De memorat: „Isus le-a zis: «____ mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care ____lumina, ca să ___ întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge»” (Ioan 12:35).
În Apocalipsa, diavolul este descris ca un balaur și un șarpe (Apocalipsa 12:9). Este un balaur pentru că vrea să distrugă poporul lui Dumnezeu și un șarpe pentru că folosește minciuni viclene pentru a înșela. După moartea Domnului Hristos, mii de oameni au fost torturați, aruncați la lei și arși pe rug de Roma imperială. În ciuda acestor pedepse crude, mulți au rămas credincioși, Evanghelia a continuat să se răspândească și biserica a crescut. Drept rezultat, Satana și-a schimbat strategia. Mulți păgâni au fost botezați, dar fără o instruire temeinică în ce privește adevărul biblic. Deoarece conducătorii îmbinau adevărurile Scripturii cu tradițiile populare, rătăcirea a inundat biserica. Secolele IV și V au fost epoci de compromis, în care practicile păgâne erau combinate cu învățăturile creștine.
Dar, și în cele mai dificile vremuri, Dumnezeu a fost cu poporul Său, care, prin puterea Duhului Sfânt, a rămas neclintit, chiar și în fața presiunii de a renunța la convingerile sale. Copiii lui Dumnezeu au rămas loiali voii lui Dumnezeu descoperite în Scriptură și au apărat cu fermitate adevărul Cuvântului Său.
De citit ca bază pentru studiu: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 3
13 – 20 aprilie: Săptămâna Libertății Religioase 20 aprilie: Ziua Libertății Religioase (colectă)
Satana îi ispiteşte permanent pe cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu, încercând să le distragă mintea de la solemna lucrare de pregătire pentru scenele care îi aşteaptă în viitor. El este, în adevăratul sens al cuvântului, un înşelător, un amăgitor versat. Îşi îmbracă planurile şi cursele într-un veşmânt de lumină împrumutat din cer. El a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul oprit, făcând-o să creadă că, prin aceasta, avea să obţină un mare avantaj. ... Satana are multe urzeli fine, plase periculoase, care sunt astfel făcute, încât să pară nevinovate, dar prin ele se pregăteşte cu grijă şi pricepere să întunece mintea celor care sunt poporul lui Dumnezeu. – Mărturii, vol. 1, p. 550
Când, sub ispitele lui Satana, oamenii cad în păcat, iar în cuvintele și comportamentul lor nu sunt asemenea lui Hristos, s-ar putea să nu își dea seama de starea lor, deoarece păcatul este înșelător și tinde să micșoreze percepțiile morale. Dar prin cercetare de sine, prin studiul Scripturilor și rugăciune umilă, ei vor fi capabili, cu ajutorul Duhului Sfânt, să-și vadă greșeala. Atunci, dacă își mărturisesc păcatele și se întorc de la ele, ispititorul nu li se va mai părea un înger de lumină, ci îl vor vedea ca pe un înșelător.
Cei care recunosc mustrarea și corectarea ca venind de la Dumnezeu și astfel sunt în stare să-și vadă și să-și corecteze greșelile, învață lecții prețioase chiar și din greșelile lor. Aparenta lor înfrângere se transformă în biruință. Ei stau în picioare, încrezându-se nu în propria putere, ci în puterea lui Dumnezeu. Ei sunt serioși, plini de zel și iubire, uniți prin smerenie și conduși de preceptele Cuvântului lui Dumnezeu. Ei umblă în siguranță, fără să se poticnească, pe un drum pe care strălucește lumina cerului. – That I May Know Him, p. 239
Atunci, Isus le-a vorbit iarăși și le-a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12).
Toți cei care călătoresc pe drumul spre cer au nevoie de un ghid sigur. Nu trebuie să umblăm în înțelepciunea omenească. Este privilegiul nostru să ascultăm glasul lui Hristos care ne vorbește în timp ce mergem pe calea vieții, iar cuvintele Lui sunt întotdeauna cuvinte de înțelepciune.
Satana lucrează cu mult sârg pentru a duce sufletele oamenilor la ruină. A coborât cu mare putere, știind că nu are decât puțin timp. Unica noastră siguranță constă în a-L urma îndeaproape pe Hristos, a umbla în înțelepciunea Sa și a trăi adevărul Său. Noi nu putem observa întotdeauna cu ușurință lucrarea lui Satana, nu știm unde își întinde capcanele. Dar Isus înțelege vicleniile vrăjmașului și ne poate păstra picioarele pe cărări sigure. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6) declară Hristos. – Our High Calling, p. 16.
1. Compară Ioan 14:6 cu Ioan 8:44. Ce contrast observi între caracterul lui Isus și cel al lui Satana?
Ceea ce spune Isus este adevărat pentru că El este autorul adevărului. Adevărul izvorăște din inima unui Dumnezeu atotînțelept, atotcunoscător. El este temelia realității și a întregului adevăr. În schimb, Satana este un mincinos și tatăl minciunilor. El este pregătit să folosească amăgirea, dezinformarea și denaturarea adevărului pentru a duce poporul lui Dumnezeu în rătăcire. A înșelat-o pe Eva în Eden, sădind îndoială și negând explicit vorbele lui Dumnezeu. În contextul consumării fructului, afirmația: „Hotărât că nu veți muri” era o contrazicere clară a ceea ce spusese Dumnezeu. De-a lungul secolelor, Satana a folosit aceeași strategie. Subminează încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu, contrazice voia explicită a lui Dumnezeu, distorsionează Scriptura și uneori o citează greșit, dacă este în avantajul său.
2. Citește Proverbele 23:23; Ioan 17:17 și Ioan 8:32. Ce asemănare găsești în aceste pasaje privind adevărul și Cuvântul lui Dumnezeu? Care este mesajul acestor pasaje?
