Semnele venirii lui Isus
Text de memorat
„Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.” (Luca 21:31)
Isus și câțiva dintre ucenicii Lui stăteau așezați pe Muntele Măslinilor. Cu ceva timp în urmă, când au plecat de la templu, Isus a spus ceva ce
nu prea le venea să creadă. Ce anume? Matei 24:2,3.
Acum ucenicii Îl întrebau pe Isus cum puteau ști când frumosul lor templu avea să fie
distrus și cum puteau ști când avea să vină sfârșitul lumii. Isus știa că trebuia să le spună celorlalți despre ce urma să se întâmple după ce El Se întorcea la cer. Așa că El a răspuns la întrebarea lor. Deoarece noi trebuie să le spunem celorlalți despre ce se va întâmpla înainte ca El să Se întoarcă, răspunsul Lui este important și pentru noi.
Câteva din lucrurile pe care le-a spus Isus în acea zi erau despre distrugerea Ierusalimului și altele erau despre sfârșitul lumii. El știa că ei puteau face diferența dacă studiau cu atenție multele profeții pe care deja li le prezentase. De asemenea, El știa că dacă noi ne amintim ce a spus El în acea zi despre semne, putem ști și înțelege ce se va întâmpla. El nu a menționat exact timpul când vor apărea aceste semne, pentru că dorește ca noi să fim gata tot timpul.
nu prea le venea să creadă. Ce anume? Matei 24:2,3.
Acum ucenicii Îl întrebau pe Isus cum puteau ști când frumosul lor templu avea să fie
distrus și cum puteau ști când avea să vină sfârșitul lumii. Isus știa că trebuia să le spună celorlalți despre ce urma să se întâmple după ce El Se întorcea la cer. Așa că El a răspuns la întrebarea lor. Deoarece noi trebuie să le spunem celorlalți despre ce se va întâmpla înainte ca El să Se întoarcă, răspunsul Lui este important și pentru noi.
Câteva din lucrurile pe care le-a spus Isus în acea zi erau despre distrugerea Ierusalimului și altele erau despre sfârșitul lumii. El știa că ei puteau face diferența dacă studiau cu atenție multele profeții pe care deja li le prezentase. De asemenea, El știa că dacă noi ne amintim ce a spus El în acea zi despre semne, putem ști și înțelege ce se va întâmpla. El nu a menționat exact timpul când vor apărea aceste semne, pentru că dorește ca noi să fim gata tot timpul.
Gândeşte-te:
Știi că datorită faptului că Isus ne iubește atât de mult, a trimis un profet special, să ne ajute pe măsură ce ne apropiem de momentul în care El va reveni? Poți spune numele acelui profet? Pe cine a trimis El înainte să distrugă lumea prin potop? Numește alți câțiva profeți pe care i-a trimis Isus pentru a avertiza și ajuta poporul Său.
Lucrurile pe care le-a spus Isus ucenicilor Săi despre ce urma să se întâmple în viitor sunt importante și este bine să ni le amintim și noi. Care a fost prima avertizare dată de El? Matei 24:4,5. În vremea lui Isus erau oameni care încercau să îi convingă pe ceilalți că erau mesia care avea să îi elibereze de vrăjmașii lor. Dintotdeauna au existat oameni care au încercat să îi determine pe alții să creadă și să îi urmeze pe ei în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar aproape de final, însuși Satana va pretinde că este Isus. Și se va descurca atât de bine, încât majoritatea oamenilor vor crede că el chiar este Isus. 2 Corinteni 11:14.
În avertizarea pe care Isus a dat-o despre hristoși și profeți falși, El ne-a spus ce să facem în această privință. Matei 24:23-26. Oamenii din timpul lui Isus aveau radiouri, televizoare sau ziare? Nu. Dar Isus le-a spus ucenicilor Lui nici măcar să nu se uite sau să asculte de oamenii care încercau să îi convingă pe alții că sunt Isus. De ce este important și acum să ascultăm de cele spuse de Isus atunci?
Când „hristoșii” vor face minuni și oamenii vor fi entuziasmați, am putea fi curioși și ispitiți să vedem ce fac. Dar ar fi sigur pentru noi? Nu. Isus a spus că nu ar fi sigur. Ar fi ușor să credem că o persoană care vorbește atât de frumos ca El și face minuni mari, ba chiar arată ca acel Isus din imagini este cu adevărat Mântuitorul. Dar este El? Nu. Isus a spus să fim atenți pentru că acești hristoși falși i-ar putea păcăli chiar și pe cei mai puternici urmași ai Săi dacă nu sunt atenți.
