”Domnul a înviat!”

Isus a murit în locul nostru vinerea, și duminică dimineața devreme, El a ieșit din mormânt. Trăia! Soldații care au păzit mormântul știau că El era în viață deoarece Îl văzuseră. Dar ei au acceptat banii oferiți de preoți ca să mintă și să spună că ucenicii lui Isus I-au furat trupul în timp ce ei dormeau. Soldații sunt omorâți dacă adorm la datorie, așa că preoții le-au spus că îi vor cere lui Pilat să îi protejeze și că nu vor permite să fie omorâți.

Nici soldații și nici preoții nu știau că cineva deja ajunsese în grabă la Pilat și îi relatase cele întâmplate; Pilat era speriat. Când preoții au mers să vorbească cu el, acesta și-a dat seama că ce îi spuneau ei era o minciună și nu a vrut să promită că îi va proteja pe soldați până nu stătea de vorbă cu ei personal.

Soldaților le-a fost teamă să îl mintă pe Pilat, așa că au spus adevărul cu privire la cele întâmplate. Pilat știa că ei spuneau adevărul. Din acea clipă până la moartea lui, Pilat nu a mai avut niciodată pace. El a știut că îngăduise ca Fiul lui Dumnezeu să fie omorât.

Femeile care au fost la cruce când Isus a murit au mers și ele spre mormânt în urma trupului Său în acea după-amiază de vineri. Duminică dimineața, devreme, ele au adus și mai multe mirodenii pentru trupul Său. Maria Magdalena era împreună cu femeile care au plecat ultimele de la mormânt vineri după-amiază și ea a fost prima care s-a întors duminică dimineața.

Soarele încă nu era pe cer când Maria mergea grăbită spre mormânt. Dintr-odată, s-a văzut o lumină puternică din cer și pământul s-a cutremurat. Probabil că Maria se întreba ce se întâmplă. Și ea s-a întrebat cine ar putea muta piatra imensă de la intrarea în mormânt. Imaginați-vă mirarea Mariei când a ajuns la mormânt! Nu a văzut pe nimeni, dar piatra era dată la o parte. A alergat și le-a spus lui Petru și lui Ioan că trupul lui Isus nu mai era în mormânt. Ea nu știa ce se întâmplase. Ioan 20:1,2.

Maria a plecat grăbită de la mormântul lui Isus și le-a spus lui Petru și lui Ioan ce văzuse acolo. În timp ce ea era plecată, au ajuns la mormânt alte câteva femei cu uleiuri. Și ele au fost surprinse și nedumerite de faptul că piatra era dată la o parte și au văzut și ele că trupul lui Isus dispăruse. Luca 24:1-3.

Dintr-odată, și-au dat seama că nu erau singure. Luca 24:4–8. Îngerii le-au spus că Isus trăia. Atunci femeile s-au grăbit să le spună și ucenicilor. Cu cine s-au întâlnit pe drum? Matei 28:8-10.

Când Petru și Ioan au auzit despre mormântul gol, de îndată au alergat într-acolo să vadă cu ochii lor. Și iată că cele spuse de Maria erau adevărate! Ioan 20:2-10. 

Dar Maria încă nu știa că Isus era în viață. Celelalte femei au văzut niște îngeri care ziceau că Isus este viu. Maria însă credea că cineva a mutat trupul Domnului Isus. Preoții și soldații știau că Isus înviase, dar ei mințeau cu privire la acest lucru și îi învinovățeau pe ucenici că furaseră trupul lui Isus. Desigur, ucenicilor le era teamă de ce li s-ar fi putut întâmpla.

Maria, care li se alăturase lui Petru și lui Ioan la mormânt, a rămas acolo după ce aceștia s-au întors la Ierusalim.

Maria plângea gândindu-se la tot ce se întâmpla. Unde fusese dus trupul lui Isus? Ce se întâmplase cu El? Cu bucurie I-ar fi purtat ea de grijă. La urma urmei, mormântul lui Lazăr era gol și trupul lui Isus putea fi dus acolo. Când s-a uitat în mormânt, a văzut doi îngeri care arătau ca niște oameni. „De ce plângi?” au întrebat-o ei și Maria le-a spus. Când s-a întors să plece, Altcineva i-a pus aceeași întrebare. Ioan 20:11-15.

