Patrioți și profeți

Neemia era un bărbat foarte ocupat. Înainte să se finalizeze lucrările de reconstruire a zidurilor Ierusalimului, el a trebuit să se înfrunte cu comportamentul nedrept al oamenilor bogați față de oamenii săraci.

Dar Neemia nu a permis ca lucrările să înceteze. Toate spărturile din zid fuseseră reparate, doar porțile mari și grele nu fuseseră încă montate. După ce rezolvau și problema aceasta, oamenii din interiorul cetății aveau să fie protejați de eventuale atacuri.

Din acest motiv, dușmanii lor din provinciile învecinate au vrut, mai mult ca oricând, să oprească lucrările înainte ca porțile rezistente să fie montate. Dacă finalizau lucrările, ei nu mai puteau să intre în oraș. Dintre liderii păgâni, cei mai supărați au fost Sanbalat, Tobia și Ghesem.

Sanbalat și Ghesem au trimis un mesaj, îndemnându-l pe Neemia să se întâlnească cu ei într-un anumit loc, numit Ono. Se prefăceau că vor să rezolve cearta dintre ei și să facă pace. Dar Neemia știa că intenționează să-i facă rău. Ce mesaj le-a trimis el înapoi? Neemia 6:2-4

Mai apoi, Sanbalat i-a trimis o scrisoare lui Neemia, spunând că se zvonește că el și evreii plănuiau să se răzvrătească împotriva regelui. Spunându-i lui Neemia că aceste zvonuri vor fi raportate regelui, el spera să-l sperie atât de mult, încât acesta va veni să se întâlnească cu ei la Ono. Care a fost răspunsul lui Neemia de această dată? Neemia 6:5-9

În cele din urmă, Sanbalat și Tobia au plătit un evreu ca să-i spună lui Neemia că vor veni niște dușmani să-l omoare în timpul nopții. Evreul i-a propus să se ascundă împreună în Templu. Dacă ar fi făcut așa, ceilalți oameni s-ar fi ascuns și ei de frică, lăsând porțile deschise și nepăzite. Ce i-a spus Neemia acelui trădător evreu? Neemia 6:11

Aplicație: Vor exista și în viitor trădători în poporul lui Dumnezeu. Ce spune Isus despre aceștia? Matei 10:36

Neemia a refuzat să lase amenințările și zvonurile false să îi oprească din lucrul lor, iar reconstruirea zidului Ierusalimului s-a finalizat rapid. Porțile mari și grele au fost montate în deschizătura din zid. Totul a durat 52 de zile.

O mare parte din oraș nu fusese reconstruită, dar, în ciuda acestui fapt, ei au inaugurat zidul. În timpul ceremoniei de inaugurare, conducătorii lui Iuda și două coruri mari s-au adunat pe zid.

Un cor a mers într-o direcție deasupra zidului, cântând în timp ce mergea. Aceștia erau urmați de Ezra și de jumătate din conducători. Celălalt cor a mers în direcția opusă, urmat de Neemia și de cealaltă jumătate a liderilor. Ce sărbătoare fericită!

Când a venit Sărbătoarea Trâmbițelor, au venit la Ierusalim mulți oameni. O platformă mare a fost construită pe una dintre cele mai largi străzi ale Ierusalimului. Bătrânul Ezra stătea pe ea, privind peste mulțime. Era pregătit să citească din Cartea Legii.

Ezra le-a citit oamenilor, dar unii dintre ei nu știau ce înseamnă acele cuvinte. Amestecarea lor cu alte națiuni, prin căsătorie, i-a determinat să uite parțial propria lor limbă. Din acest motiv, unii dintre preoți și leviți i-au ajutat să se lămurească. Neemia 8:2,3,8

La câteva zile după Sărbătoarea Trâmbițelor, s-a serbat Ziua Ispășirii, iar după alte câteva zile, a venit Sărbătoarea Corturilor – toate trei, în aceeași lună (Leviticul 23:24,27,34). La Sărbătoarea Corturilor, Ezra a citit din nou din Cartea Legii. El le-a citit oamenilor „zi de zi”, în timpul celor șapte zile de sărbătoare. Neemia 8:18

Două zile mai târziu, a avut loc o întâlnire a întregului popor. Timp de aproximativ trei ore, au ascultat din Cartea Legii, și-au mărturisit păcatele și I s-au închinat lui Dumnezeu.

Aplicație: Când s-au întors la casele lor, erau niște oameni schimbați. Ce anume îi schimbase? Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă îl studiezi „zi de zi”, te va schimba și pe tine, așa cum i-a schimbat pe ei.