În avertizarea pe care Isus a dat-o despre hristoși și profeți falși, El ne-a spus ce să facem în această privință. Matei 24:23-26. Oamenii din timpul lui Isus aveau radiouri, televizoare sau ziare? Nu. Dar Isus le-a spus ucenicilor Lui nici măcar să nu se uite sau să asculte de oamenii care încercau să îi convingă pe alții că sunt Isus. De ce este important și acum să ascultăm de cele spuse de Isus atunci?
Când „hristoșii” vor face minuni și oamenii vor fi entuziasmați, am putea fi curioși și ispitiți să vedem ce fac. Dar ar fi sigur pentru noi? Nu. Isus a spus că nu ar fi sigur. Ar fi ușor să credem că o persoană care vorbește atât de frumos ca El și face minuni mari, ba chiar arată ca acel Isus din imagini este cu adevărat Mântuitorul. Dar este El? Nu. Isus a spus să fim atenți pentru că acești hristoși falși i-ar putea păcăli chiar și pe cei mai puternici urmași ai Săi dacă nu sunt atenți.
Povestește ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar suna și ar spune: „Repede! Deschide televizorul! Isus este aici!” Ești bucuros că Isus ne-a spus ce să facem?
Isus le-a spus unora dintre ucenicii Lui despre câteva din semnele sfârșitului lumii. După avertizarea despre hristoși și proroci mincinoși, ce a spus El? Matei 24:6.
Au existat războaie înainte și după ce Isus a fost pe pământ? Da. Încă de când păcatul a intrat în lume au existat lupte. Satana a început războiul în cer. Lui îi place să vadă lupte și omoruri. Și, pe măsură ce ne apropiem de întoarcerea lui Isus, va exista tot mai multă ură între popoare și națiuni. Matei 24:7,8.
Foametea este ceva îngrozitor, nu-i așa? Auzim de milioane de oameni în multe locuri ale lumii care nu au suficientă hrană. Mulți bărbați, femei și copii mor de foame. Cât de trist! În alte locuri există mai mult decât suficientă hrană și mare parte din ea se aruncă în fiecare zi.
Dar cutremure? Ai auzit de cutremure îngrozitoare, care ucid sute și uneori mii de oameni? Mulți oameni își pierd casele și tot ce au. După cutremure, oamenii care mai rămân în viață se înghesuie adesea împreună, întrebându-se ce să facă în continuare. Apoi vin boala și greutățile, pentru că oamenii nu au apă curată sau suficientă hrană bună.
Au existat războaie înainte și după ce Isus a fost pe pământ? Da. Încă de când păcatul a intrat în lume au existat lupte. Satana a început războiul în cer. Lui îi place să vadă lupte și omoruri. Și, pe măsură ce ne apropiem de întoarcerea lui Isus, va exista tot mai multă ură între popoare și națiuni. Matei 24:7,8.
Foametea este ceva îngrozitor, nu-i așa? Auzim de milioane de oameni în multe locuri ale lumii care nu au suficientă hrană. Mulți bărbați, femei și copii mor de foame. Cât de trist! În alte locuri există mai mult decât suficientă hrană și mare parte din ea se aruncă în fiecare zi.
Dar cutremure? Ai auzit de cutremure îngrozitoare, care ucid sute și uneori mii de oameni? Mulți oameni își pierd casele și tot ce au. După cutremure, oamenii care mai rămân în viață se înghesuie adesea împreună, întrebându-se ce să facă în continuare. Apoi vin boala și greutățile, pentru că oamenii nu au apă curată sau suficientă hrană bună.
Gândeşte-te:
De ce este mulțumit Satana când au loc evenimente precum războaie, foamete și cutremure? Cum încercăm noi să îi ajutăm pe oameni când li se întâmplă astfel de lucruri? Tu ai ajutat vreodată la strângerea de alimente și haine care apoi să fie dăruite?
