„«Voi sunteți martorii Mei», zice Domnul, «voi și Robul Meu pe care L-am ales, ca să știți, ca să Mă credeți și să înțelegeți că Eu sunt.»” Isaia 43:10
Următoarea carte biblică, după Ezechiel, este cartea lui Daniel. Are doar 12 capitole, dar, pe lângă istorisirile uimitoare, ne conduce într-o călătorie fascinantă, traversând mii de ani, până în veșnicie.
Istoria lui Daniel începe cu aproximativ 19 ani înainte ca Ierusalimul și frumoasa clădire a templului să fie distruse. El împreună cu cei trei prieteni ai săi, toți adolescenți, s-au aflat în primul grup de prizonieri care au fost duși în Babilon. Daniel 1:1,2,6
În timp ce băieții străbăteau sute de kilometri, lăsând în urmă casele și țara natală, nu aveau nici cea mai vagă idee cu privire la tot ceea ce îi aștepta. Poate că știau despre profeția lui Isaia care spunea că un rege, pe nume Cir, îi va elibera pe prizonieri, dar nu știau când avea să se întâmple lucrul acesta (Vezi Isaia 45:13). Abia după un an, Dumnezeu făgăduia prin profetul Ieremia că se vor putea întoarce acasă după 70 de ani.
Suferința lor a fost amplificată și de faptul că știau că multe dintre vasele de aur ale templului lui Dumnezeu fuseseră puse într-un templu păgân din Babilon. Iar cuceritorii lor se lăudau că dumnezeii Babilonului sunt mai puternici decât Dumnezeul evreilor.
Nebucadnețar a însărcinat una dintre căpeteniile sale să aleagă dintre prizonieri niște tineri chipeși, care se trăgeau din familii importante și care se dovediseră elevi buni. Ce planuri avea cu ei? Isaia 45:3,4 Daniel și cei trei prieteni s-au numărat printre cei selectați pentru „programul de training” al împăratului. Pentru început, le-au fost date nume babiloniene. Nebucadnețar spera că aceste nume păgâne îi vor determina să se închine zeilor babilonieni.
Pentru că tinerii se pregăteau ca să-l servească pe Nebucadnețar în poziții de conducere, ei urmau să primească hrană și băutură de la masa împăratului. Daniel și prietenii lui știau că mâncarea împăratului era nesănătoasă, că băutura pe care o consuma era vin și că părți din ea fuseseră închinate idolilor. Dacă ar fi consumat-o, nu numai că și-ar fi pus în pericol sănătatea, dar ar fi arătat respect față de idolii Babilonului, fiindu-i neloiali lui Dumnezeu.
Aplicație: Ce ar fi putut face tinerii ca să nu-l ofenseze pe împărat? Tu ce ai fi făcut?
Daniel și cei trei prieteni se aflau în fața unui test de loialitate față de Dumnezeu. Pentru Daniel, părerea lui Dumnezeu era mai importantă decât să-și salveze propria viață. Ce decizie importantă a luat Daniel și ce a făcut în privința aceasta? Daniel 1:8
Căpetenia respectivă îi plăcea pe Daniel și pe prietenii lui, dar își făcea griji. „Împăratul însuși comandă mâncarea voastră”, le-a spus căpetenia. „Ce se va întâmpla dacă ajungeți să slăbiți și să vă îmbolnăviți? Voi fi învinovățit eu și, probabil, îmi voi pierde chiar și viața.”
Daniel nu a renunțat la principiile lui când căpetenia și-a exprimat dezacordul. A vorbit cu Melșar, îngrijitorul în seama căruia fuseseră încredințați ei patru. „Testează-ne timp de 10 zile!” l-a rugat Daniel pe un ton politicos. „Dă-ne fructe, semințe, nuci, legume și apă, apoi compară- ne cu ceilalți tineri care mănâncă la masa regelui!”
Îngrijitorul a fost de acord și le-a oferit mâncarea cerută. Probabil că i-a urmărit și el cu vigilență. Între timp, cei patru tineri i-au mulțumit lui Dumnezeu, au învățat conștiincios și s-au rugat mult pentru a obține binecuvântarea lui Dumnezeu asupra deciziei lor de a-I rămâne credincioși.
La sfârșitul celor zece zile, Melșar a văzut că planul tinerilor a funcționat. Ochii lor sclipeau și erau clari. Respirația lor era proaspătă. Mintea le era ageră. Pasul era zvelt. Și aveau note maxime la toate cursurile. Dumnezeu îi binecuvânta. Melșar era uimit. Ce fel de mâncare le-a oferit și ce binecuvântare a primit Daniel? Daniel 1:16,17
Daniel și cei trei prieteni I-au rămas credincioși lui Dumnezeu pe parcursul celor trei ani de studiu la curtea împăratului. La sfârșitul acestei perioade, împăratul însuși i-a testat pe tineri. După ce Daniel și prietenii lui au răspuns la întrebările sale, împăratul i-a considerat mai înțelepți decât toți ceilalți tineri din împărăția sa. Dacă s-ar fi oferit medalii naționale, ei le-ar fi câștigat.