„Satana ştia bine că Sfintele Scripturi îi vor face pe oameni în stare să discearnă amăgirile lui şi să reziste puterii lui. Însuşi Mântuitorul lumii rezistase atacului său, prin Cuvânt. În caz de asalt, Hristos ridica scutul adevărului veşnic, spunând: «Stă scris». Oricărei sugestii a inamicului, El îi opunea înţelepciunea şi puterea Cuvântului. Pentru a-şi putea menţine dominaţia asupra oamenilor şi pentru a consolida autoritatea uzurpatorului papal, Satana trebuia să-i împiedice pe oameni să cunoască Scripturile. Biblia Îl înălţa pe Dumnezeu, iar pe oamenii limitaţi îi punea la locul lor real, de aceea trebuia ca adevărurile ei sfinte să fie ascunse şi suprimate. Această logică a fost adoptată de Biserica Romană. Timp de sute de ani, răspândirea Bibliei a fost interzisă. Oamenilor li s-a interzis să o citească sau să o aibă în casele lor, iar preoţii şi prelaţii lipsiţi de scrupule interpretau învăţăturile ei pentru a le susţine pretenţiile” (Tragedia veacurilor, p. 51).
Discutați modurile în care Satana încearcă să distorsioneze sau să interpreteze greșit Cuvântul lui Dumnezeu în zilele noastre.
Hristos este autorul întregului adevăr. Fiecare concepție strălucitoare, fiecare gând înțelept, fiecare capacitate și talent al oamenilor este darul lui Hristos. El nu a împrumutat idei noi de la omenire, pentru că El este Autorul lor. Dar, când a venit pe pământ, El a găsit nestematele strălucitoare ale adevărului, pe care i le încredințase omului, îngropate toate în superstiții și tradiții. Adevărurile de cea mai importantă importanță au fost înconjurate de erori pentru a servi scopului arhiamăgitorului. Dar Hristos a îndepărtat teoriile false de orice fel. Nimeni în afară de Răscumpărătorul lumii nu avea puterea de a prezenta adevărul în puritatea sa de la început, fără falsurile pe care Satana le acumulase pentru a-i ascunde frumusețea cerească. Lucrarea lui Hristos a fost aceea de a lua adevărul de care oamenii aveau nevoie, de a-l separa de rătăcire și de a-l prezenta liber de superstițiile lumii, pentru ca oamenii să-l poată primi pentru valoarea lui intrinsecă și eternă. El a împrăștiat negura îndoielii, pentru ca adevărul să fie descoperit și să aducă raze distincte de lumină în întunericul din inimile oamenilor. – That I May Know Him, p. 207
Satana își concentrează toate energiile pentru a vă supune voința voinței lui, ca să facă din voi agenții săi, în opoziție cu planurile lui Hristos, ca să refuzați domnia lui Isus peste voi. … Satana va căuta să vă îndepărteze de Hristos, ca să deveniți instrumente prin care să fie atrași și alții departe de Hristos și, în felul acesta, să zădărnicească planurile lui Dumnezeu. El este tatăl minciunii și el vântură o plasă a lipsei de adevăr în care vă leagă cu funiile minciunii în serviciul său. Cu cât sunteți mai inteligenți și mai atractivi, cu atât va depune eforturi mai mari pentru a vă convinge să vă așezați talentele la picioarele lui și să-l ajutați să-și realizeze scopurile în ademenirea altora de a veni și ei sub steagul său cel negru. … Satana este vrăjitorul și el a făcut tot ce a putut ca Hristos să fie dat afară din suflet, pentru ca el să fie întronat acolo.
Vă implor, fii și fiice, să o rupeți cu orbirea celui rău! Alergați la Isus, refugiul vostru, și prindeți-vă bine de viața veșnică! – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 336
Influența transformatoare a adevărului sfințește sufletul. ... Dragostea lui Dumnezeu se revarsă în suflet și, din inima rece ca o piatră, izvorăște recunoștința. Hristos răstignit, Hristos neprihănirea noastră, câștigă inima și o aduce la pocăință. Această temă este atât de simplă, încât o pot înțelege și copiii, iar cei înțelepți și învățați sunt fermecați de ea când privesc în adâncul ei de înțelepciune, iubire și putere pe care nu le pot cuprinde niciodată. Trebuie să le prezentăm acest adevăr prețios oamenilor care sunt legați în păcat. Toți să vadă că Hristos a murit pentru păcatele lor, că El dorește să-i mântuiască. ...
Ar trebui să fim pătrunși de un simțământ profund și constant al valorii, sfințeniei și autorității adevărului. – My Life Today, p. 265
3 . Citește Faptele 20:27-32. Ce avertizări le transmite Pavel conducătorilor bisericii din Efes cu privire la apostazia care avea să vină?
Scopul sfaturilor lui Pavel a fost să pregătească biserica pentru viitor. În acest pasaj el își exprimă îngrijorarea că „se vor vârî între [credincioși] lupi răpitori, care nu vor cruța turma” (Faptele 20:29). Cu alte cuvinte, credincioșii aveau să îndure persecuție din interiorul bisericii. Apoi Pavel adaugă: „Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor” (Faptele 20:30) – ceea ce înseamnă că aveau să intre în biserică ereziile. Doctrinele false aveau să înlocuiască adevărurile divine. Practicile păgâne aveau să predomine. În secolele IV și V compromisul s-a strecurat în biserica creștină, probabil sub pretextul înaintării misiunii. Dar cumplitul rezultat a fost o îndepărtare de adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu.
4. Citește 2 Tesaloniceni 2:7-12. Cum descrie Pavel apostazia care avea să vină? Ce trăsături ale apostaziei trebuiau observate?
Precizarea lui Pavel că „taina fărădelegii a și început să lucreze” este importantă. Exista așadar și în zilele lui Pavel o îndepărtare treptată de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la ascultarea de legea divină. Această îndepărtare avea să ia amploare în secolele următoare. Contrar poruncii a doua, au fost introduși în închinare idolii. Vreme de milenii, idolii ocupaseră poziția de frunte în toate religiile păgâne. Pentru ca păgânii să accepte mai ușor creștinismul, zeitățile păgâne au fost convertite în așa-zișii sfinți. Duminica, ziua închinării la zeul soare, a fost treptat adoptată ca ziua închinării creștine în cinstea învierii. Această falsă zi de închinare, care nu este ratificată în Scriptură, predomină și în zilele noastre.
Ce fel de compromisuri vedem că intră și în biserica din zilele noastre? Mai important, ce compromisuri s-ar putea să faci tu? Să fie uneori prin amestecarea adevărului cu rătăcirea?
În ultima mare bătălie se descoperă două mari puteri opuse. Pe de o parte, este Creatorul cerului și al pământului. Toți cei ce sunt de partea Lui poartă sigilul Lui. Ei ascultă de poruncile Lui. De cealaltă parte, stă prințul întunericului împreună cu cei care au ales apostazia și răzvrătirea.