Ochii Mariei erau atât de înlăcrimați încât nu și-a dat seama că era Isus. Dar când El i-a rostit numele, dintr-odată, ea I-a recunoscut glasul. Ioan 20:16,17. Isus nu avea timp să stea de vorbă. Dar îți poți imagina cât de bucuroasă a fost Maria când a alergat înapoi să le spună și ucenicilor? Aceștia auziseră deja de două ori că Isus era în viață și că Se va întâlni cu ei în Galileea. Isus a dorit în mod special ca Petru să afle această veste, deoarece știa cât de vinovat se simțise din cauza celor întâmplate cu două zile în urmă. Dar ucenicii tot nu puteau să creadă că Isus trăia. Ei au crezut că femeile probabil visau.

Mulți oameni spun că noi mergem la cer după ce murim. Așa a făcut Isus? Nu. El i-a spus Mariei că încă nu fusese la cer. Dar, după aceea, El a mers să Se întâlnească cu Tatăl Său și să Se asigure că planul Lor a fost îndeplinit. Ei Și-au respectat promisiunea. Această lume nu-i putea aparține lui Satana. Cu ajutorul lui Isus, nici noi nu-i vom aparține lui Satana. Îți poți imagina ce întâlnire plină de bucurie a fost aceea? Ioan 20:17.

Dar, înainte ca Isus să Se poată întoarce la cer să fie Mare-Preot în sanctuarul de acolo, urmașii Lui trebuiau să vadă că El cu adevărat înviase. De asemenea, trebuia să îi ajute să se pregătească pentru Darul special pe care El dorea să li-L dea. Întotdeauna El avea să fie om, dar și Dumnezeu. Ca om, El nu putea să fie cu fiecare dintre ei așa cum o făcuse cât a fost pe pământ. Dar Darul minunat pe care dorea să li-L dea putea fi întotdeauna cu ei în locul Lui.

În acea după-amiază, Isus era înapoi pe pământ. El știa cât de speriați și de confuzi erau urmașii Lui și dorea să îi mângâie. Doi dintre ei discutau triști în timp ce mergeau pe un drum anevoios spre casă târziu, duminică dupăamiază. Așa că Isus li S-a alăturat și i-a întrebat despre ce vorbeau și de ce erau triști. Luca 24:13-17. Cei doi ucenici au fost surprinși și uimiți de întrebarea lui Isus. Cum era posibil ca vreun om să nu fi aflat ce se întâmplase în acele zile? Luca 24:18.

Isus mergea alături de doi dintre ucenicii Lui pe drum spre casa lor din Emaus, dar ei nu știau cine era El. Când i-a întrebat de ce erau atât de triști, ei I-au spus despre Isus și că speranța lor de a avea o împărăție nouă se spulberase când El a fost răstignit. De asemenea, ei I-au povestit despre mormântul gol și despre cele relatate de femei. Luca 24:19-24.

Apoi Isus le-a reamintit ce au scris profeții despre Mesia cu sute de ani înainte de venirea Lui. Isus i-a dus cu gândul până la cele scrise de Moise. El le-a reamintit de semnificația jertfirii mielului și de serviciile frumoase de la templu. Luca 24:25–27.

Profeții au spus foarte multe lucruri despre El: unde urma să Se nască, că va vindeca oameni și îi va ajuta și cum avea să fie tratat de oameni. Ei chiar au prezis cât avea să trăiască, că unul din prietenii Lui urma să Îl trădeze și cum avea să moară.

Ascultând cu nerăbdare, ucenicii se simțeau tot mai încrezători. Parcă fuseseră orbi; dar, dintr-odată, acum puteau vedea. Pe când Isus a terminat de explicat profețiile despre El, aproape se întunecase și, când au ajuns în satul lor, Isus părea că vrea să meargă mai departe. Dar L-au implorat să mai zăbovească la ei. Luca 24:28,29. Ce s-a întâmplat la scurtă vreme după ce s-au așezat să servească o mâncare simplă? Luca 24:30,31.

