Mesaje din ceruri (I)(

Mesajul lui Dumnezeu, transmis prin Ioel, nu lasă nicio îndoială cu privire la cât de important este pentru noi să ne „trezim” înainte de a fi prea târziu. De ce? Pentru că vine „ziua Domnului”. Și când începe „ziua Domnului”, „ziua mântuirii” se încheie.

Ziua mântuirii este timpul în care ne putem mărturisi păcatele și putem fi iertați (1 Ioan 1:9). Este timpul în care Duhul Sfânt ne poate schimba, astfel încât să putem fi mântuiți (2 Corinteni 3:18). Este timpul în care putem „să căutăm pe Domnul câtă vreme se poate găsi”. Isaia 55:6

Isus este acum în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Aşadar, „El poate fi găsit”. Sângele său vărsat a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre, dar numai cei care Îl acceptă și își mărturisesc păcatele vor fi iertați (Evrei 9:12,24). Curând, când fiecare va decide pe cine iubește și de cine ascultă, Isus va termina această lucrare și va părăsi Sanctuarul. Atunci, El nu va mai putea fi „găsit” acolo unde păcatele sunt iertate, iar ziua mântuirii se va sfârși. Numim acest eveniment „închiderea harului”.

Apoi, ziua Domnului va începe cu ultimele șapte plăgi care vin asupra celor care au ales să iubească căile lui Satana și să stea de partea lui în războiul dintre el și Isus. Oh, cât de important este să faci alegerea corectă acum! „Iată că acum este vremea potrivită (...) acum este ziua mântuirii”. (2 Corinteni 6:2)

Ziua Domnului constă în mai „multe zile”, nu este doar o zi. În timp ce plăgile sunt revărsate, oamenii răi îi vor persecuta pe cei neprihăniți. Dar Dumnezeu Îşi va proteja poporul și Se va îngriji de nevoile lui în perioada aceea cumplită. Isaia 33:15,16

Înainte să vină ziua Domnului, mesajul final de avertizare va fi adresat de poporul lui Dumnezeu cu o asemenea putere, încât se va numi „strigăt puternic”. Ce le va da copiilor Lui o asemenea putere? „(...) voi turna Duhul Meu peste orice făptură”, a spus Dumnezeu, „fiii și fiicele voastre vor proroci” (Ioel 2:28).

Aplicație: Copiii și tinerii vor ajuta la răspândirea avertizării finale. Ai vrea să fii unul dintre ei?

Să presupunem că ai vârsta minimă legală pentru a avea permis de conducere. Într-o zi, în timp ce conduci, faci accident. Acum, te afli în sala de judecată, în fața judecătorului.

„Conform acestei acuzații”, spune judecătorul pe un ton sever, „accidentul s-a întâmplat sâmbătă dimineața, la ora 11:00. Erai într-o mașină împrumutată și mergeai cu viteză mare pe lângă un loc de joacă. Mașina ta a lovit un copil. Acum, acesta se află la spital, cu răni grave. Martorii spun că te-au văzut accelerând. Pledezi vinovat?”

Ce ai putea spune? Crezi că ar funcționa vreo scuză? Cum te-ai simți dacă judecătorul ar ști că ești un creștin care păstrează Sabatul? Unde ar fi trebuit să fii în dimineața aceea, la ora 11:00?

Amos, următorul profet mic, nu era judecător, dar mesajele sale au fost primite de la Judecătorul întregului univers. La rândul său, asemenea unui judecător, le-a transmis aceste mesaje oamenilor, fără teamă. Ba chiar a menționat unele dintre păcatele lor. Ei ar fi trebuit să pledeze vinovați în fața Judecătorului, fiindcă nu aveau nicio scuză pentru păcatele lor. Amos 2:4,5

Amos trăia în regatul lui Iuda, dar mesajele sale erau atât pentru regatul lui Israel, cât și pentru regatul lui Iuda. Casa lui se afla într-un oraș mic, numit Tecoa, care se afla la aproximativ 16 kilometri de Ierusalim, în pustiul Tecoa. Cum își câștiga el existența? Amos 7:14,15

Cu aproximativ 150 de ani înainte, Ieroboam I a făcut doi viței de aur pentru ca locuitorii din Israel să se închine la ei. El nu voia ca oamenii să meargă în Iuda pentru a se închina la Templul din Ierusalim. De atunci, oamenii au ajuns din ce în ce mai idolatri, iar în vremea lui Amos erau la fel de răi ca păgânii.

Ieroboam al II-lea era împăratul Israelului la acea vreme. Regatul său era atât de bogat, încât oamenii nu simțeau nevoia de Dumnezeu. Amos 6:3-6

Aplicație: Crezi că este periculos să fii bogat?