Prezentul este un timp solemn, înfricoșător pentru biserică …, pentru că Duhul lui Dumnezeu se retrage treptat din lume. Și Satana își adună forțele răului, mergând „la împărații pământului și ai întregii lumi” ca să-i adune sub steagul său și să-i pregătească pentru „bătălia marii zile a Dumnezeului celui Atotputernic”. Satana va face cele mai mari eforturi pentru câștiga biruința în ultimul mare conflict. Vor fi arătate principiile fundamentale și se vor lua decizii în legătură cu acestea. Scepticismul domină peste tot. Lipsa de evlavie abundă. Credința fiecărui membru al bisericii va fi pusă la probă ca și cum nu ar exista o altă persoană în lume. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 7, pp. 982, 983
Când îşi începe lucrarea de amăgire, înşelătorul găseşte în mod frecvent deosebiri de gusturi şi de obiceiuri, dar, printr-o pretinsă evlavie, el câştigă încrederea şi, când lucrul acesta se realizează, îşi exercită puterea înşelătoare aşa cum ştie el, astfel încât să-şi atingă scopul. …
Bărbaţi care susţin că au o lumină nouă, pretinzând că sunt reformatori, au o mare influenţă asupra unei anumite categorii de oameni care sunt convinși de ereziile care există în acest veac şi care nu sunt mulţumiți de starea spirituală a bisericilor. Cu inimi sincere, oneste, aceștia doresc să vadă o schimbare în bine, atingerea unui standard mai înalt. Dacă slujitorii credincioşi ai lui Hristos le-ar prezenta adevărul curat şi nealterat, ei l-ar accepta şi s-ar curăţi prin ascultarea de el. Dar Satana, care este întotdeauna atent, este pe urmele acestor suflete căutătoare. Se apropie de ele cineva care face o înaltă mărturisire de reformator, aşa cum Satana s-a apropiat de Hristos sub înfăţişarea unui înger de lumină, şi le îndepărtează şi mai mult de calea cea dreaptă. – Mărturii, vol. 5, pp. 143, 144
În fiecare generație de la căderea lui Adam până la noi, opoziția puterilor răului a făcut ca viața celor care au fost loiali și ascultători de poruncile lui Dumnezeu să fie o luptă continuă. Cei care vor să fie biruitori la sfârșit trebuie să întâmpine și să biruiască forțele lui Satana, care, cu hotărâre înverșunată, se opune fiecărui pas înainte. Ei trebuie să dea piept cu un dușman vigilent și viclean care nu doarme niciodată și care încearcă neobosit să submineze credința slujitorilor lui Dumnezeu.
Binele și răul nu se pot împăca niciodată. Între lumină și întuneric nu poate exista niciun compromis. Adevărul este lumina revelată; minciuna este întunericul. Lumina nu are părtășie cu întunericul, neprihănirea nu are nimic a face cu nelegiuirea. …
Dumnezeu a asigurat armura și armele cu care trebuie să lupte fiecare. Fie ca soldații lui Hristos să îmbrace toată armura lui Dumnezeu și să rămână neclintiți la atacurile lui Satana. – In Heavenly Places, p. 260
5. Compară Ioan 17:15-17 cu Faptele 20:32. Cum ne învață Domnul Isus și apostolul Pavel să ne ferim de amăgirile lui Satana?
Biblia este descoperirea desăvârșită a voii lui Dumnezeu. Prezintă planul Cerului pentru salvarea omenirii. Deoarece „este insuflată de Dumnezeu”, „toată Scriptura” este „de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16). Deci „toată Scriptura” este inspirată de Dumnezeu, nu doar unele părți sau unele părți mai mult decât altele. Întreaga Biblie trebuie acceptată drept Cuvântul lui Dumnezeu. Altfel, ușa spre amăgire este larg deschisă. Biblia exprimă clar iubirea infinită a lui Dumnezeu în lumina marii lupte și demască înșelăciunile lui Satana. Diavolul urăște Cuvântul lui Dumnezeu și a făcut tot posibilul să-i distrugă influența. La urma urmei, ce am ști despre planul de mântuire, fără Biblie? Ce am înțelege despre nașterea, viața și lucrarea lui Isus? Despre profunzimea jertfei lui Isus, gloria învierii Sale, puterea mijlocirii Sale și maiestatea revenirii Sale?
Toate aceste adevăruri cruciale sunt dezvăluite, prezentate și accentuate în Cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie să fie standardul suprem pentru înțelegerea tuturor adevărurilor sacre. Prin urmare, trebuie să luptăm contra încercărilor de a-i submina autoritatea sau inspirația, venite inclusiv din partea celor care, deși declară o mare iubire față de Biblie, o pun la îndoială, fie și subtil. În mod tragic, mai ales în incursiunile gândirii moderne, mulți teologi și creștini se concentrează atât de mult pe latura umană a Bibliei încât aceasta devine cuvântul omului, nu Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia, susțin ei, este formată din scrierile unor regi, păstori, pescari, preoți, poeți și ale altor oameni care și-au așternut ideile și concepțiile despre Dumnezeu, natură și realitate, pe cât de bine le-au înțeles ei, în timpul și locul în care au trăit.
Chiar așa? Dacă lucrurile ar sta așa, atunci cât ar trebui să ne pese nouă, celor care trăim în secolul XXI, de ceea ce gândeau acești oameni? Și, mai mult, de ce ar trebui să facem din ideile lor baza speranței noastre pentru eternitate?
Citește Psalmii 119:105,116,130,133,160. Ce ne ajută psalmistul să înțelegem cu privire la importanța Cuvântului lui Dumnezeu în planul de mântuire?
Cunoașterea cea mai mare, cunoașterea esențială, este cunoașterea lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. Ar trebui să existe o creștere zilnică a înțelegerii spirituale, iar creștinul va crește în har direct proporțional cu măsura în care prețuiește și depinde de învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și se deprinde să mediteze la lucrurile cerești.
… Împărtășindu-ne din acest Cuvânt, tăria noastră spirituală sporește, creștem în har și în cunoașterea adevărului. Se formează și se întăresc deprinderi de stăpânire de sine. Dispar slăbiciunile de caracter al copilăriei – irascibilitatea, îndărătnicia, egoismul, cuvintele pripite, un comportament pătimaș – și în locul lor apar virtuțile unor creștini maturi, bărbați și femei. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 303 (22 octombrie)
Acesta [Cuvântul lui Dumnezeu] este o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Pe măsură ce cercetăm paginile sale, lumina intră în inimă, luminând mintea. Prin această lumină vedem ce ar trebui să fim.
