Isus spune și alte povestiri

Isus și ucenicii Lui erau pe Muntele Măslinilor când le-a spus despre lucrurile care urmau să se întâmple în viitor. El dorea ca toți să știe cât de important este să fim pregătiți să mergem la cer cu El. Isus Se întoarce curând să ne ia din această lume stricată și să ne ducă în casele minunate care ne așteaptă în cer.

Isus le vorbea ucenicilor Săi când soarele a apus și s-a făcut noapte. Nu foarte departe de acolo au zărit o casă cu lumină, și oamenii dinăuntru priveau înspre drum. Isus și ucenicii Lui puteau vedea că înăuntru era o nuntă.

Oamenii care trăiesc în diverse părți ale lumii au diferite obiceiuri pentru ocazii importante precum nunți și înmormântări. În țara în care locuiau Isus și ucenicii, nunțile se organizau seara; astfel că fiecare își aducea o torță sau o candelă. Mirele mergea la casa miresei sale pentru a o lua cu el acasă; acolo avea loc ospățul nunții.

Oaspeții pe care i-au văzut Isus și ucenicii Lui pe lângă casa miresei așteptau ca mirele să vină să își ia mireasa. După aceea se puteau alătura alaiului de nuntă care se îndrepta spre casa mirelui. Privind la oamenii care așteptau, Isus S-a gândit la cât de important este să fim pregătiți să mergem cu El când Se va întoarce să ne ia acasă în cer. De asemenea, El S-a gândit la ospățul nunții la care vom participa împreună cu El acolo. Așa că le-a spus o povestire despre a fi pregătiți.

Văzând oamenii care așteptau mirele să vină, Isus S-a gândit că El era precum mirele. Cei care aleg să fie în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie gata ca El să îi ia la cer. Povestirea spusă de Isus ne ajută să știm cum să fim gata să mergem cu El.

În parabola spusă de Isus, printre cei care așteptau mirele erau și zece tinere. Biblia le numește fecioare, deoarece ele nu erau căsătorite. Fiecare avea o candelă din lut care era deja aprinsă și fiecare avea un mic vas din lut pentru untdelemn de rezervă, în caz că așteptarea s-ar fi prelungit și untdelemnul din candelă s-ar fi consumat. Toate așteptau mirele. Matei 25:1.

Deși toate fecioarele arătau și acționau la fel, unele din ele erau înțelepte, și altele nu. Matei 25:2–4. Mirele a întârziat mai mult decât se așteptau ele. În timp ce așteptau, le-a luat somnul și nu a trecut mult timp până au ațipit toate. Matei 25:5.

Îți poți imagina cât de speriate au sărit când, la miezul nopții, au auzit un strigăt: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Ce au făcut ele? Matei 25:6,7. Fecioarele înțelepte și-au umplut repede candelele cu untdelemn, dar cele neînțelepte au avut probleme. Matei 25:8.

Isus spunea o poveste despre zece fecioare care au adormit în timp ce așteptau venirea mirelui. Cinci dintre ele au fost înțelepte și au cumpărat untdelemn în plus pentru candele, dar celelalte cinci nu s-au deranjat să facă acest lucru. Acum mirele venea și lumina tuturor trebuia să fie aprinsă. Ce le-au cerut fecioarele neînțelepte fecioarelor înțelepte să facă? Matei 25:8.

Fecioarele înțelepte deja și-au pus tot untdelemnul în plus în candelele lor ca să ardă. Nu mai puteau da altora. Ultima parte a pildei este foarte tristă. Matei 25:9–12.

Isus dorește ca noi să ne amintim că, deși perioada de timp dinainte de venirea Lui ar putea părea lungă, El vine înapoi. A fi gata tot timpul este foarte important. Matei 25:13.

Dar mai putem înțelege și alte lucruri din această pildă. Care este semnificația candelelor? Psalmii 119:105. Cum se aseamănă Isus și Cuvântul Său? Ioan 1:1,14.

Au mulți oameni o Biblie? Da, au. Dar este suficient doar să ai o Biblie? Ce face ca Biblia să fie precum o candelă strălucitoare? Ce a făcut ca lămpile fecioarelor înțelepte să strălucească? Untdelemnul. Și untdelemnul este asemenea Duhului Sfânt.

Majoritatea oamenilor au ales să nu creadă în Isus. Deși Duhul Sfânt a continuat să le vorbească minții lor și deși ei știau despre minunile Lui, totuși, nu au vrut să creadă în El. Ei doreau să continue să trăiască așa cum au trăit până atunci. Ei știau în adâncul inimii lor că Isus era Fiul lui Dumnezeu, dar nu doreau să se schimbe. Erau asemenea oamenilor care aleg să stea într-o cameră întunecată pentru că nu vor să „vadă” lucrurile greșite pe care aleg să le gândească sau să le facă. Ioan 3:18,19.

Duhul Sfânt este „untdelemnul” care ne ajută să înțelegem și să respectăm Cele Zece Porunci. El știe că singuri nicidecum nu putem îndrepta lucrurile greșite pe care le facem, așa că dorește să ne ajute. Când citim Biblia, întotdeauna avem nevoie de El să ne ajute să o înțelegem.

Asemenea fecioarelor neînțelepte, mulți oameni știu despre Isus și spun că Îl iubesc. Ei cunosc Cele Zece Porunci, merg la biserică și fac alte lucruri bune. Dar, deși cele cinci fecioare neînțelepte arătau și se comportau la fel ca cele înțelepte, ele nu aveau „untdelemnul” Duhului Sfânt. Ele nu și-au luat timp să își umple inimile cu El. În fiecare zi avem nevoie ca Duhul Sfânt să ne ajute să fim asemenea lui Isus.