Seara de după învierea Lui, Isus a vorbit cu doi dintre urmașii Săi în timp ce se întorceau în Emaus, spre casă. Ei nu au știut că El era Isus până nu au început să mănânce. Atunci ei și-au dat seama dintr-odată cine era El. Dar chiar atunci El a dispărut. Luca 24:31,32.

Au uitat cu totul de cină. Nu mai aveau răbdare să se întoarcă la Ierusalim să le spună și celorlalți ucenici. Era târziu, dar ei știau că aceștia erau treji. Era întuneric și calea era prăpăstioasă și periculoasă. Erau foarte obosiți, dar au uitat și de acest lucru.

Alergând grăbiți pe cale, împiedicându-se și uneori rătăcindu- se, nu știau că Isus era chiar lângă ei. Când au ajuns în camera de sus la Ierusalim, ușa era încuiată. Au bătut, dar înăuntru părea să fie liniște. Nu a răspuns nimeni.

Ucenicii se ascundeau în camera de sus, deoarece le era teamă de ce le-ar fi făcut iudeii. Când cei doi le-au spus cine erau, cineva le-a deschis și de îndată a închis ușa în urma lor. Aveau să le spună o veste minunată. Și, nevăzut, Isus era chiar acolo cu ei. Luca 24:33–35.

Dintr-odată, s-a lăsat tăcerea în încăpere. Ce s-a întâmplat? Luca 24:36,37. Scumpul și răbdătorul Isus! Le-a arătat urmele cuielor din mâinile și picioarele Lui. Apoi, pentru că ei încă se îndoiau, le-a cerut ceva de mâncare, pentru a le demonstra că nu era o stafie și că încă era om. Luca 24:38–43.

Doctorul Încredere
Adaptare după God’s Eight Doctors Keep You Healthy and Happy, de Kymberlee Smith

Am vorbit despre șapte doctori naturali dați nouă de Dumnezeu pentru a ne menține organismul sănătos și în stare bună. Aceștia sunt: Doctorul Nutriție, Doctorul Exercițiu, Doctorul Apă, Doctorul Soare, Doctorul Temperanță, Doctorul Aer și Doctorul Odihnă.

Ultimul doctor despre care vom vorbi este Doctorul Încredere în Dumnezeu. Doctorul cel mai important l-am păstrat pentru final. Pentru a fi cu adevărat sănătoși și fericiți, trebuie să ne încredem în Dumnezeu. El este Creatorul nostru iubitor și dorește să fie cel mai bun Prieten al nostru. Iată câteva moduri în care ne putem împrieteni cu Dumnezeu:
Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. În ea găsim multe făgăduințe pentru fiecare dintre noi. Tot în ea găsim experiențele minunate ale unor oameni cărora Dumnezeu le-a purtat de grijă. Când citim relatări precum cea în care Dumnezeu a despicat Marea Roșie pentru a-i elibera pe israeliți, când Dumnezeu a închis gura leilor pentru a-l salva pe Daniel și când i-a eliberat pe Pavel și pe Sila din închisoare, ne dăm seama că Dumnezeu ne va purta și nouă de grijă.

Dumnezeu dorește ca noi să vorbim cu El. El dorește ca noi să Îi spunem pentru ce suntem recunoscători și de ce avem nevoie. „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor” (1 Petru 3:12). Dumnezeu este Prietenul nostru. Putem vorbi cu El oricând.

Natura este al doilea manual al lui Dumnezeu. Toate lucrurile din jurul nostru sunt lucruri minunate, pe care El le-a creat. Te-ai întrebat vreodată cum poate zbura o pasăre? Dumnezeu le-a dat păsărilor oase goale, pene cu mijlocul gol și chiar buzunărașe cu aer în organismul lor, pentru a fi mai ușoare, dar și puternice. În urmă cu mulți ani, oamenii au început să studieze păsările pentru a afla cum să construiască avioane.

Dar încă tot nu au descoperit cum să construiască un avion care să poată face lucrurile pe care le face o pasăre în fiecare zi. Când vedem cum Dumnezeu le dă păsărilor exact ce au nevoie, acest lucru ne ajută să realizăm că El ne poate purta și nouă de grijă. Biblia spune: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii” (Matei 10:29-31).