Vedem în Cuvânt avertismente și promisiuni și, în spatele lor, este Dumnezeu. Suntem îndemnați să studiem acest Cuvânt pentru a fi ajutați când ajungem în situații dificile. Dacă nu consultăm ghidul la fiecare pas, întrebând: Este aceasta calea Domnului?, cuvintele și faptele noastre vor fi pătate de egoism. Îl vom uita pe Dumnezeu și vom merge pe cărări pe care El nu le-a ales pentru noi.
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de promisiuni prețioase și de sfaturi utile. Este infailibil, pentru că Dumnezeu nu poate greși. El oferă ajutor pentru orice împrejurare și situație de viață, iar Dumnezeu privește cu tristețe când copiii Săi se întorc de la Cuvânt la ajutorul omenesc.
Cel care are comuniune cu Dumnezeu prin Scripturi va fi înnobilat și sfințit. Pe măsură ce citește relatarea inspirată a iubirii Mântuitorului, inima lui se va topi de iubire și regret. El va fi plin de dorința de a fi ca Domnul său, de a trăi o viață de slujire iubitoare. Printr-o minune a puterii Sale, Dumnezeu Și-a păstrat Cuvântul scris de-a lungul veacurilor. – My Life Today, p. 27
Domnul, în marea Sa îndurare, ne-a descoperit în Scripturi regulile unei viețuiri sfinte.
El a inspirat oameni sfinți să consemneze, pentru folosul nostru, învățături despre primejdiile care ne asaltează pe cale și despre cum să le evităm. Cei care ascultă porunca Sa de a cerceta Scripturile nu vor fi necunoscători ai acestor lucruri. Înconjurat de pericolele ultimelor zile, fiecare membru al bisericii ar trebui să înțeleagă motivele speranței și ale credinței sale, lucruri care nu sunt greu de înțeles. Sunt destule lucruri cu care să ne ocupăm mintea dacă vrem să creștem în har și în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos.
Ori de câte ori cresc în har, copiii lui Dumnezeu obțin în mod constant o mai bună înțelegere a Cuvântului Său. Ei vor găsi lumină și frumuseți noi în adevărurile Sale sfinte. Acest lucru a fost o realitate în istoria bisericii din toate timpurile și va continua să fie astfel până la sfârșit. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 303 (22 octombrie)
Duhul Sfânt lucrează prin intermediul minții noastre. El ne invită să explorăm tainele universului. „Creștinii nu își lasă creierul la intrarea în biserică” – a spus cineva odată. Totuși geniul rațiunii umane nu poate descoperi de unul singur adevărurile divine ale Scripturii. Adevărul nu ține de opinia umană. Ține de revelația divină.
6. Citește Proverbele 16:25; Judecătorii 21:25 și Isaia 53:6. Ce aflăm despre strategia lui Satana de amăgire?
Una dintre cele mai eficiente amăgiri ale lui Satana este să ne facă să credem că rațiunea umană fără ajutorul Duhului Sfânt și fără cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu este suficientă pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu. Pot exista căi care nouă sau unor întregi culturi să ni se pară corecte, dar în ochii lui Dumnezeu să fie complet greșite.
Într-o excursie făcută cu soția, ne-am rătăcit în pădurea din jurul hotelului, deși eu eram oarecum sigur că pot găsi drumul înapoi. Soarele apunea și îmi era teamă de ce era mai rău. Din fericire, am întâlnit alți turiști, care știau drumul. Ne abătuserăm cel puțin opt kilometri de la cărare, dar ne aflam în apropierea unui drum principal. Pentru că aveau mașina parcată în apropiere, oamenii cu care ne-am întâlnit s-au oferit să ne conducă până la hotel. Faptul că am găsit pe cineva care știa drumul și a putut să ne ducă înapoi la destinație a fost decisiv, în cazul nostru.
Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri în drumul nostru de pe pământ spre cer. Duhul Sfânt ne îndrumă spre Sfintele Scripturi, care ne conduc spre casă. Adevărul și rătăcirea, dreptatea și nedreptatea, binele și răul – acestea pot fi înțelese corect numai în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Ceea ce Îl contrazice pe Dumnezeu și Cuvântul Său este eroare, iar eroarea este întotdeauna periculoasă; ceea ce este în armonie cu Dumnezeu este adevăr și bunătate. Cât de important este să facem din Cuvântul lui Dumnezeu autoritatea supremă în materie de adevăr și moralitate!
De ce mintea umană fără ajutorul Duhului Sfânt este incapabilă să descopere adevărul divin? Discutați relația dintre rațiunea umană și revelația divină. Cum ne ajută rațiunea să înțelegem revelația divină? Să luăm ca exemplu Daniel 2, o profeție care cuprinde istoria omenirii de la Babilon până în viitor. Cum apelează o astfel de profeție la rațiunea umană?
Subiectul învățăturilor și al predicilor Domnului Hristos era Cuvântul lui Dumnezeu. Celor care Îi adresau întrebări, El le răspundea simplu și clar: „Stă scris”, „Ce spun Scripturile?”, „Cum citești în Scriptură?” El semăna sămânța ori de câte ori I se oferea ocazia, indiferent dacă cel care își manifesta interesul era un prieten sau un dușman. Însuși Cuvântul Viu, Cel care este Calea, Adevărul și Viața, i-a îndrumat pe oameni să cerceteze Scripturile, declarând: „Ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39). …
Slujitorii lui Hristos trebuie să îndeplinească aceeași lucrare. În zilele noastre, ca și în vechime, adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu sunt ignorate în favoarea teoriilor și raționamentelor omenești. Mulți pretinși slujitori ai Evangheliei nu acceptă întreaga Biblie ca fiind Cuvântul inspirat. Un așa-zis înțelept respinge o parte, altul pune la îndoială o altă parte. Ei consideră că judecata lor este superioară Cuvântului, asumându-și autoritatea de a selecta pasajele pe care doresc să le accepte și să le prezinte. … Domnul Hristos a mustrat aceste practici din timpul Său. … Biblia trebuie prezentată ca fiind Cuvântul Dumnezeului infinit, factorul decisiv în orice controversă religioasă și fundamentul oricărei credinţe. – Parabolele Domnului Hristos, p. 39
Este unul dintre mijloacele de înșelare ale lui Satana, acela de a-i face pe credincioși să accepte o idee greșită, căci, în felul acesta, el poate să umbrească atât de mult Legea lui Dumnezeu, care în sine este foarte simplă, încât să-i facă pe oameni să se războiască împotriva poruncii a patra, pentru că ea arată atât de clar spre viul Dumnezeu, Creatorul cerurilor și al pământului.