Care a fost diferența dintre cele cinci fecioare înțelepte și cele cinci fecioare neînțelepte din pilda relatată de Isus? Ce însemnau untdelemnul și candelele? Isus știe că Satana are multe căi de a ne ispiti să uităm că El vine curând. Dar trebuie să fim gata tot timpul, nu-i așa?

Isus a spus o altă pildă despre a fi gata. Pilda era despre un slujitor înțelept, care își făcea treaba foarte bine. Stăpânul lui avea atât de multă încredere în el încât l-a făcut responsabil peste tot ce avea, chiar responsabil peste afacerea lui. Matei 24:25.

Când stăpânul a plecat într-o călătorie și a stat mai mult decât se aștepta slujitorul, crezi că stăpânul s-a îngrijorat pentru ceva? Oare se întreba dacă slujitorul se înțelegea cu ceilalți slujitori? Își făcea griji că s-ar putea să cheltuie în mod nechibzuit banii sau să îl fure cât era el plecat? Se întreba dacă își va părăsi postul și își va lua liber pentru o vacanță? Nu. El știa că se poate încrede în slujitorul lui. Matei 24:45–47.

După ce le-a povestit despre slujitorul cel bun, Isus a mai spus o pildă. În această povestire, slujitorul probabil că era dintre aceia care se comportă într-un fel când îl văd oamenii și cu totul altfel când nu îl vede nimeni. Stăpânul din această poveste probabil că s-a gândit că putea să se încreadă în slujitorul lui, pentru că l-a lăsat responsabil când a plecat într-o călătorie. Dar când stăpânul nu s-a întors atât de repede pe cât se aștepta slujitorul, acesta a demonstrat cum era el de fapt. Ce a spus și cum s-a comportat el? Matei 24:48,49.

Acest slujitor era foarte diferit de cel din cealaltă pildă spusă de Isus. Când stăpânul lui a plecat, acest slujitor era supărăcios și mânios și găsea greșeli peste tot. El s-a certat cu ceilalți slujitori și chiar i-a și bătut. Uneori își pierdea timpul și cheltuia bani pe petreceri și băutură. Crezi că se aștepta ca stăpânul lui să se întoarcă curând? Îți poți imagina cum s-a simțit când stăpânul lui a pășit în casă într-o zi și a văzut cu ochii lui ce se întâmpla?

Finalul povestirii nu a fost unul fericit pentru acel slujitor. El și-a pierdut slujba, a fost numit fățarnic și a avut parte de o moarte dureroasă. Matei 24:50,51. Ce a spus un om foarte înțelept despre cele două feluri de oameni pe care i-a prezentat Isus în aceste pilde? Proverbele 13:15.

Un coș pentru Sunca
Adaptare din Sunca, the Missionary Dog, de Anna Larsen. Publicată de Pacific Press Publishing Association, Inc. Folosită cu permisiune.

Nu pot să nu mă îngrijorez pentru ce se va întâmpla cu Sunca în Miami, am spus eu pe când ne apropiam de Statele Unite.
– De ce? Se vor comporta frumos cu ea, sunt sigur. Soțul meu părea foarte încrezător.
– Da, știu, dar o vor pune în carantină câteva săptămâni.
– Doar dacă vor constata că este bolnavă, și de ce ar fi, cu toate certificatele ei de sănătate? Cu siguranță o vor lăsa să treacă. Doar știi că a făcut toate vaccinurile.

Prietenii ne făceau cu mâna entuziasmați după poarta de sosire de pe aeroportul din Miami. Am trecut de biroul de control de la imigrări și de inspecția vamală cu ușurință și apoi ne-am așezat, așteptând ca veterinarul să vină și să o examineze pe Sunca. Cu cât așteptam mai mult, cu atât eram mai neliniștită.
– Iată-ne, i-am spus Suncăi, pregătiți să intrăm în Statele Unite și acum trebuie să te așteptăm și pe tine.

Am tras puțin de lesa ei, iar ea a sărit bucuroasă din coșul ei și și-a întins picioarele. Când, în cele din urmă, a venit și veterinarul, Sunca l-a salutat, rostogolindu-se și stând în șezut, dând din lăbuțele din față. I-am spus să se comporte așa pentru a face o impresie bună.
– Bună, cățeluș! a spus el. Deci tu vii acum din America de Sud. Să te vedem.

S-a uitat cu atenție peste certificatele de sănătate ale Suncăi; în tot acest timp, eu mă gândeam doar la carantină.
– OK, a spus el și apoi mi-a înapoiat actele.
– OK? Vreți să spuneți că o putem lua cu noi chiar acum? Nu asta a fost intenția mea, dar nu puteam să nu arăt că sunt îngrijorată.
– Da. De ce nu? a spus el. Aveți un câine sănătos. În timp ce o mângâia, a mai spus:
– Nu-i așa, cățeluș scump? Ce om amabil a fost veterinarul! Mi-am zis în gând: „Probabil că nu va ști niciodată cât de fericiți ne-a făcut.”
– Chiar aveți un câine foarte frumos, a spus în timp ce pleca. Sunca a privit în sus spre el și a dat din coadă. Desigur, ea nu știa că venise în Statele Unite și nici nu o interesa atâta timp cât era cu stăpânii ei; dar probabil a simțit că s-a întâmplat ceva minunat pentru ea. Curând Sunca și-a făcut prieteni noi pentru Dumnezeu în Statele Unite. De fapt, atât cât a mai trăit, ea a continuat să fie un câine misionar. (Sfârșit)