De ce erau Daniel și prietenii lui atât de înțelepți? Ei au ales să Îi fie loiali lui Dumnezeu în toate lucrurile mici, iar El i-a binecuvântat într-un mod minunat. Dumnezeu spune: „Voi cinsti pe cine Mă cinstește” (1 Samuel 2:30). Ei nu cunoșteau planurile Lui de viitor, dar știau că se pot încrede în El.
Aplicație: Pe lângă o alimentație sănătoasă, precum cea a lui Daniel și a prietenilor lui, mai sunt și alte reguli pentru o viață sănătoasă. Numește câteva!
Curând după finalizarea studiilor lui Daniel și ale prietenilor săi la curtea împăratului, s-a întâmplat ceva care i-a făcut să realizeze că erau dependenți de Dumnezeu întru totul.
Împăratul Nebucadnețar a avut un vis atât de ciudat într-o noapte, încât s-a trezit și nu a mai putut dormi. Tot ce își putea aminti legat de vis era că fusese foarte important. Știa că nu se va liniști până când nu și-l va aminti și-i va afla semnificația. Așa că și-a chemat înțelepții. Ce au spus aceștia? Daniel 2:3,4
Împăratul spusese deja că nu-și poate reaminti visul, dar înțelepții îi explicau iar și iar că fără să cunoască visul nu îl pot interpreta. Împăratul s-a mâniat și a devenit suspicios. Le-a spus ce se va întâmpla dacă nu vor face ce li se cere. Ei trebuiau să-i spună visul și însemnătatea lui, altfel...
Înțelepții știau că împăratul vorbește serios, însă ei aveau de-a face cu o imposibilitate. Nu e greu de imaginat cât de înspăimântați erau. Mai avea oare rost să-i explice împăratului situația? Daniel 2:7-12 Daniel și prietenii lui făceau parte din rândul înțelepților, dar nu fuseseră convocați la întâlnirea aceea, așa că nu știau nimic despre cele întâmplate. Cum crezi că s-au simțit când au aflat? Daniel 2:13
Cu tact și înțelepciune, Daniel a vorbit cu Arioc, căpetenia împăratului. Acesta l-a rugat pe rege să nu-și omoare toți înțelepții, ci să aștepte, iar Nebucadnețar a fost de acord.
Aplicație: Sunt tinerii de azi la fel de politicoși și plini de tact cum a fost Daniel? Tu ești? Întreabă-ți părinții și apropiații cum poți să îmbunătățești acest aspect!
Ce a făcut Daniel după ce l-a rugat pe împăratul Nebucadnețar să-și amâne porunca de a-i omorî pe toți înțelepții? Daniel 2:17,18
Ce rugăciuni au înălțat cei patru! Știau că pot avea încredere în Dumnezeu că-i va ajuta, fiindcă Îi fuseseră credincioși. Cât de repede a răspuns Dumnezeu rugăciunilor lor? Îți poți imagina cât de recunoscători au fost tinerii? Ia-ți timp să citești cântarea de laudă a lui Daniel! Daniel 2:19-23
Nu a trecut mult timp după ce Daniel i-a dat vestea bună lui Arioc, că acesta s-a și prezentat în fața împăratului îngrijorat. În primul rând, i-a explicat că ceilalți înțelepți chiar nu aveau cum să-i spună visul și însemnătatea lui. Apoi, a adăugat: „Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele (...).” Daniel 2:27,28
Daniel i-a reamintit regelui că, în timp ce stătea în patul lui, se întreba ce se va întâmpla în viitor. Apoi, a adăugat Daniel, Dumnezeu ți-a dat un vis care să răspundă întrebărilor tale. Dar înainte să-i relateze visul, Daniel i-a amintit încă o dată că nu-i va povesti visul pentru că este mai înțelept decât ceilalți, ci pentru că Dumnezeu i-l descoperise. În timp ce Daniel îi povestea visul, Nebucadnețar și l-a amintit în detaliu. Daniel 2:31-35
El văzuse un chip uriaș. Capul era de aur. Pieptul și brațele erau din argint. Coapsele erau din aramă. Fluierele picioarelor erau din fier, iar picioarele erau dintr-un amestec ciudat de fier și lut.
În timp ce împăratul privea, o piatră mare s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini și a lovit picioarele chipului. Deodată, întregul chip s-a prefăcut în praf și a fost luat de vânt. Apoi, piatra a devenit un munte care a umplut întreg pământul.
Împăratul Nebucadnețar a recunoscut că Daniel a descris întocmai visul lui. „Acesta este visul”, i-a zis Daniel, „iar acum vom spune și interpretarea”.