Se depune un efort continuu pentru a explica lucrarea creațiunii ca pe un rezultat al unor cauze naturale, iar raționamentul omenesc este acceptat chiar de către cei ce mărturisesc a fi creștini, raționament ce este în flagrantă opoziție cu faptele simple ale Scripturii. Sunt mulți care se opun cercetării profețiilor biblice, în mod deosebit acelea din Daniel și Apocalipsa, declarând despre ele că sunt obscure și deci nu le putem înțelege; cu toate acestea, chiar aceste persoane acceptă unele teorii care sunt în contradicție cu raportul mozaic. Dar, dacă ceea ce a descoperit Dumnezeu este așa de greu de înțeles, cât de neprincipial este să acceptăm simple presupuneri cu privire la ceea ce El nu ne-a descoperit! – Patriarhi și profeți, p. 113
Întunericul spiritual a acoperit pământul şi o negură adâncă i-a cuprins pe oameni. În multe biserici există scepticism şi necredinţă în interpretarea Scripturilor. Foarte mulţi oameni pun la îndoială veridicitatea şi adevărul Scripturilor. Raţionamentele omeneşti şi închipuirile inimii omului subminează inspiraţia Cuvântului lui Dumnezeu, iar lucrurile care ar trebui să fie primite ca fiind sigure sunt învăluite într-un nor al misticismului. Nimic nu este prezentat în propoziţii clare şi distincte, nimic nu este aşezat pe o temelie solidă. Acesta este unul dintre semnele evidente ale zilelor din urmă.
Această Carte Sfântă a rezistat atacurilor lui Satana, care s-a asociat cu oamenii răi ca să facă totul pentru a învălui caracterul divin în nori şi întuneric. Totuşi, prin puterea Sa minunată, Domnul a păstrat această Carte Sfântă în forma ei actuală – o hartă, sau un ghid pentru familia omenească, pentru a le arăta oamenilor calea spre ceruri. – Solii alese, cartea 1, p. 15
7. Citește 2 Corinteni 4:3-6. Ce înseamnă „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă” (2 Corinteni 4:4)? Cum se produce orbirea? Cum sunt deschiși ochii?
Cuvântul grecesc pentru „minte” în acest pasaj este noema. Literal înseamnă „percepție” sau „facultăți mintale”. Comentariul biblic adventist clarifică acest verset: „Lupta dintre Hristos şi Satana este o luptă pentru mintea oamenilor (Romani 7:23,25; Romani 12:2; 2 Corinteni 3:14; 2 Corinteni 11:3; Filipeni 2:5; Filipeni 4:7,8). Principala acțiune a lui Satana este aceea de a orbi sau întuneca mintea oamenilor. El face lucrul acesta prin faptul că îi împiedică să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, le afectează puterile minţii prin excese ale trupului şi ale sufletului, le ocupă total mintea cu lucrurile vieţii acesteia şi apelează la mândrie şi înălţare de sine” (vol. 6, p. 854).
Lipsa de cunoaștere din partea celor pierduți nu se datorează faptului că nu au putut cunoaște, ci faptului că nu au vrut să cunoască. Mulți au avut toate ocaziile posibile să cunoască adevărul, dar au ales să nu creadă, iar Satana i-a orbit. Împărăția lui Satana este o împărăție a întunericului. Comentariul biblic adventist adaugă: „Evanghelia este singurul mijloc prin care strategiile şi înşelăciunile diabolice ale lui Satana pot fi demascate şi prin care oamenii pot să vadă calea care duce de la întuneric la lumină” (vol. 6, p. 854). Esența mesajului Noului Testament este viața, moartea și învierea lui Isus. El se află în inima Evangheliei și în centrul Scripturii. Toată Scriptura dă mărturie despre El (Ioan 5:39).
8. Citește Ioan 1:4,5,9,14. Cum Îl descriu aceste versete pe Domnul Isus, mai ales Ioan 1:14?
În primele secole, creștinii erau în totalitate dedicați lui Hristos ca Acela care era lumina în întunericul lor. Ei erau răscumpărați prin harul Său, transformați prin puterea Sa și motivați de iubirea Sa. Nici măcar moartea nu putea distruge loialitatea lor față de Hristos. La lumina glorioasă a Evangheliei, ei recunoșteau amăgirile diavolului. Hristos a avut întotdeauna bărbați și femei care, prin harul Său, au apărat cu curaj adevărul Său. În aceste secole timpurii, lumina iubirii, harului și adevărului lui Hristos strălucea.
Oamenii din zilele noastre caută cu nerăbdare comorile pământești. Mintea lor este plină de gânduri ambițioase și egoiste. În dorința de a câștiga bogății lumești, onoare sau putere, ei așază regulile, tradițiile și cerințele omenești mai presus de cerințele lui Dumnezeu. Comorile Cuvântului Său sunt ascunse de ei. …
„Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:3,4).
Mântuitorul a văzut că oamenii erau absorbiți de obținerea câștigurilor pământești și pierdeau din vedere realitățile veșnice. El S-a hotărât să corecteze această greșeală. Domnul a căutat să pună capăt influenței fascinante care le paraliza sufletul. ... El îi prezenta omenirii căzute o lume mai înaltă și mai nobilă, pe care oamenii o pierduseră din vedere, pentru că dorea ca ei să poată contempla realitățile veșnice. El i-a condus la tezaurul Celui Infinit, plin de slava de nedescris a lui Dumnezeu, și le-a arătat comoara care se afla acolo. – Parabolele Domnului Hristos, p. 106
Prin păcat, omul a fost despărțit de viața lui Dumnezeu. Sufletul lui este paralizat din cauza mașinațiilor lui Satana, autorul păcatului. De la sine, omul nu este în stare să simtă păcatul, nici să aprecieze și să-și însuşească natura divină. Dacă i-ar fi oferită, inima lui firească nu ar găsi nimic atrăgător în ea. Puterea lui Satana este asupra lui, fermecându-l. Toate subterfugiile ingenioase pe care le poate sugera diavolul sunt prezentate minții omului pentru a împiedica orice impuls bun. ...
