). Nu putem aștepta venirea Domnului nostru înainte de marea apostazie și de perioada lungă de domnie a „omului păcatului”. „Omul fărădelegii”, care mai este numit „taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și „acel nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma să-și mențină supremația timp de o mie două sute șaizeci de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea lui întreaga dispensațiune creștină, până în anul 1798. În această perioadă de timp trebuia predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos. – Tragedia veacurilor, p. 356

Satana a câştigat teren asemenea unui general puternic, iar în această ultimă rămăşiţă a timpului, el lucrează prin toate metodele ce pot fi concepute pentru a închide uşa în faţa luminii pe care Dumnezeu doreşte să o trimită la cei din poporului Său. El atrage întreaga lume de partea lui şi puţinii oameni care sunt credincioşi faţă de cerinţele lui Dumnezeu sunt singurii care vor putea să i se împotrivească vreodată, iar el încearcă să îi biruie şi pe aceştia.
Apelaţi personal la Dumnezeu! Rugaţi-vă pentru iluminarea divină, aşa încât să puteţi fi siguri că aveţi cunoştinţa adevărului pentru ca, atunci când se va manifesta puterea uimitoare făcătoare de minuni şi când vrăjmaşul va veni ca un înger de lumină, să puteţi face deosebire între lucrarea adevărată a lui Dumnezeu şi lucrarea contrafăcută a puterilor întunericului. 

Avem de avertizat o lume întreagă, iar când solia îngerului al treilea va răsuna cu un strigăt puternic, mintea oamenilor va fi pe deplin pregătită să ia hotărârea de a trece fie de partea adevărului, fie împotriva lui. – Solii alese, cartea 3, p. 389
Biblia spune că, înainte de venirea Domnului, va exista o stare de decădere religioasă asemănătoare cu aceea din primele veacuri. „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3:1-5). … Satana va lucra „cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii și toți aceia care n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți vor fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2:9-11). Când se va ajunge la această stare de nelegiuire, vor urma aceleași consecințe ca în primele secole. – Tragedia veacurilor, p. 444
 

7. Citește Apocalipsa 13:11-18. Prin ce se deosebește a doua fiară de prima fiară din Apocalipsa 13?

Prima fiară s-a ridicat din mare, a doua fiară iese „din pământ” (Apo­calipsa 13:11). Marea reprezintă „noroade, gloate, neamuri și limbi” (Apocalipsa 17:15). Pământul reprezintă, prin urmare, o zonă a lumii slab populată. Această a doua fiară se ridică aproape de încheierea perioadei profetice în care prima fiară își exercită autoritatea (Apocalipsa 13:5). Cu alte cuvinte, câștigă importanță în jurul anului 1798. Statele Unite se potrivesc perfect acestei descrieri. Și-au declarat independența în 1776, au adoptat constituția în 1789 și au fost recunoscute ca putere mondială la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ioan continuă: „Avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur” (v.11). Coarnele în profeția biblică simbolizează puterea. Spre deosebire de prima fiară, aceasta nu are coroane pe coarne, ceea ce sugerează că nu este o monarhie. Cele două coarne reprezintă cele două principii majore de guvernare care sunt sursa puterii și succesului Statelor Unite – libertatea politică și cea religioasă.

8. Citește Apocalipsa 13:11,12. Ce schimbare se observă la această fiară și cum vorbește ea?

Această națiune blândă, ca un miel, vorbește în cele din urmă ca un balaur. Exercită „toată puterea fiarei dintâi” (Apocalipsa 13:12) și își abandonează principiile legate de libertatea religioasă, făcând ca „pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi” (Apocalipsa 13:12). Statele Unite vor fi cele care le vor cere tuturor de pe pământ să se închine primei fiare, prin recunoașterea autorității spirituale și seculare a papalității. Potrivit acestei profeții, Statele Unite fac o icoană fiarei – o unire între biserică și stat – și vor cere tuturor să se închine acestei icoane.
Cu adevărat fascinant este că, la momentul în care au fost identificate pentru prima dată ca această putere a fiarei, Statele Unite nu erau nici pe departe colosul militar și economic în care s-au transformat ulterior și care sunt în prezent. 

Gândește-te la instabilitatea politică din America zilelor noastre. Cum ar putea duce acest lucru într-o zi la împlinirea profeției?
 