Aplicație: Ce Dumnezeu minunat slujea Daniel! Și noi slujim Aceluiași Dumnezeu, iar El poate face lucruri minunate și pentru noi.
Daniel i-a relatat lui Nebucadnețar visul, iar acum, împăratul aștepta nerăbdător interpretarea. Cum crezi că s-a simțit atunci când Daniel a început să i-o spună? Daniel 2:37,38
La un moment dat, Daniel a rostit un cuvânt important: „dar”. Dar ce? Împăratul îl asculta cu atenție pe Daniel, care a continuat să explice visul. „Dar după tine se va ridica o altă împărăție, inferioară ție”, i-a spus Daniel. Aceasta era însemnătatea părții de argint a chipului. „Apoi, se va ridica o altă împărăție, din aramă, care va domni peste tot pământul”, a continuat Daniel. Aceasta era însemnătatea părții de bronz a chipului. Apoi, o a patra împărăție, reprezentată de picioarele de fier, care va împărăți peste tot pământul. Partea ciudată a picioarelor din fier amestecat cu lut reprezenta următoarea împărăție. Aceasta urma să fie parțial puternică și parțial slabă.
În cele din urmă, Daniel i-a spus regelui însemnătatea pietrei uriașe care a lovit picioarele chipului, devenind un munte mare care a umplut tot pământul. Piatra era simbolul ultimei împărății, dar nu avea nimic de-a face cu celelalte. Urma să fie Împărăția Dumnezeului cerurilor – Dumnezeul lui Daniel. Va umple pământul și va dura veșnic. Daniel 2:44
Ascultând interpretarea visului, Nebucadnețar s-a simțit mândru la început, când Dumnezeu a zis despre el că era regele regilor – capul de aur. Dar pe măsură ce Daniel continua, și-a dat repede seama că Babilonul nu va dura o veșnicie.
„Dumnezeul cel mare a făcut cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta”, a spus Daniel. Apoi, la final, a adăugat ceva foarte important pentru Nebucadnețar – și pentru noi: „visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică”.
Când Daniel a terminat de vorbit, probabil că Nebucadnețar s-a simțit foarte umil. Imaginează-ți! Dumnezeul lui Daniel i-a descoperit atâtea lucruri despre viitor! Când s-a ridicat de pe tronul său, căzând cu fața la pământ înaintea lui Daniel, ce a spus el? Daniel 2:47
Aplicație: Putem fi siguri că tot ce a spus Dumnezeu în Biblie, prin profeții săi, este adevărat?
Daniel i-a relatat împăratului Nebucadnețar însemnătatea visului pe care Dumnezeu i l-a dat. I-a făcut cunoscut acestuia ce avea să se întâmple până la sfârșitul lumii.
Împăratul a recunoscut că Dumnezeul lui Daniel era Cel mai măreț dintre toți dumnezeii. Ce a făcut Nebucadnețar pentru Daniel ca să-și arate recunoștința și încrederea totală în el? Iar ca răspuns la cererea lui Daniel, ce a făcut împăratul pentru cei trei prieteni ai lui? Daniel 2:48,49
Ce s-a întâmplat cu trecerea timpului, a rămas Nebucadnețar umil? Nu. S-a gândit din ce în ce mai puțin la a-I da slavă lui Dumnezeu și, într-un final, L-a uitat și a revenit la închinarea la idoli. Bineînțeles că lucrul acesta a plăcut înțelepților săi, care erau păgâni.
Capul chipului văzut de Nebucadnețar în vis era din aur, simbolul împărăției Babilonului. Înțelepții săi i-au sugerat să facă un chip asemenea celui din vis, pentru ca oamenii să vadă capul de aur.
Lui Nebucadnețar i-a plăcut ideea, doar că a hotărât să facă întregul chip din aur. El nu voia să mai urmeze nicio altă împărăție. I-ar fi plăcut ca Babilonul să domnească pentru totdeauna. De asemenea, închinarea la chip era un act de loialitate față de Babilon și față de religia lui păgână, nu față de adevăratul Dumnezeu care i-a arătat visul. Exact ce își dorea Satana.
Așadar, Nebucadnețar a ordonat realizarea chipului de aur și plasarea lui în câmpia Dura. Mai apoi, toți oficialii importanți din regatul său au fost chemați ca să asiste la inaugurarea chipului. Daniel 3:1-3
Era acolo și un cuptor de cărămizi, iar Nebucadnețar a poruncit să fie pregătit pentru ziua inaugurării. Oricine refuza să se închine chipului era aruncat în cuptor.
Aplicație: Înainte de revenirea lui Isus, oamenilor li se va cere din nou să se închine unui chip. Acel chip va fi reprezentat de o religie falsă care le va fi impusă oamenilor (Apocalipsa 13:14,15). Obișnuiești și tu să urmezi voia lui Dumnezeu în toate, la fel ca Daniel și prietenii lui, ca să nu fii înșelat de „chipul” acela?