Dar Dumnezeu nu va fi învins de Satana. El L-a trimis pe Fiul Său în lume, pentru ca, prin întruparea Sa, luând chip și natură umană, umanitatea și divinitatea combinate în El să-l înalțe pe om pe scara valorii morale cu Dumnezeu.
Nu există altă cale pentru mântuirea omului. „Fără Mine”, spune Hristos, „nu puteți face nimic.” Prin Hristos și numai prin Hristos, izvoarele vieții pot revitaliza natura omului, îi pot transforma gusturile și pot face ca iubirea lui să se îndrepte spre cer. Prin unirea divinului cu natura umană, Hristos a putut să lumineze înțelegerea omului mort în greșeli și păcate și să îi ofere puterea Sa dătătoare de viață. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZȘ, vol. 6, p. 1099
Privind pe pământ și văzând rătăcirile în care sunt duși oamenii, Dumnezeu știa că trebuia să meargă acolo un Învățător divin. Prin prezentările sucite ale vrăjmașului, mulți au fost atât de amăgiți, încât s-au închinat unui dumnezeu fals, îmbrăcat în atributele unui caracter satanic. Aceia care se află în ignoranță și întuneric moral trebuie să primească lumină, lumina spirituală, pentru că lumea nu-L cunoaște pe Dumnezeu și El trebuie descoperit înțelegerii oamenilor. Adevărul a privit din cer pe pământ și n-a văzut reflectarea imaginii Sale, pentru că norii denși ai întunericului spiritual învăluiau lumea. Numai Domnul Isus era în stare să risipească acești nori, pentru că El este Lumina lumii. Prin prezența Sa, El a putut să destrame umbrele întunecate pe care Satana le-a aruncat între om și Dumnezeu. – Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 28.
În multe părți ale lumii, în special acolo unde oamenii au acces liber la Biblie, Satana a folosit alte mijloace pentru a slăbi influența Scripturii. Moduri foarte eficiente sunt diferitele investigații de tip științific sau chiar cercetări biblice în virtutea cărora se propun poziții care, dacă ar fi acceptate, ar submina încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. De exemplu, deși cartea lui Daniel susține că a fost scrisă cu peste 500 de ani înainte de Hristos, mulți cercetători cred că a fost compusă la mijlocul secolului al II-lea î.H. Ei afirmă că trebuie să fi fost scrisă mai târziu, pentru că profetul nu ar fi putut prezice cu acuratețe viitorul. Prin urmare, afirmă ei, cartea Daniel nu a fost scrisă atunci când se afirmă în ea că a fost scrisă, ci sute de ani mai târziu. Din nefericire, această minciună despre Biblie este una dintre multele minciuni pe care cercetarea modernă caută să ni le impună. Ba, mai mult, din păcate, mulți oameni acceptă această eroare pentru că, la urma urmei, este susținută de oameni care pretind că ei cred în Biblie. Nu este de mirare că Pavel ne avertizează: „Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” (1 Tesaloniceni 5:21, vezi și Faptele 20:30).
Studiu zilnic:
Ezechiel 13
Ezechiel 14
Ezechiel 15
Ezechiel 16
Ezechiel 17
Ezechiel 18
Ezechiel 19
Ellen G. White, Divina vindecare, capitolul „Stimulente și narcotice”.
1. Ce ziceau prorocii mincinoși când rătăceau pe poporul Domnului?
2. Cu ce lemn dintre copacii din pădure sunt comparați locuitorii Ierusalimului?
3. Care a fost nelegiuirea surorii Sodoma?
4. Ce se va întâmpla cu sufletul care păcătuiește?
5. Care este singura cale sigură în ce privește ceaiul, cafeaua, tutunul și băuturile alcoolice?
Privire generală
În această săptămână vedem cum biserica apostolică și postapostolică intră în marea luptă dintre Dumnezeu și Satana. Născută din Isus, biserica s-a alăturat marii lupte de partea Lui. Cu toate acestea, biserica avea să se confrunte cu aceleași ispite ca Adam și Eva: să se îndoiască de Cuvântul Domnului Isus și să dorească un compromis între poruncile Sale clare și doctrinele înșelătoare ale lui Satana.
De notat faptul că în marea luptă sunt implicate două părți inegale și ireconciliabile. Sunt inegale prin prisma a cine este Dumnezeu și cine este diavolul. În timp ce Dumnezeu este Cel Veșnic, Creatorul și Împăratul iubitor și drept al universului, diavolul și răul au un început și prin urmare vor avea și un sfârșit. Diavolul, păcatul și răul sunt abateri temporare, care, deși Îl afectează pe Dumnezeu și întregul univers, vor fi exterminate de Dumnezeul nostru atotputernic, atotiubitor și întru totul drept. În consecință, pur și simplu nu poate exista compromis între cele două părți implicate în marea luptă, Dumnezeu și Satana.
Biblia descrie marea luptă în termenii unui conflict între două forțe radical opuse, cum ar fi lumină versus întuneric sau adevăr versus minciună. Într-adevăr, tabăra răului cere cu insistență un compromis cu adevărul, pentru că un astfel de compromis reprezintă singura șansă de supraviețuire a răului. Tabăra răului caută să își asigure cu orice preț supraviețuirea, pentru a putea distruge ceea ce este bun sau de la Dumnezeu. De aceea, diavolul acționează neîncetat să ademenească biserica să facă compromisuri. Din nefericire, biserica a cedat și a făcut compromisuri, la fel ca primii părinți ai omenirii. Efectele acestor compromisuri se văd și se simt până în zilele noastre. Dumnezeu însă, care este Sursa adevărului și luminii, nu va face niciun compromis. Încrederea în Dumnezeu și fidelitatea față de adevăr, așa cum au fost manifestate în Isus prin Scriptură, vor păzi biserica de compromisuri și ne vor împiedica să cădem pradă diavolului.