Ucenicii Îl ascultau pe Isus vorbindu-le despre viitor. Cât de trist este să știm că ceea ce a spus Isus avea să se întâmple cu mulți care Îi erau credincioși Lui. Oamenii care îl urmau pe Satana aveau să facă tot ce puteau pentru a-i răni. Ce a spus Isus că se va întâmpla? Luca 21:12,13.
Isus știa că ucenicii Lui se vor îngrijora, neștiind cum să răspundă când dușmanii lor îi vor lua la întrebări. De unde aveau să știe ce să spună? Isus dorea ca ei să își amintească de făgăduința Lui că orice s-ar întâmpla, El îi va ajuta. El dorea ca ei să se încreadă în El și să nu se îngrijoreze. Care era făgăduința Lui? Luca 21:14,15.
Cât de minunat! Chiar și vrăjmașii lor aveau să știe că ceea ce spuneau ucenicii Săi credincioși era adevărat și că nu vor putea să îi contrazică. Atunci Isus a avertizat cu privire la un lucru foarte trist. El știa că unii din familiile celor care au ales să creadă în El și să Îi fie credincioși urmau să se răzgândească și să se întoarcă împotriva rudelor celor mai apropiate. Luca 21:16,17.
S-a întâmplat așa ceva și cu Isus când frații Lui nu L-au crezut la început? Cei ai căror familii s-au întors împotriva lor din cauză că I-au fost credincioși lui Isus pot ști că El înțelege exact ce simt ei.
Isus știa că ucenicii Lui se vor îngrijora, neștiind cum să răspundă când dușmanii lor îi vor lua la întrebări. De unde aveau să știe ce să spună? Isus dorea ca ei să își amintească de făgăduința Lui că orice s-ar întâmpla, El îi va ajuta. El dorea ca ei să se încreadă în El și să nu se îngrijoreze. Care era făgăduința Lui? Luca 21:14,15.
Cât de minunat! Chiar și vrăjmașii lor aveau să știe că ceea ce spuneau ucenicii Săi credincioși era adevărat și că nu vor putea să îi contrazică. Atunci Isus a avertizat cu privire la un lucru foarte trist. El știa că unii din familiile celor care au ales să creadă în El și să Îi fie credincioși urmau să se răzgândească și să se întoarcă împotriva rudelor celor mai apropiate. Luca 21:16,17.
S-a întâmplat așa ceva și cu Isus când frații Lui nu L-au crezut la început? Cei ai căror familii s-au întors împotriva lor din cauză că I-au fost credincioși lui Isus pot ști că El înțelege exact ce simt ei.
Gândeşte-te:
Ai citit povestiri despre oameni curajoși, chiar și copii, care I-au fost credincioși lui Isus, deși propriile lor familii s-au întors împotriva lor când nu i-au putut convinge să se răzgândească? Cunoști pe cineva care a trecut printr-o astfel de situație? Chiar dacă murim pentru Isus, pentru că am ales să Îi fim credincioși Lui, El ne-a dat o făgăduință minunată: „Fii credincios până la moarte, și-ți voi da cununa vieții” (Apocalipsa 2:10, ultima parte).
Cu sute de ani înainte ca Isus să Se nască, El i-a spus unui profet pe nume Ioel că anumite semne vor apărea înainte de sfârșitul lumii. În acea zi, pe Muntele Măslinilor, Isus a vorbit despre acele semne. Ioel 2:31; Matei 24:29. Au trecut aproape 2 000 de ani de când Isus le-a spus ucenicilor Săi despre aceste semne și trei dintre ele deja au avut loc.
Primul semn, prezentat în versetul 29, a avut loc pe 19 mai 1780. La început, acea zi a fost luminoasă și însorită. Dar, pe la amiază, totul s-a întunecat, și oamenii au avut nevoie de lumânări pentru a putea vedea. Copiii de la școală au mers acasă mai devreme, vacile au intrat în grajd și găinile și păsările au crezut că sosise ora de culcare.
Al doilea semn a avut loc în aceeași noapte, când a ieșit luna plină. Aceasta era atât de roșie încât arăta ca sângele. Al treilea semn a avut loc pe 13 noiembrie 1833. În acea noapte, oamenii din Statele Unite au văzut mii de „stele căzătoare” mergând în toate direcțiile, chiar din mijlocul cerului. Cei care studiaseră Biblia au fost siguri că acesta era un semn că Isus venea curând.