Comentariu EGW

Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, este necesar să studiem, în special, profețiile cu privire la zilele din urmă. Ultima carte a Noului Testament este plină de adevăruri pe care trebuie să le înțelegem. Satana a orbit mintea multora, așa încât au fost bucuroși să aducă orice scuză pentru a nu studia Apocalipsa. Dar, în această carte, Domnul Hristos ne-a descoperit prin slujitorul Său, Ioan, ce se va întâmpla în zilele din urmă și ne spune: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea!” …

Trăim în timpul pericolelor din zilele de pe urmă, iar lucrarea noastră este aceea de a avertiza poporul de primejdia în care se află. Să nu îngăduim ca scenele solemne, pe care le-a descoperit profeția, să rămână necunoscute. Dacă poporul nostru ar fi măcar pe jumătate conștient, dacă ar înțelege cât de aproape sunt evenimentele descrise în Apocalipsa, în bisericile noastre s-ar produce o reformă și mult mai mulți ar crede solia. Nu avem timp de pierdut. Dumnezeu ne cere să veghem asupra sufletelor noastre, deoarece va trebui să dăm socoteală. … Ascultați ce spune Daniel, ascultați ce spune Apocalipsa și vestiți adevărul! Dar, oricare ar fi subiectul prezentat, înălțați-L pe Isus ca centru al fiecărei nădejdi, „Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață”. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 116–118 

Pentru ca Statele Unite să facă o icoană fiarei, puterea religioasă trebuie să controleze guvernul civil în așa fel încât autoritatea statului să fie angajată de biserică pentru îndeplinirea scopurilor acesteia. 
„Icoana fiarei” reprezintă acea formă a protestantismului apostat care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor căuta ajutorul puterii civile pentru impunerea doctrinelor lor.

Deși biserica și statul își vor uni puterea pentru a-i constrânge „pe toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi” (Apocalipsa 13:16), să primească „semnul fiarei”, totuși poporul lui Dumnezeu nu îl va primi. Profetul din Patmos a văzut „ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi, pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului” (Apocalipsa 15:2,3). – Maranatha, p. 169 (10 iunie) 

Odinioară, aceia care au prezentat adevărurile celei de a treia solii îngerești au fost priviți adesea ca niște alarmiști. Prevestirile lor că intoleranța religioasă va câștiga teren în Statele Unite, că biserica și statul se vor uni ca să-i prigonească pe aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu, au fost socotite neîntemeiate și absurde. S-a declarat cu încredere că această țară n-ar putea deveni niciodată altceva decât ceea ce a fost – apărătoarea libertății religioase. Dar, pe măsură ce problema impunerii duminicii este discutată în cercuri tot mai largi, evenimentul de care s-au îndoit și pe care nu l-au crezut atâta vreme se vede apropiindu-se, iar întreita solie va produce un efect pe care nu l-a avut mai înainte. – Tragedia veacurilor, p. 605
 

Închinarea la fiară și la icoana ei face aluzie la Daniel 3, unde împăratul Babilonului le-a poruncit lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego să se închine unui chip de aur sau, în caz contrar, să fie aruncați într-un cuptor aprins. Babilonul antic, Babilonul modern – problema rămâne închinarea. Adevărata închinare izvorăște dintr-o minte pregătită de Cuvântul lui Dumnezeu, dintr-un suflet transformat de iubirea Lui și dintr-o inimă plină de Duhul Său. Atunci nu ne vom potrivi „chipului veacului acestuia”, ci vom trăi după voia lui Dumnezeu, care se găsește în Cuvântul Său. Aceasta este singura noastră protecție!

„Dumnezeu nu forţează niciodată voinţa sau conştiinţa, dar mijlocul la care recurge în mod constant Satana – pentru a dobândi controlul asupra celor pe care nu-i poate amăgi – este constrângerea prin acte de cruzime. El se străduieşte să domine conştiinţa şi să-şi asigure închinarea prin frică şi forţă. Pentru a-şi atinge acest scop, acţionează prin intermediul atât al autorităţilor religioase, cât şi al celor seculare, determinându-le să impună legi omeneşti care sfidează legea lui Dumnezeu” (Tragedia veacurilor, p. 591).

Studiu zilnic:    
Osea 9
Osea 10
Osea 11
Osea 12
Osea 13
Osea 14
Ioel 1 

Ellen G. White, Divina vindecare,     capi­to­lul „Adevărata educație – o instruire misionară”.

1. Care au fost rezultatele propășirii viei mănoase Israel?

2. Cu ce-L înconjoară Efraim și casa lui Israel pe Dumnezeu?

3. Prin cine a scos Domnul pe Israel din Egipt și l-a păzit?

4. Cum se face întoarcerea la Domnul?
 

5. Ce susținea Dumnezeu în tot ceea ce stabilea cu Israel?

Comentariu EGW

Studiu suplimentar
Maranatha, „Păzitorii Sabatului au nevoie de înțelepciune”, p. 177 (18 iunie). 