Temele studiului
1. Pentru descrierea marii lupte, Biblia folosește termeni diametral opuși, precum lumină și întuneric, pentru a sublinia faptul că Dumnezeu și poporul Lui nu pot compromite în niciun fel adevărul cu rătăciri și minciuni.
2. Din primele zile ale misiunii Domnului Isus și ale lucrării ulterioare a apostolilor Săi, diavolul a exercitat o presiune neobosită asupra bisericii pentru a o face să alunece în eroare sau cel puțin pentru ca aceasta să compromită adevărul lui Dumnezeu.
3. Compromiterea adevărului echivalează însă cu trădarea lui Dumnezeu și cu distrugerea adevărului însuși. În ultimă instanță, un astfel de compromis înseamnă a fi de partea lui Satana.
4. Singura modalitate prin care biserica poate ieși biruitoare din marea luptă este să rămână fidelă revelației divine din Isus Hristos și din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.
Comentariu
Compromisul
În diferite contexte sociale, compromisul este considerat de unii acceptabil și în multe situații chiar de dorit. În general, cuvântul „compromis” se referă la ajungerea la un acord, la convenirea, prin concesii reciproce, asupra unei căi de mijloc între pozițiile a două sau mai multe părți. Cheia unui astfel de acord stă în concesie: fiecare parte trebuie să renunțe la ceva pentru ca ambele părți sau toate părțile să poată continua să coexiste. În unele cazuri, fiecare parte face concesii pentru că niciuna nu are puterea de a o convinge, învinge și controla prin forță pe cealaltă. În alte cazuri, părțile ajung la un compromis pur și simplu pentru că vor să trăiască împreună în pace ca vecini sau ca familie, în iubire sau respect reciproc.
Dată fiind perspectiva de mai sus, compromisul are cu siguranță o conotație pozitivă, părând o soluție la conflict și o oportunitate de a coexista în pace. Aceste tipuri de compromis sunt normale în viața noastră de zi cu zi și implică negocierea sau toleranța. Cu toate acestea, în general, compromisul este perceput ca un fenomen negativ, care implică pierderea unei valori, a unui principiu, a unui adevăr sau a unei calități esențiale. Un lot de medicamente sau un sistem imunitar compomis, o identitate națională, o educație, o moralitate, o reputație, o recoltă sau o poziție militară compromisă sunt toate compromisuri indezirabile și inacceptabile, deoarece amenință chiar modul nostru de viață sau de existență.
Cum rămâne cu Dumnezeu? Chiar nu putea să facă un compromis cu îngerii răzvrătiți sau cu oamenii căzuți ca să evite războiul în cer și să-i lase pe toți să conviețuiască în pace? Nu putea, măcar, să tolereze tabăra adversă? Dacă tabăra adversă dorea independență sau autonomie, nu putea Dumnezeu să îi îndeplinească această doleanță? Nu putea pur și simplu să le ofere rebelilor o regiune undeva într-un colț al universului, unde să trăiască de capul lor, în loc să fie exterminați?
Răspunsul este unul complex. Câteva idei ar putea ajuta la elucidare.
Niciun compromis din partea lui Dumnezeu
1. Există o diferență calitativă între negocierile noastre zilnice și compromisul pe care Lucifer dorea să îl obțină. Dumnezeu ne-a creat cu toată libertatea necesară pentru a ne exprima, a interacționa și a negocia cu alții, în iubire și neprihănire. Există totuși anumite limitări fizice și morale care nu pot fi compromise, pentru că aceste limite constituie însăși baza existenței noastre. Această bază este alcătuită din adevăruri precum faptul că Dumnezeu este Creatorul nostru, Susținătorul nostru, Dătătorul legii (și, în această calitate, ne descoperă cum ar trebui să ne trăim viața pentru a fi fericiți) și Împăratul nostru. Dumnezeu este Sursa vieții noastre. Pur și simplu nu putem exista fără El. Lucifer a dorit să schimbe exact această bază. El a pus la îndoială caracterul, statutul și autoritatea lui Dumnezeu și a pretins că oamenii sunt dumnezei (Geneza 3:4), care există prin forțe proprii și sunt capabili să creeze propriile definiții și propriile standarde de viață și fericire.
2. În strânsă legătură cu ideea de mai sus, este natura păcatului. Păcatul nu înseamnă doar a avea o opinie diferită. Păcatul este revolta conștientă și deliberată față de Dumnezeu și respingerea pretenției Acestuia că este singurul Creator, Susținător, Dătător al legii și Împărat. Păcatul nu poate tolera existența unui astfel de Dumnezeu. Impulsul fundamental al păcatului este de a-L îndepărta pe Dumnezeu de pe tronul Său și de a se instala pe sine ca împărat. Diavolul însă oferă un compromis. El ar fi dispus să renunțe la îndemnul său de a respinge în totalitate existența lui Dumnezeu atâta vreme cât și el, Lucifer, ar fi recunoscut ca dumnezeu. Dumnezeu, pe de altă parte, nu lasă loc pentru un astfel de compromis sau negociere cu păcatul. La ce anume ar putea El să renunțe? Să spună că nu este Creatorul? Să spună că nu este Susținătorul? Să spună că nu El este Sursa vieții și standardul pentru fericire și moralitate? Să spună că îngerii și oamenii pot trăi fără El? Toate acestea ar fi o minciună. Dacă pentru diavol compromisul ar însemna o victorie, pentru Dumnezeu ar însemna capitulare.
3. Situația descrisă mai sus nu vizează doar adevărul și onoarea, ci constituie o adevărată situație de viață și de moarte. Să ne imaginăm pentru o clipă că suntem Adam și Eva! Ne aflăm într-un cadru în care Satana și Dumnezeu ne explică pozițiile lor înainte de căderea în păcat. Satana pretinde că Dumnezeu ne minte, că suntem autonomi, că suntem dumnezei, că suntem nemuritori. Mai mult, afirmă că putem respinge pretențiile lui Dumnezeu și că nu vom muri (Geneza 3:4), pentru că avem în noi viața originală și nederivată. Și mai mult, Satana Îl acuză pe Dumnezeu că Se folosește de pretextul că El este sursa și standardul vieții pentru a ne controla pe toți; această pretenție divină înseamnă, pentru Satana, dictatură, autocrație, abuz, înșelăciune și nedreptate. Conform lui Satana, faptul că Dumnezeu nu dorește să ajungă la un compromis cu el îi confirmă lui acuzațiile. De aceea, Satana ne cheamă să ne eliberăm de „minciunile” și „abuzurile” lui Dumnezeu și să experimentăm un nou nivel de conștiință și autonomie, în care să ne descoperim și să ne bucurăm de potențialul nostru divin infinit și etern. Nu sunt însă acestea doar acuzații și speculații? Nu riscăm oare să murim, sau să ne încetăm existența, dacă ne deconectăm de la Dumnezeu? Merită să încercăm lucrul acesta doar pentru a demonstra empiric o teorie? Lucifer a crezut cu siguranță că merita să își asume acest risc.