După ce a slujit ca guvernator al lui Iuda timp de 12 ani, Neemia a trebuit să se întoarcă la regele Persiei. Fără conducerea spirituală a lui Ezra și Neemia, mulți oameni s-au întors la căile lor păcătoase.

Au devenit nepăsători în privința păzirii Sabatului și, din nou, au început să se căsătorească cu femei păgâne. Marele-preot a mers până într-acolo, încât l-a lăsat pe dușmanul lor păgân, Tobia, să-și mute lucrurile în camerele de depozitare ale Templului și să stea acolo, când se afla la Ierusalim.

Neemia a primit permisiunea regelui de a se întoarce la Ierusalim și a încercat să-i aducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. Mai întâi, a aruncat lucrurile lui Tobia din camerele de depozitare ale Templului și a ordonat ca locul respectiv să fie curățat.

Camerele acelea erau pentru păstrarea hranei pe care oamenii o aduceau drept zeciuială pentru leviți. Când au încetat să-și mai aducă zeciuiala, leviții au fost nevoiți să-și părăsească îndatoririle de la Templu și să meargă la câmp pentru a-și cultiva hrana. Ce a făcut Neemia în privința aceasta? Neemia 13:10-13

Neemia a fost îngrozit de faptul că mulți oameni își făceau lucrul lor obișnuit în Sabat. Unii făceau suc de struguri. Alții culegeau cereale. Iar alții își încărcau măgarii cu tot felul de lucruri pe care voiau să le ducă la Ierusalim ca să le vândă. Neemia a vorbit și despre problema aceasta. Neemia 13:15

Mai apoi, Neemia a văzut câțiva oameni aducând pește și alte lucruri la Ierusalim pentru a le vinde în Sabat. El i-a certat pe liderii care permiteau acest lucru și a poruncit ca porțile să fie închise în timpul Sabatului. Acei negustori au venit încă două Sabate și au așteptat peste noapte lângă porți, dar Neemia i-a avertizat să nu mai vină în Sabat, așa că au încetat să mai vină. Versetele Neemia 13:16-21

O altă problemă era căsătoria cu femeile păgâne. Liderii care nu și-au rupt legăturile cu idolatrii au fost dați afară din slujbele de la Templu. Chiar și un nepot al marelui-preot se căsătorise cu o fiică a lui Sanbalat. Pentru că a refuzat să se despartă de soția sa păgână, a trebuit să părăsească Israelul.

Aplicație: Neemia a trebuit să postească și să se roage pentru putere și înțelepciune, ca să poată rezolva aceste probleme dificile în felul lui Dumnezeu. Oamenii trebuiau să aleagă. Ori făceau ce le poruncise Dumnezeu, ori se separau de poporul Său. Credeți că așa ar trebui să procedeze și biserica lui Dumnezeu din zilele noastre?

Ezra și Neemia au fost lucrători credincioși ai lui Dumnezeu. Ei i-au ajutat pe oamenii din Iuda să ia decizii corecte, iar ceea ce este scris în cărțile lor ne ajută și pe noi să facem alegeri bune. Să nu uităm niciodată lucrul ăsta!

Și să nu-i uităm nici pe profeții credincioși ai lui Dumnezeu, ale căror mesaje le găsim în Biblie. Nu este ușor să mustri oameni care trec de partea lui Satana, în războiul său împotriva lui Dumnezeu, dar aceasta este sarcina dată de Dumnezeu profeților săi.

Celor mai mulți oameni nu le place să li se spună despre păcatele lor, dar trebuie să afle ce îi îndeamnă profetul să facă în privința respectivă. Dumnezeu i-a spus lui Isaia: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” (Isaia 58:1).

Ieremia, un bărbat timid, dar iubitor de pace, a trebuit să vorbească pentru Dumnezeu „împotriva întregii țări, împotriva împăraților lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoților lui și împotriva poporului țării” (Ieremia 1:17,18).

Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel că îl trimite în fața oamenilor încăpățânați. El trebuia să le transmită mesajul lui Dumnezeu „fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor ști totuși că în mijlocul lor este un proroc” (Ezechiel 2:3-5).

Un profet a trăit și în zilele noastre. Numele ei este Ellen White și a fost mesagerul lui Dumnezeu timp de aproximativ 70 de ani. Este moartă acum, dar mesajele ei din cărți continuă să vorbească poporului lui Dumnezeu – „fie că vor asculta, fie că nu vor asculta” – până când Isus va reveni. Citește-i cărțile și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru că un profet a fost printre noi, îndemnându-ne să nu ne asemănăm cu lumea! Dumnezeu a trimis întotdeauna profeți pentru timpuri speciale. Amos 3:7.