Alt semn este că răutatea oamenilor crește. Și dragostea multora pentru Isus fie se încălzește, fie se răcește. Asta a spus Isus că se va întâmpla înainte ca El să vină din nou. Versetele 12,13.
Primul semn, prezentat în versetul 29, a avut loc pe 19 mai 1780. La început, acea zi a fost luminoasă și însorită. Dar, pe la amiază, totul s-a întunecat, și oamenii au avut nevoie de lumânări pentru a putea vedea. Copiii de la școală au mers acasă mai devreme, vacile au intrat în grajd și găinile și păsările au crezut că sosise ora de culcare.
Al doilea semn a avut loc în aceeași noapte, când a ieșit luna plină. Aceasta era atât de roșie încât arăta ca sângele. Al treilea semn a avut loc pe 13 noiembrie 1833. În acea noapte, oamenii din Statele Unite au văzut mii de „stele căzătoare” mergând în toate direcțiile, chiar din mijlocul cerului. Cei care studiaseră Biblia au fost siguri că acesta era un semn că Isus venea curând.
Alt semn este că răutatea oamenilor crește. Și dragostea multora pentru Isus fie se încălzește, fie se răcește. Asta a spus Isus că se va întâmpla înainte ca El să vină din nou. Versetele 12,13.
Gândeşte-te:
Povestește despre alegerile pe care le faci și care arată că tu dorești să fii în Împărăția lui Isus.
Isus le-a spus ucenicilor Săi multe lucruri despre viitor. Când le-a spus să iasă din Ierusalim înainte ca acesta să fie distrus, cu siguranță că ei au ascultat cu mare atenție. Chiar și după ce Isus a fost ucis, Dumnezeu a dat poporului Său ocazia de a alege Împărăția Lui. Câțiva dintre preoți și conducători au ales acest lucru, dar majoritatea au refuzat.
După o vreme, urmașii lui Isus au devenit cunoscuți sub numele de creștini. Dar conducătorii religioși, cărora nu le plăcea de ei, s-au purtat
plini de cruzime cu creștinii. Pe unii i-au ucis, însă sângele acestor martiri a convins și mai mulți oameni de puterea și valoarea credinței în Isus, a cărei răsplată avea să fie viața veșnică.
În popor erau lupte teribile. Chiar și în Ierusalim se omorau unii pe alții. Într-un final, cam la 40 de ani după ce Isus le-a spus aceste lucruri, o armată romană a venit și a înconjurat Ierusalimul. Creștinii și-au amintit că Isus le-a spus că acesta avea să fie un semn special. Luca 21:20.
La vederea acestui semn, cât de repede trebuiau să iasă creștinii din Ierusalim? Matei 24:16-20. Oamenii din Ierusalim nu doreau să îi lase pe creștini să scape, dar când a sosit timpul, Dumnezeu a făcut o minune. Armata romană s-a retras din jurul Ierusalimului și oamenii i-au urmărit. Cât se întâmplau aceste lucruri, toți creștinii au reușit să scape din cetate și să plece într-un loc sigur.
Când armata romană s-a întors, soldații au distrus Ierusalimul și frumosul templu, exact cum a spus Isus. Dar creștinii plecaseră deja și niciun creștin nu a murit. Ei au făcut exact ce le-a spus Isus să facă, și Dumnezeu i-a protejat.
După o vreme, urmașii lui Isus au devenit cunoscuți sub numele de creștini. Dar conducătorii religioși, cărora nu le plăcea de ei, s-au purtat
plini de cruzime cu creștinii. Pe unii i-au ucis, însă sângele acestor martiri a convins și mai mulți oameni de puterea și valoarea credinței în Isus, a cărei răsplată avea să fie viața veșnică.
În popor erau lupte teribile. Chiar și în Ierusalim se omorau unii pe alții. Într-un final, cam la 40 de ani după ce Isus le-a spus aceste lucruri, o armată romană a venit și a înconjurat Ierusalimul. Creștinii și-au amintit că Isus le-a spus că acesta avea să fie un semn special. Luca 21:20.
La vederea acestui semn, cât de repede trebuiau să iasă creștinii din Ierusalim? Matei 24:16-20. Oamenii din Ierusalim nu doreau să îi lase pe creștini să scape, dar când a sosit timpul, Dumnezeu a făcut o minune. Armata romană s-a retras din jurul Ierusalimului și oamenii i-au urmărit. Cât se întâmplau aceste lucruri, toți creștinii au reușit să scape din cetate și să plece într-un loc sigur.