Dumnezeu, pe de altă parte, ne spune că El este singurul Creator și Susținător și, prin urmare, nu putem exista fără El. El ne spune că, dacă nu ne încredem în El, dacă Îl respingem pe El și afirmațiile Sale, ne vom deconecta de la El, Sursa vieții, și vom muri, ne vom înceta existența. Dumnezeu ne explică faptul că această consecință nu este doar o simplă speculație, ci un fapt, pentru că El este Creatorul nostru. Noi nu ne-am creat singuri și nu suntem veșnici. Chiar și doar acest fapt, bazat pe cuvântul Lui, ar trebui să fie suficient ca noi să credem în El. Totuși, Dumnezeu scoate în evidență faptul că afirmațiile Sale sunt susținute și de viața noastră trecută și prezentă: adică, atâta timp cât am crezut în El și am trăit cu El, toată lumea era fericită. Întregul univers a funcționat fără probleme și n-a murit nimeni. Dumnezeu ne explică în continuare că El nu poate face compromisuri, nu numai pentru că are dreptate, ci și pentru că, dacă renunță la tronul Său, noi toți și întregul univers vom înceta să mai existăm, deoarece El este unicul care asigură sau susține viața și existența. De aceea, Dumnezeu ne cheamă să avem încredere în El și să trăim fericiți împreună cu El pentru totdeauna. Dacă ai fi fost martorul unei astfel de dezbateri, pe cine ai fi crezut?
4. Din nefericire pentru omenire, primii noștri părinți au acceptat speculația lui Lucifer. A meritat riscul? Nu! Alegerea primilor noștri părinți s-a transformat într-o tragedie pentru ei și pentru întreaga umanitate. Mai mult, această concluzie nu este o simplă speculație, ci se bazează pe dovezi istorice și empirice. În loc să se simtă ca niște divinități și să trăiască pentru totdeauna după ce au nesocotit legea lui Dumnezeu, oamenii s-au simțit goi pe dinăuntru și pe dinafară, plini de rușine, cu inima și relațiile frânte (Geneza 3:7,8). Mai mult, familia umană a început să sufere și să moară. Cu toate acestea, Lucifer nu și-a încetat speculațiile la adresa guvernării lui Dumnezeu; a propus și mai multe compromisuri. A susținut că, pentru că Adam și Eva nu au murit imediat după ce au fost neascultători de legea lui Dumnezeu, așa-zisa lui teorie era corectă. Suntem nemuritori – pretindea el acum –, pentru că avem un suflet nemuritor, care, după moarte, intră într-o sferă spirituală, eterică. În mod tragic, majoritatea oamenilor au căzut în capcană și au crezut această minciună. Mai mult, Lucifer a început acum să facă apel la Dumnezeu și la omenire să accepte realitatea existenței păcatului și a morții ca noua normalitate. În numeroasele religii nebiblice care au prevalat de-a lungul istoriei omenirii, Satana a propus redefinirea și reinterpretarea suferinței și a morții pentru a distrage atenția de la prezența lor universală, o realitate care subminează în mod constant declarațiile sale mincinoase.
5. Dumnezeu a rămas fidel spuselor Sale. El a explicat că Adam și Eva au rămas în viață după ce L-au respins, nu pentru că Satana a avut dreptate când a pretins că suntem nemuritori și nici pentru că Dumnezeu a făcut un compromis, ci pentru că Dumnezeu, în dragostea Lui eternă pentru omenire, a avut un plan de salvare, care a intrat în vigoare de îndată ce oamenii au căzut în păcat. Potrivit acestui plan, Dumnezeu, departe de a face compromisuri, ne-a oferit o nouă șansă de a alege să fim salvați, să trăim și să rămânem alături de El. Dar această nouă oportunitate și șansă de salvare nu erau rezultatul unui compromis. Să nu confundăm compromisul cu răbdarea, iubirea și harul lui Dumnezeu! Mântuirea și noua șansă la viață izvorăsc din sacrificiul lui Dumnezeu. Tocmai pentru că nu a făcut compromis – și nici nu putea să facă așa ceva –, El a făcut sacrificii. Dar nu ne-a sacrificat pe noi. Ci Și-a sacrificat propria viață. Dacă ar fi fost posibil compromisul, El nu ar fi trebuit să moară în locul nostru. Dar, pentru că nu a făcut compromis, a ales să moară în locul nostru pentru a-Și susține adevărul, pentru a-Și manifesta iubirea și neprihănirea și pentru a ne scuti de vina și de puterea păcatului. Mai mult, El nu a făcut compromis, pentru că știa consecințele compromisului: suferința, nefericirea și moartea întregii omenirii și a universului.
Din aceleași motive, adevăratul popor al lui Dumnezeu nu face compromisuri. Într-adevăr, creștinismul tradițional a compromis revelația adevărului divin din Scriptură. Dar Dumnezeu a depus eforturi pentru restaurarea adevărului Său, ca să salveze cât mai mulți oameni cu putință. De aceea, biserica credincioasă a rămășiței Sale colaborează bucuroasă cu El pentru a contribui la răspândirea adevărului Său prin reflectarea luminii Sale.
Aplicație
1. La ce criteriu sau criterii apelează cultura noastră pentru a determina care este adevărul? Care sunt sursele de adevăr din societatea, religia sau cultura noastră?
2. Cum ne putem împărtăși înțelegerea adventistă cu privire la Scripturi drept cea mai de încredere sursă de adevăr? Cum ne ajută această înțelegere a Scripturii să ne dezvoltăm o perspectivă corectă asupra lumii și căii spre mântuire?
3. Să ne cercetăm viața! Există domenii în viața ta care sunt rezultatul compromiterii adevărului lui Dumnezeu? Dacă da, care sunt acestea? Ce poți face pentru a rectifica această situație?