 

Privire generală
Profeția biblică ne avertizează că îndelungatul conflict cosmic dintre cele două forțe opuse și ireconciliabile, Dumnezeu și diavolul, se apropie de sfârșit și va culmina cu o confruntare finală. Această ultimă bătălie se va da în legătură cu autoritatea și închinarea: cine va sta pe tronul universului și cine va primi gloria care I se cuvine Creatorului, Susținătorului și Mântuitorului. De aceea conflictul va viza Sabatul – simbolul puterii lui Dumnezeu de Creator, Susținător și Mântuitor. Forțele rebele vor fi conduse de însuși Satana, a cărui principală preocupare o reprezintă biserica, deși de-a lungul istoriei a acționat neobosit pentru a-și recruta diverși susținători. Din nefericire, biserica tradițională a cedat compromisului și a devenit Babilonul, simbolizat de fiara care iese din mare. Satana i-a dat acestei fiare autoritatea și puterea lui, iar aceasta se va afla de partea lui Satana în bătălia finală. 

În zilele sfârșitului, balaurul va reuși de asemenea să atragă de partea lui cea mai prosperă națiune de pe pământ, Statele Unite ale Americii. Această națiune, născută din dorința de secole a creștinilor persecutați de a găsi un loc de libertate și siguranță religioasă, va face compromisuri, așa cum înaintea ei a făcut și biserica papală în Lumea Veche. Astfel, America își va împlini rolul profetic de fiară care iese din pământ, devenind un lider global în bătălia finală.

Dar Dumnezeu nu a rămas niciodată fără un popor în marea luptă. Până la finalul acestui conflict, El va avea permanent un popor, o fidelă biserică a rămășiței. Biserica rămășiței lui Dumnezeu L-a recunoscut dintotdeauna ca Împărat, I s-a închinat și a păzit poruncile și principiile împărăției Sale. Poporul credincios al rămășiței lui Dumnezeu va păzi Sabatul și Îl va cinsti drept Creator și Împărat al universului. Rămășița din zilele din urmă nu doar că se va închina lui Dumnezeu ca Salvator al ei, dar va și demasca public confederația răului. Biserica rămășiței va chema întreaga omenire să se întoarcă la Dumnezeu și să I se închine. În ciuda eforturilor balaurului și ale fiarelor care ies din pământ și din mare, victoria va fi a lui Dumnezeu.

Temele studiului
1. Profeția biblică descrie o bătălie finală între Dumnezeu și poporul Său, de o parte, și diavolul și agenții săi (simbolizați, în Apocalipsa 13, de fiara care iese din mare și de cea care iese din pământ), de partea cealaltă. Bătălia se va concentra pe închinare și pe Sabat, care celebrează calitatea lui Dumnezeu de Creator, Împărat și Salvator.
2. Dumnezeu va ieși biruitor. El Își cheamă poporul să ia parte la biruința Lui asupra răului și asupra diavolului, proclamând Evanghelia Lui veșnică.

Comentariu
Pariul cu privire la profeție

Anastasia era o economistă atee, educată într-o universitate sovietică, în perioada de maximă prosperitate și stabilitate a Uniunii Sovietice. Ea aderase la utopia comunistă și credea cu tărie că aceasta oferea omenirii cea mai strălucită speranță. Aștepta cu nerăbdare ziua în care Uniunea Sovietică avea să conducă toate națiunile la renunțarea la economia de piață liberă a Statelor Unite și să adopte valorile sovietice. Soțul Anastasiei, Petru, nu împărtășea însă optimismul soției lui. Deși nu își practica religia la vremea aceea, Petru fusese născut și crescut într-o familie și într-o biserică adventistă de ziua a șaptea. În tinerețe studiase cărțile profetice Daniel și Apocalipsa, urmând abordarea adventistă istoricistă. Fiind acum căsătorit, el i-a împărtășit soției atee că, potrivit profețiilor biblice, Statele Unite aveau să domine în cele din urmă lumea și să conducă toate națiunile și guvernele de pe pământ într-un act de revoltă față de Dumnezeu, în timpul ultimei etape din istoria omenirii. De aceea, pe baza profețiilor din Apocalipsa, Petru susținea că Uniunea Sovietică avea să piardă Războiul Rece și că Statele Unite aveau să devină singura superputere din zilele din urmă. Cunoscând puterea Uniunii Sovietice, Anastasia nu putea accepta această profeție. Aflându-se într-un impas, cuplul a decis să își rezolve neînțelegerile printr-un pariu. Anastasia i-a spus lui Petru că, dacă Uniunea Sovietică avea să se prăbușească, ea avea să se facă adventistă de ziua a șaptea. Anii au trecut, iar la începutul anilor 1990, Uniunea Sovietică s-a prăbușit și a dispărut fără niciun fel de atac din exterior. Ateismul și comunismul Anastasiei s-au prăbușit odată cu URSS-ul. La scurtă vreme după, Anastasia a acceptat invitația lui Petru de a se boteza împreună cu el în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. 