Am studiat deja despre mai mulți profeți din Vechiul Testament, dar mai sunt încă 12. Ei sunt numiți profeții mici, deoarece cărțile lor sunt scurte. Vom face cunoștință cu ei, în ordinea cărților lor din Biblie, chiar dacă ei nu au trăit în această ordine.

Osea, primul profet mic, a trăit în nordul regatului Israel, înainte de robie. S-a căsătorit cu o femeie pe nume Gomera, pe care o iubea, dar ea nu i-a fost fidelă. Când l-a părăsit ca să locuiască cu alți bărbați, i-a frânt inima. El a avertizat-o că nu va fi fericită și a făcut tot ce a putut pentru a o recâștiga.

De ce i-a spus Dumnezeu lui Osea să scrie această poveste tristă? A vrut să-i ajute pe oameni să înțeleagă cât de trist se simte El atunci când noi nu Îi suntem fideli. Gomera era un simbol al Israelului. Așa cum ea și-a părăsit soțul și a locuit cu alți bărbați, la fel a abandonat și Israel închinarea la Dumnezeu, alegând să se închine idolilor.

Așa cum inima lui Osea a fost sfâșiată de fapta Gomerei, și israeliții care se închinau la idoli sfâșiau inima plină de iubire a lui Dumnezeu. El știa că ei nu vor fi fericiți. „Întoarceți-vă, copii răzvrătiți”, zice Domnul, „căci Eu sunt Stăpânul vostru” (Ieremia 3:14).

Cuvântul „alunecare” (din studiul de marți) se referă la oamenii care alunecau spre vechile lor căi păcătoase. De ce s-a întâmplat așa? „Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău”, a spus Dumnezeu. „Nu este cunoștință de Dumnezeu în țară.” Și „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștință” (Osea 4:1,6).

Regatul lui Israel era numit uneori Efraim, pentru că aceasta era cea mai importantă seminție.

Dumnezeu a spus: „Ce să-ți fac, Efraime?” Oamenii săi erau ca o „turturică proastă, fără pricepere”. El a spus: „căci au (...) păcătuit împotriva Legii Mele” (Osea 6:4; Osea 7:11; Osea 8:1).

Dar chiar dacă ei alunecau, Dumnezeu a spus: „Cum să te dau, Efraime? (...) Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă”. Osea îi îndemna: „Întoarce-Te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău!”. Și Dumnezeu a promis: „Le voi vindeca vătămarea adusă (...) îi voi iubi cu adevărat.” (Osea 11:7,8; Osea 14:1,4)

Aplicație: Ce dragoste! Știind că Dumnezeu l-a iubit pe Israelul care aluneca în apostazie, nu crezi că te iubește și pe tine la fel de mult și se întristează când vrei să urmezi valul lumii?

Ioel, al doilea profet mic, și-a adresat mesajele împărăției lui Iuda, pe când Iosia era rege și înainte ca Ieremia să transmită mesajele lui Dumnezeu. Cartea sa are doar trei capitole și conține mesaje pentru Iuda din acea vreme și pentru oamenii lui Dumnezeu din vremea noastră.

În primul său capitol, Ioel descrie o plagă cumplită, cauzată de lăcuste. A fost atât de rău, spunea el, încât nimeni nu mai văzuse vreodată așa ceva. Chiar și următoarele trei generații aveau să afle despre ea. Ioel 1:3-7,17,18

Aceste lăcuste mâncaseră scoarța pomilor fructiferi și stricaseră vițade- vie. În același timp, nu a mai plouat, iar pământul a devenit uscat și tare. Fermierii erau descurajați și nu știau ce să facă. Culturile lor de grâu și orz au fost distruse, iar semințele pe care le-au plantat nu au ieșit la suprafață din cauza pământului uscat.

Situația aceasta teribilă a întrerupt aprovizionarea oamenilor cu alimente. Vitele și oile lor sufereau pentru că nu aveau iarbă pe pășuni. Chiar și animalele sălbatice erau puternic afectate, deoarece arborii și iarba au fost arse, iar izvoarele de apă au secat.

Ioel numea această nenorocire „ziua Domnului”. Era un simbol al distrugerii viitoare. El a cerut să sune trâmbițele, ca semnal de alarmă. A implorat oamenii să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu. Ioel 2:1,12-17 Din păcate, oamenii nu s-au pocăit, așa că au fost duși ca prizonieri în Babilon, iar Ierusalimul și Templul au fost distruse.

Aplicație: Această nenorocire este, de asemenea, un simbol a ceea ce se va întâmpla în „ziua aceea mare și înfricoșată” (Maleahi 4:5). Este un avertisment pentru noi, ca să Îl căutăm pe Dumnezeu în cel mai serios mod și să ne întoarcem de la rău, înainte să se termine judecata și să revină Isus.