Când armata romană s-a întors, soldații au distrus Ierusalimul și frumosul templu, exact cum a spus Isus. Dar creștinii plecaseră deja și niciun creștin nu a murit. Ei au făcut exact ce le-a spus Isus să facă, și Dumnezeu i-a protejat.
Gândeşte-te:
Va exista un timp înainte de venirea lui Isus când poporul lui Dumnezeu va trebui să plece din nou din orașe? Roagă-i pe părinți sau pe instructor să îți vorbească despre acest lucru. Îi va proteja Dumnezeu pe copiii Săi atunci, așa cum i-a protejat pe creștinii care au fugit din Ierusalim? Citește Psalmii 27:5.
Pierdută din nou!
Adaptare din Sunca, the Missionary Dog, de Anna Larsen. Publicată de Pacific Press Publishing Association, Inc. Folosită cu permisiune.
A fost aici seara trecută, ne-au spus prietenii noștri. I-am pregătit un loc frumos unde să doarmă și i-am dat mâncare, dar nu a vrut să mănânce nimic. Părea foarte neliniștită și v-a căutat peste tot. Noi a trebuit să ne continuăm călătoria chiar în acea dimineață. Ce puteam face?
– Oare să o lăsăm pe Sunca aici? am spus cu inima frântă. Cum am putea face așa ceva? Cum să plecăm fără Sunca?
– Și eu simt la fel, a spus soțul meu. Dar ce altceva am putea face dacă nu apare? Camionul nostru va pleca în curând.
Am așteptat, am strigat-o și am căutat-o pe Sunca în toată clinica și în împrejurimi până în ultima clipă, dar nici urmă de ea. Chiar și când am
ieșit din Juliaca, ochii mei înlăcrimați o căutau în speranța că o voi zări.
– Vom avea noi grijă de Sunca atunci când se întoarce, ne-au asigurat prietenii noștri.
– Se va întoarce, sunt sigur! a spus soțul meu. Poate chiar s-a întors în Umuchi să ne caute.
Exact asta a și făcut. Scumpa noastră Sunca a mers tot drumul până la vechea noastră casă în Umuchi. Probabil că a înotat de-a lungul râului Ramis. Vechii noștri vecini din Umuchi au văzut-o căutându-ne în jurul casei și, când nu ne-a găsit, s-a întors înapoi în Juliaca. De fiecare dată când mă gândesc la dragostea cățelușei mele pentru stăpânii ei îmi dau lacrimile. Cât de bucuroși am fost când o scrisoare ne-a anunțat că Sunca s-a întors la clinică! Și vă puteți imagina cât de fericiți am fost când primii vizitatori la noul nostru centru misionar din Sandia ne-au adus-o pe Sunca! Adesea mă întreb: „Sunt eu credincioasă și devotată Stăpânului meu așa cum este și Sunca față de mine?”
La Aeroportul Internațional din Lima, Peru, eu și soțul meu stăteam lângă fereastră și ne uitam cum o aeronavă mare se îndepărta cu câțiva din prietenii și colegii noștri misionari. Întotdeauna mi s-a părut palpitant să merg la aeroport, să îi întâlnesc pe prietenii care veneau și să îi văd pe alții cum pleacă bucuroși în vizită acasă. Am privit în sus spre norii gri de deasupra, o priveliște obișnuită pe cerul din Lima.
– Cât mi-aș dori să putem străpunge acești nori și să trecem dincolo de soare! am spus eu.
– În scurtă vreme, a spus soțul meu. Curând va fi rândul nostru să ne luăm rămas bun, de această dată pentru totdeauna. Am rămas acolo o vreme în tăcere.
– Va fi oarecum trist să ne luăm rămas bun de la Peru și de la nenumărații noștri prieteni. Sunca a tras de lesă.
– Cred că Sunca spune că este momentul să plecăm. Dar cum rămâne cu ea? Cum ne-am putea lua rămas bun de la Sunca?
– Cred că va trebui să o lăsăm și pe ea aici așa cum îi vom lăsa pe mulți dintre prietenii noștri. Se vedea că soțului meu nu îi surâdea această idee.
– De ce nu o putem lua cu noi?