Predicția lui Petru cu privire la Uniunea Sovietică nu s-a bazat pe geopolitică, studii sociale, psihologie, economie sau studii militare. Pentru că trăia în spatele Cortinei de Fier, principala sursă a predicției lui Petru cu privire la căderea URSS-ului era interpretarea biblică istoricistă a capitolului 13 din Apocalipsa, așa cum învăța biserica lui adventistă locală. Asemenea multor altor adventiști din lumea sovietică, Petru nici nu se gândea că prăbușirea Uniunii Sovietice avea să se întâmple în timpul vieții lui sau atât de repede. Ca în cazul multor altor adventiști, credința lui Petru a fost confirmată și întărită când s-a întâmplat lucrul acesta. El a luat decizia de a se întoarce în biserica sa și, din fericire, l-a urmat și familia.

În zilele noastre, interpretarea adventistă istoricistă a capitolului 13 din Apocalipsa – care indică faptul că Statele Unite reprezintă fiara cu coarne ca de miel ce va conduce lumea în revoltă față de legea lui Dumnezeu – este pusă în mod consecvent la îndoială. Mulți renumiți experți prezic sau chiar anunță că soarele va apune în curând asupra hegemoniei americane. Cu toate acestea, profeția biblică nu va da niciodată greș. La fel ca Petru, trebuie să ne încredem complet în profeția biblică și în interpretarea ei istoricistă, chiar dacă aparenta realitate sugerează contrariul, iar experții au alte pronosticuri.

Teoriile conspiraționiste
În ultima vreme teorii conspiraționiste inundă atât spațiul cibernetic, cât și mass-media. Astfel de teorii capătă adesea amploare și devin fenomene sociale. Adventiștii s-au ferit, pe bună dreptate, să se angajeze în propagarea teoriilor conspiraționiste de orice fel. Trebuie să continuăm să mergem pe această cale. În același timp, adoptarea acestei politici nu înseamnă că nu există conspirații. Din păcate, acestea există.

David, Isus și apostolii au suferit din cauza diferitelor conspirații care îi vizau. Învățând din exemplul lor, adventiștii au încredințat Providenței toate aceste teorii, alegând, în schimb, să se concentreze pe misiunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Da, însăși marea luptă a fost un rezultat al conspirației lui Satana. Da, suntem chemați să denunțăm conspirațiile din zilele din urmă ale lui Satana și ale adepților lui, care se pregătesc pentru asaltul final împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu trebuie să ne lăsăm prinși în detaliile numeroaselor teorii conspiraționiste, care abundă. Sarcina noastră este să anunțăm căderea Babilonului și venirea Domnului în curând. Prin urmare, misiunea noastră este să salvăm cât mai mulți oameni cu putință de conspirațiile lui Satana.

Identificarea fiarelor și misiunea bisericii
Pionierii adventiști au identificat fiara din mare cu Biserica Romano-Catolică și fiara din pământ cu Statele Unite ale Americii. Unii teologi susțin că această identificare a fost dictată de contextul sociopolitic, iar unii chiar cer ca adventiștii să se delimiteze de pozițiile lor inițiale și să găsească alte forțe mai relevante din punct de vedere spiritual sau politic din vremurile noastre, care să se potrivească mai bine descrierilor celor două animale, unul din mare, celălalt din pământ.