Amos era un lucrător umil care avea grijă de oi și culegea smochine. El nu a fost instruit în școlile profeților, dar avea o înțelegere neobișnuită a ceea ce voia Dumnezeu să facă pentru și prin poporul Său. Plus că putea vorbi despre toate acestea folosind cuvinte simple și clare, dar totodată puternice.

Despre oamenii din Iuda, el a scris: „Au nesocotit Legea Domnului și n-au păzit poruncile Lui” (Amos 2:4). Adre sându-se israeliților, el L-a citat pe Dumnezeu, spunând: „Am ridicat proroci dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii voștri (...) Iar voi ați dat nazireilor să bea vin, și prorocilor le-ați poruncit: «Nu prorociți! »” Amos 2:11,12

Dumnezeu a ridicat un profet și pentru poporul Său din ultimele zile. Amos a scris: „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Și El a făcut aceasta prin Ellen White, profetul Său, pentru timpul nostru și, în special, prin cartea „Marea Luptă”. Dumnezeu ne-a dezvăluit o parte din planurile Sale, astfel încât să putem înțelege ce face El și să nu fim surprinși de ceea ce se va întâmpla în viitor.

Întrucât israeliții nu au ascultat de profeții lor, Dumnezeu a încercat să-i trezească și să-i facă să asculte. Cum i-a trezit El? Amos 4:6-12

Dumnezeu a încercat orice, nu-i așa? El i-a îndemnat de cinci ori în aceste versete: „Căutați-mă și veți trăi” (Amos 5:4), dar ei au refuzat. Cât de mult i-a iubit El și a vrut ca să-L iubească și ei și să facă alegeri bune! Dar, în cele din urmă, Dumnezeu a trebuit să spună: „A venit sfârșitul poporului Meu, Israel” (Amos 8:2).

Când va veni ziua Domnului, va fi prea târziu să-L căutăm. Oamenii pierduți vor căuta să scoată de la El chiar și un singur cuvânt de speranță, dar „tot nu-L vor găsi”. Amos 8:11,12 Dumnezeu i-a întrebat pe israeliți: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți?” (Amos 3:3). Cum ar putea merge El cu ei, dacă I-au respins profeții și au mers în direcția opusă?

Aplicație: Pe tine încotro te îndreaptă profeții lui Dumnezeu – pe calea Sa sau în direcția opusă?

Dintre cele 12 cărți scrise de profeții mici, cartea lui Obadia este cea mai scurtă. Are doar un capitol cu 21 de versete și este despre edomiți. Cine erau aceștia? Geneza 36:1

Israeliții și edomiții proveneau din frații gemeni Iacov și Esau. Iacov a furat de la Esau binecuvântarea cuvenită întâiului născut, mințindu-l pe tatăl lor orb. Din această cauză, Esau l-a urât pe fratele său. Iacov s-a pocăit de păcatul său, și Dumnezeu l-a iertat. De asemenea, el a căutat împăcarea cu Esau, așa că l-a iertat și Esau.

Însă urmașii lui Esau nu au încetat să-i urască pe urmașii lui Iacov. Când israeliții au cerut permisiunea să treacă prin Edom, în drumul lor spre Caanan, ce răspuns au primit din partea edomiților? Numeri 20:14-21

În vremea lui Obadia, adică la mai bine de o mie de ani de când Iacov furase binecuvântarea lui Esau, edomiții încă îi urau pe israeliți și se bucurau că Ierusalimul a fost distrus. În loc să-i ierte pe israeliți, aceștia au avut resentimente împotriva lor. A meritat? Obadia 1:10-14

Edomiții s-au lăudat că trăiesc „în crăpăturile stâncilor”, feriți de dușmanii lor. Unul dintre orașele lor importante a fost numit, mai târziu, Petra, care înseamnă „stâncă”. Obadia 1:3

Printre ruinele Petrei se pot vedea case zidite în stâncă, care înconjoară o vale îngustă în „muntele lui Esau” (Obadia 1:8). Intrarea se face printr- un defileu foarte îngust, cu o lungime de peste un kilometru, cu pereți de stâncă de peste 30 de metri înălțime.

Dar Dumnezeu a spus: „Te voi arunca jos” (Obadia 1:4). Din cauza a ceea ce le-au făcut israeliților, El le-a spus: „Vei fi nimicit cu desăvârșire pentru totdeauna (...). Cum ai făcut, așa ți se va face” (Obadia 1:10,15). Și tuturor oamenilor care Îl vor respinge pe Isus până la sfârșit și vor fi nimiciți, Dumnezeu le va spune: „Vor fi ca și când n-ar fi fost niciodată”. (Obadia 1:16)

Aplicație: Când ne gândim la ce s-a întâmplat după ce Iacov a furat binecuvântarea lui Esau, trebuie să ne amintim și faptul că Dumnezeu iartă păcatele cu bucurie, însă consecințele pot dura mulți ani.