– Să o luăm cu noi cu avionul?
– Da.
– De ce? Doar gândește-te la un misionar care s-a întors acasă cu un câine!
– De ce nu? Sunca nu este doar un câine, ea este un câine misionar și aparține familiei noastre.
– Nu o vor lăsa în avion. Soțului meu nu i-a făcut plăcere să continue acest subiect.
– Să mergem! a spus el. (Va urma)
Adaptare din Sunca, the Missionary Dog, de Anna Larsen. Publicată de Pacific Press Publishing Association, Inc. Folosită cu permisiune.
A fost aici seara trecută, ne-au spus prietenii noștri. I-am pregătit un loc frumos unde să doarmă și i-am dat mâncare, dar nu a vrut să mănânce nimic. Părea foarte neliniștită și v-a căutat peste tot. Noi a trebuit să ne continuăm călătoria chiar în acea dimineață. Ce puteam face?
– Oare să o lăsăm pe Sunca aici? am spus cu inima frântă. Cum am putea face așa ceva? Cum să plecăm fără Sunca?
– Și eu simt la fel, a spus soțul meu. Dar ce altceva am putea face dacă nu apare? Camionul nostru va pleca în curând.
Am așteptat, am strigat-o și am căutat-o pe Sunca în toată clinica și în împrejurimi până în ultima clipă, dar nici urmă de ea. Chiar și când am
ieșit din Juliaca, ochii mei înlăcrimați o căutau în speranța că o voi zări.
– Vom avea noi grijă de Sunca atunci când se întoarce, ne-au asigurat prietenii noștri.
– Se va întoarce, sunt sigur! a spus soțul meu. Poate chiar s-a întors în Umuchi să ne caute.
Exact asta a și făcut. Scumpa noastră Sunca a mers tot drumul până la vechea noastră casă în Umuchi. Probabil că a înotat de-a lungul râului Ramis. Vechii noștri vecini din Umuchi au văzut-o căutându-ne în jurul casei și, când nu ne-a găsit, s-a întors înapoi în Juliaca. De fiecare dată când mă gândesc la dragostea cățelușei mele pentru stăpânii ei îmi dau lacrimile. Cât de bucuroși am fost când o scrisoare ne-a anunțat că Sunca s-a întors la clinică! Și vă puteți imagina cât de fericiți am fost când primii vizitatori la noul nostru centru misionar din Sandia ne-au adus-o pe Sunca! Adesea mă întreb: „Sunt eu credincioasă și devotată Stăpânului meu așa cum este și Sunca față de mine?”
La Aeroportul Internațional din Lima, Peru, eu și soțul meu stăteam lângă fereastră și ne uitam cum o aeronavă mare se îndepărta cu câțiva din prietenii și colegii noștri misionari. Întotdeauna mi s-a părut palpitant să merg la aeroport, să îi întâlnesc pe prietenii care veneau și să îi văd pe alții cum pleacă bucuroși în vizită acasă. Am privit în sus spre norii gri de deasupra, o priveliște obișnuită pe cerul din Lima.
– Cât mi-aș dori să putem străpunge acești nori și să trecem dincolo de soare! am spus eu.
– În scurtă vreme, a spus soțul meu. Curând va fi rândul nostru să ne luăm rămas bun, de această dată pentru totdeauna. Am rămas acolo o vreme în tăcere.
– Va fi oarecum trist să ne luăm rămas bun de la Peru și de la nenumărații noștri prieteni. Sunca a tras de lesă.
– Cred că Sunca spune că este momentul să plecăm. Dar cum rămâne cu ea? Cum ne-am putea lua rămas bun de la Sunca?
– Cred că va trebui să o lăsăm și pe ea aici așa cum îi vom lăsa pe mulți dintre prietenii noștri. Se vedea că soțului meu nu îi surâdea această idee.
– De ce nu o putem lua cu noi?
– Să o luăm cu noi cu avionul?
– Da.
– De ce? Doar gândește-te la un misionar care s-a întors acasă cu un câine!
– De ce nu? Sunca nu este doar un câine, ea este un câine misionar și aparține familiei noastre.
– Nu o vor lăsa în avion. Soțului meu nu i-a făcut plăcere să continue acest subiect.
– Să mergem! a spus el. (Va urma)
Studiul 4, 20-26 aprilie