Dar trebuie să accentuăm două idei importante: (1) Cu toate că au analizat împlinirea profeției în contextul istoric pe care îl trăiau, pionierii adventiști au urmat în mod constant principiile istoriciste de interpretare profetică. De asemenea, ei au identificat împlinirea acestor profeții în armonie cu un sistem biblic holistic de învățătură. (2) Profetul lui Dumnezeu pentru biserica rămășiței, Ellen G. White, ne-a avertizat clar cu privire la renunțarea la interpretările noastre profetice originale privind cele două fiare din Apocalipsa 13. Ea era în mod special îngrijorată de faptul că adventiștii ar putea cădea în capcana de a crede că Biserica Romano-Catolică este acum o biserică schimbată și că nu mai este fiara tiranică din mare, fiind astfel nevoie de un alt candidat la acest post. Următoarele citate din cartea ei monumentală, Tragedia veacurilor, sunt remarcabile și militează clar împotriva unui astfel de demers:
„Romano-catolicismul este privit în prezent de protestanţi mult mai favorabil decât în anii precedenţi. În ţările unde nu este predominant catolicismul şi unde supuşii papei adoptă o atitudine conciliantă pentru a dobândi influenţă, se manifestă o indiferenţă în creştere faţă de doctrinele care separă bisericile reformate de biserica papală. Câştigă teren ideea că, în fond, nu ne deosebim în punctele principale atât de mult cum s-a presupus şi că o concesie mică din partea noastră va duce la o mai bună înţelegere cu Roma. [...] 

Apărătorii papalităţii declară că această biserică a fost calomniată, iar lumea protestantă este înclinată să accepte această idee. Mulţi susţin că este nedrept să judecăm biserica de astăzi după ororile şi absurdităţile care i-au marcat domnia în secolele de ignoranţă şi întuneric. Aceştia îi scuză cruzimea înfiorătoare, considerând-o un rezultat al barbariei acelor timpuri şi pretind că influenţa civilizaţiei moderne i-a schimbat atitudinile” (p. 563).
„Romano-catolicismul, ca sistem, nu este în prezent mai fidel Evangheliei lui Hristos decât a fost în orice altă perioadă din istorie. Bisericile protestante sunt în mare întuneric, altfel ar înţelege semnele timpului. Biserica Catolică ţinteşte departe cu planurile şi metodele ei de lucru. Se foloseşte de orice mijloc pentru a-şi extinde influenţa şi a-şi mări puterea în pregătirea ei pentru o luptă cruntă şi decisivă prin care urmăreşte să recâştige stăpânirea lumii, să reinstaureze persecuţia şi să distrugă tot ce a făcut protestantismul. Catolicismul câştigă teren pretutindeni. Observaţi numărul crescând de biserici şi capele catolice din ţările protestante! Priviţi la popularitatea colegiilor şi a seminarelor catolice din America, sprijinite atât de mult de protestanţi! Urmăriţi creşterea ritualismului în Anglia şi convertirile frecvente la catolicism! Aceste lucruri ar trebui să trezească îngrijorarea tuturor celor care ţin la principiile curate ale Evangheliei” (p. 565, 566).

„Biserica Catolică afişează acum o faţă plăcută, acoperind cu scuze istoria cruzimilor ei oribile. Ea a îmbrăcat veşminte asemănătoare cu ale lui Hristos, dar a rămas neschimbată. Toate principiile papalităţii care au existat în secolele trecute există şi astăzi. Doctrinele inventate în Evul Mediu sunt menţinute şi în prezent. Nimeni să nu se amăgească! Papalitatea, pe care protestanţii sunt acum atât de dispuşi să o onoreze, este aceeaşi care stăpânea lumea în zilele Reformei, când bărbaţi ai lui Dumnezeu s-au ridicat, cu riscul pierderii vieţii, pentru a-i demasca nelegiuirea. Manifestă aceeaşi mândrie şi îndrăzneală arogantă cu care a stăpânit peste regi şi prinţi şi prin care şi-a asumat prerogativele lui Dumnezeu. Spiritul ei nu este acum mai puţin crud şi despotic decât atunci când a zdrobit libertatea oamenilor şi i-a ucis pe sfinţii Celui Preaînalt. [...] Nu fără motiv s-a susţinut în ţările protestante că acum romano-catolicismul se deosebeşte mult mai puţin de protestantism decât în trecut. O schimbare a avut loc, dar nu la papalitate. Catolicismul se aseamănă într-adevăr mult cu protestantismul contemporan, deoarece protestantismul a degenerat în mare măsură faţă de ce era în zilele reformatorilor” (p. 571).

Aplicație
1. Are sens să identificăm Biserica Romano-Catolică cu fiara care iese din mare și Statele Unite cu fiara care iese din pământ și, în același timp, să ne rugăm pentru salvarea oamenilor asociați cu aceste entități? Explică-ți răspunsul.
2. Profetul Daniel, creștinii din Evul Mediu, adventiștii din secolul al XIX-lea, adventiștii din Uniunea Sovietică și din multe alte locuri și vremuri s-au încrezut în Biblie în ciuda tuturor aparențelor. Cum te poți încrede în profeția biblică atunci când toate dovezile par să indice opusul împlinirii ei?