Iona, a cărui carte este a cincea dintre cărțile profeților mici, a fost, probabil, primul dintre profeții mici. El a trăit în micul oraș Ghita-Hefer, din nordul Israelului.

Ca profet în zona nordică, el le-a transmis oamenilor că își vor recupera pământurile luate de dușmanii lor. Acest lucru a fost înfăptuit în timpul regelui Ieroboam al II-lea, cu mulți ani înainte ca locuitorii din regatul nordic să fie luați ca robi în Asiria (2 Împăraţi 14:25).

Probabil că nu trecuse foarte mult timp de la transmiterea acestui mesaj, când Dumnezeu i-a cerut lui Iona să transmită un mesaj cetății Ninive. Aceasta era capitala Asiriei, iar Iona trebuia să „strige împotriva ei”, din cauza răutății sale (Iona 1:1,2).

Asirienii erau unul dintre cele mai crude popoare din acele timpuri. Iar în Ninive, unde trebuia să meargă el, erau atât de mulți răufăcători, încât a fost numită „cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie” (Naum 3:1).

Mai mult, Iona trebuia să călătorească peste 800 de kilometri prin țara aceea periculoasă. El trebuia să-și facă auzit mesajul la sosirea sa în Ninive, în „acea mare cetate” care era de peste 80 de ori mai mare decât orașul Samaria, capitala țării sale. Peste 120 000 de oameni locuiau acolo.

În timp ce Iona se gândea la toate acestea, a fost copleșit de frică. Raționamentul uman a luat locul încrederii în Dumnezeu și a decis că s-ar expune unui pericol prea mare dacă ar duce la îndeplinire sarcina încredințată.

Și chiar dacă ar ajunge la Ninive, cum s-ar putea aștepta cineva ca oamenii aceia răi să-l asculte? Era foarte speriat și descurajat. Ce a făcut el? Iona 1:3

Aplicație: Cum crezi că te-ai fi simțit dacă ai fi fost în locul lui Iona? Pare ridicol ce i s-a cerut să facă, dar Dumnezeu a fost Cel care a cerut lucrul acesta. Iar când El îți cere ceva, poți fi sigur că va fi cu tine. Matei 28:18-20

Dumnezeu i-a dat lui Iona o responsabilitate importantă și tot El putea să-i dea și capacitatea de a o îndeplini cu succes. Dar când Iona s-a îndoit și a ezitat să se supună, s-a descurajat și s-a temut.

Iona a uitat că Dumnezeul Său era atotștiutor și atotputernic, iar frica l-a determinat să refuze să avertizeze orașul Ninive. În schimb, a încercat să facă ceva imposibil. A încercat să fugă „de prezența Domnului”. Ce absurd!

Ninive se afla la 800 kilometri depărtare de nordul Israelului, unde locuia Iona. Coborând la Iafo, a cumpărat un bilet pentru a naviga către Spania. El ar fi călătorit aproximativ 3 000 de kilometri. Cum a putut oare să creadă că, fugind în direcția opusă orașului Ninive și ascunzându-se pe fundul unei nave, s-ar fi aflat departe de prezența lui Dumnezeu?

Dumnezeu nu și-a părăsit însă slujitorul temător și neascultător. În diferite moduri, El îl va ajuta pe Iona să învețe să aibă încredere în El și în puterea Lui salvatoare.

Dumnezeu poruncește „chiar și vânturilor și apei, și-L ascultă” (Luca 8:25). Cum a folosit El această putere pentru a-l opri pe profetul Său fugar? Iona 1:4,5

Probabil că a fost o furtună teribilă. Acei marinari păgâni credeau că le venise sfârșitul și se rugau frenetic zeilor lor. Mai apoi, căpitanul și-a dat seama că Iona nu era acolo, rugându-se Dumnezeului său. Ce a spus căpitanul când l-a găsit?Iona 1:6

Când Iona le-a spus oamenilor povestea lui, ei s-au speriat mai tare ca niciodată. Cum ar putea îndrăzni să nu-L asculte pe Dumnezeul său? Acum știau că furtuna aceea cumplită se iscase din cauza lui. Când marinarii au întrebat ce să facă, ce le-a spus Iona? Iona 1:8-12

Furtuna se întețea. Marinarii știau că nu se pot salva. În cele din urmă, după ce s-au rugat Dumnezeului lui Iona ca să nu fie acuzați de uciderea profetului, l-au aruncat în mare. Imediat, furtuna s-a oprit. Ce au făcut marinarii pe urmă? Iona 1:13-16

Aplicație: Iona încercase să fugă de Dumnezeu cu o corabie. Acum, oamenii fug de Dumnezeu în alte feluri. Unii nu mai citesc studiile Școlii de Sabat sau nu mai merg la biserică. Devin ocupați cu alte lucruri și, uneori, nici nu mai vor să știe sau să facă ceea ce spune Dumnezeu. Sunt metodele acestea diferite de ceea ce a încercat Iona să facă?